Haios. Porţia de liniaritate luată fiind prin sufocantul şi ilarul educatores, conţinător al normelor şi regulilor asupra bunei purtări şi asupra filozofării în dauna dragostei de filozofie, fiinţările sfârşitului de secol sucombă.
Bine vrăfuiţi sub teascul Istoriei, prin educatores, sălbatecii sau proaspăt creştinaţii SF au fost aiuritor de bine repartizaţi şi sortaţi în alveole alimentate cu grijă de surorile de caritate. Acestea, zâmbăreţele, fiind excrescenţele lui educatores, fiinţă fabuloasă asupra existenţei căreia vom reflecta încă o mie de ani.
Conţinând toate ismele, tămâiate sau nu, aruncând vălul peste ochii sălbatecilor sau proaspăt creştinaţilor, educatores a siluit actul guvernării, a întreţinut cu sârg aparatul represiv trecut şi actual, vorbind în contra anarhiei, în fapt cultivând-o.
Surorile de caritate, drapate atenian sau asudând în salopete staliniste, citind pe ascuns despre chibutz şI bursă, s-au masturbat cu eleganţă propovăduind în Istorie.
Ironia face ca fiinţările, fiinţele, fie ele şi SF, să treacă razant pe lângă înţelesurile profunde. De aici diletantismul, scepticismul, fuga după premii nimerind orbeşte în deşertăciune, de aici inocenţa şi cocarda prinsă pe reverul hainei în drum spre eşafod. De aici obtuzitatea şi superbia fiinţărilor, a se citi fiinţe glorioase.
Cum oare să nu mori de râs când educatores sodomizează şi perverteşte, hăhălind şi împingând la groapa istoriei, în ordine alfabetică, mii si mii de fiinţe cenacliere gâfâind după glorie, după cel mai bun dintre cei mai buni, după cel mai publicat sau după alte titrări confuze, difuze, obtuze.