Eutanasierea copiilor
Adrian Cochino
Evenimentul zilei


Drama lui Terry Schiavo a nascut controverse
Olanda va legaliza provocarea mortii bebelusilor bolnavi

Olanda va deveni, in urmatoarele saptamani, prima tara care va permite eutanasierea copiilor cu boli incurabile, o practica aflata in prezent in ilegalitate, scrie "Sunday Times".

Autoritatile au desemnat deja o comisie care va analiza modalitatile de aplicare a deciziei. Anual, in Olanda, cel putin 15 copii care sufera de boli incurabile sunt ajutati sa moara, cu acordul prealabil al parintilor, scrie publicatia britanica.

Numai o mica parte din aceste cazuri sunt insa raportate autoritatilor.
Decizia responsabililor olandezi a fost aplaudata de celebrul medic pediatru Eduard Verhagen, poreclit "Dr. Moarte", dupa ce a admis ca supervizat personal eutanasierea a patru nou-nascuti.

Mai putin multumiti au fost opozantii eutanasiei, care au atras atentia ca practica ar putea duce la abuzuri din partea doctorilor si a parintilor care vor actiona astfel in numele copiilor.

Europa liberala

Olanda a devenit, inca din 2002, prima tara care a legalizat sinuciderea asistata, ca metoda de curmare a suferintelor pentru pacientii cu boli incurabile.

Belgia a urmat in scurt timp exemplul tarii vecine. Intr-o forma mai stricta, sinuciderea asistata este legala si in Suedia sau Elvetia, precizeaza BBC News.

Sondajele facute printre doctorii britanici au aratat ca practica este intalnita si in Albion, dar legalizarea ei, o chestiune aflata in dezbatere, mai are de asteptat. Eutanasia pasiva - intreruperea tratamentului - este permisa in tari ca Finlanda sau Danemarca.


So... ce ziceti de asta?

Eu cred că nu mai este nevoie să te sinucizi...
Şi mai cred că meseria de călău va primi particula onorifică "doctor în moarte ajutată", sau mai ştiu eu ce titlu?
Dar, oricum, cazurile fără scăpare evidentă, numai chin şi durere, numai morfină, poate, daca omul vrea, consimte....
Dar un copil? Consimte? Nu. Nu discerne.
Aşa se aplică prima lecţie autocratică...

Brrrr, nu stiu ce sa zic... Poate totusi ar fi mai bine sa lasam natura sa-si urmeze cursul?

E groaznic. Ca parinte sa-ti dai acordul eutanasierii propiului copil... mi s-a pus un nod in gat, parca mi s-a oprit respiratia, mi s-au impaienjenit ochii. Eu, una, nu cred c-as fi de acord... si totusi... in cazul bolilor incurabile... sa-ti vezi zi de zi, ceas de ceas, copilul suferind...

"Life is pain" spunea o celebra actrita intr-un film de succes. "Viata inseamna durere". Cu legalizarea sunt de acord. Asta inseamna mai multa libertate pentru individ. Cu practica aceasta insa nu sunt de acord. Teama de abuzuri o am si eu. Dar inainte de aceasta teama este acea groaza ca te-ai grabit sa iei viata cuiva si peste 2 zile apare un leac minune si acel copil ar fi putut trai. Acum depinde ce inseamna boala incurabila dar cred ca speranta exista intotdeauna.

Aceasta practica este fals numita "curmarea suferintei copilului". Reprezinta de fapt curmarea suferintei parintilor. Sigur, trebuie sa fie un chin de nedescris sa-ti vezi copilul suferind de o boala incurabila, dar cine-ti da dreptul sa-l privezi de clipele pe care le mai are, cine-ti da dreptul sa-i negi posibilitatea de a-si cunoaste parintii, de a simti (pentru ca sunt convinsa ca bebelusii simt) iubirea lor si faptul ca sunt alaturi de el la bine si la rau, caci pana la urma asta inseamna sa fii parinte... In plus, miracole, desi rare, se pot intampla. Exista boli declarate incurabile de care unii norocosi s-au vindecat in mod miraculos, inexplicabil medical. De ca sa le negam aceasta sansa? Un bun exemplu (desi nu e vorba de un bebelus) e Stephen Hawking. Si nu ma refer numai la faptul ca in momentul in care s-a imbolnavit (pe la vreo 20 de ani) de boala care l-a paralizat incetul cu incetul nu i se dadea mult timp ramas de supravietuire si a trait astfel zeci de ani, fiind chiar multumit cu viata sa, dupa cum o afirma, ci la faptul ca, in urma unei pneumonii a intrat in spital intr-o stare foarte grava, in care s-a mentinut mai mult timp. Doctorii au propus sa-l deconecteze de la aparate, crezand ca va muri oricum. Sotia lui s-a opus. Fizicianul si-a revenit (pierzandu-si, ce e drept, vocea) si a scris in contrinuare carti, a tinut conferinte si a facut noi descoperiri in domeniul sau. Atata timp cat un om este in viata, nimeni nu poate sti cu certitudine care va fi soarta sa. Un bebelus nascut intr-o tara foarte saraca din Africa (sa zicem) are mari sanse sa se chinuie cu foame si boli 2-3 ani si apoi sa moara din una dintre aceste cauze. Oricum mortalitatea infantila pe-acolo e in mare parte de peste 200 la mie. Asta nu le da insa dreptul parintilor sa isi omoare bebelusul "pentru a-i curma suferinta"

Scuze nefe ca n-am citit articolul, la asa un titlu deja mi se-ntoarce stomacul pe dos.
Ok ok... altceva e la un batrân bolnav, dar la un copil????

Am intrat in polemici la sfarsitul anului trecut cu o pendicostala , si cum eu vreau sa-mi termin totdeauna seria de intrebari" da de ce" am ajuns la intrebarea :
"Da de ce religia voastra ,secta (cand a auzit cunvatul secta a sarit in sus)nu accepta avortul , in cazuri cand acei copii se nasc cu malformatii sau alte boi incurabile , iar acei copii vor sta retrasi de lumea normala ,sanatoasa si vor ajunge in timp sa recurga la suicid "
Raspunsul a fost unul neasteptat de mine : "Daca acel copil care se va naste va deveni geniu sau un renumit om de stiinta "
Si evident ca s-a ajung la polemici ,am continuat :"E adevarat ca sunt unele genii cum e Beethoven(o legenda despre mama sa ,bolnava de sifilis) Stephen Hawking ......
tot raman la ideea mea....din 100 de copii cu malformati si bolvi grave , daca unu va deveni geniu sau om de stiinta e lucru mare....

Da, dar acela merita sa traiasca. Poate chiar el va fi cel care va face o diferenta enorma in lume! In plus, nu trebuie sa fii geniu pentru a avea dreptul de a trai, chiar daca esti diferit fata de ceilalti. Dar nu cred ca de malformatii era vorba aici (sper), ci de chestii mai putin compatibile cu viata decat, sa zicem, o manutza in plus...

Haideti, e usor sa vorbiti cand aveti cu ce si cand aveti maini si picioare. Sa va vad daca erati la fel de vorbareti daca va nasteati fara cap... sau fara un plaman.

Clar ca avem "cu ce" daca avem copii...

Pai ma gandesc ca sunt eutanasiati si copiii care se nasc malformati, ca si aia sunt cam ca niste bolnavi incurabili, nu? Ma refer la cei care au chestii grave, nu o mana in plus.

Newsflash: Un om fara cap nu se naste viu...cred ca se aplica si la plamani!!!
Mey, vezi ca si spondiloza e incurabila, dar asta nu inseamna ca se moare din ea, mey

Uite, de exemplu era o boala congenitala foarte tampita: o fragilitate exagerata a pielii. Persoana care suferea de asa ceva facea rani din te miri ce. Si de fiecare data durea, ca orice rana, si ustura, si ii lua timp sa se vindece. Si simpla scoatere a bandajului deschidea iarasi rana. Sapca pe cap? Nuuu, ca face buba. Haine mai groase? Da, dar cu riscul de a face buba. Si pana la urma se ajungte la malformatii: corpul, disperat sa se vindece, incepe sa se vindece aiurea. Si oricum mori pana la 30 de ani... La un moment dat, s-a descoperit o metoda de a identifica boala inainte de a se naste copilul, asa ca se poate recurge la avort. Dar daca nu se descopera la timp?

Da, mai, dar omori oamenii cu 30 de ani inainte de vreme ca sa nu "faca buba"? Si cu hemofilii ce facem? Tot asa? Eventual si cu purtatorii de hemofilie, ca risca sa faca copii bolnavi si sa sufere din aceasta pricina...Dar cu orfanii? Vor suferi mereu pt ca nu au parinti...unii vor ajunge chiar la sinucidere...

E, mai mult ma tineam de bancuri decat argumentam, recunosc!

Parerea mea e ca tot incolo se merge - asta este directia... Pana la urma nu va mai fi loc de asemenea copii in lumea spre care ne indreptam. Dezbateri nesfarsite vor exista dar pana la urma aceasta e solutia care va fi adoptata de toata lumea. Si motivele principale vor fi de natura economica. Trist, dar adevarat...
E o discutie cinica insa. Cel mai coret ar fi ca fiecare se se puna in situatia unui parinte care trebuie sa ia o asemenea decizie... Eu cred ca as fi pentru. Sa imi vad copilul suferind toata viata nu cred ca as fi de acord... Si mai ales pentru acel copil cred ca ar fi mai bine...
In orice caz - tot subiectul e oribil...

Ce idee gingasa.

Eu sint de acord cu eutanasierea, dar numai daca boala e destul de grava sau se stie ca tratamentul normal e foarte dureros. Faptul ca e vorba de un copil mic e un motiv in plus: poate ca sufera mai putin pentru ca e mai putin constient de ce se intimpla. In Antichitate, grecii si romanii (deci niste societati mai dezvoltate) abandonau copiii handicapati sau pur si simplu nedoriti imediat dupa nastere. Din punctul de vedere al adultilor, era o metoda mai buna pentru ca femeia nu risca sa moara facind avort. Acum, s-au schimbat metodele, dar asa ceva exista de multa vreme.

Daca apare vreo minune medicala, dureaza pina se aproba iar starea pacientului poate ca oricum nu i-ar mai permite sa fie salvat (de exemplu, daca are o boala care distruge organele interne si deja s-au distrus prea mult cind apare medicamentul). Cit despre ceea ce este suficient de dureros sau penibil, depinde. Eu de exemplu nu as accepta in nici un caz sa fac tratamente de dializa sau injectii multe, dar ca sa hotarasti pentru altul ca trebuie sa fie eutanasiat, probabil ca nu e suficient. A propo de injectii (probabil nu pentru toate, pentru ca substantele sint injectate imediat sub piele): s-au inventat deja niste ace minuscule mai subtiri decit un fir de par. Lasa ca si-asa ar dura mult pina sa se generalizeze metoda in toate colturile lumii si sa se faca multe medicamente bune pentru asa ceva, dar produsele respective nici macar nu au fost aprobate de FDA (Food and Drugs Administration din Statele Unite). Aprobarile dureaza chiar si pentru inventiile cele mai grozave. Un pacient care risca sa moara in curind nu ar fi salvat de un medicament inventat acum dar care nu va fi aprobat (daca este) decit mai tirziu.