Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui alfa veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Motto:

In adolescenta am innebunit. Patru ani am fost complet ticnit. Apoi mi-am revenit brusc. Mi-a parut rau. Imi placea sonat. Nimeni nu-si dadea seama. Umblam ticnit prin lume si toti ma credeau normal. Ma enerva cumplit. Intr-o zi m-am dus la mama si i-am spus: "Mama, sunt complet nebun !" Nici nu m-a bagat in seama. Am fost tulburat, un intreg orizont se pravalea in fata mea. Nu eram bun de nebun, spre disperare ma lovise sanatatea. Ea, "ceva" vag, difuz, nedefinit, ceva care roade pe dinauntru, care haleste mate: angoasa. Era permanent in apropierea mea, sufla greu, transpira o data cu mine, se bucura si cel mai des era mahnita.

Cuvant inainte

Intai de toate marturisesc, paradoxal, ca nu cred, in genere, intr-o astfel de scriere. A scrie un jurnal inseamna a repera o existenta, a-ti taia drum printre lianele unei fiinte care nu se lasa deloc descoperita, care tradeaza de fiecare data, care aluneca intr-o bizara ascundere fata de cuvant. Am trait vreme indelungata cu obsesia neputintei vorbelor de a surprinde intimitati, cu distanta dintre trairi, evenimente, ganduri si cuvintele care oglindesc imperfect. Din pacate prapastia inexpugnabila pentru luciditatea incapatanata sa-si croiasca trasee in imposibil e suficient de bine adancita si are a face nu doar cu "traduceri" partiale ale limbii ci , cred , cu ceva mai adanc, cu o sursa fragmentata, disipata, neunitara ascunsa indaratul faptelor si interpretarilor. Nu-i vorba de divin, fiinta, esenta sau ceva deja teoretizat, ci de un altceva, de o presimtire a unei depasiri care transcende pana si teologicul, care organizeaza "totul" ca sursa creatoare. Sustragerea ei echivaleaza cu pierderea originii si o data cu ea a sensului revelator. Fara sa plictisesc de la inceput cu speculatii abstracte, carora le rezerv totusi o viitoare abordare, ma limitez la consemnarea rapida a consecintei. Atat relatarea unor evenimente cat si orice forma de organizare coerenta a lor nu ating nicicum sensul, indiferent de perspectiva folosita: psihologica, filosofica etc ci doar il aproximeaza sau chiar il oculteaza de-a dreptul. Evaporarea reperului lasa loc unui dans straniu in care multi-perspectivismul isi face de cap instrainand. Angoasa universala locuieste fiinta prinzand in capcana unei tentatii care nu-si poate ajunge obiectul. Simpla expunere a unui moment sau proces, cum ar fi “am fost la scoala” e doar o generalizare vaga care pierde atat fructul viului raspandit in fiecare dintre clipele care compun o durata aproximativa, cat si sensul asociat, multiplicitatea insotitoare care ar trebui reorganizata pornind de la originea obstinata-n tainuire. Intepretarile se misca mereu la suprafata elaborand continuu din prefabricate, din structuri anticipate care refuza insipiratia, se limiteaza la cadrele obisnuintei si insuficienta instrumentelor.
Pornind cu handicapul unei constientizate limitari, talmacirea va sfarsi ademenita in spatiul de joc dintre coerenta logica infuzata de generalizarile uzuale si tinutul de necuprins vizat sau dimpotriva obnubilat. Cu alte cuvinte se va deplasa pe un teren ambiguu, printre nisipuri miscatoare dand senzatia de fractura, pribegie, ratacire, alunecare printre ruine. Scopul dat impreuna cu proiectul irealizabil incearca surprinderea intelesului sustras. Tehnic, memoriile, gandurile, versurile daca e cazul, vor tematiza: existenta, viata, iubirea, femeile, moartea, masina, casa, trotuarul, orgoliul, ratarea etc dar nu va fi vorba in primul rand despre niciun obiect sau mai bine spus obiectul ochit va lipsi in propria prezenta.
Apoi vor functiona “cenzurile” de tot felul, constiente sau nu, usor identificabile cand e vorba de expunerea publica. Faptele, persoanele, gandurile vor fi deformate in propozitie de peste 50%, de cele mai multe ori cu buna stiinta.
O alta dificultate provine din materialul subiectiv imprecis, din variatiile care mi-au strabatut temele. Aproape niciuna nu se inscrie intr-o minima stabilitate, ci sunt traversate de atribute incompatibile. Cu referire la femei am trecut de la extazul celui care le divinizeaza, pierdut dinaintea frumusetii, devotamentului, sensibilitatii si chiar tenacitatii la dispretul celui oripilat de incosistenta, infidelitate sau isterie. Si invers. Mi-am dorit cat mai multe femei sau am disperat dupa sufletul uneia singure la care n-am avut acces. Am traversat de la timiditate la tupeu si-am recazut in nesiguranta celui care dezarmat a capitulat dinaintea neintelesului. In cele din urma am particulazizat , dar irepetabilul individualului a continuat sa pluteasca in acelasi translucid ambiguu. Nici alte subiecte nu se bucura de mai multa consistenta. Poate orgoliu sa coaguleze o dimensiune mai putin fragmentata desi m-a abandonat pana si el lungi perioade. In ochiurile largi ale unei plase in care , de buna voie, admit sa ma prind, nu se arata terenul solid pe care sa se plaseze o arhitectura schitata in baza unui plan. Din bucati intregul poate fi cel mult intuit imprecis.
In sfarsit inclinatia catre teatru si inscenare m-a plasat in afara mea, am trait si traiesc viata altuia pe care , in disolutia esentei continui s-o inscenez pas cu pas fara sa-mi propun vreun moment asa ceva. Pana la urma inclusiv jurnalul nu poate fi decat o imensa minciuna dezgolita cu simtamantul adevarului. Cand nu te cheama realitatea o poti mima deformand-o, adormind-o , narcotizand-o.
*
Se joaca un preludiu printre valurile unei mari in fierbere, trupul e lovit incet de picaturi alchimice ale intalnirii cu cei doi ochi verzi, lacrimand in unduirea cu care mi-a marcat obsesia privirii. O farama din inaccesibil straluceste scurt agonizand subit in momentul urmator. Clipa iluminarii prelinge absenta de-a lungul intregului orizont nascand un gigant care fixeaza de deasupra hipnotic. Noaptea se agita tot mai tare si descarca secretul.
Lui C

Zilele viitoare voi dezvalui, partial, pentru ca e un forum plin de credinciosi, motivele ateismului meu inversunat. Deocamdata, un scurt preambul poetic. Cu putin timp in urma am scris-o. Nu obisnuiesc sa ma gandesc la dzeu, curiozitatea m-a impins sa vad ce iese.

De-atata amar de vreme astept un semn Parinte
Ca inca n-ai apus si nici n-ai fost nascut
In gandul coplesit de noapte, nici semnul nu ma minte
Mi-a spus intotdeauna ca vei ramane mut

Din veacul indoielii croiesc in nestiut un ultim drum
Al mortii care adoarme peste speranta vie
Dintr-o prezenta falsa cladita intr-un nicicum
Pornesc trasee ratacite, nedestinate mie

Si te-am ajuns parinte, pe fata ti-am inscris
C-o mana transparenta, multime de povesti
Zapezi nenumarate in sufletul pierdut mi-au nins
Ca te-am vazut Parinte acum cand nu mai esti

Din goana rad cu urlet triumfal
In biciul glasului care pateaza teatru
Scriu scurt cu ranjetul brutal
Al celui ce imparte unu in patru.

Voi dezvolta treptat un scenariu. Iata cateva personaje care ameninta sa joace ( desi e posibil sa schimb totul din mers ):
1. Z. n-a fost niciodata altceva decat o timida umbra care si-a scos capsorul la iveala pe cand nu implinisem inca 11 ani. Z. n-a fost mai mult decat un vis impregnat de realismul sperantei sters treptat cand alunecarea isi consuma primele zile.
Astazi nu ma indoiesc ca Z. a fost la inceput o bucatica dintr-o perspectiva care a scos la iveala o frantura de natura statica. Asezat pe o stanca deschid drumul unui soare timid, neorbitor, nefiltrat de trecerea nici unui nor, strajuit de o intindere albastra neobisnuit de senina. Printre valurile nemiscate ale muntilor fragmentati impodoboti de paduri straine zaresc un drum care serpuieste blond, pierdut dincolo de orizontul mascat de creste. La capatul lui se poate afla Z.
2. M. a fost departarea. A sosit la noi in clasa indata ce-am visat-o, in noaptea precedenta isi aratase chipul incapsulat intr-o banala cutie de conserve. Parul lung si blond impletit intr-o coada care-i ajungea pana la mijloc, ochii albastri care clipeau cum n-au mai clipit altii vreodata printre genele negre si lungi care compensau stralucirea si penetrarea privirii limpezi cu scurte nuante melancolice, sprancenele subtiri si arcuite, nasucul discret, obrajii deseori inrositi sub presiunea emotiei, buzele destul de groase dar incadrand frumos forma unei guri care-si pastra mereu un zambet jucaus, trupul slabut, pielea de un palid nebolnavicios, sanii crescuti timpuriu tresarind liber sub tricourile albe pe sub care nu purta niciodata sutien vara, pulpele albe conturau tabloul unei fiinte care m-a fracturat intaia data dincolo de mine, asa a sosit jocul dintre ascundere si neascundere. Voi vorbi candva despre proiectia ei. Pe M. n-am sarutat-o niciodata, dar am dansat cu ea. O admiram tacut si-mi impodobeam noptile visand-o. M. intuise si incepuse sa se poarte ca o micuta vampa jucandu-se de-a femeia fatala si sfarsind in dezamagirea pasului pe care am refuzat sa-l fac. A ramas tabloul tacerii. Pentru mine n-a fost nici fata, nici femeie ci ceea ce li se opune, n-a sfarsit niciodata daruindu-se cuiva, mancata de spiritul conservativ de gospodina asezata sau frecand trotuarul barbatilor. M. n-a existat.
3. N. a fost o curva. S-a vandut pe bani, pe prajituri, pe atentii. N. spera sa nasca, nu-si putea iubi decat copilul pe care nimeni nu dorea sa i-l faca, se hranea din rautate, spirit practic si ambitie.
4. Desertul e intaia treapta. Cu talpile patrunse in nisipul fierbinte, cu fruntea arsa de caldura, amestec setea vizibului cu nalucirea fugara a celui aflat in interval: ceea ce se poate auzi nu se invata decat din taceri.
5. Absurdul s-a nascut din dorinta si revolta n-a fost niciodata dezarmare, lipsa de sens ci intalnire cu necunoscutul care anunta.

Un alt fel de poveste, cadou de casa noua, alfa

"Ii aluneca pe gat, incet, galgaitor, departe de orice gust cunoscut, spuma veninoasa a furiei. Spini uscati, bieti scaieti alungati din fundul gheenei, i se aduna pe sira spinarii - scarboasa viata!
Un chistoc murat in coltul gurii, o intepatura in ochi, o singuratate aleasa anume: cocosat si scarbit de toate cele, cu vocatie de ucigas platit ratat, il vezi pasind agale in fulgerarea unui impuls neuronal: celalalt."

Bine ai venit Fantasee! Credeam ca n-o sa-mi calce nimeni pragul! Misto povestea! Sa ai cale cat mai des pe meleagurile mele.
.......
Celalalt se trezi stafidit din bostura subcorticala in care fusese varat de sufletul hain cu multa vreme in urma. Astazi doar o umbra inacrita de vreme, o perdea mucilaginoasa naclaind precar cortexul, platindu-si urmele care atarnau greu. Un mit, o religie, o teroare, un criminal in serie devenit biet verme de pamant in care nu mai striga decat regretul unui nimic. Celalalt a fost doar un vis, lumea nu si-l aminteste, unii inca il anunta, dar celalalt a pierdut demult. Totul. Altadata putea rasari oricand, oriunde, oricum, astazi geme incet estropiat. Nu se mai trezeste niciodata.

alfa

Am intrat si eu aici , neinvitata , numai atit cit sa-ti spun :
Bine ai (re)venit !

Bine te-am (re)gasit!

P.S.1: Uite dom`le ca nu m-a uitat lumea. Viziteaza-ma cat mai des exergy 33! Multam frumos de (re)primire! Oricum esti pe locul doi, cineva mi-a trimis cuvinte foarte placute pe PM, nu spui cine, persoana importanta.
P.S.2: Considerati-va toti invitatii mei permanenti, mai ales ca urand cenzura, nu voi cere Niciodata stergerea vreunei postari indiferent de continutul ei. Din pacate forumul asta e, spre deosebire de altele, prea linistit, nu-mi voi putea satisface placerile masochiste ale unei injuraturi. "La mine" in jurnal nu-i cazul sa va formalizati: neinvitata etc. Aveti ceva de zis aici, turnati fara probleme.

Din falduri de necunoscut adulmec innoptat
Sa imbrac o lume noua, sa ruinez o veche soapta
Crescand speranta in umbra timpului ce-a stat
Pe drumul catre nicaieiri se naste azi intaia poarta.


Inceputul, ros demult la radacina, e frunza vestejita, ingalbenita, care si-a scuturat caderea in inconstienta unei primaveri ornata de flori incovoiate ofilit, impregnata de putrefactia fetida a incolonarii la intrarea in purgatoriu simbolic , cand prima limita acopera cu umbre nedeslusite sfarsitul inocentei.

Inocenta e incarnata de o fecioara cu par foarte bogat, auriu, revarsat vaporos pe spate, surprinsa intr-un instantaneu al miscarii delicate, parca adunata in privirea cu care mangaie cativa crini albi, pregatindu-se sa-si acopere sanii cu voalul albastru abandonat pe iarba decolorata. Un lac pierdut intr-o insolita liniste, nepropasit cu unde, oglindeste in spatele ei, printre razele usor adumbrite de scurgerea translucida in adanc, o bucatica de padure in care copacii despletiti respira infatisarea senina a vergurei. Fluxul memoriei se deschide cu blandete filtrand straturile groase asezate de-a lungul timpului. Astazi doar o insulita micuta pe care stralucesc doi ochi oblici si dansul care aluneca suav intr-o imbratisare nicicand petrecuta, fiintand dintotdeauna in ziua care mi-a insorit bucuria jocului, presimtirea strainului si acel altceva care mi-a acompaniat cautarile.

Zambetul strengaresc ma acopera intr-un suras insurubandu-se dansand si se pierde treptat lasand locul celei de-a doua ipostaze nutrita din amintire cu tentativa retrezirii vrajii. La intalnirea lor iata nascuta aspiratia, detonant, apoi palind grav fata cu esecul, ratand spiritul concret al vietii, gemand adunata doar cu fragmentul abstract.

Peisajul se schimba inundat de personajele care-si vor incepe curand repertoriu. Pe suprafata cenusie a blocurilor caramizii, in care haladuiesc hoardele de bipezi ingramaditi in cutiile de chibrituri unde se consuma gemetele nocturne ale sotilor plictisiti si isteriile tipatoare ale lipsurilor, apasa cerul de plumb asezat ca o imensa respiratie otravita scursa dintr-un trecut nebulos. Aici defileaza lumea “reala” intrerupta din cand in cand de puseurile visului care traduc intentii imposibile.

Libidina studiaza “dreptul” , isi dezveleste coapsa pe videochat sau freaca centura in cautare de italieni. Daca are noroc primeste o bursa afara si aprofundeaza dansurile in Japonia. O poti gasi afectata inca din adolescenta batand sexotecile. Satisface fete pline de cosuri si crede ca pamantul se roteste in jurul bucilor pe care si le falfaie cu nonsalanta. Face plaja goala, are grija sa-si curete fofarlica rasa de nisipul absorbit de transpiratia umeda, cu ciupituri scurte si dese, ori de cate ori treci prin fata ei, desfacandu-si larg picioarele. Adora masculinitatea debordanta desi se jura ca n-a pus in viata ei buza pe preput, venereaza culminatia salbatica in noptile cu luna plina, slaveste malacii inepti care inspira autoritare si daca are noroc intra pe sub pielea unui bastan microcefal care-si incalzeste noptile cu ea, mangaiat pe crestet la betie.

Rica e patron. Rasufla-n comunitate c-ar fi fost securist sau activist de partid pe vremuri. Nimeni nu stie clar ce invarte, unii spun ca titei, altii sunt de parere ca lemn, ba chiar se zvoneste c-ar avea prostituate “in ingrijire” sau ca vinde informatii pe la partide si ziare. Cand n-o da-n afazie, ragaie alambicat ca o locomotiva cu aburi, "jargoneaza" scolareste sau, daca vrea sa para elevat, iti plesneste un limbaj de lemn, ceremonios si stupid. Mai nimic printre ideile lui rarite. Sa nu comiti eroarea sa pari destept, pentru ca nu va rata ocazia sa-ti dovedeasca ilustra personalitate cu care l-a batut soarta. Se va lansa negresit in nascociri fanteziste fara sens, plictisitoare, terminate intotdeauna cu expresia: “cate stie ala!”.

Trica si-a luat calculator. Isi imparte viata intre conversatii cu gagici pe mess., incordarea sfarsita umed la filme porno, liceu si jocurile online. Stie sa instaleze un sistem de operare si vinde celulare “pierdute” prin autobuze. Si-a dezvoltat si vocabulerul: “asl pls !”

Sa schitam si alte locuri care vor intra , curand , in joc. Benchet. Artistii au sosit. Cativa pictori si un pianist. Toti sugaci de treaba si curvari decenti. G e chiar celebru aparu si pe la TVR Cultural, talentat, remarcat, a participat la nenumarate expozitii. Uneori se joaca. Ne prezinta un tablou de mare succes. Criticii l-au ridicat in slavi. E atat de postpostmodern, incat nu poate fi explicat. Totusi se straduieste:
-Frati-miu` , zidaru`, l-a lucrat jumate.
Se rade.

Hopa, a sosit si filosoful. Stie totul despre “mistici”. Se plange mereu din pricina dinozaurilor cu sapte norme si fara opera care blocheaza accesul tinerilor la cariera universitara. A lins zadarnic cateva rozete. Daca-l intrebi pe colegul de camera iti poate spune ca limbuieste licuricul in fiecare dimineata, ziua fiind ocupat cu serviciul si cursurile. Prietena cu care-si imparte generos locul din camin ii poate sta alaturi abia seara. I-a redat increderea in barbatie, retezata crunt in urma unei experiente cu o frigida, povestita cu aplomb. Colegul dormea si el lucra in spatiul puhav. Tipa statea relaxata, fara sa schiteze vreun gest, fara sa para catusi de putin afectata de eforturile transpirate si entuziaste cu care se lasa sfredelita. Lipsa de inspiratie l-a impins sa intrebe nedumerit:
-Iti place?
-Hm…fu rapunsul surprinzator insotit de tuguitura specifica buzelor care vor s-arate indiferenta.
Peste putina vreme, ea ii ceru, cu acelasi glas netulburat, sa se miste mai incet, n-ar fi frumos sa-si trezeasca colegul.

Uite-o pe L. A terminat psihologia, s-aude ca lucreaza in SRI desi nu e decat o curvulita mai rasarita care foloseste jargonul cu destul amuzament. Toata lumea stie ca-n pat geme continuu cand nu striga si zgarie pe spate. E desteptuta iar reclama si-o datoreaza, printre altele, modului inexplicabil cu care repereaza. Daca te muti in alta camera te poti trezi cu ea la usa, din senin, fara sa-ti explici cum afla. Ba chiar te serveste cu placere daca-i soliciti un asemenea serviciu.

Iaca si S. Absolvent de politehnica isi face veacul intr-o intreprindere de stat. Injura “spiritul comunist” care musteste inca, se plange ca-l iau muncitorii peste picior, ca-n capul inginerilor tineri se sparg toate oalele, ca-s bagati la inaintare de fiecare data cand apare vreo problema, ca-i trimis, “in recunoastere” la clientii nemultumiti ca sa incaseze injuraturile. Isi varsa amarul in bodegi obscure, galgaie cantitati impresionante de alcool si adoarme cu capul pe masa, sforaind in aerul imbibat de mirosul salopetelor lucratorilor de la salubritate.

Parasesc cheful inainte de a incepe, pentru o plimbare nocturna. Noaptea, cand orasul paralizeaza de tacere, imi place sa cutreier strazile, absorbit de odihna asternuta peste viermuiala zilei. Atras de o palida luminita, clipind timid in coltul vreunui bloc, ma intreb daca drumul duce undeva, daca tot acest paienjenis de vietuitoare e strabatut de sens, daca toate fiintele astea stranii care-si pot gandi existenta, care acum dorm bustean, care-si petrec cea mai mare parte a timpului in cladirile astea “ruginite”, patratoase, inestetice, inchisi intre peretii zidurilor de beton, sunt mai mult decat biete bucati de carne sfarsind intre “maxilarele” viermilor. Exista vreo constructie abstracta a recuperarii, care sa penetreze in vitalitate, sa adune ambele ipostaze si sa le puna sub sceptru unitatii ordonatoare? Imi voi face personajele sa danseze, imi voi spiona viata cu ochiul celui care-si cauta ameliorarea? La urma urmei cand ratezi lamentabil, fara circumstante atenuante, cand, vorba unui maestru simpatic, toti malagambistii sunt peste tine, papa mult, f** des si au bani, ce pretentii poti avea sa strapungi crusta groasa a intelesurilor?

Intunericul imi asaza lin ploapa peste ochi, o alta lume se deschide inauntru. Un inger alb, gratios, cu trasaturi feminine se proiecteaza soporofic pe cerul invelit de un albastru dens, foarte inchis pe care palpaie cateva lumi indepartate in licariri vesele, biete urme ale zbuciumului cumplit al materiei straduita sa aduca fiintarii lumina si caldura.



Cu vers scrasnit, cu racnetul oftand
Topesc revolta in cuvantul bland
Dar imi ascut un strigat in taceri
Rememorand in viitor ce n-a fost ieri.

Un teatru isi ascunde-n minti fantoma
Se joaca aparenta, povestea-i a soma
La naluciri lucide cu visul impletite
Sa nu va speriati de vor urma suite.

Pe X l-am cunoscut demult, parca-l stiu dintotdeauna. Intai am ezitat sa strapung carapacea groasa a indiferentei cu care se invelise refuzand comunicarea, apoi am renuntat plictisit de baricada tacerii pentru a fi intoxicat in cele din urma cu patima cautarii. Prea tarziu X disparuse.
Ceea ce urmeaza nu prezinta garantia autenticitatii, este o relatare innodata in trunchiul unei memorii asfixiata de rupturi, sunt fragmente pe care neatentia le-a pastrat totusi incrustate la periferia privirii. Umbla valuri prin carne, taie rosturi nescrise, intentii nude ma trimit la imaginea lui, proptita in framantari launtrice, cand adorm in tristete.
Muntele rasare cu taceri, asaza paduri de liniste. Inaltimile limpezesc, arunca sub tampla zari luminoase, organizeaza, structureaza orizonturi discursive. Marea respira in tumult, creste inspumate brazdeaza aerul cu ritmurile unei muzici in care refuzul si chemarea plonjeaza in presimtiri, dorinte, ezitari. Adancimea pledeaza pentru timiditate, palpari usoare ale unor suprafete sadite intre doua realitati intangibile unde necunoscutul isi joaca sansa refuzand. Povestea lui X se intinde pe durata unei singure zile in care isi afunda picioarele in nisipul arzand al unei plaje.


P.S.: Din pacate anticipez o lungime considerabila. O voi scrie pe bucati. Incep ( sper sa si termin ) maine, acum n-am chef, bagai doar introducerea. Nimic spectaculos, vinde produse cosmetice pe plaja, ...dar mi-a dat mult de gandit.

X ( partea 1 )

Trage de-o geanta mare, ticsita cu produse cosmetice, un mozaic pestrit de rujuri, oje, dermatografe si alte accesorii destinate eternului feminin. Traverseaza plaja intesata de trupurile intinse lenes la soare, inundata de strigatele copiilor amestecate cu vuietul valurilor. Slalomul printre paturi inlantuie cadre succedate rapid, adunate sub obladuirea unei mecanici a privirii care se lasa patrunsa cu dezinteres: un prosop freaca apasat parul lung al unei adolescente care-i acopera partial sanii proeminenti, un balonat abia iesit din apa gafaie si-si tranteste epuizat kilogramele pe nisip, o nudista isi expune vulva, labiile mici sunt acoperite complet de suratele mai mari, seamana cu un gogosar, o chelie rade la soare, o doamna isi unge spatele si-si aranjeaza linia chilotelului, un gagiu gadila o gagica gol-goluta, un baietel alearga saltand din p*ta, doua fete stau tolanite la mal lasand valurile sa se scurga pe trupurile lor, un sfarc se intareste sub mangaierea usoara a vantului, o picatura aluneca gugulind o coapsa, doi indragostiti joaca sah.

O munca nelipsita de rigoarea atentiei, desfasurata cu detasarea celui care i-a deprins trucurile, desi lucreaza doar de cateva zile si nu va intarzia decat o saptamana in preajma ei, prilejuieste nasterea dilatata a unei prabusiri interioare, extrageri din cotidianul frust, aplecari dinaintea sinelui care murmura nedeslusit pe fondul viu colorat proliferat sub neimpliniri recente. Distanta care si-a arborat drapelul urmare a unei despartiri, punct asteptat care a inchis cercul in care decazuse ritualul plictisului in doi, langa un suflet evoluand contrastant intre lacrimile regretului si placerea dispretului, devine interval privilegiat, invadeaza imprejurimile cu dezinteres si deschide launtrice perspective melancolice in care jongleaza ganduri si sentimente contradictorii. Este momentul prielnic intorsaturilor, rasturnarilor, schimbarii decorurilor. Adulmec firul, incordez simturile si-l urmaresc atent ca si cum geneza obscura a substantei interioare ascunde o devalmasie, ca si cum fiind martorul proliferarii partial haotice a unor dubioase produse la limita dintre credinta, simtire si gandire as lumina propriile nelinisti.

P.S. Imediat vine si partea a doua.

partea 2

Talcuieste un traseu rapid pana la sinchiseala unei cliente. A vinde contine de fiecare data o strategie care paralizeaza refuzul cumparatorului si-i exploateaza tentatiile. Porneste cu o intrebare banala " Va intereseaza produsele cosmetice? " care ocoleste abil moartea afacerii intr-un "Nu" raspicat usor de pronuntat dupa o introducere nefertila de genu` " Cumparati produse cosmetice?" , continua cu prezentarea rapida a ofertei, taind protestul tacut care sanctioneaza ingerinta in ragazul oferit relaxarii, intrerupta de glume care destind atmosfera, siretlicuri care distrag atentia de la pretul piperat, sfarseste cu aerul multumit care si-a incasat profitul zambind amar in coltul gurii. Executa tehnic, fara gres, fara tragere de inima, pierdut.

"Azi nu-mi mai ploua in suflet cand iti muncesc chipul ingrijorari, nu-mi mai surade inima cand te stiu fericita, nu-ti mai ascult taina, nu-ti mai umblu prin cuvinte sa aflu chemari, azi tacerile tale nu mai sunt rosturi nerostite ci doar absente. Azi te-am zugravit goala, emaciata, imbatranita in resentimente, invidie, rautate, preocupata de cultul propriei persoane care nu mai are nimic de oferit. Esti doar epava esuata a corabiei care a plesnit strasnic la prima furtuna. Azi sufletul ti-a amutit.
Azi trupul tau nu ma mai imbie, coapsele tale nu-mi mai vorbesc, nu mai intrevad spatii crepusculare in care sa ne pierdem inlantuiti, nu-ti mai penetrez carnea, nu-ti mai aspir sarutul, nu-ti mai rod buzele, nu-ti mai caut fragilitatea pielii. Daca te-as vedea goala ti-as intoarce spatele. Esti doar umbra tineretii tale intr-o imagine care te deformeaza cu bucurie, ti-au rasarit riduri, ti-au cazut sanii, pielea iti atarna pe oase ca o cuvertura rupta pe o sperietoare de ciori.
Azi vand si cumpar, detasat, ironic, blazat, indiferent. "

X iarta-ma cotrobai prin gandurile tale fara sa-ti fi cerut voie.

P.S.: Mi-a pierit chefu` ca sa nu mai spun ca risca s-o ia intr-o directie pe care n-am anticipat-o initial. Totusi s-ar putea s-o continui in seara asta.

Acum am văzut jurnalul tău.
Sunt bucuroasă de revenire!

Nişte lalele panaşate din partea mea !

O, ce surpriza placuta! Multumesc frumos Contraste!

Am crescut cu mirari si instrainari, plimbare innoptata prin stranietatea fiintei refuzate. N-am invatat decat din departari si esecuri. Dincolo de sentimentul infrangerii mijeste rasaritul amanat in zorii caruia se ivesc marile trairi, parfumul unei plenitudini anticipate. Intr-o lume dirijata de constrangeri dezumanizante, libertatea este pasiunea care detaseaza, deplaseaza atentia si rascoleste lumea interioara. Dispretul inlocuit cu zambetul contemplativ transforma neajunsul unui apus continuu in desfatarea care uneste cu nebanuitele trepte ale sinelui asteptand strapungerea. Miracolul ridica valvataile tremurande ale abisului arzand prelung taine oferite doar celui ce stie rataci pe marginea prapastiei.
Oamenii de succes travestesc ontologii precare, recapituleaza mecanica descompunerii in aparenta la capatul careia confortul simuleaza victoria. Ratiunea slujeste vointa de putere, prabuseste descoperirea in tehnologie, slaveste imperiul mijloacelor. Soarele dezvaluie peisaje incarcate de forme si culori dar refuza muzica sferelor, noaptea, chemarea departarilor infiorand simturile. Nu-mi plac decat infrantii, ratacitii, cei care au gasit dezechilibrul dintre limitat si nelimitat unde vizibilul, inhalat deplin, vesteste si amana.

Continuu jurnalul la cererea publicului. He-he-he!

*

Cuvantul indica taceri care au refuzat sa mai taca. Uneori pare dezechilibrul cu care nelinistitea sensului provoaca natura muta. Semnificatia, achizitie prea tarzie parca sa mai schimbe alunecarea in umbra firescului dispensat de ratiunea constrangatoare, isi cauta drumul printre ruinele unui taram strain. Tentatia redimensionarii realului sfarseste cand amurgul imprastie speranta linistind criza existentiala in optiunea asumarii labirintului.

*

Sfarsitul mantuie suferintele mocnite in tainice idealuri. Chemat cu inima duioasa, inlacrimata de bucurie la sosirea unui adio izbavitor. Plictisul margineste viata si inunda fiinta cu dorul nefiintei, inevitabilul deschide imperiul sufletului, primavara batatoreste cu melancolie timpurie calea impacarii cu sine. Seninatatea regaseste copilaria in lipsa sensurilor, inchide cercul reluand negatia eului.

*

Un munte copleseste. Ascunsa sublim in mijlocul zilei la umbra batranului fag linistea toarce somnul cu glas rasunator. Dar fosnetul vantului nu mai e la fel, nici racoarea diminetii. Pana si mirarile sunt cenusii

Sa schimbam tonul.

M-am saturat sa tot salut. Initiativa tre` sa te loveasca cu nerabdarea dialogului, nicicum cu sentimentul datoriei. Buna ziua, neata`, noapte buna, somn usor, vise placute, saru`mana, o zi buna, o dupa-amiaza minunata, ai grija de tine, pa, te pup dulce, vezi ce faci, umbla sanatos, hai noroc, adio etc o gramada de enunturi inutile. Sa dai binete oricarui zevzec si oricarei mitroape, punand aceeasi placa. Prostie pura ajunsa bun-simt.

Intr-o zi timpul si-a murmurat despartirea de haina grea a tristetii. A crescut dincolo de orizont. Valurile intamplarii m-au leganat pana cand toamna si-a scuturat asupra melancolia. Malurile s-au prabusit intre ape imprejmuind tineretea cu soaptele visului. Corabiile sperantei s-au ridicat din unduirea marii. Soarele mi-a tinut calea dincoace de crepuscul. A fost atat de frumos incat, bolnav de lume, dorul s-a razbunat si a ascuns poarta fericirii in umbra iluziei.

Alfa imi place gustul pe care mi-l lasa scrierile tale.

Unora le place amarul. Sper ca nu te numeri printre ei. He-he-he!
Mersic Fantasee!

Ba imi place orice gust, alfa, daca il experimentez la momentul optim .
Cum era chestia aia cu muntele de nisip?

Un amar scris dulce.