Scriu dupa ce am citit ceva de Mark Twain si experienta lui cu gluma si multimea
O gluma veche :
- De cati politisti e nevoie ca sa schimbe un bec ?
- 5 , unul tine de bec si patru invart masa !
Asta cred ca o stie toata lumea. Cum ar fi ca la un spectacol , cel care spune glume pe scena sa o spuna ?
Spunand gluma aceasta in fata audientei, se intampla urmatoarele, si se dezvaluie situatia psihologica existenta :
Comicul spune gluma prima data.Cateva rasete, e n regula oamenii sunt amuzati de glumele precedente, sau sunt gata sa treaca peste ea si sa le auda pe urmatoarele. Comicul spune gluma inca odata. Daca cel care o spune e un comic debutant, oamenii il vor privi cu mila. Daca e vechi si cunoscut va fi privit ciudat. De aici se vede care au venit la spectacol se asteapta sa fie amuzati-entertained, sa ia o portie din alta realitate si sa o ascunda pe cea in care traiesc de obicei. Si ei nu se mai arata amuzati. Comicul o mai spune o data, publicul se simte si mai jenat fata de debutant sau intrigat fata de comicul vechi. Comicul mai spune gluma odata. Publicul aude, si crede ca repetitia e cauzata de lipsa aplauzelor, crede ca acel comic merita compatimit - ori a inebunit, asa ca aplauda mai mult de mila. Comicul mai spune gluma odata. Acum publicul se infurie, doar nu a venit sa dea banii sa-l auda pe ala cu gluma lui care nici gluma nu mai e, adica cum ii crede prosti ? , si incep sa se uite urat la el. Comicul mai spune gluma odata. Situatia se inrautateste, pozitia comicului pe scena e fizic amenintata. Comicul mai spune aceasi gluma rasuflata inca odata ! Si deodata toata lumea izbucneste intr-un ras care nu se mai opreste ! Deci asta era - gluma era de fapt situatia creata.
Mark Twain scrie ca a facut acest lucru in fata unei sali pline, unde a repetat de mai multe ori o gluma cunoscuta de toti, in periadele dintre repetari vorbindu-le oamenilor despre altceva, gluma nu este spusa una dupa alta, si exact asa s-a intamplat cum am scris mai sus.