De un 1 Mai, la cota 2000 - si trebuie sa mai povestesc amanunte. Eu, cel mai bun prieten-baiat al meu (din copilarie) si alti 2 prieteni, baiat si fata.
Am plecat din Sinaia la picior - vreme superba, floricele si iarba verde, etc. Dupa vreo 15 minute de urcat am inceput sa chestionez de ce nu am luat telecabina pana la 1400, daca tot exista. Ca sa ma faca sa tac, Bogdan, prietenul meu, mi-a luat geanta de voiaj ca sa o care el (care ducea in spate si rucsacul cu cort si 2 saci de dormit). Tragedia mare a fost ca de la 1400 in sus incepuse frigul si zapada. S-au mai usurat gentile, dar nu urcarea.
Ajungem la 2000 si aflam ca intreaga cabana este rezervata pentru o clasa din Ploiesti care sarbatoreau bac-ul. Am avut acces la sala de mese insa, cu alti drumeti care si-au pus ciorapii la uscat pe soba. Normal, nu? Nu, conform clasei a 12-a din Ploiesti, care vine in sala de mese gatita la 4 ace, baietii la costum si fetele in rochii de seara cu sandale cu toc. Dupa discutii interminabile care au durat vreo ora
, dupa ce au realizat ca drumetii nu vor pleca, si ca ciorapii nu miros chiar asa de rau, au decis ca mai bine ne imprietenim cu totii si ca fetele in bocanci danseaza la fel de bine ca cele in sandale.
Cand a cazut noaptea, eu cu Bogdan am dormit in cort - saci de dormit cu puf de gasca, bun de tot. Ceilalti au dormit in sala de mese, pe mese si sub mese. Noi am fost sculati cu zgaltaituri si tipete, ca peste noapte ninsese si cortul nostru era 3/4 ingropat in zapada - dar ce stiau fraierii ca de fapt zapada ne tinea de cald.
Tragedia urmatoare a fost ca inghetasera conductele de apa si din cauza ca nu aveam apa sa ma spal pe dinti am facut tapaj. Tot dragul de Bogdan s-a dus si a facut rost de o sticla de apa minerala la jumate, a platit ceva la modul de 20 de ori pretul. Dupa ce am fost imbunata in felul asta, ne-am dat de cateva ori pe derdelus pe pungi de plastic si am decis ca e cazul sa o luam la vale sa ajungem la trenul de 7 in Sinaia.
A fost cum a fost la vale pe zapada, dar cand am ajuns la partea unde nu mai era zapada si am coborat asa vreo 200 de metri mai mult pe fund prin namol (am taiat-o printr-o padure, ca era tarziu) ce bogodaneli am tras si cate referinte la originile muntilor, ca prietenul meu de-o viata a declarat ca nu ma mai ia la munte niciodata, si de suparare ne-a facut sa luam cabina de la 1400 la Sinaia.
Si asta a fost cea mai memorabila excursie a mea.