Da, studentie - trai pe vatrai. Nexam griji nexam probleme. Pai sa te tot dezvolti intelectual. Si sa cauti in tine diverse. Si daca nu mai suntem asa de pasionati, totusi ceva bun trebuie ca va veni: timpul contemplarii si al reflectiei. Si cine are sansa, se si intelepteste nitel - evident ca pe ultima suta de metri cand sa se intalneasca cu doamna cu coasa ca sa fie deceptia desavarsita. In budism se spune sa te feresti sa imbatranesti precum un bou care creste in greutate dar nu si in intelepciune. Or avea ei ceva dreptate.

Asta e viata. Mediu potrivit inseamna descoperirea si urmarea vocatiei. Cati dintre noi suntem in integrare si cati in regres? Prea putini isi urmeaza calea. Iar pentru ceilalti ramane suferinta, deceptia, neimplinirea. Greu este sa pornesti la drum cu cei neasemenea. Dar asta o afli abia mai tarziu. E doar vina ta ca ai ales alta cale.

Lupta pentru existenta, viata de zi cu zi, care ne cere sa obtinem necesitatile cotidiene ale fiintei, aia nu ne lasa. In sudoarea fruntii si a palmelor tale iti vei castiga painea ta cea de toate zilele pana te duci inapoi in pamantul din care esti luat - asta da adevar! Cum lupti impotriva acestui blestem? Cum poti lupta cu mijloacele omenescului impotriva implacabilului? Cum sa impaci libertatea dorita cu restrangerile mundane? O solutie ar fi sa accepti ceea ce afirma unul din maestri zen: "Heijo shin kore do" (spiritul vietii cotidiene este calea).

Nu putem face nimic. Totul in manifestat are un ritm. Creativi si deschisi la nou imi par a fi mai apropiate de perioada adolescentei, in schimb clarvazatori e mai aproape de maturitate. Si in definitiv de ce sa ramanem incremeniti in forma? Perioada care vine peste noi are si ea partile ei bune.

Schimbare de mentalitate iti permiti cand ai timp garla. Si n-ai griji si probleme. Cand huzuresti. Caracterul se rigidizeaza - ajungi mai conservator - de prea multe probleme care mai de care mai prozaice, fara sa mai ai ragaz de vise absconse cu tavaliri prin ierburi si rasturnari sub stele.
Eu sunt mai putin citit si deja rigid in caracter. Explica-mi mai pe inteles, te rog, termenii astia: nivelul de vascozitate al libidoului, atrofierea inteligentei fluide.

Eu cred ca tine si de prioritati. Oricat ti-ai dori la o numita varsta sa mai scrii, sau sa compui, sa inventezi, ai lucruri mai importante cu care trebuie sa te ocupi, asa cum s-a mai zis: familie, casa, slujba, sanatate.
Insa daca ai renunta la toate acestea in favoarea unei cercetari, ceva care te pasioneaza foarte mult, unor inventii cred ca altfel ar fii lucrurile. Cu timpul, desi pierzi anumite caracteristici castigi altele, eu cred ca anii aduc cu ei multe lucruri noi si ofera posibilitatea ca in acel moment sa te bucuri de ele, tocmai prin experienta (de viata sau otherwise) acumulata.

In primul rand, ce intelegi prin maxim al capacitatii intelectuale?

Apoi eu cred ca, dimpotriva, in tineretea de care vorbiti voi facem acumulari preponderent cantitative. Selectia calitativa vine ceva mai apoi cand deja ai experienta si implicit capacitate de diferentiere si de selectie. La fel, nu cred ca la 15-20 de ani iti formezi viziunea despre lume etc. Ai doar o viziune a momentului respectiv, dar ulterior constati ca ea se schimba prin prisma acumularilor si experientelor.

Bravo Erwin ! Pai daca nici ce discutam pe Messenger nu este secret ....

@bishop

Propozitia pe care am subliniat-o in rosu mi se pare de o mare profunzime.
Poti sa o dezvolti , sa o explici ... din punctul tau de vedere ?

Aici insa , nu sint de acord de tine. Dupa parerea mea schimbarea de mentalitate se produce , aproape in mod iminent , atunci cind putem constientiza anumite acumulari .
Trecerea unui prag , de la o veche la o noua mentalitate , presupune umplerea unui "pahar interior" , aflat undeva in strafundul sufletului . Ultima picatura , care poate fi intruchipata de un anume eveniment , o persoana , sau chiar lipsa unor evenimente , este de fapt si catalizorul procesului de schimbare a mentalitatii.
Procesul incepe cu o serie de intrebari la care in mod agitat cauti sa le gasesti un raspuns . Asta e doar prima faza.
In faza a doua realizezi ca nici unul din raspunsurile gasite nu este multumitor . In acest moment esti gata sa intri in faza a treia , faza de lunga durata in care iti macini pe indelete toate ideile si ipotezele , mai mult sau mai putin plauzibile.
Nu cred ca acest proces sa tina de timpul liber pe care il avem la dispozitie . Odata initiat , procesul se va consuma aproape independent de vointa noastra , de constient ...
Probabil radacinile lui se extind in subconstient , exact acolo unde se face acumularea de date , stari , senzatii , ...

@Titus Herbert

Tocmai aici e dilema !
Cei care pun pe primul plan lucruri ca familia , casa , banii... in cele mai multe cazuri , nu vor avea succes pe plan creator/creativ.
Nu stiu de ce , dar am impresia ca persoanele libere , fara obligatii sociale , sint mult mai creative .

@Nicodim

Definitie absolut corecta.
Pai ce este mai important : capacitatea de a putea face fata unor situatii fara sa ai la indemina prea multe informatii , o anume experienta in domeniu ? ... sau incapacitatea de a putea face aceleasi situatii cu toate ca ai la indemina informatii 'girla' , pe care insa , din pacate , nu le poti utiliza in mod optim ?
Ai dat exemplul cu Baltagul.
Mi-a venit in minte Victoria Lipan , femeie simpla dar inteligenta , care fara sa faca un curs de detectivi , a reusit sa descopere pe cel care i-a omorit sotul .
Oare nu se poate vorbi in acest caz tocmai de acea 'inteligenta fluida' pe care ai definit-o anterior ?

@nefertiti

Depinde cum vrei sa interpretezi. Eu cred ca si la virste mult mai mici , 10 ani , 7 ani , ...fiecare din noi a avut o viziune asupra lumii. Ca ea nu a fost chiar una corecta , asta e cu totul altceva.
Cu cit inaintezi in virsta , viziunea pe care ti-o faci nu mai este a ta , este mai mult o inductie a unei viziuni standard care se vehiculeaza in societatea in care traiesti.
Sint convinsa ca un copil de 7 ani are o viziune originala asupra lumii . Profunzimea viziunii lui cu greu poate fi inteleasa de un adult de 30 sau de 60 de ani .
Cinva , demult , Alexandru Stark a scris o carticica intitulata : "De ce nu cade soarele ? " , in care dezbatea intrebarile puse de copii de gradinita.
daca poti sa o gasesti , citeste-o neaparat . Eu si acum mai tin minte unele dintre intrebarile puse acolo de copii care nu stiau nici macar sa numere pina la zece.

exergy33

ba da, e un exemplu excelent...Din pacate la romani sleahta din jurul lui Gabriel Liiceanu incearca sa echivaleze inteligenta cu a fi cultivat, dar nu e acelasi lucru. Sunt multi oameni care n-au avut sansa de o educatie elitista; ei isi dovedesc inteligenta in viata de zi cu zi: cum sa faci dintr-o gaina sapte feluri de mancare; cum sa faci economii cand ai o leafa de doar doua milioane; etc.

Iar altii prefera sa-si utilizeze inteligenta nu pentru lectura clasicilor, ci pentru a face bani...Desi ne place sa-i acuzam ca sunt escroci, uitam ca lipsa de moralitate nu e suficienta pentru a te imbogati (desi probabil e necesara); mai trebuie si inteligenta pe deasupra.

astea sunt extremele, bineinteles, in viata intalnim tot soiul de oameni, mai mult sau mai putin inteligenti in sens fluid, mai mult sau mai putin deschisi... dar aplicatiile practice nu sunt singurele criterii prin care putem stabili evolutia inteligentei... caci exista oameni care nu isi pun deloc in valoare capacitatile intelectuale facand ceva persistent si masurabil sau creind ceva original, cu toate astea capacitatea aceea exista.

sunt de acord cu ce ai spus la inceput ca genele sunt cele care dicteaza evolutia individului si varstele la care atingem acest maxim, in acord cu evolutia biologica a organismului trebuie sa functioneze si creierul... premizele biologice sunt clare, dar oare mintea e ca un muschi ce trebuie antrenat sau in tinerete functioneaza de la sine la maxim, chiar daca nu in sensul bun acceptat de societate?

Exact , sint anumiti indivizi cu o anume zestre genetica care nu pot accepta orice si nu pot trai oricum . Ei isi vor continua propriile cautari indiferent de circumstante . Ei sint intr-un razboi permanent cu propria inertie.
Bineinteles ca tineretea este un atu pentru ca mintea nu este inchistata in sabloane si prejudecati , insa aceasta stare de cautare , introspectie , placerea de a descoperi ceva nou , de a trai ceva nou... poate fi prelungita pina la sfirsitul vietii .

Aminteam mai inainte de cartea lui Alexandru Stark , De ce nu cade soarele ?

In paginile acestei carti au fost adunate citeva intrebari puse de copii de gradinita ... iar multi dintre ei nici macar nu erau in stare sa numere corect pina la 10 sau 20 , ce sa mai vorbesc de citit sau scris.

Intrebarile puse de acesi copii au fost uluitoare.
Imi aduc aminte de multe dintre intrebari , insa acum as vrea sa aduc in discutie una singura.

O fetita in jur de 5 ani se intreaba daca pisicile , in momentul in care se uita la cirese , vad ciresele la fel ca oamenii , adica de culoare rosie ?
Reporterul ii cere sa explice intrebarea.
Fetita continua si spune ca ea s-a gindit ca poate pisicile vad ciresele ca fiind de culoarea albastra.

Este extraordinar cum un copil , fara sa stie cum functioneaza aparatul vizual , poate gindi atit de adinc incit sa avanseze ipoteza ca este posibil ca animalele sa nu vada la fel ca oamenii.
Adevarul stiintific nu poate fi contestat . Sint insecte care vad lumea in doua culori , alb si negru ; sint animale , insecte si pasari care vad culorile distorsionate , sau care au capacitatea sa vada in ultraviolet ..
De fapt fiecare vietate vede lumea , culorile si formele intr-un stil propriu.

Cita fluiditate in gindire si cita imaginatie poate avea un copil daca reuseste sa-si inchipuie ca asemenea lucruri ar putea fi adevarate .
Din pacate multe din intrebarile puse de copii sint catalogate de adulti ca intrebari fara sens , sau ca ... 'prostii' .

Un copil de 7-8 luni este in stare sa se uite citeva zeci de minute la o frunza sau la o floare , fara sa se plictiseasca .
O priveste indelung de parca ar vrea sa descifreze anumite lucruri secrete .
Din pacate el nu ne poate spune ce 'vede' , insa ceea ce 'vede' ii influenteaza in mod dramatic felul lui de a gindi .

exergy33

@Erwin:

multi oameni au impresia ca e o mare diferenta intre (a) potentialul intelectual al unui individ si (b) efortul pe care il depune pentru a-si atinge acest potential. Ori din pacate lucrurile nu stau chiar asa: creierul uman are o structura modulara, si fiecare modul isi are propriul nivel de motivatie, propria sursa de benzina ca sa zic asa. Adica persoanele cu adevarat inteligente nu pot sa se abtina de la a-si utiliza creierul, de la a gandi. Daca la scoala lectia e plicticoasa, incep sa fantazeze la cine stie ce, in timpul liber citesc, gandesc, planuiesc, reflecta, joaca sah, sau fac cuvinte incrucisate - dar mereu "au mancarime la creier", sunt impinsi de ceve dincolo de ei sa il foloseasca. La fel cu un sportiv de calitate: daca are genele aptitudinilor atletice, va dori sa isi exerseze corpul, va innebuni sa stea inchis in casa...aptitudinile deci nu sunt doar potential, ci isi contin propria motivatie. Ducand lucrurile la extrem, asa se explica de ce geniile au vieti dezastruoase: renunta la nevasta, copii, prieteni, placeri mundane, pentru ca mancarimea la creier e atat de intensa incat tre' sa se scarpine (=gandeasca) non-stop. Chiar am vazut un articol in Annual Review of Neuroscience pe 2006 despre un neural set point - un mecanism care ar explica neurologia a ceea ce am zis.

Tear & exergy33:

e bine ca ati observat ca acumularea de Gc nu e in sine rea...problema e ca genul de Gc acumulat in 12 ani de scoala e mai mult ideologie decat cunoastere, si doar viata de va invata cum ai fost "fentat" de sistem: scoala nu e atat un mecanism de transmitere a cunoasterii, cat e un tavalug de nivelare a indivizilor in fiinte docile (Freud ar spune ca scoala transforma bestiile individuale egoiste in cetateni dispusi sa-si sacrifice o parte din dorintele primare individuale de dragul binelui comun; scoala mediaza si atenueaza conflictul fundamental dintre individ si civilizatie).

ei, vezi, chiar la asta vroisem sa ajung...

(Bufnila a spus sa renuntam cu totii la scoala de tip fabrica)

Am priceput cam ce inseamna Gc si Gf. Presupunand aceste definitii corecte, eu vad acumularea lui Gf fiind numai o motivatie a scopului care este Gc. Scopul creatiei, al miscarii, al acumularii este contemplarea ulterioara. Privirea din afara. Amintiti-va geneza: dupa ce a creat cerurile si pamanturile chiar si Dzeu s-a odihnit in a 7-a zi. Odihna prin contemplare. Dupa mine, nu numai ca Gc nu e rea, dar este chiar punctul terminus. De aceea este specific senectutii si mai rar maturitatii.

@exergy33

Cand tot ce zboara se mananca te lipesti de cei ce dau bine in aparenta, in poleiala, in invelis. Cauti modele, cum vrei sa fi. Ai preocupari straine de esenta ta, de calea ta. Asta pentru ca nici tu n-ai habar cum esti. Asa iti faci "prieteni", asa te indragostesti. Cu cine si de cine nu trebuie. Numitor comun nu prea exista, caci initial - inconstient - tu cauti diferentele. Abia apoi, dupa ce primesti sanctiunile de la viata, intelegi ca notiunile de prietenie si iubire - de exemplu - reprezinta cu totul altceva. Similitudine, idei si puncte de vedere comune, tel comun, convergenta etc. Nu este nimic profund aici. Este viata revarsata a fiecaruia dintre noi.

E vina mea, m-am exprimat echivoc. Am considerat subinteles faptul ca schimbare de mentalitate = schimbare de atitudine, schimbare in exterior, caci altfel nu este decat fatarnicie, nu-i asa?

Mi-a placut explicatia data , si tocmai de aceea reiau aici un mic fragment si adaug o mica intrebare.
Cum isi poate da cineva seama , la 15 sau la 25 de ani , care este esenta lui ?
Oare la acea virsta totul este deja format ? ... sau nu ... personalitatea este fortata sa intre intr-o matrice inca flexibila , dar in acelasi timp incearca sa se reverse dincolo de niste canoane si norme impuse de societate , familie sau chiar de propria viziune asupra vietii.

exergy33

Insir cateva metode cat de cat recunoscute in psihologia personalitatii:

1. iti faci singur fisa de recensamant:
sa zicem esti femeie de 18 ani, necasatorita, studenta in anul I la chimie; heterosexuala, romanca, agnostica, domiciliata in Brasov, 1.73m, 69 Kg; membra a PSD = simpla enumerare a acestor date iti creeaza un prim sens al modului in care esti unic in univers, dar si al grupurilor cu care ai afinitati

2. iti analizezi orarul pentru a-ti detecta obiceiurile: omul este suma obiceiurilor sale
De exemplu petreci mult timp citind; mergi la birt de trei ori pe saptamana; joci badminton in fiecare vineri; cand te trezesti verifici compulsiv ce s-a mai postat la Han, faci curat in casa o data pe trimestru, etc

3. iti dai niste teste de personalitate de calitateClick aici penru cel mai bun si mai complet test - gratis online

4. iti analizezi casa/camera
ai multe carti? ai plante verzi si un acvariu cu pesti? ai tablouri vesele sau triste? ai o colectie uriasa de Cd-uri? ai icoane cu Maica Domnului pe pereti? e ordine? ce culori domina? esti singur sau cu cineva? etc

5. iti analizezi cat mai rece si analitic documente din trecut: scrisori, jurnale, carnete de note
ce spun despre tine? ce ti-a placut la scoala? ce ai urat? de ce ti-e teama? cand esti deprimat? care a fost momentul tau de glorie?

6. iei un manual de filosofie de a XII-a si iti determini presupozitiile fundamentale care te ghideaza
crezi in iad si rai si ingeri si dracu' cu coarne? crezi ca lumea e subintinsa de legi sau e haotica? crezi ca inteligenta e genetica sau maleabila? crezi ca oamenii sunt mai degraba buni sau mai degraba rai? crezi ca libertatea e mai importanta decat echitatea? crezi in liberul arbitru sau crezi ca e o iluzie? etc

7. iti analizezi scopurile de moment si de lunga durata
vrei sa te insori? de ce neaparat? vrei sa ai copii? cat de mult si cat de multi? de ce? vrei sa faci faculta'? De ce nu poti fara? Vrei sa emigrezi? De ce nu ti-e bine acasa la Dolhasca? Vrei sa mergi la pub vineri? De ce? Intreaba "de ce" pana cand te doare capul - nu te multumi cu primul raspuns

8. iti analizezi relatiile sociale
De ce te-ai imprietenit cu Claudia? De ce nu-ti place de Viorica? Pentru ce te lauda de obicei prietenii? Dar critica? Cum te intelegi cu parintii? Cat e prefacatorie? Ce gen de oameni nu poti suporta?



Ideea de baza e sa te bazezi cat mai mult pe elemente materiale externe, nu pe amintiri sau pe pareri proprii. Viata subiectiva interioara si introspectarea ei sunt - oricat ar parea de ciudat - foarte nepotrivite pentru a-ti face o imagine cat de cat reala despre cine esti. O referinta foarte buna despre asta e cartea lui Timothy Wilson, 2002, Strangers to ourselves si cartea lui Daniel Gilbert, 2006, Stumbling on happiness. Ambii sunt profi univi de psihologie, la Virginia si Harvard. Nu au sugerat direct metodele astea, le-am nascocit / inventariat eu in timp ce le citeam cartile si ma psihanalizam -imi place sa fiu cobai .

este fascinanta evolutia mintii in primele luni si ani de viata, as aminti aici disputa dintre cele doua tabere, pe de o parte Noam Chomsky care sustine ca exista o gramatica elementara inscrisa genetic pe baza careia invatam limbajul si pe de alta parte scoala franceza a lui Piaget care sustine ca mintea la nastere e tabula rasa si invatam totul in primele luni, ani de viata... Eu cred ca adevarul e undeva la mijloc pentru ca argumentele aduse de fiecare dintre ei sunt fondate si probate prin diverse experimente si studii, ca avem un bagaj de algoritmi codificat genetic, cel putin in privinta unor mecanisme si structuri psihice iar restul este dobandit prin invatare...

@nicodim:

de acord, dar predispozitiile genetice favorizeaza un anumit comportament nu il impun in mod necesar si influentele invatarii, anturajului si mediului isi spun si ele cuvantul


@mistinguett:

viziunea asta este polarizata de experienta, dar poti avea oricand in timpul vietii revelatia ca esti parte din lume, unii sunt mai precoci in a observa asta... inainte de 20 de ani... chestiunea ar merita analizata de ce taman atunci avem astfel de revelatii, care au indiscutabil repercursiuni asupra modului cum evoluam in continuare...

Iti dau dreptate . Experientele pe care le acumulam ne fac sa privim mereu lumea si sa ne privim pe noi insine , intr-o noua lumina , intr-o noua perspectiva...
Acest lucru se intimpla si in copilarie si in adolescenta , cred eu.
Numai ca in acele perioade de la inceputul vietii , intensitatea si profunzimea acestor analize este mai atenuata .
Totusi sint multi tineri care au o putere de introspectie si de comparatie , si nu in ultimul rind o detasare fata de lume si de viata , care surclaseaza si pe unii adulti cu experienta.

exergy33

nu cred ca putem atunci generaliza nici una din variante, dispersia variabilelor e prea mare ca sa schitam un model...

e distrativ oarecum: fiecare dintre noi e cat se poate de banal/comun in credinta ca e unic/special; sau, pus altfel, tocmai faptul ca te crezi unic te face cat se poate de banal

Superb; asa este acel 'special' vine din dorinta de ai intelege pe altii si nu din cea de a te face inteles.

intelegi "imaginea" de fatada a celorlalti care se prezinta altceva decat sunt

a, chestia asta e offtopic dar mi-am amintit de ce spunea Chic Coreea intr-un interviu cand a fost intrebat de ce stilul lui e diferit de la un concert la altul. Chic a raspuns ca atunci cand canta cu un anume muzician incearca sa se armonizeze cu stilul aceluia, sa fie in ton cu el iar asta face ca muzica sa sune diferit. Cam la fel se intampla si in viata: cu fiecare individ cu care interactionam ne purtam un pic diferit, in esenta suntem aceeasi dar reusim sa ne construim imagini mai mult sau mai putin diferite de acea esenta si totul se complica in timp pe masura ce evoluam si ne largim numarul de indivizi care ne cunosc... in plus, perceptiile despre actiunile noastre sunt limitate la timpul interactiunii (etape discrete) dintre noi si ceilalti.

ontopic:
cred ca evolutia mintii respecta multe legi, de la cele pe care le avem in comun cu totii, aceste legi sunt codificate genetic si pana la cele care ne sunt proprii si personale. cele din urma sunt mai greu de inteles sau de analizat...

Oferind celorlalti ocazia de a-ti vorbi despre ei insisi, iti vor aprecia mai apoi vorbele si principiile, chiar daca nu vor fi si de acord cu ele.. si asta numai pentru ca ai avut timp si interes sa te 'modelezi' dupa ceea ce ei sunt, dupa ceea ce ei au prezentat in fata ta in timpul in care ti-au vorbit, dupa ceea ce ei au construit din personalitatea lor;
..oferind mai intai..vei avea surpinderea ca nu va mai trebui sa ceri..

Revelatia ca esti parte din lume vine odata cu experimentarea in preajma mortii. Cu constientizarea efemerului. Profunda. Din copilarie in adolescenta evoluezi de la "Eu sunt" la exacerbarea egoului. Egoul se crede vesnic. Pana i se da peste nas atunci cand afla ca nu-i peren si ca se va intoarce inapoi in tarana la fel de gol precum a venit. Cand esti tanar, moartea pare departe, toate graviteaza in jurul tau. Esti centrul. Apoi descoperi ca nu e chiar asa. Cu durere si suspin. Pilonii se naruie. Pe ce te mai poti baza?

Oh, wow... Superb. Desi sper sa nu fii dezamagita cand vei descoperi in viata ca uneori dai si dai si nu primesti nimic inapoi si/sau trebuie sa ceri. Dar o lasam asa, ca suna foarte romantic.

Cum are insa asta legatura cu teribilismul unui tanar care se prezinta lumii ca altceva decat ceeea ce este ca sa fie unic, deosebit?
Ce spui mai sus se aplica mult mai bine daca ma prezint lumii cum sunt cu adevarat, nu daca ma dau mai destept/cocos/poet/sportiv/etc decat sunt.

Dar nu-mi mai explica ca mi-e ca ma face mai confuza decat sunt.

Cred ei ca-s mai precoci. Si asta zic tot polarizat de experienta.

n-aş zice ca lucrul asta il descoperi abia la maturitate, sunt o multime de motive ca sa nu cred ca moartea are neaparat legatura cu revelatia ca nu esti centrul. Asta e pesimism, iar aici e vorba de intelepciune.

@Mistinguett:
Iniya a descris un principiu de elocventa, am citit "Arta de a reusi in viata" de Dale Carnegie in liceu si mi-am insusit multe invataminte de acolo...

trebuie sa gasesti un echilibru intre increderea in propriile forte si mandrie, lucru dependent de personalitatea fiecaruia

Am spus mai devreme: constientizare profunda a efemerului. Sunt o multime de motive aparente care sa ne faca sa credem ca intelegerea trecatorului/efemerului nu are legatura cu revelatia ca nu esti centrul in lume. Insa o singura cauza reala declanseaza acest efect.
Intelepciunea incepe acolo unde incepe asumarea realitatii - faptul ca esti o etapa din fluxul universal. Ca te nasti, cresti, descresti si mori. Spune-i pesimism sau cum vrei. Eu ii zic realism. Cand incepe cautarea sincera de adevar si refuzul de a mai accepta basmul.

Ok, cu asta sunt de acord!

mai un lucru: muzica, moda, stilul anilor de liceu ne plac cel mai mult oricaruia dintre noi, chiar daca intre timp am ajuns sa cunoastem adevaruri si realitati, ne-am asumat realitatile si ne-am adaptat necesitatilor maturitatii...

De ce oare ramanem cu nostalgii juvenile? Pentru ca nu prea ne place ceea ce aflam ulterior si am dori sa ne reintoarcem la taiat frunza la caini - e in natura omului asta.
Daca nu stii, doresti sa afli, sa intelegi. Dupa ce ai inteles, ai fi vrut sa nu stii. Parerea mea.

sunt trist după aşa o părere... mie todeauna îmi apare ceva nou de cercetat în vreme ce înteleg ce căutasem mai înainte... aşa că mă bucur că ştiu!