Va invit ca in cadrul acestui topic sa "culegem" cuvinte de intelepciune. Sa spunem ca este un fel de "citate preferate", dar as vrea sa scriem replici/citate, mai mult sau mai putin exacte, care ne-au impresionat din cartile pe care le-am citit la un moment dat. Priviti-l ca pe un topic al amintirilor

In speranta ca m-am facut cat de cat inteleasa, iata doua versuri care mereu m-au facut sa zambesc, sa inchid ochii si sa visez la vremuri ce n'au fost:

Atata liniste-i în jur de-mi pare ca aud
cum se izbesc de geamuri razele de luna.

Va invit, de asemenea, sa modificati, de' asta va e vrerea, cuvintele respective.

O, vreau sa joc, cum niciodata n-am jucat!
Sa nu se simta Dumnezeu
in mine
un rob în temnita - incatusat.

"Eu plec,
tu ramii:
doua toamne"

"Si peste tot in mine sunt ruguri
in asteptare,
si ample, intunecate procesiuni
cu o aura de durere."

"...fiecare dintre noi face chiar imposibilul pentru a nu ramane prada siesi."

"Greseala uneori e sfetnic drept
Si pentru prost si pentru cel cu minte -
Daca pe primul nu-l face intelept,
Pentru cel'lalt e rai de-nvataminte..."

"Dacă angoasa e experienţa Neantului, ceva ca o dovadă ontologică a Neantului, oare speranţa nu e dovada unui Sentiment Ocult al Existenţei, ceva pentru care merită să lupţi? Şi întrucît speranţa e mai puternică decît angoasa (fiindcă o învinge întotdeauna, altfel ne-am sinucide cu toţii), oare acest Sentiment Ocult nu e mai adevărat, ca să zicem aşa, decît faimosul Neant?"
Ernesto Sabato

"in intunericul meu locuiesti
ca o stea in fantana
cand nicaieri nu mai esti
esti in mine.Esti iata aducere aminte
singur triumf al vietii
asupra mortii si cetii"

"Spune-mi ce iese din ce mananci: la unii se transforma in osanza si in scarna, la altii in munca si voie buna, iar la altii, cum am auzint spunand-se, in Dumnezeu. Asa ca-s trei soiuri de oameni"
Nikos Kazantzakis-> "Zorba Grecul"