Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Dialoguri Interioare
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odaia Filosofilor
Unique
Sa dialoghezi cu tine insati/insuti se dovedeste a fi cea mai dificila "meserie". In special atunci cand te afli intr-o stare de spirit in care unica senzatie este aceea ca-ti pierzi mintile. E valabil si pentru Fericire si pentru Suferinta. In cazul Fericirii, de cele mai multe ori, eludezi aceste dialoguri interioare amagindu-te cu toleranta, intelegere si, in special, mizand puternic pe "carpe diem". Sunt destul de curioasa sa descopar ce algoritm folositi, in cazul Suferintei, pentru a va regasi pe voi insiva si pentru a descoperi puterea de a merge mai departe.
contraste
Unique, draga mea, bine ai venit printre noi !
Unique
CONTRASTE.....precum Fericirea si Suferinta de care aminteam :) Multumesc pentru mesajul de intampinare.

contraste
Ţinând cont că
QUOTE
Sunt destul de curioasa sa descopar ce algoritm folositi, in cazul Suferintei, pentru a va regasi pe voi insiva si pentru a descoperi puterea de a merge mai departe.
te frământă la ora actuală, am vrut să înclin talerul balanţei!
Unique
Am fost convinsa, intotdeauna, ca nu conteaza doar ce fel de oameni intalnesti ci, foarte important, este momentul in care ii intalnesti. In functie de acesta, compatibilitatile se resimt pregnant sau, "au contraire", diferentele ies la suprafata. Mizand pe optimism inclin sa cred ca EMPATIA este cea care a determinat intalnirea noastra pe acest forum. La fel de empatici ma astept sa-i gasesc si pe ceilalti forumisti, animati ca mine si ca tine (poate) de nelinistea pe care o resimtim de fiecare data cand avem senzatia ca nu ne-am nascut in secolul potrivit si tot incercam sa aflam care sunt coordonatele de care apartinem.
contraste
Sunt întru totul de acord în ceea ce priveşte empatia dar şi momentul în care întâlneşti persoana.
Aceeaşi persoană întâlnită într-un moment nepotrivit nu poate stârni empatie.
Ceilalţi trecători prin han nu au citit âncă, sau poate nu au vibrat pe aceeaşi lungime de undă.
Fii sigură, la un moment dat vei primi mai multe răspunsuri chiar decât ai sperat tu.
Unique
Draga mea, siguranta o am asupra principiilor si valorilor morale in care cred si pe care le promovez precum si asupra mortii. In rest, nu sunt sigura de nimeni si de nimic. Paradoxal, sunt optimista dar imi place sa adaug : si pragmatica. Sau poate aceasta alaturare de termeni e de fapt un semn clar al idealismului? Nici nu ma intereseaza foarte mult acest aspect. Tot ceea ce vreau este sa "rezonez" cu cei asemeni mie...indiferent de numarul de raspunsuri la tema pe care am lansat-o. Si mai cred, PUTERNIC, in ceva : anume ca oamenii care sunt caracterizati de aceeasi structura psihica, morala, comportamentala SE "SIMT" intre ei. Percep semnale si le recunosc. Si asta transcende oricarei prezentari prozaice.
alfa
QUOTE (Unique @ 7 Jul 2006, 05:34 PM)
Sa dialoghezi cu tine insati/insuti se dovedeste a fi cea mai dificila "meserie". In special atunci cand te afli intr-o stare de spirit in care unica senzatie este aceea ca-ti pierzi mintile. E valabil si pentru Fericire si pentru Suferinta. In cazul Fericirii, de cele mai multe ori, eludezi aceste dialoguri interioare amagindu-te cu toleranta, intelegere si, in special, mizand puternic pe "carpe diem". Sunt destul de curioasa sa descopar ce algoritm folositi, in cazul Suferintei, pentru a va regasi pe voi insiva si pentru a descoperi puterea de a merge mai departe.

Eu n-am simtit niciodata ca-mi pierd mintile, dar altii m-au crezut intotdeauna nebun. Mai lipseste diagnosticul. N-ajunsei chiar la fundul sacului iar dialogul interior n-a fost vreodata terapeutica. Nu folosesc algoritmii refacerii decat din placerea de a-i abandona. Imi place sa cad, cu cat ma lovesc mai rau cu atat ma simt mai bine. N-am ce sa regasesc pentru ca nu astept nimic, n-am cum sa ma regasesc pentru ca n-am proiecte sistematice. Merg mai departe din inertie. Intr-un cuvant in preajma absentei totul e bine. biggrin.gif
alfa
QUOTE (Unique @ 7 Jul 2006, 06:09 PM)
Am fost convinsa, intotdeauna, ca nu conteaza doar ce fel de oameni intalnesti ci, foarte important, este momentul in care ii intalnesti. In functie de acesta, compatibilitatile se resimt pregnant sau, "au contraire", diferentele ies la suprafata. Mizand pe optimism inclin sa cred ca EMPATIA este cea care a determinat intalnirea noastra pe acest forum. La fel de empatici ma astept sa-i gasesc si pe ceilalti forumisti, animati ca mine si ca tine (poate) de nelinistea pe care o resimtim de fiecare data cand avem senzatia ca nu ne-am nascut in secolul potrivit si tot incercam sa aflam care sunt coordonatele de care apartinem.

Eu apartin coordonatelor polare. Am o raza de actiune mica si-mi lipsesc complet argumentele. Empatie? Toti forumistii imi sunt nesuferiti. Invat cate ceva din intalnirile care nu-mi priesc. Sunt omul nepotrivit la momentul nepotrivit, la locul nepotrivit. Daca as fi trait cu trei secole in urma precis mi-as fi dorit sa ma nasc in antichitate.
Unique
alfa,

Alaturarile pe care le-ai folosit "regasirea" (de sine) cu "proiecte sistematice" sunt din doua carti de bucatarie diferite : una e bucataria spirituala iar cealalta e bucataria realista, de zi cu zi. Iar inertia care spui ca-ti guverneaza mersul inainte nu e altceva, din punctul meu de vedere, decat comoditatea de a aprofunda lucrurile. Sa nu sari ! :) Nu-ti spun cu rautate pentru ca si eu am trecut prin asa ceva....si poate mai trec, din cand in cand. Drept e ca si cu filosofia asta suntem susceptibil de nebunie dar tot e mai mult decat "inertie".
alfa
Recuzita nu se schimba, proiectul sistematic poate fi digerat si-n bucataria spirituala. De ce ar lipsi desertul la mesele "nerealiste", de ce ar fi spiritualul lipsit de coerenta demersului?
Recunosc ca aprofundez cu eficienta celui care nu-si propune, ca descopar adancimi aflate la minima distanta de suprafata, tolanit relaxat in fotoliu moale al lenei.
Nu-mi plac salturile c-ametesc. Prefer taras-grapisul celui care se grabeste incet.
Unique
alfa

Te citez clasic, pana deprind smecheria cu "quote" : "Daca as fi trait cu trei secole in urma precis mi-as fi dorit sa ma nasc in antichitate." Sa inteleg ca prezinti simptomatologia unui satelit uman care graviteaza prin timpul prezent, convins fiind ca "nepotrivit" este diagnosticul acceptat de catre tine? Eu cred ca esti, de fapt, un Rebel. Asa cum suntem multi de aici...si de peste tot. Doar ca, la unii, formele de manifestare sunt virulente iar la altii, latente. Si mai cred si-n existenta unei categorii de mijoc, latento-virulenta, dependenta de starea in care ne gasim si de mediul cu care interactionam. Si mai ales de indicele de toleranta pe care-l manifestam si care la tine, pare-mi-se, in acesta perioada tinde la 0. Sau nu?
contraste
"Festina lente", şi afli!
Quote astfel: Selectezi ceea ce vrei să copiezi, copii, transcrii cu paste în noua fereastră, iar selectezi şi dai quote, obţii citatul astfel.
alfa
Sunt Rebelul care n-a ridicat niciodata sabia, insurgentul fara insurectie. Cu palosul adormit in teaca ma razvratesc contra mea, sfarsind in apetitul pentru alta lume, alt timp si alt loc. Din latenta-virulenta inclin catre latenta. biggrin.gif

P.S. Inca putin si ajung domnitor. biggrin.gif
Unique
Contraste, thanks ! Acum ca am prins ideea cum ca stii functiile acestui site, poate mi se nazare sa te "exploatez". La modul constructiv, desigur ! Pentru orice alta intrebare, exceptand chestiunile tehnice de pe site-ul asta, cu care imi prind urechile, iti stau la dispozitie. Si sper ca si tu, mie ! smile.gif
Unique
alfa,

daca erai tatal virulentei, poate ca acum erai deja domnitor ! wink.gif Adevarul e ca niciodata nu stim cum e mai bine. Si poate nici nu vrem.
contraste
thumb_yello.gif
Cand spune "domnitor", alfa se referă la ce scrie deasupra avatarului. Cum la tine scrie "muşteriu"...
alfa
Am sanse sa devin mama virulentei, inca 10 postari si voi abdica.
Unique
Draga mea Contraste, e drept ca sunt putin obosita dar am stiut exact la ce s-a referit alfa cu "domnitor". Am dorit doar sa-i sugerez ca ar fi putut exista si o alta varianta spre o evolutie dorita. wink.gif Dar ma bucur ca mi-ai spus si iti multumesc !
Unique
alfa, cum spun chinezii "the choice is yours". Sper doar ca cele 10 postari sa ramana, in eternitate, pe forumul meu de Dialoguri Interioare wink.gif Si cand te gandesti ca sunt chiar rezonabila cu cererea.....
colectionara
QUOTE (Unique @ 7 Jul 2006, 06:34 PM)
Sunt destul de curioasa sa descopar ce algoritm folositi, in cazul Suferintei, pentru a va regasi pe voi insiva si pentru a descoperi puterea de a merge mai departe.

Dupa suficient de multa suferinta inveti sa simti (si nu doar sa stii in teorie) ca nu foloseste la nimic sa iti pierzi mintile. Probabil algoritmul ar fi sa te straduiesti sa iti bagi ideea asta in sistem inainte sa suferi prea mult. Experienta tinde sa arate ca, dupa cativa ani, majoritatea suferintelor "cumplite" pot fi privite cu detasare si obiectivitate.
Michelle
Foarte interesanta intrebare.N-o vazusem pina acum.

Depinde de cauza suferintei.In general eu aplic metoda" cui pe cui se scoate".Adica suferi de lipsa de dragoste cauti o noua dragoste.Suferi de singuratate cauti noi forme de socializare,iti faci noi prieteni.Suferi de caldura, ajuti termoreglarea!

E bine insa,cel putin la inceput,sa suferi puternic si cu intensitate ca sa te eliberezi...altfel energiile negative acumulate tind sa refuleze in felurite alte moduri,unele nebanuite si organice.
colectionara
Si nu ti se intampla niciodata sa nu stii de unde sa iei cuiul?
Michelle
Chiar despre asta vroiam sa scriu!

Cel mai important e sa gasesti cauza corecta.Ca in medicina..un diagnostic corect valoareaza cit jumate de tratament(nu stiu daca exact atat unsure.gif ,asa am gasit eu!)Treaba e ca daca nu stii solutia le iei pe rand pina o gasesti.Faci diagnosticul diferential wink.gif
skydancer
dialoguri interioare?


in primul rind trebuie stabilit daca exista un interior unde aceste asazise dialoguri au loc.

sky
colectionara
Discutabil ce e mai greu: sa gasesti o reteta a revenirii (utila fie si numai pt ca te implici in ea) sau sa gasesti imboldul interior sa o aplici... (ca fapt divers, problema imi pare mai mult psihologica decat filozofica)
Michelle
QUOTE (colectionara @ 19 Jul 2006, 02:01 PM)
Discutabil ce e mai greu: sa gasesti o reteta a revenirii (utila fie si numai pt ca te implici in ea) sau sa gasesti imboldul interior sa o aplici... (ca fapt divers, problema imi pare mai mult psihologica decat filozofica)

Cu siguranta e mai mult psihologica.Insa daca nu gasesti singur imboldul revenirii,ceri ajutor.Foarte grav e cind nu constientizezi ca ai nevoie de ajutor.
Catalin
QUOTE (Unique @ 7 Jul 2006, 05:34 PM)
Sa dialoghezi cu tine insati/insuti se dovedeste a fi cea mai dificila "meserie". In special atunci cand te afli intr-o stare de spirit in care unica senzatie este aceea ca-ti pierzi mintile. E valabil si pentru Fericire si pentru Suferinta. In cazul Fericirii, de cele mai multe ori, eludezi aceste dialoguri interioare amagindu-te cu toleranta, intelegere si, in special, mizand puternic pe "carpe diem". Sunt destul de curioasa sa descopar ce algoritm folositi, in cazul Suferintei, pentru a va regasi pe voi insiva si pentru a descoperi puterea de a merge mai departe.

Ajuta sa gasesti refugiul in acele lucruri care NU se schimba in viata odata cu aparitia cauzei suferintei. De obicei cele mai la indemana sunt valorile fundamentale. De aceea observam de multe ori cum oamenii isi descopera veleitati religioase in urma unui eveniment care i-a facut sa sufere profund. Si nu numai religioase, altii se refugiaza in armata, in patriotism, in calugarie, ascetism... sau chiar munca. Dar numitorul comun este cel de valoare fundamentala.
skydancer
care este valoarea fundamentala care nu se schimba?


sky
colectionara
Atitudine care poate fi interpretata si drept renuntare sau asteptare pana la aparitia cuiului care sa scoata cuiul. Am intalnit multi oameni care au infierat acest remediu la semenii lor care, dezamagiti de ceva, s'au refugiat in altceva si adio restul vietii.
Michelle
pai nici nu e un remediu refugierea in religie ca unica solutie,asceza,armata,munca la fel luate separat...cunosc pe cineva care a incercat acum 3 ani "remediul religios "si incet-incet se intoarce acum la lumea reala incercind sa impleteasca solutia credintei cu celelalte solutii pe care ti le ofera activitatile laice.In general nu cred intr-o unica solutie/remediu...fie el si valoare fundamentala.
Catalin
QUOTE (skydancer @ 19 Jul 2006, 01:12 PM)
care este valoarea fundamentala care nu se schimba?


sky

Depinde de om, nu? fiecare isi are propriile valori fundamentale in care se poate refugia. Eu am dat acolo cateva exemple posibile. Nu se potrivesc toate oricui.


(Btw, han.gif )
skydancer
smile.gif

sky
Unique
Vreau sa recunosc ca am descoperit dezbateri interesante pe baza intrebarii pe care am lansat-o (sau a sub-intrebarilor detectate de fiecare). Poate ca un discutabil confort in astfel de perioade de suferinta interioara este dat si de aprofundarea valorilor fundamentale generale sau a celor descoperite ca fiind fundamentale pentru fiecare dintre noi. Foarte important este si stilul fiecaruia de a depasi astfel de incercari. Unii dintre noi au nevoie de o perioada de refacere similara, temporal, cu cea care a generat astfel de stari (negative, le-as spune eu deocamdata) iar altii concentreaza toata energia negativa, toata intensitatea nociva in perioade mult, mult mai scurte. Totodata, as aprofunda si necesitatea acestor "dialoguri interioare" purtate in clipele de deznadejde. La un moment dat tot analizand situatii si punandu-ti intrebari e posibil sa constati ca ceea ce ai pierdut e mult mai valoros decat ai crezut si sa te afunzi in loc sa scapi. Pe de alta parte, tratand cu superficialitate momentul de impas si cauza generatoare este probabil sa nu inveti aproape nimic din experienta traita. A gasit cineva dintre voi o cale de mijloc? Sau macar un "compromis"?
maimeri
QUOTE
Unii dintre noi au nevoie de o perioada de refacere similara, temporal, cu cea care a generat astfel de stari (negative, le-as spune eu deocamdata) iar altii concentreaza toata energia negativa, toata intensitatea nociva in perioade mult, mult mai scurte

Unique, eu de curand,fac parte din prima categorie. Mi-am luat "liber" de la suferinta si voi fi eu cu mine insami o perioada nedeterminata de timp. M-am trezit spunandu-mi: unde ma grabesc? Stiu ca viata e scurta dar aveam impresia ca ma pierd pe mine pe parcurs. Sunt unele momente cand intr-adevar te afunzi in munca(cazul meu) sau in alte indeletniciri care nu fac decat sa-ti ocupe timpul, nu-ti mai lasa loc de suferit, dar tot nu poti scapa de golul(eu asa il simt) din suflet, care mai apoi te ajunge din urma fara sa vrei. Caci asta faci- fugi.
Calea de mijloc? Eu uneori visez. Ma detasez de motiv, cauza, consecinte. E ciudat felul in care se schimba dispozitia omului dupa o "sedinta" de visat. Te ajuta sa fii mai "nesimtit", scuzati expresia. tongue.gif
Cred insa ca sunt persoane care nu pot face lucrul asta. Dar mai cred ca toti avem in noi resurse care ne ajuta sa trecem peste rau.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.