E Stiinta Stiintelor!

http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/siteec...vantinainte.htm

http://convorbiri-literare.dntis.ro/URSACHEsep5.htm

http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/caiete2/11.html

http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=27325

http://www.ziua.ro/display.php?id=191357&%...ac9b5d085a13a9f

http://www.provincia.ro/cikk_roman/c000043.html

http://www.cetatea.gnomes.ro/pag019.htm

http://www.brandingromania.com/?p=41

http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/caiete2/01.html

http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/curs...ntalitatii.html

Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală. Masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă. Se prefac a înţelege propoziţiile textului. În adevăr, elite şi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacăt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea şi legile ucid elanul depărtărilor. Aventura se metamorfozează în pistoale cu apă şi în polemici parlamentare cuprinzătoare de texte fie fornăite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombă însă descrisă fiind a fi drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerşind mărirea pensiei şi zornăitul medaliilor de merit. O întreagă lume construită aidoma unei fabrici se prăbuşeşte lipsindu-se de sens. E aşa, o virgulă în textul autorităţii. S-ar putea ca însăşi autoritatea să fie text. Atunci ar putea fi lecturat în întregul său?

Pentru cei pasionati iata cateva linkuri necesare:

http://www.e-scoala.ro/germana/radadiana_ivanescu.html

http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/caiete2/10.html

http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/html%20versio...ban-articol.htm

http://www.ulbsibiu.ro/ro/universitate/sim...i/simboluri.php

http://www.etcetera.com.mx/pag32ne22.asp

http://www.provincia.ro/cikk_roman/c000206.html

http://ro.altermedia.info/opinii/caracteru...agine_1433.html

http://www.hgwells.ro/autori/gyorffy/lampa/imagine.htm

Poate că Totalitatea încă nu s-a hotărât să facă un miracol. Lucrează doar cu zvonuri şi cu trucuri ieftine. Totalitatea, în textura ei, poate părea neserioasă, asta fiind diferenţa. Alterată fiind propoziţia ei, totalitatea pare a fi scrisă, pare a fi construită. De aici încolo încep speculaţiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul. Încep totalităţile de toate felurile să intre în scenă spre a fi descifrate. Dar fiinţa nu vrea schimbare de semne. Ea e limitată. Existenţa ei în totalitate pare fără de sens. La ce bun? La ce i-ar fi trebuit totalităţii atâta amar de specii?! Să le aprecieze frumuseţea, culoarea, ingeniozitatea?! O totalitate plictisită în întregul ei poate fi o catastrofă. O totalitate insurgentă produce cutremure şi bulversează bursele. Incontrolabilă, gigantică. Sau poate infimă, ca o boare de primăvară. Dată spre citire, totalitatea acceptă o serie de poziţionări şi chiar de atitudini. Spre oponenţă, textul în oglindă?! Ar fi de neiertat să vorbim despre antitotalitate de vreme ce totalitatea este una. Şi nici această propoziţie nu pare a fi valabilă de vreme ce totalitatea impune nemăsura şi nemăsurarea ca nefiind cantitate. Totalitatea pare a fi o calitate a autorităţii care este un atribut al totalităţii. Când cititorul de texte, arogant, vrea să expliciteze întregul text, fie nuveletă sau roman, nimereşte în deşert. Îngrijindu-se de metoda sa, de enciclopedia sa, de inventarul său, cititorul de texte nu admite oponenţa. El deţine secretul şi direcţionează. Cu mâna întinsă spre apus sau spre răsărit, cititorul de texte cade în desuetudine pe măsură ce textul se desfăşoară. El nu admite imperfecţiunea şi strigă aceasta în timp ce se scufund în istorie. Istoria nu pare a se sfârşi atâta vreme cât numărul critic şi dimensiunea critică a fiinţei umane guvernează elanul cosmic sau plictisul cotidian.