Va propun un nou subiect de discutie, asa numitele shooting games, jocurile in care obiectivul este proiectarea unui obiect virtual (minge, glont, puc, etc.) intr-o tinta virtuala (poarta, adversar, etc.).

Ceea ce m-a facut sa deschid acest subiect este controversa asupra implicatiilor acestor jocuri pentru persoanele cu predispozitie spre agresivitate.

Prima: sunt foarte bune pentru descarcarea energiilor, furiei, tensiunilor, etc., pe o tinta virtuala, intr-o modalitate care nu afecteaza sau raneste vreo persoana sau fiinta reala. De aceea sunt recomandate celor predispusi la agresivitate, pentru a o consuma pe o tinta imaginara. Astfel canalizate energiile respective, persoana agresiva isi pierde cu timpul interesul pentru agresiuni fizice. O alternativa din lumea in care traim ar fi sporturile care presupun aruncari (fotbal, tenis, tir, etc.).

A doua: sunt nerecomandate persoanelor agresive, pentru ca le face si mai agresive, le pastreaza in atmosfera de agresivitate, solutia reala fiind cu totul alta decat practicarea jocurilor shooting.

Ce parere aveti ?

Putem de asemenea sa purtam o discutie mai generala, privind implicatiile practicarii in masa a unor astfel de jocuri, in special in randul copiilor si al tinerilor.

Calfa cum reusesti sa deschizi atatea subiecte interesante? Ma mir ca nu-ti raspunde nimeni. Eu te admir desi `fratimiu` n-o face.
Cred ca acele jocuri au efecte devastatoare. O cercetare statistica ne-ar arata ca agresivitatea creste cu 40-59% dupa ce joci un cs. Mai ales cand iei bataie...Te enervezi, nu te mai intelegi cu nimeni, nu-ti vine sa crezi....cum draq m-a batut ala sau aia?
Ipoteza 1 e nerealista. Cum sa-ti descarci furia la fotbal? S-ar putea sa te trezesti cu un cartonas rosu mai ales daca arbitrul e partinitor. Si atunci sa vezi furie si mai mare ca ti-ai lasat echipa in zece. In plus gandeste-te la huideielile galeriei care sare pe tine cand joci in deplasare si la refacerea loviturilor libere, ca s-ar fi miscat zidul, daca marchezi cand arbitru e cumparat.
Sunt convinsa ca cei care joaca astfel de jocuri , precum si toti sportivii care practica fotbal, tenis, tir etc...nu mai vorbesc de box, arte martiale, k1 etc devin agresivi. Intr-un fel toata lumea e agresiva, poarta in pantece germenele agresivitatii.
Hai sa-ti povestesc ceva. Eram afara si ma jucam cu prietenele mele de-a cine iti place tie- cine mie. Vine Basca nebunu de la doi, ala cu usa metalica vopsita rosu stacojiu si il ia la bataie pe umflatu`, grasu de la parter, ochila cu nasul coroiat. I-a scos doi dinti jumate si i l-a spart pe al treilea. Tocmai jucase cs....
Unii cred ca exista persoane agresive care nu au legatura cu eroticele jocuri: shooting games sau ca sunt multi care le joaca lipsiti de agresivitate. Altii spun ca unii nici nu fac diferenta intre joaca si agresivitate...si din pacate sunt multi. Se inseala.
Implicatiile practicarii in masa a acestor jocuri sunt evidente, agresivitatea creste, de aceea...
Propun:
1. interzicerea acestor jocuri precum si a tuturor sporturilor mentionate de tine si nementionate, deoarece consecintele psihologice sunt nefaste. ( o lege anorganica ar rezolva problema )
2. interzicerea altor tipuri de difuzare a agresiunii cum ar fi filmele de actiune. Si asa sunt proaste au final previzibil, ceea ce te enerveaza si mai tare- intotdeauna invinge binele- sunt pline de teoria corectitudinii politice -aproape mereu albul e sprijinit in lupta sa contra raului de un negru sau de o femeie incat te intrebi cine apare primul: negru sau femeia? - sunt nerealiste -totul sare in aer in jurul eroului principal cu exceptia lui, iar dusmanii cad ca mustele la prima lovitura, in timp ce eroul nostru nu sta pe ganduri si omoara in disperare in stanga si dreapta, dimpotriva adversarii daca il prind la cotitura stau, rad, se gandesc...pana cand apare solutia salvatoare ( ori nu mai au gloante ori vine negru sau femeia ). In felul asta o sa ne uitam doar la Fellini, Bergman, Tarkovski si Bunuel. Yo zic ca nici Passolini nu merita necenzurat. Doar filmele de groaza le-as lasa dar nu panarame din ciclul dracula, chestii britanice serioase.
In felul asta se va evita practicarea in masa a agresivitatii si psihologia ciclului parintele si copilul isi va fi spus cuvantul.

Calfa ...dupa primul creier uman, vazut imprastiat pe asfalt de parca ai zice ca e o lubenita cazuta din camion, o sa le treaca cheful de asa jocuri, multor viteji virtuali!

Si daca vrei sa vezi asa ceva imagini real, iti trimit pe mail...sper sa nu fie si nevoie sa-ti povestesc!!

Regards...

Sorin.

Incercam sa fiu si eu de acord cu Calfa anticipand si tu imi spui ca gresesc.
Scuze trebuia convinsa...am editat.
Imi pare rau Calfa dar nu ma lasa SORIN sa-ti dau dreptate ce sa fac.
SORINE asa este daca vezi un creier imprastiat pe asfalt in realitate nu mai joci shootere, fotbal, tenis etc ...

alfa

SORIN

abis

Hai sa va spun povestea aflata in spatele acestui subiect.

Cu catva timp in urma am aflat ca shooting games "sunt foarte bune pentru descarcarea energiilor, furiei, tensiunilor, etc., pe o tinta virtuala, intr-o modalitate care nu afecteaza sau raneste vreo persoana sau fiinta reala. De aceea sunt recomandate celor predispusi la agresivitate, pentru a o consuma pe o tinta imaginara. Astfel canalizate energiile respective, persoana agresiva isi pierde cu timpul interesul pentru agresiuni fizice. O alternativa din lumea in care traim ar fi sporturile care presupun aruncari (fotbal, tenis, tir, etc.)."

Din acel moment am incercat sa urmaresc ideea, sa observ cat de bine corespunde realitatii inconjuratoare. Trebuie sa spun ca ipoteza s-a cam confirmat, in situatiile pe care le cunosc. Sigur, nu poti generaliza asa usor, dar cel putin in cazurile pe care le cunosc shooting games au functionat ca o cale de descarcare a energiilor.

Dar parca mai bune au fost sporturile care presupun aruncari sau loviri.

De curand cineva mi-a spus: "shooting games sunt nerecomandate persoanelor agresive, pentru ca le face si mai agresive, le pastreaza in atmosfera de agresivitate, solutia reala fiind cu totul alta decat practicarea jocurilor shooting."

Asa ca m-am gandit, ar fi un bun subiect de discutie.

Nu ma bag la Shooter-e ca nu ma pricep, dar practic Karate Shotokan de 5 ani. Si zau ca nu mi-a crescut agresivitatea, dimpotriva. Inainte m-am batut cu tot ce misca pe lumea asta (am fost o tipa bataioasa, deh) ... Dupa ce am inceput sa caftesc in mod organizat colegii de la Karate mi-a trecut cheful de pocnit in viata "civila". Am avut deja de cateva ori ocazia de a reaspunde prin agresivitate unor agresari verbale sau fizice (chestie pe care as fi facut-o fara sa ezit cu multi ani inainte), si am ales sa intorc spatele si sa-mi vad de treaba.