Omul de ştiinţă învecinând experimentul magiei, caută cu obstinaţie dulceaţa unui invariant ultim. Dar dacă de fapt este doar încercarea plină de duioşie de a se întoarce în anii copilăriei, căutându-şi un punct sigur de reper?
Ce ar fi goana după invariant? Cui trebuie smuls invariantul? Sinelui sau Universului? Şi de ce ar trebui să batem în cuie un astfel de răspuns căutat? De ce să ţintuim adevărul şi de ce să ne ţintuim când foarte bine am putea pur şi simplu să navigăm liberi, eliberaţi, eliberându-ne clipă de clipă?