Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Jazz Science Fiction With Ovidiu Bufnila
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului > Arhipelagul Imaginii
Ovidiu Bufnila
Africa vrăjită
short story de
Ovidiu BUFNILĂ




Navigatori de-ai noştri ne-au transmis semnale disperate. Au slobozit o trista nota de jazz dintr-un trombon de sticla.
Nu găseau Africa.
Zăreau doar sclipirea Mediteranei revărsîndu-se tumultuoasă în Oceanul Atlantic. Doar atât. Din când în când, dintre valuri, ieşea câte o pompadură argintie care cânta cântecele porcoase şi care tot chite să se drăgălească pe seară cu vreun matroz ca să pună la cale o nouă specie de fiinţe fabuloase.
Vrăjitoarea Esmeralda, proaspăt întoarsă de la Congresul Mondial al Magicienilor, ne-a strîns într-o seară ca să ne desluşească ce şi cum în această cumplită chestiune.
Au venit la întâlnire mai mulţi deputaţi şi senatori, gunoierii din nord, femeile despletite din clanul Gomero, fizicienii reformaţi din Huko, sticlarii hrăpăreţi din Fasinmo şi circarii din Gastrea. Toate fiineţe astea fabuloase se dădeau în vânt după poveştile vrăjitoare deşi, potrivit unor surse care doresc să-şi păstreze anonimatul, mulţi n-o credeau pe Esmeralda.
Aglaia Protopopescu plîngea în hohote după Europa şi America. Eu am vrut s-o consolez în fel şi chip, dar ea m-a făcut cu ou şi cu oţet şi mi-a spus, aşa, de la obraz, că-s nesimţit. Vrăjitoarea Esmeralda a adus cu ea un glob de cristal, ca să ne citească în el trecutul, prezentul şi viitorul. Ea a fost de părere că noi, cei din arhipelagul Adamville, vom rămîne singuri pe Pămînt şi că vom da naştere unei rase superioare. Ne-a transmis chiar şi mesajul papei Urban, care, de cînd dispăruse Europa, zbura peste ape într-o fortăreaţă de cristal. Dar noi, cei din Adamville, eram liber cugetători de cînd ne ştiam.
Era mai mult ca sigur că vrăjitorii din Ngorongoro pierduseră Africa cu farmecele lor. Folosiseră în acest scop picioare de cocoş, fructe de mango şi de blinel, nisip de Nil, praf din oasele faraonilor, sînge de fecioară, praf de puşcă britanic, nişte pase magnetice furate de la CIA, boare de primăvară din Cotul Iberic, parfum de trandafiri masonici, nişte discursuri de-ale lui Stalin şi Franco, un lighean de argint în care se îmbăiase Napoleon cînd era mic, coarne de cerb aduse de la Marile Lacuri, ceva muzică de cartier, buric de vădană, urlete de elefanţi şi coajă de ou de struţ. Şi gata vrăjitoria! Ia Africa de unde nu-i.
Esmeralda voia să ne înfioare, se vedea de la o poştă. Pricoliciul de la Arsenal s-a lăudat că vraja fusese chiar a lui, că ar fi fost la clenciuri cu nu ştiu ce forţe oculte, cu nu ştiu ce servicii secrete de dincolo de orizontul vizibil. Era îmbârligat cu spiritul lui Garcia, dictatorul bolivian al anilor '50, cu nişte fiinţe venite din cosmos, cu nu ştiu care mafiot din Sicilia şi uite-aşa mai departe.
Navigatorii ne-au mai transmis o vreme diverse semnale. Văzuseră în calea lor înspumată tot felul de balene zburătoare, un delfin cu cap de cerb, un şarpe cît statuia libertăţii şi nişte oameni cu trei mîini care pescuiau macrou şi sardină, dar comunicau în altă frecvenţă decît noi.
Am consemnat conştiincioşi toate aceste poveşti şi le-am trimis prin WorldNet celor din Asia şi Australia, încercînd să-i avertizăm. Împăratul Japoniei nu ne-a crezut pe cuvînt şi ne-a promis că o să ne bombardeze arhipelagul, iar chinezii au zis şi ei că or să ne invadeze într-o bună zi ca să ne treacă cheful de şotii. Era clar însă că întreaga rasă umană era pe ducă şi că Forţa Universală o chema la ea să achite nota de plată.
Noi am vorbit cu guvernatorul nostru, îndemnîndu-l să ia nişte măsuri preventive. El a încercat să ne liniştească, afirmînd că glorioasa armată din Adamville era dotată cu lasere ucigătoare care puteau topi orice tanc duşman şi orice rachetă continentală. Îmbărbătaţi cum se cuvine, noi ne-am lăsat păgubaşi şi ne-am făcut praf cu vin de Madeira, lăsîndu-i pe asiatici să se perpelească de necaz.


http://finance.groups.yahoo.com/group/Magia_Imaginii/
Ovidiu Bufnila
America pierdută
short story de
Ovidiu Bufnila


La sfîrşitul verii, America a dispărut de pe monitoare. În WorldNet s-a iscat o învălmăşeală de nedescris. Posturile de televiziune transmiteau imaginile a milioane de oameni consternaţi, pradă confuziei. America nu mai era. Gata, se evaporase. Oceanul Atlantic se întindea cît vedeai cu ochii. Ici şi colo cădeau din cer tot felul de sateliţi-spion pe care era pictat steagul înstelat.
Să fi fost o gaură de vierme? Dar prezenţa unui astfel de fenomen astronomic hrăpăreţ ar fi fost detectată de monitoarele noastre.Să fi fost o explozie nucleară? Ar fi sărit în aer întreg Pămîntul. Să fi fost un cutremur de pămînt? N-am fi scăpat nici noi cu una, cu două! Da, da, America se volatilizase într-un chip neobişnuit. Gata, nu mai era. Se sfîrşise. Bineînţeles că toate lucrurile au luat-o razna. Gata cu Elvis. Gata cu Coca Cola. Gata cu frumosul vis american. Oare extratereştrii s-o fi smuls, să-şi facă un cadou? S-o fi răpit cu totul, pe furiş? Ca să se termine o dată pentru totdeauna cu isteria răpirilor? Cu nebunia OZN?
Sigur, au apărut tot felul de zvonuri, tot felul de speculaţii. Că talibanii ar fi trimis o rachetă grozavă să-i facă harcea-parcea pe bieţii americani. Că masonii dezlănţuiseră forţele telurice. Că Marele Spirit, sătul de pornografie şi droguri, îl nimicise pe bătrînul unchi Sam scufundîndu-l în ocean la mare adîncime. Că mai marii din Shambala nu erau străini de groaznica dispariţie. Că Universul întreg suferise o depreciere magnetică soldată cu pierderea Americii. Bineînţeles că unii s-au sinucis. Alţii s-au bucurat. Şi-au frecat palmele: gata cu guma de mestecat, gata cu Marele Canion şi cu aroganţa lui Bill şi cu fundul rozaliu al lui Marilyn Monroe, gata cu băieţii scrobiţi de la CIA, gata cu voinicul Arnold.
Pricoliciul de la Arsenal mi-a dat telefon să mă întrebe ce şi cum. Dacă nu cumva America fusese doar în imaginaţia noastră. Dacă nu cumva fusese doar aşa, o metaforă. O iluzie. Pricoliciul se cam bîlbîia, aşa că i-am închis telefonul în nas. Pe urmă a venit Aglaia Protopopescu, să flecărim de una, de alta. Avea o umbreluţă portocalie. Nu părea prea impresionată de teribila grozăvie. Ea nu îi iubise niciodată pe americani. Îi murise iubitul în Vietnam. Acum, să nu credeţi că i-am cîntat în strună sopranei! Dimpotrivă: Aglaia Protopopescu mi-a cîntat ea mie aria Bernadettei.
Aveo o voce cristalină şi deosebit de pătrunzătoare. Pe urmă au venit şi nişte vecini. Unul dintre ei a adus o ladă cu Coca Cola. Eu am scos nişte gheaţă din frigider. Apoi ne-am aşezat pe terasă şi-am stat la taclale. Postul de televiziune Antena 5 ne-a asigurat că nu a fost găsit nici un supravieţuitor.
Pricoliciul de la Arsenal a dat din nou telefon şi ne-a pus pe jeratic pe toţi. Ne-a zis aşa, de la obraz, plin de obidă, că americanii ne făcuseră tuturor bucata. Că pur şi simplu o şterseseră prin spaţiul cosmic cu întregul lor continent. Că ne lăsaseră singuri, singurei, să ne batem capul cu poluarea şi cu apropiata cădere a cometei M-666. Nişte egoişti! Malagambişti, ce să mai vorbim...jazzmani indraciti si fara de leac!
rofl.gif
cactus
Asta se vrea o poveste (ma rog - nuvela, roman) ??? hh.gif Interesanta idee
axel
Cand publici o carte cu chestiile astea?
cactus
QUOTE (axel @ 21 Apr 2006, 09:09 AM)
Cand publici o carte cu chestiile astea?

Vrieau shi io una ku autograf spoton.gif Da trebe sa recunoashtem ca tipu´ are imaginatzie... flowers.gif
Ovidiu Bufnila
QUOTE (axel @ 21 Apr 2006, 10:09 AM)
Cand publici o carte cu chestiile astea?

Axel, multumesc frumos de intrebare. Puteti downloada gratuit trei carti digitale bufniliene la:

NORII
fictiuni
http://editura.liternet.ro/carte.php?carte=137

CAMPURI MAGNETICE
roman
http://editura.liternet.ro/carte.php?carte=19

INELUL MAGIC
fictiuni
http://editura.liternet.ro/carte.php?carte=4



Sarbatori Fericite!

rolleyes.gif
Zeratul
Wow.. dragut... felicitari si succes Ovidiu.
Sarbatori fericite tuturora... sa pasteti fericiti smile.gif (toate campiile pe care le gasiti)
Ovidiu Bufnila
Asia rătăcită
ficţional de Ovidiu Bufnilă


Şi ce dacă i-am avertizat prin WorldNet? Ce dacă n-au învăţat nimic din felul în care au dispărut America, Europa şi Africa?! S-au rătăcit asiaticii. Pricoliciul de la Arsenal ne-a spus că s-ar fi pierdut Asia în spiritul lui Buddha. Buddha? ne-am mirat noi. Oare despre ce vorbea aşa, în dodii, pricoliciul? Ce mai pusese el la cale? Asia se rătăcise în propria ei penumbră. Gata, nu mai era acolo unde fusese de secole. Se dusese ca un fum. Printre elefanţii albi, printre arborii de cauciuc, printre grămezile de jetoane aurii din cazinoul birmanez, pe cărările de nepătruns ale junglei, se rătăcise în ea însăşi. Da, Asia se consumase pe sine. Se epuizase. Se pierduse în propriul ei imaginar.
Aglaia Protopopescu m-a sunat şi-a plîns o oră întreagă la telefon. Ne-am dus cu toţii la capătul digului să aruncăm coroane de flori pentru Mao, pentru tigrii asiatici, pentru împăratul Japoniei, pentru Toranaga şi pentru călugării din Shambala. Stăteam aşa pe digul înspumat şi priveam cum se întinde Oceanul Planetar. Cum apele lui şterg mările, Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Caspică, Marea Japoniei. Din valuri ieşeau balene vărgate care fluierau îndrăcite, ţîşneau peşti zburători vopsiţi în toate culorile curcubeului şi o grămadă de sirene cu nişte ţîţe mari şi obraznice. Burgulis, pălărierul, a încercat să prindă una, dar l-a înşfăcat o caracatiţă mare cît clopotul din Beauburg. Gershwin, ceasornicarul, a încercat să pună mîna pe un cal-de-mare, dar l-a tîrît la fund un rechin regal. În sfîrşit, Elvira Popescu a ţinut o conferinţă despre rolul istoric ce ne revenea în noua conjunctură.
Nici n-a terminat bine, cînd o veste cutremurătoare s-a împrăştiat prin Adamville. Australia, Antarctica şi Oceania dispăruseră şi ele. Ca un fum. Isteria a cuprins întregul Adamville, într-o clipită. Guvernatorul a fost spînzurat cît ai zice peşte. Mulţimile au devastat magazinele, iar o mie de nebuni şi-au pus capăt zilelor convinşi că după moarte vor fi salvaţi de o navă extraterestră. Măcelul a ţinut pînă în zori. Cînd nu s-a mai auzit nici o împuşcătură şi nici glasul agoniei, am zărit-o pe Aglaia Protopopescu umblînd hai-hui prin grădina publică. Avea rochia plină de sînge şi o privire rătăcită. Mi-a spus că în afară de noi doi n-a mai rămas nimeni în viaţă în întregul Adamville. Tu eşti Eva, iar eu sînt Adam, i-am spus, zîmbind ticălos. Aglaia Protopopescu nici n-a vrut să audă. S-a aruncat în apele mării. Eu m-am urcat într-un cuter şi-am străbătut Oceanul Planetar în lung şi-n lat. Nu-mi venea să cred că sînt singurul supravieţuitor de pe planeta Pămînt, să mor dacă vă mint!
Nici nu ştiu cît am navigat aşa, fără rost. Într-o bună zi m-am întîlnit cu un spirit care s-a întrupat într-un albatros. Albatrosul s-a aşezat pe bastonul de la prova şi-a vrut să stea la taclale cu mine. Şi-a bătut joc de rasa umană şi mi-a zis că toţi oamenii au fost nişte fraieri şi nişte proşti, de s-au sfîrşit aşa. Eu m-am enervat foarte tare şi-am pocnit zdravăn albatrosul cu o vîslă pînă cînd şi-a dat obştescul sfîrşit.


Ovidiu Bufnila
Big Bang Boo
story de
Ovidiu Bufnilă



Masa lui Jelly Fish era încărcată cu o mulţime de bunătăţi marine care, toate, se întreceau să-şi sumeţească nebuna de Pax 6 în fel şi chip.
Pax 6, gagiilor, e gena văzului şi toata tevatura despre care vă vorbesc are o oarecare tangenţă cu teleologia.
Poanta e ca Jelly Fish era privit de întreaga sa masă de bucate. Gongorzolla de la Arsenalul Lunar i-a atras atenţia asupra acestui lucru. Pentru Jelly Fish care fusese serios încercat în Războaiele de Imagine de la sfârşitul Mileniului, toată povestea căpătă dintr-odată greutatea unui miracol. Defazându-se în pliurile temporale ale evenimentului-prânz, Jelly Fish încercă să-şi modifice imaginea vălurind-o.
Gongorzolla s-a plâns câţiva ani mai încolo unui vânător de balene de sticlă din Kamceaikan că încercarea lui Jelly Fish i-a produs o serie de neajunsuri, simultaneităţile sale având serios de suferit.
Prânzul la care bunătăţile marine l-au privit pe Jelly Fish ca o totalitate respectabilă, ca o singură fiinţă, a devenit celebru în toate galaxille vălurite ale universului plin de universuri. Mulţi colecţionari s-au înghesuit la târgurile verii de pe asteroidul Mandha să cumpere momentul digital pe care nişte maeştrii ai licitaţiilor l-au numit sugestiv Marele Prânz al Întregii Privirii .
Nişte filozofi din arhipelagurile Purpurii şi-au manifestat serioase îndoieli încercând să demonstreze că fiinţele sincrone, născute sub presiunea câmpurilor magnetice aidoma unor structuri vii exemplare, sunt doar invenţia unor rătăciţi.
- Nu voi încerca să demosntrez contrariul, i-a scris Jelly Fish unei femei necunoscute care se virtualiza din când în când în siajul său. Pur şi simplu nu am chef, nu am deloc chef. Când vei primi acest mesaj, eu mă voi fi vălurit înspre momentele digitale nordice iar tu probabil că-ţi vei fi schimbat epiderma. Mi-ar plăcea să facem un pic de sex în manieră tradiţională fără să ne fugărim prin momente digitale păcălitoare şi pline de vârtejuri virtuale. În sfârşit, pur şi simplu îmi pregăteam un prânz pe cinste când m-am simţit privit. Nu era, aş vrea să ştii, o privire obişnuită, ci un întreg concert Pax 6! Mă întreb cum au reuşit toate genele Pax ale bunătăţilor marine să se sincronizeze pentru a mă focaliza şi mai ales aş vrea să ştiu de ce au făcut-o. Intenţia nu mai trebuie demonstrată.
- Crezi că e în mod clar o intenţie? întrebă femeia virtuală luând diverse forme pentru a-l amuza pe Jelly Fish. Poate că regimul tău de navigaţie îţi joacă feste. Poate că o furtună magnetică ţi-a bulversat momentul digital. Sau poate că proximitatea mea a făcut ca totul să devină haotic în existenţa ta. Ar fi interesant ca, vălurindu-ne unul într-altul, să descoperim mai multe scenarii. Poate că acest faimos prânz la care l-ai invitat pe preotul Gongorzolla nici n-a avut loc în realitate şi poate că e doar în imaginarul cuiva, al unui tridimensional, de exemplu. De ce l-ai invitat pe Gongorzolla? Ce ai sperat?
Jelly Fish nu se aştepta la o asemenea îndrăzneală. De obicei, femeile virtuale care se unduiau fantomatic în siajul său erau discrete în privinţa existenţei sale văluritoare. Dialogurile cu ele se învârteau în jurul sexului şi atât.
- Aş vrea să-ţi dau un nume, şopti Jelly Fish încercând să stabilizeze momentul digital şi construind pe loc o realitate adiacentă. O faleză. O terasă. Un ocean. Un chelner. O masă în doi. Şampanie.
- Elsatra e numele meu, spuse femeia virtuală acceptând să ia o formă oarecare dintr-un pliu pe care Jellz Fish îl localizase deja în periferiile sale magnetice. Elsatra!
- Elsatra, începu Jelly Fish cuprins de emoţie, l-am invitat pe Gongorzolla pentru că aveam de gând să-i pun câteva întrebări despre Dumnezeu.
- Ah, făcu Elsatra lăsându-şi buclele aurii să se reverse printre picioarele mesei. Ce pasionant, Dumnezeu! O să-ţi spun un mic secret, am inventat un Dumnezeu pentru bărbaţii din constelaţiile primare. Oh, nu, nu protesta! strigă Elsatra ridicând cupa de şampanie. Recunosc, m-am jucat într-un mod periculos. Am fost curioasă însă să văd până unde pot împinge lucrurile. Am înţeles astfel că din motive stranii, credinţa se vălureşte şi că în anumite bifurcaţii, valurile de credinţă vin unele peste altele născând o mulţime de mituri dar şi confuzii de sens.
- Elsatra, sunt lucruri diferite şi...
O orechestră de dixieland îşi făcu apariţia dintr-un moment anterior acestui ficţional şi, pus pe şotii, umplu întreaga faleză de ritmuri îndrăcite. Dirijorul îşi smulse pe rând cele şapte măşti, se transformă din girafă în pian electric, apoi luă înfăţişări hazlii pentru ca lumea să se destindă. Jelly Fish încercă să modifice momentul digital dar nu reuşi pentru că orchestra de dixieland părea să fie o construcţie virtuală autonomă generată de prezenţa unor atractori pe care el încă nu-i identificase. Hei, hei, strigă el uşor enervat, tocmai vorbeam despre Dumnezeu, vă rog să luaţi o pauză. Numai că trombonistul îl luă peste picior şi slobozi o notă gravă în bătaie de joc, mititelule, suntem într-o zonă neutră, nu ne pasă de prânzul tău fabulos, nu ne pasă de femeia ta digitală şi nici de poveştile tale siropoase despre Dumnezeu!
Jelly Fish se lăsă păgubaş. În fond, preotul Gongorzolla se pierduse în imensitatea oceanului digital fiind luat de un SMS trimis la întâmplare de un şmecher de haecker din Oraşul Sticlelor şi Vibraţiilor.
- Chiar aşa!? strigă dirijorul proţăpindu-se în faţa mesei ale cărei unghiuri se înmuiaseră deja sub presiunea câmpurilor magnetice. Îţi citesc gândurile, Jelly Fish, te scanez periferie cu periferie! Să ştii că şi noi ne-am întâlnit cu acest Gongorzolla! Ştii ce ne-a cerut să-i cântăm?
- Ce? Ce? strigă Elsatra bătând veselă din palme şi făcând să sară scântei în toate părţile. Vreau să ştiu! Vreau să ştiu!
- Nu te grăbi, cucoană! Nu e de joacă! Gongorzolla ne-a cerut să-i cântăm Big Bang Boo! Înţelegeţi?
- Şi?
- Păi nu ştiţi?
- Ce să ştim?! strigă Jelly Fish blestemându-se că nu se înrolase în Serviciile Speciale pe vremea când încă mai căutau multiplicanţi aidoma lui şi că toată viaţa se ocupase de studiul sistemelor disipative într-un amărât de institut de cercetări specializat în domeniilor imagologiilor.
- Big Bang Boo e o parolă. O melodie-parolă care schimbă codurile universului plin de universuri. Începe cam aşa.....
Jelly Fish nu avut timp să reacţioneze. Elsatra se topi prin văzduh. Periferiile lui se volatilizară. cerul se crăpă. Jelly Fish încercă să-şi încheie exietnţa într-o cheie anecdotică dar trombonistul îl dezactivă cu un Si bemol.
- Hei, şefu', pe ăsta l-am ras. Am stabilizat câmpurile magnetice. Nu mai avem fluctuaţii. Şi acum ce facem?
Dumnezeu se întoarse spre trombonist şi-l dezactivă. Apoi se strecură în corporalitatea unei gene Pax 6 şi începu să privească plin de curiozitate, de pe o masă încărcată cu fructe exotice şi aflată nu departe de loja arbitrilor, cursa de cai din Nottigham.
Erwin
ULTIMELE STIRI:

Europa disparuta
user posted image

A disparut si Europa, dar de pe Exquisite Space Station Camera Ultrarapida in Infrarosu UFIRC a reusit sa surprinda in intervalul dintre disparitia insulelor Marii Britanii si statelor peninsulare si restul continentului Subtila Nava Fractala a extraterestrilor in timp ce se retragea rapid spre vest, lasand in urma o ceata asemanatoare cu cea din Experimentul Philadelphia... Inca se distinge ceva din Spania, Franta, Germania si restul Europei centrale si o parte din cea de Est... Asia si Africa deja disparute au lasat in urma un Ocean Extins, Marea Mediterana, Neagra si Nordului s-au contopit si ele... Din pacate nu s-au putut identifica navele aflate in aer deasupra Fenomenului deoarece UFIRC era focalizata pe Batranul Continent iar aceasta este singura fotografie pe care presa a reusit sa puna mana inainte ca sa intervina cenzura...

Invitam in redactie pe onorabilul domn specialist in disparitii continentale, O.B. doctor in Teoria Universului Valurit si Fondator ICAN sa ne prezinte amanuntele ciudatei intamplari.


Ovidiu Bufnila
Erwin, multumesc frumos pentru aceasta atat de placuta surpriza. Sunt absolut convins ca voi toti, dar absolut toti, aveti frumoase interpretari asupra acestei fermecatoare disparitii.
Va iubesc,

Ovidiu Bufnila
wub.gif wub.gif wub.gif
wub.gif wub.gif wub.gif
wub.gif wub.gif wub.gif
Ovidiu Bufnila
Europa tăcută
short story SF
de
Ovidiu Bufnila


Dintr-o dată, Europa nu ne-a mai transmis nici un semnal. Nişte pelerini sosiţi tocmai de dincolo de ocean ne-au spus că în drumurile lor n-au găsit decît dealuri, munţi şi văi. Noi ne-am mirat foarte tare. Nici ţipenie de om?! Nici turnuri? Nici castele? Nici autostrăzile spălate dis-de-dimineaţă cu detergenţi fini şi frumos mirositori? Nici universităţile vestite? Nici bazele militare înarmate pînă-n dinţi? Nici trupele de cartier? Cum se putea aşa ceva?! Doar munţi, lacuri şi păduri foşnitoare, ne-au spus pelerinii. Nici oraşe, nici gări, nici măcar un dirijabil care să brăzdeze cerul de toamnă.
Bineînţeles că ne-am întrecut în presupuneri. Anume că un bacil cosmic ar fi mîncat oamenii, tencuiala şi oţelul. Că Europa ar fi tăcut dintr-o dată datorită unui val de frig neaşteptat care a şters de pe faţa pămîntului orice formă de viaţă umană. Că arabii ar fi inventat o rază a morţii foarte periculoasă şi că s-ar fi răzbunat groaznic folosind-o împotriva urmaşilor străluciţilor cruciaţi. Un profesor de fizică ne-a spus că era vorba de o conversie magnetică dar nu l-a crezut nimeni. Aglaia Protopopescu s-a certat din pricina acestei chestiuni cu Elvira Popescu, iar farmacistul Iamandi l-a ajutat pe Lubomir, directorul Băncii Comerciale, să-şi pună capăt zilelor cu nişte prafuri misterioase. Bietul director nu suportase evidenţa. Europa nu mai era. Tăcuse dintr-o dată. Terente, comisarul-şef, l-a arestat pe dirigintele poştei pentru că a produs oarecare agitaţiune în arhipelag, iar compania noastră aeriană aproape că a dat faliment.
Bineînţeles că am citit în fiecare zi jurnalele şi am navigat în WorldNet încercînd să aflăm ceva despre acel cumplit mister. Americanii n-au părut prea afectaţi şi s-au arătat interesaţi să pună mîna pe noile teritorii. China a depus şi ea o cerere pentru a primi căteva mii de kilometri pătraţi, iar cîteva state din Africa au susţinut că imensul spaţiu gol rămas liber dintr-o dată li s-ar cuveni lor pentru că întreaga rasă umană şi-ar avea obîrşia în jungla africană, printre orhidee şi turme de zebre. Desigur, ne-am grăbit şi noi să cerem cîte ceva, dar guvernatorul arhipelagului a încercat să ne tempereze. Aglaia Protopopescu l-a făcut cu ou şi cu oţet şi ne-a zis tuturor că mai întotdeauna, în momentele istorice remarcabile, am stat în coada altor naţiuni. Globalistul Popovici a încercat să ne ţină o nouă teorie de-a lui despre satul mondial, dar noi ne-am dus la o bere. Acolo ne-am întîlnit cu pricoliciul de la Arsenal. Era puţin aburit şi foarte roşu în obraji. A încercat să ne toarne o minciună gogonată. Anume că Europa ar fi ieşit de pe frecvenţa H9 a Universului. Noi n-am prea înţeles mare lucru, dar profesorul Balthazar ne-a spus că Universul e de fapt o hologramă şi că uneori se produc pierderi de frecvenţă. Am dat pe gît o halbă şi pe urmă ne-am dus să-l vedem pe scamatorul Luigi care putea să prefacă totul în aur.

rofl.gif
Ovidiu Bufnila
Pisicuţa Galeşă şi tunarul Boris (1)
short story de
Ovidiu Bufnila


Pe toţi dracii!
Cum să nu te ia cu friguri când dai peste un zid nou-nouţ, numai bun de scribălit?
Asta-i, gagiilor!
Mi-am scos tubu'. Fleoaşc! Fleoaşc! I-am pictat o misivă mişto lu' Pisicuţa Galeşă din Cluj. O ştiam eu, haimanaua! Pe vremuri scria scrisorile rozalii la Europa Liberă. Se dădea în vânt după năucu' de Page.
Cum să nu-mi aduc aminte? Păi nu ne-am giugiulit la cantonu' acela părăsit din Bărăgan? Nu mi-a povestit ea mie câte-n Lună şi-n stele?
Ce buze avea! Ce focoasă!
Acu', iată-mă! Un babalâc răsuflat. Trag câte-un chiştoc. Rad şobolănimea din gunoaie. Şi casc gura la şmecherii din Parlament.
Săracii! N-au cunoscut-o pe Pisicuţa Galeşă din Cluj. N-au habar de ea, nemuritoarea!
Sigur că m-am crucit! I-am citit mesaju' pe un zid crescut ca din pământ în preajma Gării de Nord. Fain! Zicea cam aşa, ţăcănita: Pupaţi-l în cur pe tunarul Boris!
Ea trebuie să fie, mi-am zis ciudos. Şi eu care îmi închipuiam că haimanaua se măritase cu un domn bine. Că-şi pierdea vremea prin cele străinătăţuri, braţ la braţ cu vreun şmecher cu ţăcălie şi cu post ca lumea la Ministeru' de Externe!
Ce chestie, dom'le!
Pisicuţa Galeşă din Cluj revenea în forţă. Călărea strada, draga de ea! Se dădea în stambă. Se ţinea de şotii, nebuna. Le făcea în ciudă la oficiali! Păi cât se canoniseră săracii să pună mâna pe ea s-o bată bine de tot cu bulanele de cauciuc! Asta tre' să fi fost prin anii '70. În beci se ascundea, haimanaua! Stătea cu trezitoru' la urechiuşă. Era moartă, moartă după ăia de peste ocean, ha, ha, ha! Păi mi-a zis ea că bunică-sa îi aşteptase mai bine de un deceniu. Pe muchie. Învăţase să şi înjure pe englezeşte, băbătia. La Socola au dus-o. Păi cum altfel când se tot lăuda că-i amanta lui Elvis? Adevăru' e că hoaşca avea un picior de sticlă. Păi, uite-aşa! I se transformase peste noapte. Îi strălucea. De la o ploaie de primăvară. Pun pariu că nu credeţi nici o iotă. Da' să mor dacă mint!
Fleoaşc! Misivă pentru Pisicuţa Galeşă din Cluj:
"Iubiţico, pe unde-ai umblat atâta amar de vreme? Sunt pe-acilea, dai de mine în doi timpi şi trei mişcări".
Semnat, Papagalu' Rozaliu!
Eu sunt papagalu', nu vă mai obosiţi. E drept, m-am ramolit. Am cearcăne nasoale de tot. Îmi scârţâie genunchiu' stâng. Am ameţeli, mi s-au îngălbenit degetele de la chiştoace, mă lasă memoria.
Şi-s flămând.
Ce mincinos! Acu' o săptămână am ras un cârnăcior de pe-o tarabă. Să fi văzut cum s-au luat după mine poliţaii! Buluc, dom'le!
Aşa, pisicuţo! Te-ai dat la fund atâta amar de vreme. Şi-acu', hop, la lumină!
Muream de emoţie. I-am scris o mie de mesaje. I le găseam pe ale ei prin WC-urile publice, pe zidurile primăriei, pe coşmeliile din staţiile de autobuz. Parcă se juca cu mine!
O grămadă de boschetari s-au înghesuit să mă pocească. Să mă tragă de limbă. Că cine-i gagica. Că Boris ar fi homosexual şi guşă la poliţie. Că-i zice tunar aşa, la mişto, fiindcă are o sculă cât toate zilele. Ce babardişti!
Uitaţi-vă la mine. Persoană respectabilă. Nu umblu cu şuşe de doi lei. Fac şi pe dracu-n patru să nu mă duc la fund. Să nu îngroş drojdia societăţii noastre civile. Supravieţuiesc, dom'le, îmi ţin coada pe sus!
L-am cunoscut ieri pe un metalist, Popescu Lamă de Oţel. Ce să-i faci dacă lui îi plăcea numele acesta? Se urina la WC-ul public din Gara de Nord. N-am mai văzut aşa ceva! I-au trebuit cinci minute să sfârşească. Ţâşnea urina din el! M-a văzut că mă binoclam. Mi-a râs în nas. L-am întrebat:
- Îl cunoaşteţi pe tunaru' Boris?
- Ce şmen ai cu el, bărbăţele?! Mi-a strigat metalistul trăgându-şi fermoarul la pantalonii lui plini de lănţuge. Dacă-l ştiu, o să pun o vorbă bună pentru tine, moşulică!
Auzi la el! Măgarul!
Da' era simpatic. Noua generaţie. Cu capu'n nori, bag seama. N-o cunoscuse băiatu' pe Pisicuţa Galeşă din Cluj. Nu-i pipăise bulanele mişto! Nu-i molfăise sfârcurile, bietul de el! Păi, să-i fi spus eu ce pierduse, nu?
Mi-a zis făcându-mi cu ochiu':
- Te pricepi la calculatoare?
- Ţţţţţţ!
- Am eu un fişier cu toţi golănaşii de prin zonă! O să dăm de el, n-ai nici o grijă!
Îşi făcea veacu' într-o mansardă mucegăită. Ce mai puţea! Plină de gândaci. Aia se căcaseră pe monitoare şi pe claviatură. Da' nu-i păsa lui Popescu Lamă de Oţel. Săracu'! Visa revoluţii. Visa să conducă lumea. Să fie cel mai tare din parcare.

(va urma)
Ovidiu Bufnila
Pisicuta Galesa si tunarul Boris (2)
de Bufnila



I-am spus în şoaptă:
- Băă, mucea, las-o moale! E fumată chestiunea! Ai auzit de Pisicuţa Galeşă din Cluj? Întreab-o pe ea cum devine cazu'! Are experienţă, gagica!
Popescu Lamă de Oţel m-a privit neîncrezător. Mi-a zis de la obraz că-s diliu, că mă caută moartea. Că-s limbut. Că-s gargaragiu. Că pisicuţa trebuia să fie acum hodorogită. Că nu există nemurire. Că s-a dus vremea noastră. Gata, la groapa de gunoi a istoriei. Că-i timpul gagiilor cu capu' cât baniţa, crăcănaţi peste claviatura aia ochioasă.
Nu l-a găsit pe Tunar în fişierul lui. Da' mi-a şoptit:
- E chestie politică la mijloc!
- Hai sifon, puştache! I-am zis eu. Pisicuţa nu le avea... Era doar o rebelă, înţelegi? Ar fi răsturnat lumea numai din vârful buzelor dac-ar fi putut! A scris şi trei manifeste! Ei, poezie, tipule! Să radem lumea c-o floare! Să mori de râs, nu alta! Da' era o figură!
Popescu Lamă de Oţel m-a înjurat. S-a lăsat prins în mrejele unui progrămel. Nici n-a mai vorbit cu mine.
L-am tapat de-o ţigară. Am sorbit dintr-o ceaşcă de cafea plină de ruj. Cafea puturoasă. Sălcie. M-a izbit în stomac asemenea unui pumn de ciocănar. M-am cocoţat pe geam. M-am zgâit la lume. În zare se vedeau nişte coşuri de fabrică. Un bombardier vâjâia prin văzduhul încins. I-am trimis bezele pilotului. Pe stradă se tot fâţâia o curviştină. Scumpă, scumpă. Mi-a făcut semn să mă duc cu ea! N-o durea mâna. Şi-a tras un pic fermoarul. Să mă bage în viteză. Nici aia nu mâncase de-o săptămână. Se vedea de la o poştă. I-am strigat:
- Mimi, l-ai văzut pe tunaru' Boris?
Curviştina m-a porcăit în fel şi chip. Mi-a zis că-s sărit de pe fix. Uite-aşa mă arunca Pisicuţa Galeşă din Cluj în braţele pierzaniei.
- Închide geamul! A ţipat la mine Popescu Lamă de Oţel. Am găsit ceva despre pisicuţa ta! Fii atent!
Cică un peşte de pe Lipscani avea o tipesă cu porecla asta. Ei, mie nu prea mi-a venit să cred, fi'ar a dracului de treabă! Pentru mine, pisicuţa fusese un mister o viaţă-ntreagă. Şi-acu' s-o găsesc făcând trotuarul?
Ne-am mişcat într-o clipă. Peştele zăcea pe o terasă, la soare. Bine făcut. Fălci de taur. Muşchi turnaţi pe el cu lopata. Avea un rânjet periculos. Da' sufletu' îi era ca de furnică. L-am luat repede. S-a fâstâcit. S-a bâlbâit. Că era o confuzie. Că auzise el de dama asta da' că nu era în proprietatea lui.
- O fi una care face pe independenta! a mârâit peştele trăgând o duşcă din berea-i austriacă. Mai sunt şi din astea. Am auzit că tipele astea lucrează cu barosanii de la informaţii. E minat terenu', nu vă băgaţi!
- Îl ştii pe unu' Boris, zis tunaru', l-am întrebat, săltând de pe un picior pe celălalt.
La Universitate, pe zid, scria ceva despre el! N-aţi citit?
- O ştim pe aia! Ai vreun pont? Am spus repede.
Inimă de Leu are! Ăla le ştie pe toate! Prin Piaţa Romană se învârteşte, bulangiul! Da' vinde tare scump.
Am luat metroul. Bâz. Bâz. Sus, pe scări. La lumină. Înghesuială. Tuse canceroasă. Strigăte guturale.
L-am găsit pe valutist. Îşi înfundase fundu' în scaunu' unei Lancia. Ce grande se dădea!
El ne-a ochit. I-am sărit în cârcă. L-am luat de moţ. Nu prea i-a plăcut. S-a fâstâcit. I s-a înroşit guşuliţa. I-au luat foc urechiuşele. L-am ameninţat. Prostu'! A pus botu'.
- Asta-i adresa pisicuţei...e... Pisicuţa Galeşă... din ....din... Cluj ... pe cuvânt, gagiilor... acu' două zile era la adresa asta! S-a bâlbâit valutistul.
I-am zis adio, hahalerei!
Popescu Lamă de Oţel s-a ţinut după mine. Tot mustăcea. Făcea pe nebunul. Se zgăibăra pe scările tramvaielor împreună cu mine. Îşi zornăia lănţugele. Murea să vadă minunea. Tot mă tachina. Tot mă lua peste picior. C-o să găsim o babă surdă. Că-i sigur paralitică pisicuţa mea. C-o fi patroana vreunui bordel. Că-i plăcea să plătească nişte golănaşi să scrie mesaje pentru ea. Că era bolnavă de melancolie, muma pădurii! Fără îndoială, tânjea după vremurile apuse! Iar treaba cu tunarul Boris era acolo, un moft!
Gata, gata, flecarule, i-am zis. Coborâm la prima. E un bloc vechi acolo, italienii l-au construit în '40. In colţ e o berărie, mai încolo o staţie de benzină. Ţine-ţi gura, vedem noi cum devine cazu'. Fii respectuos!
Un moş, c-un câine jigărit după el, urca la deal. La număru' nouă, e fătuca! Aha!
Să-l fi văzut pe Popescu Lamă de Oţel cum şi-a bulbucat ochişorii. Ei, metalistule, să te văd!
Am urcat o scară crăpată. Puţea a gunoi. Un bec chior se legăna pe palierul prăfuit. Pereţii, jupuiţi. Undeva răcnea un beţivan. La etaj sufla într-o trompetă. Mirosea a rântaş de te trăznea.
- Aici e! Am zis gâfâind.
Cioc, cioc! Am venit, iubito! Intră. Voce cristalină. Stătea întinsă pe pat, pisicuţa mea. Fragedă, fragedă.
- Cine-i tipul, Papagalul Rozaliu? M-a întrebat Pisicuţa Galeşa din Cluj.
L-am prezentat pe metalist. Bineînţeles că Popescu Lamă de Oţel nu era convins. Tot rânjea, prostul. Credea că-l adusesem la giugiuleală. I-ar fi plăcut, nesimţitului. Da' pisicuţa era un simbol. O amintire. Trăgea să moară. Numai capul ei drăgălaş se mai mişca. Restul trupului se transformase într-o bucată sclipitoare de sticlă.
- Aţi auzit de tunarul Boris? ne-a întrebat pisicuţa oftând.
- Ţţţţ! Am făcut eu înroşindu-mă de ruşine.
- Boris a luptat în Afganistan. Într-o bună zi carnea lui s-a preschimbat în sticlă.
- Aha! Am mârâit eu făcând pe interesantul.
- Un grup de cercetători din New York i-au introdus matricea informaţională pe computer!
- Sanchi, pisicuţo, am spus eu. Nu te-am văzut de atâta vreme şi tu te ţii de şotii dintr-astea! Cum să te cred?
- Taci! Mi-a urlat în ureche Popescu Lamă de Oţel. E posibil, moşulică! O pot face şi eu! O să-mi aduc îndată sculele!
Şi a ieşit valvârtej pe uşă.
Eu m-am tolănit într-un balansoar. Am închis ochii. Se auzea sticla.
Înfuleca hulpavă carnea Pisicuţei Galeşe din Cluj.
Dar ce-mi păsa?
De ce să mă mai împotrivesc? Împotriva cui să mă lupt? Valuri uriaşe de Timp se prăvăleau peste mine. Mă duceau cu ele. O voce din eter spunea pe un ton egal:
- Şi acum, pentru Papagalul Rozaliu din Bucureşti, TIME cu PINK FLOYD!
March
Nea Bufnila ,observ ca ai o mai mica audienta aici decat la ziare.ro ! tongue.gif
Ovidiu Bufnila
Loool, March, esti ros de invidie?
Nu e cazul omule. Invata sa-ti asumi propriile actiuni. Eu mi le asum. Malitiozitatea ta e pentru copii de gradinita valabaila nu pentru Meduza Bufniliana. Fii pe pace omule, nu intelegi rosturile. Sunt niste Rosturi. N-ai cum sa le intelegi pentru ca eu construiesc SCENARIILE. Secretul e la mine. La mine a fost intotdeauna.


Imi esti drag. Foarte drag. Esti aidoma unui copil minunat al lumii.
March, JOCURILE sunt la Meduze.

Cu prietenie jucausa,

Ovidiu Bufnila
Meduza Sefa
Kyklos
QUOTE (March @ 28 Apr 2006, 08:06 PM)
ai o mai mica audienta aici decat la ziare.ro ! tongue.gif

March maistre ce esti asa rau cu Bufnila , sunt operele sale , nu conteaza audienta cand un grup restrans de cititorii iubesc operele sale , fenomenul bufnilian ar trebui sa continuie ...
Ovidiu Bufnila
Fanfara municipala
Short story de Ovidiu Bufnila



Eliodor Barazol se intoarse spre fereastra clikaind aparatul foto. Spuse:
- Ploua.
Aghiman Cazabran se intoarse si el spre fereastra clikaind aparatul lui de foto.
- Ninge.
Vabral Hornicular se intoarse spre fereastra clikaind si el aparatul de foto pe care il mostenise de la bunicul sau. Striga:
- Dogoreste soarele!
Si Miriadam Pararam se intoarse spre fereastra, surâse si spuse ca sufla vântul turbat. Si, flash, facu ea in ochi.
Dar, in sfârsit, trecu fanfara municipala, iesind dintr-o fotografie veche aruncata de nu sitiu cine pe strada, si-i puse pe jeratic, le dadu fiori. Racnira de-a valma:
E tambur-majorul din Berlin!
Contopistul?!
Conspiratorul, vezi bine!
Membru de partid, desigur!
E tobosarul din Kaliga!
Paranormalul?
Spionul rosu!
E si trombonistul din Mokasili!
Conspirator si el!
E si trompetistul din Beauburg!
Cârnatarul?!
Violatorul, domnule draga.
Trecea fanfara municipala sa-1 intâmpine pe american.
Avio¬nul prezidential tocmai survola.
II insoteau avioane de vânatoare peri culoase. Multimea ovationa. Oficialii isi aranjau cravata si-si lustruiau bombeul de manseta pantalonilor. Când dogorea, când ploua, când ningea.
America! America! Si niste copilii si niste babete si niste pasionati agitau stegulete, aruncau trandafiri. Un homosexual lesina. Multimea se arunca inainte, sa ocupe scarile, garile, ministerele.
La revolutiune! Si niste functionari isi dadura obstescul sfârsit. Dar fanfa¬ra municipala trecu mai departe, dincolo de aerogara. Sigur ca niste politisti se luara dupa fanfaragii. Unde va duceti, stimabililor, vine avionul prezidential, ati incalcat protocolul. Chestii dintr-astea foarte serioase. Ca si când patria ar fi fost in pericol. Si cum cobora avionul i se zarira insemnele. Ca n-ar fi fost americanul. Poate un cântaret de hip-hop.
Poate chiar Gagarin. Poate Târfa Universala sosita sa le spuna ce si cum despre revolutia sexuala. Si tambur-majorul scoase o mitraliera de sub pulpana hainei si, foc automat.
Avionul atinse beto¬nul incins. Pierdu un motor. Se rasuci pe dreapta. Conflict international. Bomba atomica gata, gata sa cada peste bietul orasel. Câteva zeci de morti si raniti si foarte multa televiziune. Si declaratii si martori. Si toate se inrosira instantaneu. in WorldNet se zvoni ca ar fi vorba de un platou de filmare. Ca fanfara municipala era un scena¬riu, de fapt. Ca din avioanele de lupta se cernea ninsoarea si ploaia si dogoarea dupa metode stiintifice. Ca armata facea un experiment de proportii pentru a intari capacitatea de aparare a patriei. Ca erau ma¬nechine corpurile carbonizate si ca avionul prezidential ar fi fost de mucava, iar castile politistilor din zahar candel.
Cum altfel? intreba Eliodor Barazol iesind din WorldNet si lasând in urma lui un virus.
Cam asa ceva, spuse Aghiman Cazabran iesind si el din WorldNet si lasând in urma
un virus ogival.
Dar ce credeau? murmura Vabral Hornicular iesind la rându-i din WorldNet si lasând in urma un virus bicefal.
Si Miriadam Pararam ii impusca in cap. Dadu foc punctului lo¬gistic. Cobori in strada. Se intâlni cu tambur-majorul din Berlin si porni alaturi de el. Oprira la o statie de benzina sa faca plinul. Spre miezul noptii se imbarcara pe submarinul atomic care patrula in apele golfului.
Capitanul submarinului isi aprinse un trabuc si, prin metode stiintifice, proceda la punerea in aplicare a punctului doi din monstruosul plan de cucerire a lumii. Delfinii si balenele si caracatitele virtuale se raspândira in Oceanul Planetar pregatind schimbarea rasei umane.
Erwin
QUOTE
March maistre ce esti asa rau cu Bufnila , sunt operele sale , nu conteaza audienta cand un grup restrans de cititorii iubesc operele sale , fenomenul bufnilian ar trebui sa continuie ...


subscriu, plutarh! caci

"imaginatia este mai importanta decat stiinta" -A. Einstein

Ovidiu, thumb_yello.gif
Kyklos
Revolutia Bufniliana sa continute , bavo clapping.gif clapping.gif yeah.gif acum cativa anii eram pasionat de literatura de anticipatie , dar Bufnila jongleaza foarte frumos cu cuvintele
Ovidiu Bufnila
Cruciada bucatarilor
story de
Ovidiu BUFNILA




Cantarola de argint adusa de Mache, bucatarul pizzeriei Aldo de pe Lipscani, a ramas in bucatariile Parlamentului din pricini necunoscute dupa un protocol de zile mari. Sambelanul din subsolurile prearespectabilei institutii nu a vrut nici in ruptul capului sa inapoieze pretioasa comoara adusa de niste chelnerite focoase tocmai din Orientul Indepartat. Dupa câte mi-a povestit Mama Mare, chelneritele au trecut prin tot felul de peripetii dar tot drumul au fost strasnic pazite de un inger necunoscut. Aseara, bucatarii de pe Lipscani au luat cu asalt Parlamentul altoindu-i zdravan cu polonice de aluminiu pe toti cei care au incercat sa le stea in cale. Un sobolan pisicher mi-a zis ca mofluzii de jurnalisti habar n-au avut de toata tevatura pentru ca bucatarii au fost invaluiti in mantii magice de un oarecare Moreaugarin. Si un soricel care tot vine pe la spiteria mea dupa cascaval mi-a povestit despre nemaipomenita cruciada straduindu-ma sa ma convinga ca acest Moreaugarin ar avea legaturi de taina cu barosanii din Shambala. Mama Mare mi-a cerut un Saridon si s-a dus la culcare iar sobolanul a tulit-o sa aduca noi vesti despre faloasa cruciada. Soricelul inca mai baga fitile dar eu nici nu-l mai aud pentru ca ma uit la niste gagici ca lumea care se dragalesc pe postul ala unde intri numai codificat. Acum stiu ca in zori o sa ma trezesc pe cap cu Barzoti, bucatarul de la Mambo Pub. Ce flecar! Sa vezi ce baliverne o sa-mi toarne despre cruciada asta si cum o sa ma mai abureasca. Imi incarc flinta bine de tot si o pun sub tejghea. Am de gând sa-l pun pe fuga pe malagambist. Daca face pe nebunul ma jur ca ma duc la Pro TV si dau totul pe fata sa stie intreaga tara ce se intâmpla pe furis la Parlament. Asta e. Pâna una alta ma uit in oglinda si bat din aripi pentru ca s-a facut o caldura insuportabila.


http://finance.groups.yahoo.com/group/Ovidiu_Bufnila
Ovidiu Bufnila
OPEN WINDOWS OPERATION
by
Ovidiu Bufnila


În 1997, la sfârşitul verii, un înalt oficial al CIA a fost desemnat să finalizeze raportul FERESTRE DESCHISE. El a lucrat sub acoperire ca jurnalist la agenţia de ştiri KGG şi timp de un an de zile a cules date despre magistralele informaţionale, despre fractali, despre entropie şi despre manifestările ei în mediul social. În tot acest timp a intervievat o seamă de personalităţi ale lumii ştiinţifice, spărgători de coduri din lumea virtuală, profesori universitari, oameni simpli, militari, oameni politici şi oameni de afaceri. James Williegran a muncit zile şi nopţi la raportul său şi a învăţat pe de rost o mulţime de teorii ştiinţifice despre natura timpului, despre pliurile spaţiului şi despre curburile fluxurilor spaţiale de fotoni. Travaliul său singuratec a fost finanţat din fonduri publice printr-un sistem destul de stufos astfel încât nimeni, niciodată nu a putut descoperi nimic. Nici nu s-a gândit nimeni că este unul dintre cei peste 250 de milioane de americani pe cale să pună la punct una din cele mai ciudate operaţiuni din istoria serviciilor secrete, operaţiune care avea să poarte numele de cod FERESTRE DESCHISE. Nebunia e că Williegran s-a folosit de metoda JOC DESCHIS CU CASA DESCHISĂ, joc amuzant pe care orice novice în arta spionajului îl deprinde încă din primele ore de pregătire. Ca urmare, Williegran a lansat întregul său proiect în WorldNet, mii de oameni de ştiinţă şi de adolescenţi împătimiţi de fiorul navigării cu zeci şi sute de noduri pe oră adăugând cu un simplu click o informaţie la structura arborescentă a raportului. Nici baronii magistralelor informaţionale nu au bănuit nimic, ei fiind hărţuiţi de justiţia americană gata să-i lase lefteri şi de guvernul american supărat că, într-un anume fel, pervers dar scânteietor, piersduse controlul şi monopolul asupra Domeniului virtual. În 2007, Williegran s-a aflat în apropierea punctului culminant al efortului său aspirând în sinea sa la statutul de cel mai teribil spion al tuturor timpurilor. In luna iulie el a simţit o dorinţă irepresibilă de a se confesa şi chiar şi-a îndreptat paşii către o mânăstire din Ohio. La jumătatea drumului a intrat într-un bar şi a băut o bere şi s-a uitat la televizor. Televizorul său era un hârb nenorocit, produs în Taiwan iar barmanul un biomecanic din prima generaţie, imperfect şi limbut. Pânzele de păianjen şi chioşcurile de sub masa de biliard, coşcovită şi crăpată, l-au făcut pe Williegran să ia act pentru prima oară în viaţa lui de zădărnicia lumilor. A ieşit afară şi s-a aşezat pe o piatră arsă de soare şi şi-a aprins un trabuc. Nebunia căreia i se dăruise cu fervoare timp de atâţia ani i s-a relevat în toată splendoarea şi mizeria ei. Avea în minte cheia operaţiunii FERESTRE DESCHISE care ar fi asigurat americanilor nu supremaţia asupra unei lumi sfâşiate ci accesul la cea mai incredibilă posibilitate de a controla şi manipula specia umană. Stând pe piatra încinsă, Williegran a izbucnit într-un hohot de râs. Curios, biomecanicul a năvălit după el gâfâind şi plin de sudoare. În creierul biomecanic se formase instantaneu ideea că Williegran era cel mai neobişnuit american pe care-l văzuse în viaţa lui şi că, în mod sigur, omul avea de făcut o treabă nemaipomenită şi extraordinar de periculoasă. Între cei doi a avut loc un schimb de replici care l-ar fi făcut invidios până şi pe cel mai bun scenarist, Hole Geremain, care tocmai semna în acea clipă un contract fabulos cu studiourile ZONE. Williegran a vizualizat biroul în care se petrecea întâmplarea şi i-a spus biomecanicului să se uite şi el. Barmanul a tras un fluierat straşnic şi i-a cerut lui Williegran să vizualizeze întâlnirea OPEC de la Moscova, negocierile secrete cu gherilele pataggoneze de la Bogota şi execuţia lui Bahal Ab Imar la Cairo. Aşa se face că nu preşedintele american a fost primul căruia i-a fost prezentată operaţiunea FERESTRE DESCHISE. Biomecanicul a adus un butoi cu bere iar Williegran i-a cerut să-şi decupleze terminalul. Ca vrăjit, grasul a luat un topor şi-a hăcuit cablurile gata, gata să se transforme într-o torţă vie. Vreme de câteva ceasuri, vizualizările s-au ţinut lanţ. Cei doi, din ce în ce mai frenetici, au penetrat toate câmpurile informaţionale strategice fără deosebire. Deşi decuplat, terminalul lucra ca o oală sub presiune. Williegran i-a spus biomecanicului că totul e cât se poate de real şi, înjurându-l copios, l-a sfătuit să-şi aducă şi carabina cu repetiţie primită în dar de la un tip care luptase în Vietnam. Biomecanicul s-a codit o vreme apoi şi-a ales o ţintă. În Piaţa Roşie, Vladimir Alexievici s-a prăbuşit pe caldarâm într-o baltă de sânge. Williegran l-a lăsat pe biomecanic să-şi savureze lovitura mortală apoi a schimbat frecvenţele câmpului informaţional remanent şi l-a reînviat pe Vladimir Alexievici, profesor de balet şi un împătimit colecţionar de sticle de bere. Biomecanicul a tras o înjurătură, a dat ochii peste cap şi a început să turuie despre a doua venire a marţienilor, despre fenomenul Tongus, despre războiul Golfului şi despre Shambala. Williegran s-a simţit ofensat şi a fost pe punctul de a se deconspira. Cum lucrurile păreau să ia o întorsătură urâtă l-a dezactivat pe biomecanic lăsându-l dezarticulat lângă butoiul gol de bere. O vreme s-a plimbat nervos încoace şi-n colo dominat de sentimente contradictorii. I-a trecut prin minte un gând nebunesc despre adevărata natură şi structură a Universului şi s-a hotărât. A trimis un milion şi ceva de instrucţiuni în WorldNet şi a procedat la schimbarea structurilor informaţionale proiectând în Domeniul Real bătălia de la Borodino, Trafalgar şi Ziua Cea Mai Lungă după care şi-a tras un glonţ în cap. Glonţul se află prins într-o buclă virtuală la câţiva metri de maşina mea de scris cu aburi şi va porni înspre ţintă valurita si valuritoare la finalul acestor rânduri.

rofl.gif rofl.gif rofl.gif
Ovidiu Bufnila
Art Nouveau


Quelalla, unul din cei o sută de supravieţuitori de pe Pluma, a deschis, nu demult, o expoziţie în urma căreia, din păcate, nu a fost remarcat, ba chiar i-au fost refuzate sistematic ofertele şi închise toate uşile. Grămezile de cutii de conserve, care într-o manieră "pop" îi alcătuiau lucrările, au fost aruncate în ciuda protestelor sale.
Căci bietul Quelalla, care venea dintr-un ţinut izolat bine de restul lumii, nu avea de unde să ştie că arta "pop" era de mult o amintire şi că artele pe calculator aveau acum căutare.
Ceilalţi Quelalla, în număr de 99, îşi vedeau mai departe de treabă, cultivau pământul, pescuiau sau jucau diverse jocuri. Nu erau periculoşi, nu prezentau deci interes pentru ştiinţă. Erau un capăt de linie al unei civilizaţii puternice distruse de un periculos militarism. Pământenii, în cazul lor îngăduitori, le oferiseră o zonă din jungla amazoniană unde să se simtă la largul lor. Un satelit, aflat undeva în spaţiu, le urmărea fiecare mişcare, desigur, fără să aibă ocazia de a transmite vreodată "QQ-0058". Adică ceva legat de atac-surpriză, molimă etc.
Dar să ne întoarcem la Quelalla-pictorul, care străbate acum străzile Parisului. Iată-l că tocmai aşteaptă să traverseze. Semaforul îl încântă cu jocul celor două culori ale sale. În fine, traversează. În faţa lui se ridică acum un zgârâie nori cu geamuri sclipitoare. Ei bine, geamurile acestea îl atrag pe Quelalla.
El îşi schimbă pe rând culorile şi ia o hotărâre nebunească.
Le va arăta acestor oameni, care de altminteri s-au purtat totuşi frumos cu ai lui, ce înseamnă adevărata artă. Se concentrează o clipă, apoi trupul lui se risipeşte în văzduh, tot mai sus, până când se contopeşte cu unul din geamurile fierbinţi.
Sticla dezvăluie acum o lume ciudată de forme frumos colorate în mişcare continuă.
P.S. : Câteva ore mai târziu, privind geamul, unul dintre directorii Centrului "Zooma", care se ocupă de probleme legate de rezervaţii naturale, îşi spuse gânditor că ar trebui odată şi-odată să viziteze o expoziţie cu noile lucrări de pictură pe calculator. Era un adversar al artei moderniste şi făcea tot posibilul să o distrugă acolo unde puterea lui, de altfel limitată, îl putea ajuta s-o facă. Treptat îl cuprinse o căldură care venea din interior. Formele ciudate care se mişcau încontinuu înăuntrul sticlei îl înveseliseră, îl făcură chiar să râdă ca un copil, îi dăruiră, ar spune un filozof, fărâma de umanitate. Aşa că puse mâna pe telefon, îşi chemă secretara şi o rugă să-i găsească un taximetrist discret, dacă se mai găsea aşa ceva, pentru că avea de vizitat câteva "instituţii" ale civilizaţiei umane.

rofl.gif jamie.gif mwah1.gif wub.gif laugh.gif ohmy.gif tongue.gif spoton.gif
Erwin
thumb_yello.gif thumb_yello.gif thumb_yello.gif
Ovidiu Bufnila
Meduza Meduzelor
short story de
Ovidiu Bufnila
http://finance.groups.yahoo.com/group/Ovidiu_Bufnila


Toată vara am hoinărit de-a lungul şi de-a latul oceanului virtual vânzând romane science fiction ieftine în pieţele din Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, şi Qualimbo şi am aşteptat ploaia plin de nerăbdare. Speram că piraţii ploii îmi vor aduce vreo veste despre nebunul de Pitoşkin care se pregătea desigur să-mi joace vreo festă, ceva.
Se zvonise că vine Meduza Meduzelor, nebuna de dincolo de orizontul nostru vizibil, şi că avea de gând să ne facă felul. Era ascunsă în norii trandafirii care pluteau încă de la începutul vremurilor în corpul universului digital. Din când în când Meduza Meduzelor stingea câte o stea. Din când în când schimba instrucţiunile narative ale lumilor digitale pe care le bântuia. Spăla zone întinse din universul digital şi apoi dispărea grăbită într-un degetar de materie sau în pliurile bine încreţite ale furtunilor digitale sau în imaginarul fiinţelor fabuloase sau într-un vârtej marin. În aşteptarea meduzei, navigând pe marea înspumată din inima sudicelor, metamorfozat de şamanii din Gamboa, m-au bântuit nişte gânduri despre miracol. Pitoşkin se lăudase tot mereu că într-o bună zi va pune la cale un memorabil număr de magie. Dar minţise! Am bănuit că ar putea fi vorba de o încercare de manipulare ordinară, de prost gust, ceva în genul acţiunilor vulgare puse la cale de serviciile secrete ale nordicelor. Lui Pitoşkin îi plăceau la nebunie astfel de înscenări. Se dădea în vânt după fantome şi castele lugubre. Colecţiona amulete care aveau, chipurile, puteri miraculoase. Se lăsase crestat cu un cuţit de un preot tungu. Era convins că are un spirit malefic într-un clondir furat din Bablon.
Imbolbina mi-a povestit cândva ceva despre acest Pitoşkin care pusese pe jar academiile desuete şi conservatoare din Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro şi Watanga. Imbolbina a ştiut întotdeauna că încercările mamei acvatice de a anunţa evenimentele viitoare erau înlesnite de structura intimă a universului digital.
Imbolbina s-a gândit la mama acvatică plină de duioşie.
Încercările ei de a anunţa evenimentele viitoare păreau acum mult mai rafinate. O ferise de un moment penibil comunicându-i în felul ei propriu lucruri pe care le zărise în sclipirile amăgitoare ale misteriosului ocean virtual aparent fără prea mare dificultate. Dar Imbolbina bănui că toate aceste noi încercări o consumau peste măsură pe mama acvatică. Şi-a alungat gândurile cu un gest delicat, şi-a savurat şampania şi apoi s-a retras plină de discreţie. A pornit hai-hui pe străzi gata, gata să dea peste o aventură nebună cu nişte vânători de balene de sticlă. Într-un târziu, rezemându-se de un grilaj să-şi scoată pantofii, taiorul i s-a umplut de valurile oceanului virtual care mugea maiestuos în corporalitatea ei ficţională.
În astfel de întâmplări am putea oare descoperi virtualitatea universului digital şi am putea afla ultimul lui sens? Probabil că unui punct real îi corespunde un punct virtual aşa cum unui eveniment virtual îi corespunde unul virtual. Unei mulţimi de puncte reale îi corespunde, în mod firesc, o mulţime de puncte virtuale. Unei meduze reale îi corespunde o meduză virtuală şi virtualizantă. Nu e oare prea simplu?
Dar cine a generat pe cine?! Înclin să cred că trecutul se înfăşoară în virtual în timp ce viitorul se desfăşoară din el, invers. Pare că doar prezentul e real, el reprezintă crunta realitate. Dacă aşa ar sta lucrurile atunci înseamnă că eu sunt real numai în acest moment. Dar acest moment este el real?


va urmaaaaa
Ovidiu Bufnila
Kumango
Ovidiu Bufnila


Pg1
Eu sunt Magicien! Iar tu, prostutule? Savantul desuet din Takla Makan? Tu care te împotrivesti preotesei Enciclope? Cum? Nu crezi în iminenta desecretizare a lumilor solare? Tocmai de aceea am tâsnit din structura mea narativa, prostutule, sa te lamuresc. Nu politicienii învârt treburile pe aici, pe Terra Encyclopedica. Nici chiar demonii sai nici chiar motociclistii iadului. Nici chiar anarhistii. Treburile sunt învârtite de vârtejurile virtuale si de câmpurile magnetice. Stii, prostutule ce va sa fie o utopica de rangul al cincilea? Sau esti euclidian convins? Eu, Magicien, îti pot dezvalui misterul lumilor. Nu legile caci el nu sunt, fiind un nonsens.

Pg2
Uite-asa vorbi Magicien la urechea lui Azgozbanian Azgoban, întâiul fizician al Klemuriei. Bineînteles ca savantul s-a dus glont la Interpol, la FBI si la Natiunile Unite unde a si depus o plângere în contra lui Magicien, personaj fabulos tâsnit dintr-un imaginar liber si independent. Americanii encyclopedici l-au cautat pe Azgoban si l-au invitat la o emisiune transmisa în direct prin WorldNet în timp ce ECOLON, urmaritorul electronic sef a înregistrat tot ce-si sopteau celulele lui Azgoban. Celulele lui Azgoban s-au tavalit de râs tot timpul emisiunii pentru ca numai ele stiau adevarul teribil al tuturor lumilor. Anume ca bietele corpuri nu sunt altceva decât niste uriase recipiente în care starile libere ale constiintei sunt transferate spre niveluri joase de energie spre a fi protejate de presiunea câmpurilor magnetice.

Pg3
Cum si cine se ocupa cu astfel de treburi atât de fascinante e o chestiune de siguranta galactica. Eu, Kumango, sunt dirijorul acestui balet cosmic.
Cine sunt eu? Cum adica, cine sunt? Eu sunt tartorul vostru, prostutilor, eu conduc nenorocita asta de baraca stelara pe care voi o numiti galaxie. Gata, la munca pamântenilor, ca, uite, scade presiunea si se opresc valturile! Cum care valturi?

Pg4
Alea prin care se toaca toata carnita speciilor pe cale de disparitie ca sa facem mititei pentru serbarile câmpenesti ale barosanilor din Univers. Magicien? Nu, el e un derbedeu de iluzionist care vrea sa va usureze de paralute. Nu e iluzionist. E bucatarul care o sa faca din carnita voastra, prostutilor, o placinta a la New York Encyclopedicus. )







Pg5.
Caseta 1
Text: On hearing these words, priestess Encyclope became terribly furious.( Se transforma într-un sarpe cosmic). She threw flames out of her mouth burning the surroundings. She caught Kumango in a bottle stolen from the fair in Mauna Lao.
“Were you having your fling again, Kumango?”


Caseta2
“Do you really believe that you could disobey the orders of the Great Absent?”
“Why didn’t you tell poor Azgozbanian Azgoban that I existed indeed?”
“That I am not a myth?”

Caseta3
“Why are you breaking the principle of the interpenetrated worlds?”
“I enclose you in me, got it?”

Caseta4
“Magician, I want a hot hamburger with lots of mustard!”



Caseta5
“Magician, where have you been hiding?”


Caseta6
Text: Text: A bright bubble came from the depths of the Universe full of universes, swallowed priestess Encyclope and made the bottle disappear together with Kumango in it.



Pg6.

Caseta1
Text: But Magician couldn’t see this magic. He had already descended to the carton sea bottom, looking for the old Blind Fish who was Moby Dick’s cousin. He begged him to give Kumango a helping hand.
“Hey, handsome, Kumango is a smart ass.” (zise Peste Orb)

Caseta2
“But I want the password to the informational matrix of priestess Encyclope!”
“I’m going to grab the protocols of the Great Absent and change the pressure of the magnetic fields!”
“Fancy, Magician, we could thus travel freely through the universe full of universes!”

Caseta3
Kumango
Ovidiu Bufnila

Pg1
Eu sunt Magicien! Iar tu, prostutule? Savantul desuet din Takla Makan? Tu care te împotrivesti preotesei Enciclope? Cum? Nu crezi în iminenta desecretizare a lumilor solare? Tocmai de aceea am tâsnit din structura mea narativa, prostutule, sa te lamuresc. Nu politicienii învârt treburile pe aici, pe Terra Encyclopedica. Nici chiar demonii sai nici chiar motociclistii iadului. Nici chiar anarhistii. Treburile sunt învârtite de vârtejurile virtuale si de câmpurile magnetice. Stii, prostutule ce va sa fie o utopica de rangul al cincilea? Sau esti euclidian convins? Eu, Magicien, îti pot dezvalui misterul lumilor. Nu legile caci el nu sunt, fiind un nonsens.

Pg2
Uite-asa vorbi Magicien la urechea lui Azgozbanian Azgoban, întâiul fizician al Klemuriei. Bineînteles ca savantul s-a dus glont la Interpol, la FBI si la Natiunile Unite unde a si depus o plângere în contra lui Magicien, personaj fabulos tâsnit dintr-un imaginar liber si independent. Americanii encyclopedici l-au cautat pe Azgoban si l-au invitat la o emisiune transmisa în direct prin WorldNet în timp ce ECOLON, urmaritorul electronic sef a înregistrat tot ce-si sopteau celulele lui Azgoban. Celulele lui Azgoban s-au tavalit de râs tot timpul emisiunii pentru ca numai ele stiau adevarul teribil al tuturor lumilor. Anume ca bietele corpuri nu sunt altceva decât niste uriase recipiente în care starile libere ale constiintei sunt transferate spre niveluri joase de energie spre a fi protejate de presiunea câmpurilor magnetice.

Pg3
Cum si cine se ocupa cu astfel de treburi atât de fascinante e o chestiune de siguranta galactica. Eu, Kumango, sunt dirijorul acestui balet cosmic.
Cine sunt eu? Cum adica, cine sunt? Eu sunt tartorul vostru, prostutilor, eu conduc nenorocita asta de baraca stelara pe care voi o numiti galaxie. Gata, la munca pamântenilor, ca, uite, scade presiunea si se opresc valturile! Cum care valturi?

Pg4
Alea prin care se toaca toata carnita speciilor pe cale de disparitie ca sa facem mititei pentru serbarile câmpenesti ale barosanilor din Univers. Magicien? Nu, el e un derbedeu de iluzionist care vrea sa va usureze de paralute. Nu e iluzionist. E bucatarul care o sa faca din carnita voastra, prostutilor, o placinta a la New York Encyclopedicus. )







Pg5.
Caseta 1
Text: On hearing these words, priestess Encyclope became terribly furious.( Se transforma într-un sarpe cosmic). She threw flames out of her mouth burning the surroundings. She caught Kumango in a bottle stolen from the fair in Mauna Lao.
“Were you having your fling again, Kumango?”


Caseta2
“Do you really believe that you could disobey the orders of the Great Absent?”
“Why didn’t you tell poor Azgozbanian Azgoban that I existed indeed?”
“That I am not a myth?”

Caseta3
“Why are you breaking the principle of the interpenetrated worlds?”
“I enclose you in me, got it?”

Caseta4
“Magician, I want a hot hamburger with lots of mustard!”



Caseta5
“Magician, where have you been hiding?”


Caseta6
Text: Text: A bright bubble came from the depths of the Universe full of universes, swallowed priestess Encyclope and made the bottle disappear together with Kumango in it.



Pg6.

Caseta1
Text: But Magician couldn’t see this magic. He had already descended to the carton sea bottom, looking for the old Blind Fish who was Moby Dick’s cousin. He begged him to give Kumango a helping hand.
“Hey, handsome, Kumango is a smart ass.” (zise Peste Orb)

Caseta2
“But I want the password to the informational matrix of priestess Encyclope!”
“I’m going to grab the protocols of the Great Absent and change the pressure of the magnetic fields!”
“Fancy, Magician, we could thus travel freely through the universe full of universes!”

Caseta3
“Kumango is the child of the Great Absent! Priestess Encyclope is his guardian, do you know what I mean?”
“Kumango is the key! He who manages to decode his matrix may manipulate the Great Absent and then he may play heartily with magnetic fields!”

Caseta4
Text: The two guys got out of the carton sea disguised into monks of the Bankusai Order. They searched for Azgozbanian Azgoban in Adamville, the town with seven crystal towers.
“We want to buy your dream with priestess Encyclope, (i-au soptit înghesuindu-l într-un gang întunecos plin de lilieci de otel.)

Caseta5
Text: Azgozbabanian Azgoban pushed them and tried to run. Blind Fish has breathed out a sea vapor over him and it made him sleep right away.
“I’m gonna get this dream out of his memory and I’ll transfer it to you. Then we start searching for the priestess beyond the visible horizon, in the Gambo Mambo constellation.”

Caseta6
“Understood, Magician? Put your hand on our friend’s forehead and keep this seashell between your teeth. It’ll keep you out of the ominous pressure of magnetic fields!”


Pg7.

Caseta1
Text: After having fornicated with some electric whores, brought from Hotta asteroid, (de un peste-arlechin din Puerto Pico si-au dansat hodda îndracita într-o spelunca din Gumabo,) the twoguys embarked on Ingama Anagrama, a stellary ship who amateur, Blabo Blabador, made business with packs of immortality together with some warriors from Eguba.

Caseta2 (mare)
Text (1): Vasul nimeri într-o furtuna electrica nu departe de sistemul stelar Megalor si fu azvârlit printr-o gaura de vierme drept în inima Marilor Inele Rotitoare. (Inelele se aflau undeva la marginea universului plin de universuri.) Acolo unde guverna principiul lui unu care se multiplica.
Text(2): Magicien se pomeni în mijlocul a mii de clone de-ale lui iar Peste Orb se rataci printre copiile sale. S-au cautat timp de o mie de ani prin vagaunile siderale.

-Cum putem iesi de aici, Magicien?

Text(3): Peste Orb il recunoscu în sfârsit pe Magicien dupa scoica pe care i-o daruise.

Caseta3
Text: Magicien îl trase pe bietul Peste Orb într-o grota în care salasluia Sarpele Gonzobes care pazea intrarea în Lumile Virtuale Bolborositoare.

-Unde vreti sa ajungeti, smecherilor?( a întrebat Sarpele valurindu-si inelele stralucitoare si mortale si fixându-i cu niste ochi bulbucati foarte tare.)


Pg8.
Caseta1
-Vrem sa iesim din principiul lui unu care se multiplica si sa apucam drumul catre salasul unde se ascunde preoteasa Enciclope! ( Sarpele suiera.)
-Oh, smecherilor, Marele Absent se va supara rau de tot. Nu va temeti?


Caseta2
Text: Magicien minti cu nerusinare.

-Suntem buni amici cu bunul Kumango.

(Sarpele se valuri. Îi avertiza.)
- Marele Absent o sa va zavorasca într-o bula luminoasa. Aveti grija. Aud ca deja a pus mâna pe vreo câtiva!

Caseta3
Text: Apoi deschise botul si se transforma într-o gaura de vierme portocalie.


Text (2): Magicien îl îmbrânci pe Peste Orb si amândoi se rostogolira în spatiul curb unde guverna principiul lumilor incluse.


Caseta4 (mare)
Text (1): Le iesi în întâmpinare o orchestra de dixieland care era circumscrisa unor tobosari din armata britanice. Tobosarii erau circumscrisi unor grupuri de hause iar grupurile aveau înscrise în matricea lor informationala corurile fochistilor din Dortmund, Berlin si Moscova.
-Ce-aveti de vânzare, smecherilor? (îi întreba Grombulis Grambolaus, un tambur major care avea mustti de sârma ghimpata si un fier de calcat în loc de cap.)

-Un vis cu preoteasa Enciclope ti-ar placea?
-E cel mai ca lumea visoclip sexy din câte s-au vazut. ( explica Peste Orb batând din aripioarele lui de cristal.)

Text(2): Grombulis Grambolaus, tambur majorul, se sfatui cu tipii care cântau dixieland plini de înfocare.
-Batem palma! Cumparam visul! ( se învoira ei.)




Pg9.
Caseta1 (mare)
Text: Nu apucara însa sa faca vreo miscare. Dintr-un inel rotitor preschimbat într-un roi de meteoriti tâsnira doua regimente de razboinici de pe Eguba care-i facura harcea-parcea pe toti.

Caseta2
Text: Magicien îl trase pe Peste Orb într-un valatuc de materie trandafirie care se dovedi a fi în cele din urma rasaritul soarelui în Adamville. Isi revenira cu greu. - -Am fost aruncati prin timp,( zise Magicien tremurând. )
-Cineva stia codurile secrete ale principiului lumilor incluse si si-a batut joc de noi azvârlindu-ne din nou în Adamville.( sopti Peste Orb).

Caseta3
Text: Cum hoinareau pe plaja sfatuindu-se în fel si chip vazura un batrânel care pescuia lânga o epava stelara.

Caseta4
Text: Pe prova ruginita si arsa de flacari Magicien deslusi numele navei. Ingama Anagrama!
-Hei, mosulica, ce-i cu vasul asta aici? Trebuia sa fie dincolo de Megalor! (striga Magicien speriat foarte tare.)

Caseta5
Text: Batrânelul scuipa. Rânji. Era chiar Marele Absent în carne si oase. (Magicien înlemni iar Peste Orb lesina de emotie.)



Pg10.
Caseta1
Text: Marele Absent îi fereca într-o bula luminoasa pentru ca îndraznisera sa umble hai-hui prin universul plin de universuri.

Caseta2
Text: Îi arunca printre niste morti pe care furtuna electrica din apropierea sistemului stelar Megalor îi trezise la viata înainte de vreme.

Caseta3
Text: Mai erau acolo si alte personaje cunoscute. Era si preoteasa Enciclope. Era si o fanfara în inima bulei luminoase. Fanfara începu un mars vesel.

Caseta4
Text: Se-aprinsera stele purpurii-n cupola virtuala construita de Marele Absent peste mândra Terra Encyclopedica.




Pg11.
Caseta1
Text: Cortina se undui dezvelind din când în când crunta realitate. De nicaieri se stârni vântul anuntând c-o sa fie un mare spectacol.


(Bum. Bum. Bum. Batu toba mare. Tu.Tu.Tu. Anuntara trompetii, glumetii. Trumb. Trumb. Trumb. Adaugara trombonistii într-o nota grava)

Caseta2
Text: În sfârsit îsi facu aparitia prezentatorul! (Intra-n arena în pas saltat. Mustacind. Cercetând plin de siretenie chipurile mortilor. Se opri. Facu o plecaciune.) Le trimise câte-un pupic nerusinat prin masca-i de fier. Îi saluta rânjind.

-Doamnelor si domnilor, bine v-am gasit!

Caseta3
-Tâmpituleeeee! (striga Azgozbanian Azgoban scuipând un ghem de viermi rosietici.)
-Pardon?( facu mirat prezentatorul tragându-se de reverul fracului sau negru.)


Caseta4
-Trebuia sa zici…(începu Azgozbanian Azgoban.)
-Rau v-am gasit! (zise Magicien)
Text:Magicien avea o vaga banuiala despre noul personaj.
-Chiar asa, domnule! Rau ne-ai mai gasit. Nu vezi ca suntem în plin proces de putrefactie?! (striga Blabo Blabador.)

Caseta5
-Trebuie sa iesim la lumina zilei!
(striga Fafarola Conciattino, cântareata de scat din New Orleans aruncata acolo de Marele Absent pentru ca îndraznise sa-i propuna o partida de sex).
- Sa ne revigoram! (urla Peste Orb.)
- Soarele ne-ar face bine de tot! Iar dumneata, prezentatorule, nu vrei, nu-i asa?!( striga preoteasa Enciclope având si ea o vaga banuiala).


Caseta6
- Esti mâna-n mâna cu aratarea aia! Diavol o fi? Fiinta cosmica?! Dar ce ne pasa?! Trebuie sa iesim la aer curat! E-o putoare cumplita aici! Ne-am câstigat dreptul de-a ne reîntoarce printre cei vii!



Pg12
Caseta1.
- Nu faci bine ca te împotrivesti! S-ar putea sa-ti para rau! (urla Magicien ca iesit din minti.)
- Tot îl punem cu botul pe labe pe Marele Absent, asa sa stii!
- (O sa-ti para rau! )


Caseta2
Text:Mortii se enervara.

-S-ar putea sa-ti para chiar foarte rau! (racni Peste Orb înfuriindu-se si preschimbându-se când în liliac, când într-o curveta din Gumadomba.)

-Doamnelor si domnilor, mortul acesta minte! (spuse prezentatorul aruncând pe gura un nor de pucioasa.)



Caseta3
-Arat eu ca unul care va vrea raul?!

Caseta4
-Huooooo! (tipa Bobolina, o târfa de lux din Adamville ucisa de o tornada.)
-Va rog, putina disciplina! (zise prezentatorul.) Nu-mi faceti probleme. O sa terminam foarte repede! Va promit!

Caseta5
-Îngâmfatuleee! (tipa Peste Orb banuind si el ceva.)
-Cacanaruleee! (racni Magicien râcâindu-si rana de la gât pe care o facuse din pricina presiunii câmpurilor magnetice.)



(-Cum? Nu crezi în iminenta desecretizare a lumilor solare? Tocmai de aceea am tâsnit din structura mea narativa, prostutule, sa te lamuresc. Nu politicienii învârt treburile pe aici, pe Terra Encyclopedica. Nici chiar demonii si nici chiar motociclistii iadului. Nici chiar anarhistii. Treburile sunt învârtite de vârtejurile virtuale si de câmpurile magnetice. Stii, prostutule ce va sa fie o utopica de rangul al cincilea? Sau esti euclidian convins? Eu, Magicien, îti pot dezvalui misterul lumilor. Nu legile caci el nu sunt, fiind un nonsens.
-Stiu cine esti, tipule, bonjuristuleeeee!
Mortii se înfierbântara.
-Jos bonjuristii! strigara la unison cu totii amenintându-l în fel si chip pe Marele Absent.
-Afara cu mitocanii din universul plin de universuri! se grabi sa adauge Peste Orb).


Pg13
Caseta1
.-Ia mai taceti!( se burzului Azgozbanian Azgoban.) Sa ne spuna cum îl cheama, sa stim si noi cu cine stam de vorba!
- Sa stim pe cine înjuram, ha, ha, ha! (râse Magicien. )

Caseta2
Text:Prezentatorul îsi scoase jobenul. (Facu o reverenta. Se scotoci prin buzunare.) Dadu la iveala o claviatura. Apasa repede pe taste.

Caseta3
Text: Instantaneu, începu sa ploua cu brotacei.

Caseta4
Text: Apoi începu sa ninga cu banuti de-argint usori ca fulgul.

Caseta5
Text: Si, la urma de tot, rasari în talasul umed un crater urias.


Pg14.
Caseta1
-Eu sunt Kumango!( spuse prezentatorul facând o noua reverenta si scotându-si masca.)


.

- ( Si daca tot ai si-un nume…(începu judecătorul Leon din Gutumbe).
- -...sa ne pupi în cur, Kumangoooo! (se prosti Azgozbanian Azgoban fudulindu-se, cocosându-se si dându-si ochisorii peste cap.)
Mare tevatura. Acum c-aveau si prezentator. Adica lucrurile se complicau. Aveau un adversar. Puternic, oare?! Ce forte oculte-l manipulau?! Care-l împinsese-n fata lor, în mijlocul arenei?! Sau era chiar artizanul întregului spectacol?!Preoteasa Enciclope fusese si ea pacalita de Kumango, vezi bine!)


Caseta2
-Bravo, dom'le! Asa mai vii de-acasa! (spuse multumit Peste Orb)
-Uite-l cum se juca nemernicul cu claviaturile alea! Poate oare sa construiasca tot felul de lumi din Marele Nimic?! ( gandi Magicien)


( Sa faca sa creasca un Univers Fara Sfârsit dintr-un degetar de materie?! Parea stapân pe sine. Prezentator?! Diavolul deghizat. O masca, ce mai încoace si-ncolo! O amagire. Oare nu cumva si artarea asta era în plina. Traire Paradoxala?! îsi spusera în gând Magicien, Peste Orb si Azgozbanian Azgoban.
Oare ce-ascundea prin buzunare?! Ce coridoare subterane? Ce comori? Ce animale de prada?! Si cum de scapase din clondirul furat din Mauna Lao de preoteasa Enciclope? se întrebara mortii tragând cu ochiul la preoteasa Enciclope care plângea suparata într-un colt scotând nori de pucioasa pe gura. Celulele ei se tavaleau de râs pentru ca numai ele stiau adevarul teribil al tuturor lumilor. Anume ca bietele corpuri nu sunt altceva decât niste uriase recipiente în care starile libere ale constiintei sunt transferate spre niveluri joase de energie spre a fi protejate de presiunea câmpurilor magnetice.)


Caseta3
Text: Doamne, Kumango asta parea sa fie mai sus de Marele Interes, de Marile Afaceri. Poate chiar si de Marea Revelatie. Îi jucase pe degete pe toti. Îl avea cu ceva la mâna pe Marele Absent. Se vedea de la o posta!
-Hai, dom'le, zi-ne care-i treaba! si nu ne mai perpeli atâta! (striga Bobolina care încerca acum s-o consoleze pe preoteasa Enciclope).


Caseta4
-Ai vreun regulament, ceva?
Text: Peste Orb spera în sinea lui ca lucrurile se vor aranja în favoarea lui si ca în cele din urma va pune stapânire pe protocoalele Marelui Absent..

Caseta5
-Am înteles ca Magicien va va reprezenta în aceasta confruntare, (spuse Kumango facându-i cu ochiul lui Magicien si îmbarbatându-l.)


Pg15.
Caseta1
-El va trebui sa înfrunte cele sapte înfatisari ale Marelui Absent…

Caseta2
-Huoooo! Huoooooo!
Text: Peste Orb isi dadu seama ca înca de la început totul fusese o cacealma.

Caseta3
-Tradareeeee! (racni preoteasa Enciclope.) Erai înteles cu Marele Absent, Kumango. V-ati batut joc de mine. În clondir era doar clona ta, Kumango!

Caseta4
-Ati pus mâna pe universul plin de universuri si acum va faceti de cap! Magarilor! (tot Enciclope)


Caseta5
-Raportul de forte e inegal! (striga mânios Magicien.) Kumango, tu poti sa faci ce vrei cu noi!
-Dar noi? Noi nu avem nici un aliat!



Pg16.
Caseta1
Text: Kumango clipi repede. Zâmbi strâmb. Ofta. Ridica o mâna cerând sa se faca liniste.( Spuse ca asa-i regulamentul.)

-Voi oamenii ati inventat regulamentele astea prostesti.

Caseta2
-Fiti atenti acu'! O sa facem un concurs! Dupa câteva minute vor veni cele sapte înfatisari ale…

Caseta3
-Huoooo! (racni Azgozbanian Azgoban.) Sa-ti fie rusine! Profiti de situatia noastra! Te avertizez ca…o sa ma plâng la Interpol, la FBI si la Natiunile Unite!

Caseta4
-Cum spuneam, cele sapte înfatisari îi vor pune lui Magicien câte o întrebare! (continua Kumango fara sa-l ia în seama pe bietul savant al Klemuriei.)
- Daca Magicien va raspunde corect, le vom taia capul.
- Daca nu, atunci Magicien va fi descapatânat iar voi n-o sa va mai întoarceti printre cei vii!

Caseta5
-Asasinuleee! (racni Peste Orb.)
-Teroristuleeee! (striga Bobolina tinând-o de mâna pe preoteasa Enciclope care se caznea ss-si aduca aminte o incantantie magica).


Pg17
Caseta1
Text: Altfel cum?! Nu era oare Divolul cel mai de temut terorist al tuturor timpurilor?! S-ar fi aruncat cu totii-n cârca lui Kumango. Sa-i care pumni în ceafa. Sa-i sparga nasul acvilin. Sa-l sature de luciferita. Asta era boala de care suferea pramatia de prezentator!

Caseta2
-Nu vi se pare ca-s cel mai simpatic, cel mai elegant, cel mai destept, cel mai frumos, cel mai dragastos, cel mai bun prezentator al tuturor timpurilor?! (întreba Kumango cu un glas mieros. )


Caseta3
-Huoooo!
-Va multumesc! Sunteti atât de generosi! (zâmbi Kumango facând o reverenta si-aruncând bezele în stânga si-n dreapta.)

Caseta4
-Si-acum îsi va face aparitia-n arena vestitul profesor…
- Pierronnaaaax!


Caseta5
Text: Cupola circului se despica-n doua. Acolo sus, printre nori, izbucnira fulgere purpurii.


Pg18
Caseta1(mare)
Text: Se lasara valuri de ceata. Suvoaie de apa sulfuroasa cazura de nicaieri. Se-auzira râsete. Fâlfâit de aripi. Scripeti scârtâind. O flacara vâjâind. Se zari o umbra uriasa care plutea fantomatic pe-o raza de luna plina.


-Ce sa fie, dom'le?!
- Care-i acolo?!
- E Superman?
- E Batman?
- Baa, vine monstru' peste noi!
- O fi Godzilaaaaa!
- O fi Amstrong cu satelitu'!
- Poate ca-i James Bond cu hidroavionu' atomic!
- Asta-i Mary Poppins! N-are cum, n-a murit în cartierul nostru!
- O fi un pterodactil!
- E ET!
- Nu dom'le, acesta-i în mod clar Sfârtitu' Lumii!
- (Ia mai taceti! Se-aude-un vâjâit! )
- E rasuflarea lu' uriasu acela din filmu' "Jack si fasolea fermecata"!
- V-ati prostit?! E vorba de-un desant lansat în '57 în Vietnam. S-o fi ratacit prin timp! S-au mai întâmplat cazuri. Îmi aduc aminte ca bunica mea spunea ca…

-Uite-l baa! Ce mare e!
-Pazea! O sa-i striveasca pe nebunii astia care stau pe parapet!

Caseta2
Text: Mortii tremurau cu totii. Era din ce în ce mai clar ca nebunul de Kumango le pusese gând rau si ca manipula imaginarul tuturor. Era mai tare si decât Marele Absent!



Pg19
Caseta1
-Magicien, ai grija!( striga speriata preoteasa Enciclope.)

Caseta2
Text: Mortii scoasera un oftat de usurare. Era un aerostat plin de orhidee, de colti de elefant si nuci de cocos.( Nacela coborî-n arena. Buf. Trosc. Pârr. Zdum. )Prin aer plutira fulgi de nea, pene de papagal, frunze lucioase de palmier.

-Cine-i asta, draga? (o întreba Peste Orb pe preoteasa Enciclope pufnind în râs.)


Caseta3
-Vai, ce caraghios e! (striga tambur majorul facând tumbe).
-Mai ca l-am ghicit! (striga Magicien.) Acesta-i capitanul Nemo! Îl stiu eu! Am citit toate cartile alea nemaipomenite. Din scoarta-n scoarta! Îl stiu pe Jules Verne pe de rost…

Caseta4
Text: Azgozbanian Azgoban îl contrazise cu vehementa. Parea mai degraba sa fie Moby Dick sau chiar Edgar Alan Poeeeeeeeee!


Caseta5
Text: Pierronnax sari sprinten în arena. Facu o plecaciune. Zâmbi gales. Tusi usor. (Arunca un nor de pucioasa.) Îsi scoase jobenul rosu, rosu. Saluta întregul public.



Pg20
Caseta1
Text: Ochii-i erau aparati de ochelarii de motociclist. Avea un nas subtire. O barbie ascutita ( Erau cu totii convinsi ca sub înfatisarea lui Pierronax se ascundea tot Kumango.)


Ovidiu Bufnila
Caseta2

-Dom'le, nu ne mai speria de pomana! (Noi stim ca esti una din înfatisari!)
- Stim ca sub chipul tau se ascunde Kumango iar sub chipul lui se ascund fanfaragii si clovnii si tambur-majorul. si ca la capatul capatului e Diavolu'. Iar sub chipul lui se ascunde Marele Absent! (striga Peste Orb lovindu-se cu aripioarele. )

Text: Kumango inventase toata povestea.( Pentru ca se plictisea de moarte.) El îl inventase si pe Magicien, si pe Azgozbanian Azgoban. (El pusese la cale aventurile lui Magicien. El îl inventase pe Peste Orb.) Îsi batuse joc de toata lumea. Era sluga supusa si perversa a câmpurilor magnetice care-i tineau pe toti prizonieri.

Caseta3
- Nici macar!( zâmbi gales Kumango.)
-Ai dreptate! (îi raspunse gâfâind Magicien.) Sub chipul tau se ascunde Moby Dick care o sa ne înghita pe toti si întreg universul plin de universuri.


Caseta4
Text1: Asta-i. Era un talmes-balmes în capul tuturor mortilor. Când alba, când neagra. Nu mai stiau nici ei.
Text2: Poate Kumango voia sa-i taie într-adevar felii, felii. Dar poate ca le voia si el sufletele! Sau avea de gând sa porneasca vreo cruciada... Ce tâmpenie! În ce cruciada ar fi putut porni mortii?!


Pg21
Caseta1
-Cruciada?! Dumneata, de colo, te-ai gândit la cruciada( striga Kumango aratând cu degetul catre Peste Orb.)

Caseta2
-Da, dragii mei morti! Ar trebui sa pornim o cruciada!
-Sa eliberam sufletul omului! Sa-l descatusam! Sa-l salvam din Imperiul Binelui! Sa-l scoatem din Tara Milei! (Da, visez pacatul! Da, visez murdaria! Da, visez gloria! Da, visez puterea asupra întregii lumi!

Caseta3
-Vom lua bubele, rahatul, scuipatul, vânturile, ranile si le vom arunca într-un mojar si le vom pisa, le vom pisaaaa...


Caseta4
Text: Bobolina o întreba pe Fafarola Conciattino, în soapta, daca nebunul de Kumango nu avea cumva vreo legatura cu HG Wells, cu razboiul lumilor sau poate cu razboiul stelelor.

Text2: Fafarola bâigui ceva, c-auzise ceva, ceva la radio.



(Kumango era nebun de legat. Îi sperie si mai tare, le spuse, politicienii de pe Terra Encyclopedica au facut presiuni asupra mea! Am o lista întreaga de nume! Le va veni rândul! )(Le vom taia limba sa nu ne mai prosteasca asa, la tribuna! Si nu voi ceda! Si nici voi, dragii mei morti sa n-o faceti vreodata!


-Nu cedam! Nu cedam! Nu cedam! strigara cu totii doar, doar o sa treaca mai repede timpul regulamentar si-o sa se schimbe presiunea câmpurilor magnetice.
-Niciodata?! întreba Kumango.
-Niciodata! Niciodata! Niciodata! Asa strigara cu totii tremurând ca varga.)



Caseta5
-…si le vom bea ca un vin imbatator! (continua Kumango)
-Îmi sunteti dragi! Va iubesc! Va ador!
-Dezbracarea! Vom face o experienta!
Caseta6
-O sa va transform în râmeeeeee! (urla Kumango suflând într-o goarna imnul Apocalipsei.)


Pg22
Caseta1(toata pagina)
Text1: Si-ncepu vânzoleala. Bobolina batu din picior stârnind talasul umed al arenei.
Text2: (Fafarola Conciattino dupa Kumango facându-l cu ou si cu otet.) Peste Orb sari de pe locul lui si se repezi la tambur-majorul fanfarei altoindu-l din toate puterile. (Magicien îl pocni-ntre ochi pe Pierronnax de sarira scântei din el.) Azgozbanian Azgoban puse mâna pe-un ciot de banca proaspat geluita si-l croi pe cel mai apropiat fanfaragiu. ( un trombonist mare si gras care sufla tot timpul nori de pucioasa.)

Text3: Magicien sari-n gâtul lui Kumango dar Kumango se transforma într-un nor de pucioasa. Ceilalti morti se aruncara asupra restului fanfaragiilor aproape calcându-i în picioare.

Text4: Si da-i, si da-i. Înjuraturi. Palme. Pumni. Picioare-n fund. Icnete. Câte-un oftat. Câte-o lacrima. Câte-un chip mirat.


Pg23.
Caseta1
Text: Se facu întuneric.

Caseta2
Text: Peste Orb striga ca-l vede pe Kumango dosind protocoalele Marelui Absent. (E un miraj, striga Bobolina. Preoteasa Enciclope arunca artificii vrajitoresti.)
Text2: Dar Kumango era de negasit! Se-ascunsese pramatia.

Caseta3
Text: Magicien scotoci pretutindeni cautându-l plin de înversunare.( Nu era si nu era.) Se repezi la cortina dar nu reusi sa treaca de ea. Se lovi de un zid nevazut.

Caseta4
-Lasa-te pagubas! (îi striga unul dintre morti.) Eu care-am facut armata la fortele speciale am habar de bazaconia asta! E-un câmp foarte puternic! Inelar! Înconjoara Terra Encyclopedica ca cercurile unui butoi. Nu intra nimeni. Nu iese nimeni.


Caseta5
Text: Presiunea câmpurilor magnetice ceda pentru o clipa.
Celulele tuturor se pornira pe râs si aruncându-se într-un vârtej virtual se întoarsera în crunta realitate.

Ovidiu Bufnila
2010
fictional meduzaloidal-tigrat de
Ovidiu Bufnila



Meduza privi in stanga-ndrepta. Era ceva aparet in privirea ei. De fapt nu avea O Privire. Ea era Privirea. Asa cum nu noi suntem o Imagine ci suntem Imaginea. Facu un pas. Pardon, se valuri. Potrivit enigmaticului instructional denumit de serviciile secrete fictionale: Pasul Maltez. Aburi Imaginea. Sufla usor peste fiintele umane aranjandu-le intr-un chip magic pentru secventa urmatoare. Apoi dadu o strasnica loviruta agenturilor straine. Meduza buclucasa, ce sa-i faci. Si 2010 intra in scena.
rofl.gif
Ovidiu Bufnila
Infanteria Insângerata
short storiu SF de
Ovidiu Bufnila



Cei doi sori de pe Yula se preschimbau neincetat. Kimbo se intoarse spre mine vrând
sa-mi intinda o grenada. Un sarpe ii strapunse pielea pieptului insângerându-l. Un al doilea sarpe ii sparse ochiul bolnav si sâsâi catre mine. Intorcându-ma spre Tambo l-am vazut cazut la pamânt strivit de un mânunchi de serpi.
Acum, in timp ce astept ca luptarorii Nordului sa se desfasoare in jurul casei mele, imi
aduc aminte de serpii de pe Yula. Luptatorii isi fac semne, unul lanseaza o racheta luminoasa.
Imi scot armele din piept. Tevile sunt pline de sânge.
Ma intorc spre oglinda.
Un nor plumburiu se târaste pe cerul spart de furtuna.
Unul dintre luptatorii Nordului racneste intr-un megafon:
- Hei, omule, vrei sa-ti aduc o pizza sau vrei sa-o prajesc nitel pe smecherii din CineMag?
Smecherii din CineMag sunt intr-un mare pericol. Când Oracolul din Lombo a prezis ca orasul zburator CineMag va cadea, smecherii au râs.
Brusc, Eltora se materializa in coltul camerei. Avea inca pieptul crapat de o fumigenă.
N-am mai avut timp s-o resetez. O racheta a trecut vâjâind si spatiul s-a pliat in jurul aripioarelor ei modificându-mi simultaneitatea.
Ovidiu Bufnila
Invocando
by Ovidiu Bufnila

Abu Kadâr îşi scoase sabia şi reteză scăfârlia iubitului său.
Să fi fost oare acest moment un act de descurajare strategică iniţiat de serviciile secrete inamice din alte lumi? Să fi fost o intrigă ţesută de un rebel din interiorul enciclopediei? Să fi fost o conspiraţie pusă la cale de augusta oficială din Calabra aflată mână-n mână cu spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil?
Dar cum ar fi putut acţiona asemenea spioni de vreme ce eram o omogenitate informaţională şi stăpâneam secretul orizontalizării?
Oare structurile narative şi descriptive ale enciclopediei fuseseră virusate în adâncime?
Analiza sociologică ne dezvăluia tendinţele?
Bobolinele, hemolii, gunoierii din Guaribo, femeile de serviciu din Takla Makan, melisele şi eremeţii reformaţi din Ehren şi multe alte personaje fabulatorii erau suportul ideal pentru viruşii informaţionali folosiţi de serviciile secrete inamice?
Să fi fost o stare de insurgenţă a structurilor imaginare libere pe care le-am descoperit în mişcarea noastră aparentă către sensul ultim?
De ce nu am evitat bifurcaţia în cele din urmă?
De ce ne-am lăsat atraşi de rotirea marilor molecule neluând în seamă mulţimea de celule care ţâşneau din vârtejurile virtuale căutându-şi fie o pereche, fie un punct de echilibru în care să pornească în marea lor aventură prin universul plin de universuri?
De ce am fi preferat abisul unei stări de acalmie informaţională?
Reinterpretând structurile narative şi descriptive ne obligăm să reorganizăm instrucţiunile conţinute în inventarul nostru enciclopedic.
Lumile din Molina Mar, din Burbansk, din Puerto Pico şi din Qiatotocoatl ne apar ca fiind imperfecte, actele economice, religioase, militare, culturale şi de orice altă natură fiind adesea fără substanţă.
Imperfecţiunea nu este însă ţelul nostru ultim aşa cum spionii de dincolo de orizontul vizibil nu sunt adevăraţii noştri duşmani.
Acţiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne-au ajutat însă să descoperim proprietăţile uluitoare ale orizontalităţii.
Am reuşit astfel să intuim strategicile câmpurilor magnetice şi am înţeles că alcătuirea lumilor nesfârşite se revendică a fi a codurilor constituite spre deliciul interpretării. Am aflat că maliţia sau aroganţa celui care intepretează sunt dovezi sigure de vulnerabilitate.
Ovidiu Bufnila
Noua Reconversie Informationala
short story pe bune de
Ovidiu Bufnila




Generalul Monteores se întâlni cu begonul de Bagoda încercând să se pună de acord asupra împărţirii lumii iar colonelul Sharun se gândi pentru prima oară că Pitoşkin, unul dintre oamenii lui, i-ar putea fi de folos ca să afle cât mai multe lucruri despre Mandhala.
Totalitarienii din Cretona puseră la cale o ambuscadă în care ar fi vrut să-i atragă pe totalitariştii din Galeea iar forţele de ordine din Betola încercară să împrăştie cei zece mii de gunoieri care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei naţionale şi să aresteze ofiţerii împăratului Ogawa.
Marele scut din Qiatotocoatl deveni obiect de dispută între ambasadorii orientalelor şi occidentalelor iar noi ne cuibărirăm într-un albatros imperial pregătindu-ne să reinterpretăm imperfecţiunea.
Zburând pe deasupra muntelui Haman, am zărit-o pe domnişoara Margareta din micul Beauburg giugiulindu-se cu Pitoşkin. Se hârjoneau într-o căpiţă de fân. Nici nu le trecea prin gând că în curând vom secretiza întregul univers plin de universuri.
În zare, dincolo de Azego Bazego, se desfăşura dansul norilor din Marsila Molé iar forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produceau primele vârtejuri virtuale.
Cerul se înroşise şi se auzea bubuitul tunurilor din Kumbra Kumbrali.
Nici vorbă de pacea de o mie de ani!
Muşcând-o de urechiuşă pe domnişoara Margareta, Pitoşkin îi povesti despre buclele Davi, despre orgasmul universal şi despre diamantele de lumină veche în care ar fi stat ascuns teribilul adevăr al tuturor lumilor.
Domnişoara Margareta îşi trecu degetul printre buze şi îi şopti lui Pitoşkin că ignoranţa şi prostia guvernantei naţionale din Bulbona or să ducă la pierzanie agenţii secreţi şi că minunata artă a spionajului se apropia de sfârşit.
Pitoşkin încercă s-o liniştească dar chiar atunci ne zări plutind prin văzduh. O luă la fugă după albatrosul imperial vrând să-l doboare cu pietre. Se lăsă păgubaş pentru că dincolo de stâncile de pe ţărm văzu submarinul galben al lui Abu Kadâr tăind leneş valurile.
Lângă tunurile de la prova, vicepreşedintele Weinberger stătea la taclale cu Obin Oba. Râdeau de se prăpădeau. Fumau trabuc. Se băteau prieteneşte pe umăr şi, din când în când, se strângeau în braţe.
Puneau la cale soarta popoarelor din Guaribo, Kodaon şi Tonga Tongao, răpirea lui Agomanian Agomanianos care lupta împotriva diavolului, extazul mulţimilor din Takla Makan, dimineaţa generalilor din Quanqo Koqué, mareea trandafirilor din Adamville şi furtul secretelor din San Gastoban.
Colonelul Sharun ar fi dat orice să afle toată tărăşenia.
Privindu-se într-o oglindă adusă de un pelerin din Burbansk, colonelul îşi ţuguie buzele şi-şi promise că într-o bună zi va conduce lumea.
Pitoşkin îşi scoase ocheanul şi urmări cu atenţie mişcările buzelor celor doi sperând că o să primească o tresă în plus.
Un matroz se căţără în nacelă vrând să împuşte albatrosul pentru prânzul lui Abu Kadâr.
Matrozul era gras şi ştirb. Avea obrazul plin de cicatrice. Luptase în Nulome, la Popocatepetlán şi în Guabano Lao.
Era iubitul lui Abu Kadâr şi fusese cumpărat pentru două baniţe de aur din Metongo Bambo. Abu Kadâr ţinea la el ca la ochii din cap şi omorâse cu mâna lui o mulţime de vânători de balene şi de soldaţi imperiali care doar îndrăzniseră să arunce vreo privire iubitului său.
Vicepreşedintele Weinberger îl lovi pe matroz peste mână. Glonţul fierbinte şuieră ameninţător şi se pierdu în spuma valurilor.
Abu Kadâr se apropie în grabă.
Era asudat. Avea tunica descheiată iar mustăţile uriaşe i se zbârliseră. Bocancii îi miroseau a catran. Catarama centurii ruginise din cauza aerului sărat iar chelia îi era plină de pete maronii. Sabia din oţel de Polga Polgani zăngănea nerăbdătoare şi ameninţătoare.
Puşcociul dăruit de tunarii din Beauburg se umflase de plumbi grei gata, gata să trimită pe lumea cealaltă orice ageamiu care ar fi îndrăznit să-l înfrunte pe Kadâr. Pumnalul furat din Galeea se pregătea să lovească mişeleşte iar arcanul dăruit de guvernatorul din Togai mustăcea vrând să-i gâtuie drăgăstos pe toţi cei din preajmă.
Vicepreşedintele mărturisi că în copilărie un albatros imperial i se arătase în vis şi că îi povestise despre diamantele de lumină veche, despre universul plin de universuri şi despre femeile din Mandhala. La prima vedere totul părea să fie o superbă iluzie dar Weinberger era convins că e acelaşi albatros.
Abu Kadâr îi aruncă o privire scurtă lui Obin Oba.
Obin Oba avea un caftan cusut cu fir de aur şi nişte ochi ca de smoală. Galopul cailor sălbateci se auzea în răsuflarea lui. Sute de bătălii sângeroase se citeau în tatuajele sale iar pe cizme încă nu se uscase sângele pneumaticilor ucişi în şarja de cavalerie de la Qinzacoatl.
Obin Oba încuviinţă dând uşor din cap.
Era sfârşitul primăverii şi se anunţau evenimente tragice care aveau să schimbe soarta tuturor lumilor şi a universului plin de universuri.
Abu Kadâr îşi scoase sabia şi reteză scăfârlia iubitului său.
Să fi fost oare acest moment un act de descurajare strategică iniţiat de serviciile secrete inamice din alte lumi? Să fi fost o intrigă ţesută de un rebel din interiorul enciclopediei? Să fi fost o conspiraţie pusă la cale de augusta oficială din Calabra aflată mână-n mână cu spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil?

rofl.gif rofl.gif rofl.gif
Ovidiu Bufnila
Corăbiile lungi
Short story de
Ovidiu Bufnilă


Cum cobori spre Farul Genovez îl întâlneşti pe Iosrio. El roşcovan, Iosrio. A umblat pe toate mările lumii. A harponat o mie de balene, la capul Horn 1-a întâlnit pe Olandezul Zburător, 1-a văzut pe Clinton pe un portavion, Puţin a trecut pe deasupra cuterului său într-un avion de vânătoare. A întâlnit nişte malagambişti la Londra, s-a încăierat cu nişte australieni într-un bar din Paris şi s-a iubit cu prinţesa Goon Balaa din Gongoro.
Mare tâlhar Iosrio! O dată săptămână merge la poliţie să dea o declaraţie că a fost cuminte, că n-i pus la cale nicidecum spargerea vreunei bănci, că nu va pleca pe mare^ Comisarul îl îmbie cu un trabuc şi-i pune cafea într-o ceaşcă de argint Stau la taclale.
La plecare, Iosrio se jură că n-o să iasă cumva în larg. La nouă şi un sfert, Iosrio
părăseşte secţia de poliţie şi se duce să bea un păhărel cu Olafsen la Mistreţul de argint. Olafsen bate cu pumnul în tejghea şi vorbeşte în gura mare şi nu-1 crede pe Iosrio că împarte apele mării când porneşte în larg. Nici Grebila Marumbo nu-1 crede pe bravul Iosrio pe cuvânt.
Grebila Marumbo cântă la saxofon. Are numărul ei în fiecare zi la Mistreţul de argint.
Mesenii se îngrămădesc să-i pipăie pulpele. îi aruncă părăluţe portocalii la picioare.
GrebiB Marumbo le strânge cu grijă şi le bagă în sutien. Când sfârşeşte dej cântat îşi ia haina de blană şi o porneşte hai-hui pe străzi. Cel mai mul! îi place să meargă în port să privească ore în şir corăbiile lungi. Dorul depărtărilor o ţintuieşte printre sacii cu cafea şi scorţişoară.
Hamalii, îndrăciţi se iau de ea. Marinarii o fluieră. Uneori, contabilul de Sachet & Sachet îi aduce portocale. Stau amândoi, umăr lângă şi privesc corăbiile lungi cum se leagănă la ancoră. Căpitanii urmăresc văzduhul cu luneta modelând corăbii imaginare. Albatroşii trec pe deasupra lor ţipând. Trece un toboşar, trec o mulţime de fete de pension, trece un un artilerist.
Cândva l-am văzut pe regele Ferdinand plimbându-se gânditor printre butoaiele cu bere adu¬se din Olanda. Majestatea sa era adâncită în gânduri despre viitorul patriei noastre. Nici n-am îndrăznit să-1 tulbur. Un fochist de pe Re¬chinul turbat mi-a spus că am avut vedenii. Chiar mi-a tras în nas un pumn de-am văzut stele verzi. Nu m-am dus la medicul legist hotărât să-mi fac dreptate singur. Dar supărarea mi-a trecut şi, dacă ţin minte bine, prin toamnă m-am dus şi eu cu corăbiile lungi să prindem cai de mare dincolo de Cercul polar.

wub.gif wub.gif wub.gif








Ovidiu Bufnila
Adevarul e acoperit de propriile noastre convingeri
fictional pe bune
de Ovidiu Bufnila



- Nu e roman! E stiinta ascunsa, zice plin de aplomb Pitoskin.
- Demonul apelor stie el ce stie! E trandafiriu. Sa-l radiem din atotcuprinzator fiind virusat de piratii veniti de dincolo de orizontul vizibil? intreba in soapta rechinul melancolic mustacind printre algele trandafirii.
Inca nu. Fie un demon al apelor trandafiriu. Pitoskin, pastorind gazete tembele de un ban si jumatate, pline de paranormali de duzina si de gabieri cu staif si de expectatii stiintifice cu rol de savantlâcuri, isi da ochii peste cap si zice, zâmbind parsiv, sunt sclavul de lux al popoarelor acvatice. Se da in stamba la televizor si-si face de cap in realitatea virtuala. Cum il vad, lesbienele lesina de emotie, isi dau una alteia cu saruri pe la nas.
Pitoskin pazeste cu strasnicie parcela lui de glorie, critica guvernanta oceanica pentru ca mai apoi sa-i ceara marire de salariu si vesteste moartea literaturii science fiction furând-o pe fata pe suprema contabila.
Suprema contabila numara secretiile literare si hotaraste cine va fi sau nu membru. Plin sau aspirant.
- Ce-i cu putoiul acesta, intreaba Pitoskin pe un ton rastit zarind in proximitatea sa glorioasa un aspirant la gloria literara.
Il ia in suturi. Il trimite la bancul de lucru al literaturii science fiction, in bibliotecile din Tambo Tamboree, Ghemba, Matapahapamar, Bulbona, Ogabonda, Tazamo, Bankusai, Tulubras, Gaian, Wenda, Gutumbe, Halafaas, Hostina, Mataras, Bungburg, Tahomm, Wahstand, Burbaansk, Cammelor, Rafadda, Massa Gome, Kalodda, Gaspirias, Tulbonna, Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, si inspiratul Quamtomatar.
E un caz restrâns al fictiunilor care apartin registrului de navigatie. Ah, putoiul literar, saracul! Noi l-am construit. Spre pieirea plictisului lumesc, spre improspatarea imaginarului, pentru a face putina miscare.
Demonul trandafiriu al apelor ii da târcoale, sa-l viruseze, sarmanul, sa-l arunce in bratele piratilor de dincolo de orizontul vizibil, agent de influenta cu sau fara stirea lui. Bineinteles ca Pitoskin pune mâna pe fisierul secret al putoiului.
Demonul apelor i-l pune sub nas. L-a scos de sub teascul arhivelor prafuite, de dincolo de tridimensional. Academia e tinta pitoskinului. Trebuie sa platesti, nu-i asa?
Suprema contabila a sudicelor se pupa cu academia nordicelor care se pupa cu suprema contabila a orientalelor care se pupa, la rândul ei, cu academia occidentalelor care se pupa si ea cu meduzele, cu rechinii, cu balenele si cu alti conspiratori.
- Ambasadorii occidentalelor se pupa cu ambasadorii orientalelor si toata lumea, scriitori si savanti desueti, cauta sa puna mâna pe fortele acvaticeeeeee! striga un vierme de mare gras si trandafiriu.
Poporul acvatic digitalizat si fragmentat confuz urmareste cu sufletul la gura tevatura si bate din palme in timp ce presiunea furtunilor oceanice, vezi bine, pregateste orgasmul universul acvatic.
Dar scriitorii adevarati, razboinicii imaginarului? Unde sunt acei luptatori care construiesc pitoskinul ce produce vârtejuri inspumate spre teroarea si pieirea acvaticei oficiale? Navigatorii secretului iau seama la acest adevar in lupta lor cu piratii veniti de dincolo de orizontul vizibil si tin seama de miscarile formelor fluide potrivit unor secrete instructiuni ale registrului de navigatie.
Tocmai de aceea, departe de a da declaratii ferme asupra viitorul sau politic, principele scoicilor se intâlneste cu regina algelor si cu inaltele fete bisericesti ale occidentalelor si cu o serie de inalti ofiteri. Deschiderea pare inspirata, de vreme ce fostul rege al marilor vrea sa conecteze imaginarul popoarelor acvatice la vremurile de dinaintea primelor razboaie semantice.
Utopicele ne insotesc si ne umplu de elan sub presiunea furtunilor oceanice. In inima utopicelor izolam virusii informationali adusi de dincolo de orizontul vizibil si descoperim noile intelesuri ale profunzimii acvatice.
Piratii de dincolo de orizontul vizibil sunt adeseori bulversati de miscarile din culisele politicii si se ratacesc prin hatisul structurilor noastre narative pierzând controlul cu registrele lor de navigatie. Orientalele, ca si concept al imaginarului politic, pastreaza aceeasi referinta feminina. Chipul lor ocupa noua lume reticulara, ochiul modernitatii incercând sa se obisnuiasca incet, incet cu o vizibila fractalizare.
Fractalizarea e o noua politica sustinuta de initiati. Chipul occidentalelor, in transcriptie, este un joc de fragmente care isi cauta principiile de functionare.
Adevarul e acoperit de propriile noastre convingeri.

ohyeah.gif ohyeah.gif ohyeah.gif


PS: Ofiterul care sub arme fiind defecteaza va ramane toata viata un TRADATOR. Indiferent de volutele Istoriei.
Erwin
QUOTE
Fractalizarea e o noua politica sustinuta de initiati


Ca bine zici! spoton.gif
Ovidiu Bufnila
Waving Windows
surreal fiction by
Ovidiu Bufnila


In 1997, la sfârsitul verii, un inalt oficial al CIA a fost desemnat sa finalizeze raportul FERESTRE DESCHISE. El a lucrat sub acoperire ca jurnalist la agentia de stiri KGG si timp de un an de zile a cules date despre magistralele informationale, despre fractali, despre entropie si despre manifestarile ei in mediul social. In tot acest timp a intervievat o seama de personalitati ale lumii stiintifice, spargatori de coduri din lumea virtuala, profesori universitari, oameni simpli, militari, oameni politici si oameni de afaceri. James Williegran a muncit zile si nopti la raportul sau si a invatat pe de rost o multime de teorii stiintifice despre natura timpului, despre pliurile spatiului si despre curburile fluxurilor spatiale de fotoni. Travaliul sau singuratec a fost finantat din fonduri publice printr-un sistem destul de stufos astfel incât nimeni, niciodata nu a putut descoperi nimic. Nici nu s-a gândit nimeni ca este unul dintre cei peste 250 de milioane de americani pe cale sa puna la punct una din cele mai ciudate operatiuni din istoria serviciilor secrete, operatiune care avea sa poarte numele de cod FERESTRE DESCHISE. Nebunia e ca Williegran s-a folosit de metoda JOC DESCHIS CU CASA DESCHISA, joc amuzant pe care orice novice in arta spionajului il deprinde inca din primele ore de pregatire. Ca urmare, Williegran a lansat intregul sau proiect in WorldNet, mii de oameni de stiinta si de adolescenti impatimiti de fiorul navigarii cu zeci si sute de noduri pe ora adaugând cu un simplu click o informatie la structura arborescenta a raportului. Nici baronii magistralelor informationale nu au banuit nimic, ei fiind hartuiti de justitia americana gata sa-i lase lefteri si de guvernul american suparat ca, intr-un anume fel, pervers dar scânteietor, piersduse controlul si monopolul asupra Domeniului virtual. In 2007, Williegran s-a aflat in apropierea punctului culminant al efortului sau aspirând in sinea sa la statutul de cel mai teribil spion al tuturor timpurilor. In luna iulie el a simtit o dorinta irepresibila de a se confesa si chiar si-a indreptat pasii catre o mânastire din Ohio. La jumatatea drumului a intrat intr-un bar si a baut o bere si s-a uitat la televizor. Televizorul sau era un hârb nenorocit, produs in Taiwan iar barmanul un biomecanic din prima generatie, imperfect si limbut. Pânzele de paianjen si chioscurile de sub masa de biliard, coscovita si crapata, l-au facut pe Williegran sa ia act pentru prima oara in viata lui de zadarnicia lumilor. A iesit afara si s-a asezat pe o piatra arsa de soare si si-a aprins un trabuc. Nebunia careia i se daruise cu fervoare timp de atâtia ani i s-a relevat in toata splendoarea si mizeria ei. Avea in minte cheia operatiunii FERESTRE DESCHISE care ar fi asigurat americanilor nu suprematia asupra unei lumi sfâsiate ci accesul la cea mai incredibila posibilitate de a controla si manipula specia umana. Stând pe piatra incinsa, Williegran a izbucnit intr-un hohot de râs. Curios, biomecanicul a navalit dupa el gâfâind si plin de sudoare. In creierul biomecanic se formase instantaneu ideea ca Williegran era cel mai neobisnuit american pe care-l vazuse in viata lui si ca, in mod sigur, omul avea de facut o treaba nemaipomenita si extraordinar de periculoasa. Intre cei doi a avut loc un schimb de replici care l-ar fi facut invidios pâna si pe cel mai bun scenarist, Hole Geremain, care tocmai semna in acea clipa un contract fabulos cu studiourile ZONE. Williegran a vizualizat biroul in care se petrecea intâmplarea si i-a spus biomecanicului sa se uite si el. Barmanul a tras un fluierat strasnic si i-a cerut lui Williegran sa vizualizeze intâlnirea OPEC de la Moscova, negocierile secrete cu gherilele pataggoneze de la Bogota si executia lui Bahal Ab Imar la Cairo. Asa se face ca nu presedintele american a fost primul caruia i-a fost prezentata operatiunea FERESTRE DESCHISE. Biomecanicul a adus un butoi cu bere iar Williegran i-a cerut sa-si decupleze terminalul. Ca vrajit, grasul a luat un topor si-a hacuit cablurile gata, gata sa se transforme intr-o torta vie. Vreme de câteva ceasuri, vizualizarile s-au tinut lant. Cei doi, din ce in ce mai frenetici, au penetrat toate câmpurile informationale strategice fara deosebire. Desi decuplat, terminalul lucra ca o oala sub presiune. Williegran i-a spus biomecanicului ca totul e cât se poate de real si, injurându-l copios, l-a sfatuit sa-si aduca si carabina cu repetitie primita in dar de la un tip care luptase in Vietnam. Biomecanicul s-a codit o vreme apoi si-a ales o tinta. In Piata Rosie, Vladimir Alexievici s-a prabusit pe caldarâm intr-o balta de sânge. Williegran l-a lasat pe biomecanic sa-si savureze lovitura mortala apoi a schimbat frecventele câmpului informational remanent si l-a reinviat pe Vladimir Alexievici, profesor de balet si un impatimit colectionar de sticle de bere. Biomecanicul a tras o injuratura, a dat ochii peste cap si a inceput sa turuie despre a doua venire a martienilor, despre fenomenul Tongus, despre razboiul Golfului si despre Shambala. Williegran s-a simtit ofensat si a fost pe punctul de a se deconspira. Cum lucrurile pareau sa ia o intorsatura urâta l-a dezactivat pe biomecanic lasându-l dezarticulat lânga butoiul gol de bere. O vreme s-a plimbat nervos incoace si-n colo dominat de sentimente contradictorii. I-a trecut prin minte un gând nebunesc despre adevarata natura si structura a Universului si s-a hotarât. A trimis un milion si ceva de instructiuni in WorldNet si a procedat la schimbarea structurilor informationale proiectând in Domeniul Real batalia de la Borodino, Trafalgar si Ziua Cea Mai Lunga dupa care s-a valurit in TDS.

Ovidiu Bufnila
QUOTE (cactus @ 21 Apr 2006, 08:26 AM)
QUOTE (axel @ 21 Apr 2006, 09:09 AM)
Cand publici o carte cu chestiile astea?

Vrieau shi io una ku autograf spoton.gif Da trebe sa recunoashtem ca tipu´ are imaginatzie... flowers.gif

Da-mi o adresa postalaaaaaa!
rofl.gif
Ovidiu Bufnila
ISUS

Mi-am scos casca in Timpurile Rosii si apoi mi-am pus casca in Timpurile Roccoco.
Inaltul Comdanor Kamzaia a spus:
- Braddor, esti unul dintre cei mai haiosi inaripati din sistemele noastre valurite. Cateodata nu te inteleg. Ce vrei de fapt? Iti schimbi infatisarile, te valuresti, schimbi istoriile la secunda...
- Tigrule, fototaxia iti joaca feste, i-am soptit eu pregatindu-ma sa-l valuresc intr-un fictional horror.
Plaja se intidea pana hat departe iar eu tocmai coborasem de pe coama unui val magnetic ce venea de dincolo de orizontul nostru vizibil. Trebuia sa ma hotarasc si sa aleg un razboi. Marile Gnoze ma urmareau de o buna bucata de vreme si, in mod clar, aveau de gand sa se joace un pic cu destinul meu.
Eram insa gata sa ma valuresc si sa le tin in sah. Ma pregateam sa construiesc noi sisteme valurite si sa pun in discutie eseistica din Mauna Lao care vorbea despre Bug bang ca singur punct de referinta in nasterea Universului.
Peste alte doua, trei valuriri, Erzaia din Komtatomotor, Orasul Decrepit, ridicandu-si trompa argintie prin vazduhul liliachiu, mi-a soptit:
- Flinda Flando!
Ce creatura!
L-am lasat in pace si am baut niste bere, am halit mici si am jucat table. In toata aceasta valurire, i-am zarit pe Eminem, pe Putin, pe Maria Magdalena, pe Batman, pe Clinton si pe Mata Hari, pe printesa Diana si pe Vaclav Havel, pe Elvis si pe Elington, pe Stalin si pe Mombassa, pe DJ Bobo si pe multi altii ca ei grabindu-se catre Ehren unde se zvonea ca ar fi venit Isus.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.