Cum fiecare dintre noi are destule intrebari din domeniul atat de fascinant al psihologiei si pentru a evita off-topicul pe alte subiecte, m-am gandit sa turnam aici toate intrebarile si nedumeririle cu privire la chestiuni psihologice, asteptand raspunsuri de la persoanele avizate. Incep eu:
- care sunt manifestarile in sindromul Munchausen?

Nu stiu...

... o bomba?

Exagerarea unor fapte si atribuirea ca fiind indeplinite de povestitor.

Asta fiind o definitie superba, contraste.

Hmm, asta insemnand ca toti pescarii si vantorii sufera de sindromul asta? Atribuire voita sau inconstienta? Adica omul crede si el lucrurile alea?
Cla
... o bomba?

Eu nu cred ca pescarii sufera de asa ceva. Din ce am intalnit, am avut surpriza sa vad ca cei care-si insuseau povesti si exagereau erau in zodia leului. Nu stiu daca are vreo legatura Fac asta pentru a obtine atentie, pentru a fi apreciati si admirati. De cele mai multe ori inventeaza niste chestii ce pot fi descoperite foarte usor, intreband pe altii despre adevarata poveste, daca au fost inclusi in poveste sau intrebandu-i pe ei peste cateva zile. De multe ori uita ce au povestit si fac povestea sa sune altfel. Daca stii sa asculti, cum am facut eu, vezi unele detalii care nu se potrivesc cu relatarea dinainte.
Pescarii exagereaza cu marimea pestilor, dar se opresc aici si, mai mult, ei nu au martori. Doar asa exagereaza, doar daca nu exista nici un risc. Sunt constienti si raman la povestile cu pesti. Ceilalti, daca te cunosc bine isi pot insusi povesti din visele tale. De exemplu: aveam o colega care zicea ca s-a lasat de canotaj, nu pentru ca n-o mai lasa mama ei, pentru ca asta era adevarul, ci pentru ca mama ei a trimis-o la baschet. Ala era visul meu si stia foarte bine.
Daca prinzi pe cineva cu minciuna nu-l mai crezi a doua oara.

Hmm, m-am lamurit cat de cat cu munchausen asta.
Acum altceva: Persuasiunea
REvista Advertising Age aprecia ca un american este expus zilnic la peste 5000 de mesaje persuasive. Acestea ii parvin in cele mai diverse forme. Cum putem identifica mesajele persuasive si, mai ales , cum ne putem proteja de ele?

Nu vreau sa va contrazic dar,din ce stiu eu,sindromul Munchausen este legat de altceva si anume este,daca pot spune asa,o forma exagerata de ipohondrie.Pacientul are,de obicei,cunostinte bogate de medicina si simuleaza diverse boli pentru a atrage atentia asupra sa.Uneori el poate sa isi cauzeze singur rani(o alta varianta fiind cea de a consuma produse la care stiu ca sunt alergici).Tousi,acest sindrom se manifesta si prin ranirea(in special prin folosirea otravii)copiilor.In aceasta situatie parintii cauta ajutor medical dar continua administrarea de otrava copiilor.

Am si eu o intrebare: de ce mersul pe bicicleta nu se uita? Si ce alte activitati mai intra in categoria asta? Condusul masinii, de exemplu, se uita?

Eu n-am nici o intrebare, doar as vrea sa ma inscriu in club. Se poate?

Da (nu stiu daca conteaza raspunsul meu, tinand cont ca nici macar nu sunt membra... )

In schimb, am o intrebare. Poti fi si student si pacient la psihologie in acelasi timp? Variante de raspuns: Da/Nu/Pleonasm.

Cine-i parintele psihologiei ,se stie cine a pus bazele acestei ramuri ?

Se pare ca se strang intrebari si mai putin raspunsuri pe aici asa ca vin si eu cu o intrebare .Ce este sindromul Stockholm?

Pai psihologia are mai multi parinti. Foarte multi parinti, de fapt. Si mai multi tati decat mame....

Cu-asa mediu familial, zau de n-ar avea nevoie de psiholog.

Psihologia are o singura ramura , sau mai multe ramuri ? psihologia omului e singura ramura care se studiaza ?

Adica instinctele sunt modificari fizice ale sistemului nervos?

@Plutarh: da! Tu n-ai auzit de psihologia canina? Se aseaza cainele confortabil, pe o canapea, si il intrebi ce crede despre ce i se intampla, chestii de-astea. Apoi astepti sa iti raspunda. Daca asta nu functioneaza, ii prescrii pilule. Apoi te duci si tu sa-ti faci un control la cap...

Eu doream un raspun pe masura , dar observ ca s-a mutat rubrica de bancuri aici .
Cum se explica schizofrenia , si care sunt caile prin care un om ajunge sa fie schizofrenic ?

Bun venit la Hanu Ancutei, Diane01 !

Plutarh, se poate spune ca la intrebarile puse de tine, si mai ales la felul in care le-ai pus ... ai primit un raspuns pe masura, nu ?

De exemplu, din "care sunt caile prin care un om ajunge sa fie schizofrenic ?" se poate intelege ca vrei sa afli cum poti sa ajungi schizofrenic. In conditiile astea, nu te mira de raspunsurile primite.

In general, la cum suna acest subiect, e de asteptat ca discutiile sa nu fie neaparat unele ... obisnuite.


p.s. Despre ramurile psihologiei ca si despre schizofrenie exista deja alte subiecte deschise ...

Orice proces de memorare este un proces ce determina modificari fizice la nivelul neuron-sinapsa. Cu cat sunt mai des folosite legaturile, cu atat procesul devine mai putin reversibil. Iar informatiile memorate ocazional au cea mai mica sansa de supravietuire, ca si cele care, memorate intens intr-o perioada sunt apoi abandonate foarte mult timp. Adica nu dispar, ele raman stocate, numai ca se distruge puntea de acces la acele informatii si numai anumite socuri psihice sau fizice pot reconstrui accidental acea punte de legatura. Cum ar fi, la mersul pe bicicleta, instinctul de conservare: in disperarea lui sa nu se accidenteze, creierul isi pune piticii la treaba si cauta in baza de date informatia salvatoare.
Mmmparerea mea.
Sere, studentii la psihologie sunt cel mai important material de studiu pe care il poate oferi "Clubul pacientilor la psihologie", asa ca noi te primim cu bratele deschise.
Plutarh, pt a afla calea, urmeaza-ti instinctul!

Daca nu sunt student la psigologie pot sa fiu in club si unde e clubul, ca l-am pierdut ?
Eu cred ca mersul pe bicicleta nu se uita din simplul motiv ca implica mai putina coordonare. Adica nu trebuie decat sa daii la pedala, pe cand cu masina iti trebuie atentie distributiva, cunoasterea semnelor, timp de raspuns foarte bun, etc, etsc.

Pai da, dar si bicicleta necesita echilibru, atentie sporita, etc... Gandeste-te ca te folosesti de mici curbe pentru a corecta tendinta de cadere intr-o parte sau alta... Adica nu e de ici de colo, e o chestie care se invata.

Bun venit in club, Titus Herbert ! Poate ne spui cate ceva despre nickul pe care ti l-ai ales, si despre legatura dintre el si genul (F) pe care il declari.

Mersul pe bicicleta tine de niste procese pe care le efectuam mai mult inconstient. Tine mai mult de corp si de echilibrul corporal. Sunt foarte putine reguli. Si condusul masinii se bazeaza pe procese inconstiente, pe masura ce conduci mai mult. In discutie intra insa capacitatea de reprezentare in spatiu a masinii, o multime de reguli, etc.

Bine v-am gasit
Eu cred ca mersul pe bicicleta fata de mersul cu masina este mai usor acceptat pentru ca nu implica atatea riscuri. Adica la masina exista frica accea de a face un accident, care la bicicleta nu s-ar solda poate decat cu un genunchi julit.
Numele meu este serios, ca si mine o persoana serioasa este o derivatie de la alt nick, in fine pe linia de creatie pe care o mai abordez cateodata mi s-a parut un nume mai potrivit decat tits herbert

Ma intrebam insa: exista un punct al obisnuintei dincolo de care "nu se mai uita"? Sau pur si simplu mersul pe bicicleta este ceva natural, care face parte din fiinta noastra si trebuie adus la suprafata, dar care nu poate fi sters, pe cand condusul masinii nu este? Si oricum, nu stiu inca daca acesta din urma se uita au ba.

Edit: nici condusul masinii nu este periculos, pana la un punct. Adica risti sa-ti strici masina, dar in rest... accidente cu adevarat grave se intampla numai la viteze mari. Si cu bicicleta e la fel: nu e periculoasa, pana la un punct. Dincolo de acel punct, se poate lasa cu accidente grave.

M-am gandit la posibilitatea ca mersul pe bicicleta sa existe in structura noastra pentru ca este, in fond, o chestie de echilibru. Oricine poate sta intr-un picior. Doar ca la bicicleta, mecanismele de mentinere a echilibrului (fizice, zic) sunt un pic diferite de statul intr-un picior. Restul e floare la ureche. Adica nu trebuie sa te invete nimeni sa te inclini cand iei curba, de exemplu. E ceva natural.

Pana la urma cred ca este legat de complexitatea fenomenului in sine, mersul pe bicicleta nu este atat de complex si implica oarecare talente inascute, cum ar fi mentinerea echilibrului
In partea cealalta, condusul masinii, implica mai multe procese, care necesita un timp mai mare de obisnuinta. Si da dupa ce ai trecut de acel punct este imposibil sa mai uiti si la masina. Doar ca in timp la cele doua bicicleta si masina, punctul acesta difera.
Sunt sigura ca in cazul in care nu as mai conduce o masina pentru vreo doi ani si as incerca apoi mi-ar lua putin timp de acomodare sau sa spun reacomodare, pentru ca informatiile deja exista, dar nu ar fi nici o problema.

E si complexitatea implicata, dar probabil ca sunt si procese care tin de echilibru (cum este "luarea curbelor"), activate de invatarea mersului pe bicicleta. Odata activate ele sunt utile si in alte activitati similare. Asa ca, intr-o anumita masura se poate spune ca "mersul pe bicicleta este ceva natural, care face parte din fiinta noastra si trebuie adus la suprafata", ceva care "exista in structura noastra". Mai bine zis, el ar putea fi bazat pe "ceva natural, care face parte din fiinta noastra si trebuie adus la suprafata", ceva care "exista in structura noastra".

probabil de aceea nu-ti trebuie carnet sa conduci o bicicleta Ma scuzati daca sunt off

Dar nu s a raspuns la o intrebare: condusul unei masini se poate uita?

Eu nu prea cred asa ceva. Sa zicem ca e vorba de o masina cu cutie de viteze automata. Oricine o poate conduce daca stie ce face volanul si care e acceleratia.

Chiar daca nu ti dai seama de pericolul de accidente, stii sa o conduci. Si daca ai invatat, nici nu cred ca uiti.

Uiti poate in cazul in care ai vreo boala sau accident din cauza carora trebuie sa inveti din nou sa mergi (aoleu, alta problema).

Si cred ca topicul asta se transforma usor usor in "Mersul pe bicicleta. Il pot uita?"

Daca nu conduci imediat dupa ce termini scoala, poti sa fii sigura ca uiti mare parte. Si nu zic asa, am multe exemple dintre prietenii mei. Daca vrei apoi sa te apuci de sofat trebuie sa mai faci vreo cateva ore sau sa ai un amic dispus sa te suporte ca invatatcel. Iti va lua ceva timp sa te reacomodezi cu toate comenzile, cum am zis si in alt post, dar baza e acolo. Binenteles ca baza asta e constituita din informatii pe care le-ai adunat pe parcursul scolii de sofat, la care se mai aduga si altele: viteza de reactie, coordonare, concentrare, etc.

bine v-am gasit in Club, Pacienti din toate cluburile uniti-va!

am intalnit un tip care s-a laudat ca in urma unui stress foarte puternic la care a fost supus pentru ca uitase ceva si-a autoimpus sa nu mai uite nimic, niciodata... si chiar tinea minte destule lucruri ca sa probeze oricand aceasta afirmatie!

Cert este ca uitam ceea ce avem in memoria imediata, este un fel de cache temporar. Dar sunt "job"-uri ale creierului unde memoria de lunga durata este implicata, cum sunt actiunile de genul mers pe bicicleta, condusul masinii s.a. Cred ca nu numai la nivelul sinapselor este codificata informatia ci exista mai multe nivele de stocare in interiorul neuronului, neuronul nu este numai o simpla poarta logica (fuzzy) ci este un mic procesor care se poate specializa invatand. In interiorul sau trebuie sa fie stocate informatii despre cum sa reactioneze la semnalele din exterior. Nici sir Roger Penrose n-a reusit sa afle adevarul desi studiaza mintea de multa vreme, teoriile lui sunt extraordinare dar nu sunt inca confirmate experimental si chiar sunt combatute...

Nu cunoastem suficiente lucruri despre cum functioneaza neuronul in cele mai mici detalii, dar se pare ca memoria in ansamblul ei este holografica, lucrurile memorate sunt stocate distribuit si pot fi astfel regasite chiar daca o parte din aria alocata imaginii acelui lucru se pierde. Este cunoscut ca neuronii nu se regenereaza, daca memoria s-ar baza numai pe circuite sinaptice lanturile formate s-ar rupe mereu si n-am putea tine minte nimic pentru mai mult timp decat durata medie de viata a neuronilor... Sunt foarte multi neuroni de rezerva care preiau functiile celor morti. Cum se autorepara circuitele?

Oamenii care au suferit traumatisme urmate de pierderi masive de memorie isi pot aminti unele lucruri dar altele sunt pierdute definitiv si trebuiesc reinvatate. Uneori se pierd nu numai amintiri ci functiuni intregi, motorii sau intelectuale, care, o data pierdute nu mai pot fi inlocuite (boli degenerative, paralizie).

Cu toate astea, sunt alte o mie si una de afectiuni ale creierului cu care se "delecteaza" psihologii, unii chiar se molipsesc!

Interesant topic.Pot sa ma inscriu si eu?

Io, cand am deschis clubul, am considerat ca toata lumea e deja membra, so, uelcam aici si pe han.

totul bine si frumos
insa ati omis ceva
nu v-ati intrebat daca se uita sau nu mersul pe bicicleta
ati incercat vreunul?

Eu sunt convinsa ca dupa 10 ani de cand nu am mai mers pe bicicleta, nu as mai putea. Probabil mi-ar fi mai usor sa reinvat, dar sa merg cum mergeam atunci, in nici un caz.

Am incercat o pauza de vreo 4 ani... In 2 minute dupa ce m-am urcat pe bicicleta ma simteam ca... ca ultima data cand ma urcasem pe bicicleta
Eu nu cred ca se uita.

Hai maaa, mersul pe bicicleta nu se uita-n veci.
La fel ca un muscat de crocodil, de "The great white", o împuscatura de Manta etc.

Ce declanseaza schizofrenia?

in nici un caz mersul pe bicla Glumeam.