Pentru cei doi baieti ai mei cu drag de Craciun
Frohe Weihnachten !
Leul si puricele
Traia o data intr-o gradina zoologica intr-un oras de munte un leu .Nu locuia de prea mult timp acolo.Si daca nu ar fi murit leul cel batran nici nu ar fi fost nevoie ca oamenii sa prinda in indepartata Africa un leu tanar care sa-i ia locul.
Leul cel nou a primit un loc minunat in gradina zoologica.Avea mai mult loc decat toate animalele de acolo.Si un copac mare sub care putea sa se ascunda de soare si ochii curiosi ai copiilor.Primea in fiecare zi mancare pe gustul lui si tot ce trebuia sa faca era sa se plimbe de colo pana colo.
Insa leul nu era deloc fericit.Zilele cu soare erau putine si in prima iarna s-a speriat grozav de tare cand a inceput sa ploua deodata cu picaturi asa de comice.Albe si moi si reci.Celelalate animale numeau minunea asta zapada.
Insa leul nu intelegea defel unde s-a ascuns soarele si a inceput sa viseze la vremea minunata din tara lui indepartata .La imensitatea savanei , la soarele care cobora spre orizont intr-o explozie rosie si galbena si portocalie.
S-a gandit asa de mult si cu atata intensitate la locurile natale incat s-a imbolnavit si nu a mai vrut sa manance.Oamenii nu au priceput la inceput ce se intampla cu el , au chemat medici priceputi care din pacate nu au gasit nici un motiv al bolii.Si zilele treceau si leul era tot mai trist.Pana cand intr-o buna zi batranul ingrijitor care banuia demult ce este cu leul si-a luat inima in dinti si a vorbit cu directorul.Impreuna au hotarat ca e vremea ca leul sa se intoarca acolo de unde a venit.
In blana deasa a leului traia de ceva vreme un purice.Se simtea ca in rai, era cald si bine .Dupa multe cautari in sfarsit a gasit un loc pe care putea sa-l numeasca acasa .Era multumit cu viata pe care o ducea si nu ar fi schimbat-o pentru nimica in lume.
In ultimul timp leul era insa din ce in ce mai slab si puricele incepuse sa-si faca griji.
Asa ca la aflarea vestii ca leul va fi trimis inapoi in Africa a inceput puricele de bucurie sa topaie de la coama pana la coada leului si de la coada pana la coama .Dupa asa un drum lung obosit s-a asezat sa se odihneasca si sa viseze la norocul ce a dat peste el.
Va zbura spre Africa unde e mereu cald si bine , nu va mai ingheta in viata lui.
In sfarsit a venit si ziua mult asteptata si leul a trebuit sa zboare intr-o cusca mare multe, multe ore.
Insa ce insemna asta in comparatie cu bucuria mare ce l-a cuprins.In sfarsit acasa.
La inceput i-a fost tare greu sa se reobisnuiasca cu viata libera, sa-si caute singur de mancare si sa invete sa se apere .Insa si-a jurat in barba lui de leu ca va reusi si de cate ori credea ca nu mai stie incotro se ducea pe stanca lui preferata .De acolo de sus putea privi pana departe, departe.De acolo vedea cum rasare soarele intr-o explozie plina de viata si privea cum apune intr-o explozie de culori , rosii si galbene si portocalii.
In primele zile puricele era mereu beat de bucurie .La inceput.Apoi pe masura ce timpul trecea era din ce in ce mai trist.Din cauza caldurii mari gafaia din ce in ce mai greu si nici nu mai putea fi vorba de o alergatura pe coama leului.
A inceput sa viseze la zapada de acasa si gandul il facea tare melancholic ca in curand va veni Craciunul si el nu poate vedea minunatia de luminite .
Nu-si mai aducea aminte de zilele in care ii inghetau oasele batrane.
Puricelui ii era dor de casa.
Intr-o buna zi au venit iarasi oamenii , gradina zoologica avea nevoie de un alt animal in locul leului.
Puricele s-a gandit ca un moment mai potrivit nu va gasi niciodata.Si bucuros a topait jos de pe coama leului si a asteptat .Nu a trecut mult si oamenii au prins un leopard frumos .
In blana lui a facut puricele drumul de intoarcere spre acasa.
Si pentru ca era un purice filosof ajuns acasa a stat si s-a gandit cata insemnatate are acest cuvant :acasa.Depinde insa ce inseamna pentru fiecare.
Lili