O camera fara carti e ca un trup fara suflet. (Cicero)

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Plutarh pe marginea cartilor pe care le-a citit!

Paulo Coehlo Alchimistul

Alchimistul , a fost scrisa , în 1988, este cea mai cunoscuta carte a lui Paulo Coelho . O carte interesanta pe alocuri , as incadra-o intr-o literatura de anticipatie .
Finalul a fost unul neasteptat ,dar epilogul a prezentat pe scurt intreaga carte , a elucidat intr-un fel cartea .
Unele pasaje din aceasta opera m-au inpresionat :

"....Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi . Si daca fac parte din viata noastra , incep sa vrea sa ne-o schimbe .Daca nu esti asa cum vor ei ,se supara .Pentru ca totii stiu exact cum trebuie sa traim noi . Si niciodata n-au habar cum trebuie sa-si traiasca propriile vietii ...."
"Rau nu este ce intra in gura omului.....Rau este ce iese ...."
"Inselaciunea este o lovitura neasteptata"

Din cate am citit , aceasta carte a atras publicul deoarece a adus ceva nou in literatura moderna , a combinat magia cu visul si realul cu fantasticul realizand o carte interesanta .
In fiecare carte descoperi o lectie de viata aici mi-am dat seama ca visul nu e totdeauna adevarat .Jules Renard spunea ca : Visul e un lux al gandiri .

Plutarh.Cetatean al Cosmosului .

Martin Edem de Jack London

O carte care am citit-o anul trecut , si acum imi amintesc despre aceast roman .Ruth ,personajul femin de care era indragostit in roman Martin Eden a fost in realitate colega de universitate a lui Jack London .
M-a impresionat din aceasta carte , drama interioara a acestui personaj care cu multa vointa a ajuns in una din cea mai inalte trepte ale societatii , dar ajung acolo nu a putut rezista si finalul a fost unul neasteptat , s-a sinucis .
Am ramas socat , ma asteptam la un final fericit , dar a trebuit sa citesc de doua ori finalul ca sa inteleg ce s-a petrecut .
Primul roman a lui Jack London , isi prezina viata , dar el a rezistat acestei drame .

La Ţigănci-Mircea Eliade

Castex considera fantasticul e o intruziune brutală a misterului în cadrul vieţii reale
Nuvela fantastică la Ţigănci a fost scrisă de Mircea Eliade la Paris,pot să spun că e un geniu grafoman.
Locul numit la ţigănci reprezintă simbolic lumea cealaltă. Acţiunea nuvelei fiind plasată în Bucureştiul interbelic.
Nuvela începe cu o călătorie obişnuită,repetată de trei ori pe săptămână de profesorul de pian Gavrilescu.
Sunt interesante temele de discuţie din tramvai:căldura, colonelul Lawrence. Momentul venirii ţigăncilor este amplasat într-un timp mitic "Au venit demult". Pentru că şi-a uitat servieta la eleva sa, Otilia, profesorul de pian coboară la prima staţie.
După câteva ezitări intră Gavrilescu la ţigănci ,atras de umbra nucilor.Baba seamănă paradoxal cu Cerberul(câinele monstruos cu trei capete care păzeste infernul).Baba îi cere drept taxă 300 de lei , contravaloarea unei lecţii de pian.
Intrarea în labirint e spectaculoasă, intră într-o stare de beatitudine în primă fază urmată de rătăcirea prin labirint.
Când părăseşte bordeiul află că au trecut 12 ani,durata unui an cosmic,soţia lui Elsa sa întors în Germania, banii erau ieşiţi din uz, Otilia se căsătorise.
Finalul e unul în suspensie, ambiguu, reintrarea în labirintul pădurii împreună cu Hildegard.

În vreme de război

Nuvela În vreme de război are puternice accente naturaliste.
Alături de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice.Caragiale o consideră o schiţă.Ce este impresionant în această nuvelă psihologică e înnebunirea treptată şi ireversibilă a lui Stavrache. Personajul lui Caragiale se aseamănă cu Costache Giurgiuveanu,zgârcit şi lacom.
Nuvela e structurată în trei capitole. Popa Iancu din Podeni este conducătorul unei bande de hoţi.Îşi înscenează un jaf pentru a elimina suspiciunile.Hoţii sunt prinşi într-o noapte şi cere ajutor de la fratele său,Stavrache. Îl sfătuieşte să se înroleze voluntar în armată şi să plece ca voluntar în războiul de la Plevna.Averea preotului îi rămâne lui Stavrache; când este anunţat printr-o scrisoare că fratele său a murit pe câmpul de război începe să fie obsedat de revenirea lui.
Capitolul II prezintă obsesiile şi coşmarurile lui Stavrache, trăieşte cu impresia că s-ar putea întoarce Iancu să-i ia averea.
Capitolul III ilustrează întâlnirea şi confruntarea dintre cei doi fraţi şi declanşarea nebuniei lui Stavrache.
Şi în această nuvelă se poate vedea tonul ironic cu care prezintă obsesiile şi coşmarurile lui Stavrache. De pildă înecarea necazului în băutură.

OK...aştept critici şi chifteluţe.