Ganduri, scrieri, amintiri din viata lui Aisha veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Un jurnal on-line..
Habar nu am de ce mi-am dorit asta.. Poate ca este mai comod asa, poate ca am timp si stare sa scriu un jurnal clasic. Poate ca imi doresc uneori sa imortalizez stari, ganduri care altfel s-ar estompa
Cred ca sub toata sclipirea-mi si efervescenta aparenta, undeva sub toate astea .. ma simt ca si cum as fi un gandac obosit, o insecta ce-si duce cu greu carapacea opaca si solzoasa. In fiecare zi ma chinui sa trec pragul catre maine. O insecta de culoarea pamantului, un ceva greu observabil in covorul de frunza uscate.
Si totusi.. in ochii celorlalti stralucesc, stranesc invidii mai mici sau mai mari.
Poate ca sunt un licurici incognito..

Aaaaaaaaaaa, Aisha, bine ai venit paisea ! (adica pe la han ).

Uitase ca undeva am un loc de ascuns,.. acum mi-am amintit de el, si m-am refugiat aici pentru putin timp.
Mi-e tare greu sa ma adun, ma simt risipita si fara nici un sens.
Jumatatea mea optimista ma trage de maneca si-mi arata ca viata este frumoasa, ca exista intamplari si fiinte dragi, ca nu sunt singura, ca trebuie sa nu ignor faptul ca sunt intotdeauna norocoasa. STIU. Dar exista si cealalta jumatate ( o jumatate mai mica..dar insistenta) ce ma sufoca cu cele mai negre ganduri, cu anxietati, depresii, usi inchise, disperare.
Sunt prinsa intre ele..si nu am unde sa fug. Cum sa gandesc, ce sa fac sa rezolv tot ce am? Sa am rabdare, nu pot, pentru totul are un termen, si indiferent cat ma chinui sa opresc clepsidra, timpul se incapataneaza sa cada fluid. Nici macar frigul nu-l ingheata. De-as avea putere m-as ura. Dar nu am.

O zi tipica de luni. Bonus schimbarea orei. Am o stare teribila de nervozitate, generata de minutele ce alearga fara ca eu sa pot rezolva ceva. Astept sa se deschida undeva o usita, sa-mi sclipeasca vreo idee, dar nu intampla chiar nimic. Nimic!
Ma scot din minti impasurile, chiar daca sunt trecatoare.
Involuntar aud un coleg: "Oficial nu, au fost doar discutii verbale.." Si cand ma gandesc ca asta are salariul peste 1000E, i-as trage una in capatana! Sau mai bine mi-as trage mie una!
Vreau sa scriu aici cand o sa am o stare mai pink!
Acu' deja nu mai pot!

Astazi sunt imbracata intr-un costum orange.
Imi vine bine, si de obicei ma simt ok cand il imbrac.
Astazi insa nu prea ma ajuta. Un ceva imi bazaie in cap continuu.
Nu stiu exact ce anume ma preocupa, cred ca sunt mai multe, suprapuse.
Stiu ca am gasit dragostea cea mare si adevarata, dar cum 'beep' sa o pastrez? Cum? Ne stim de cativa ani, este jumatatea mea perfecta, suntem casatoriti...dar.... Dar si atat!
Nu stiu daca cumva un feeling straniu imi da semnale de alarma, nu stiu cum sa-mi depasesc starea de plictis-sictir, nu stiu daca astazi este la job (oficial in concediu totusi), dar nici macar nu am chef sa-mi bat capul prea mult.
Pana la ora 16 trebuie sa returnez o datorie, si nu am decat 40% din suma si trebuie sa o rezolv repede.
As injura,..dar am impresia ca e cam nashpa pentru o lady. Imi tin cuvintele dure sub limba si gata!

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris aici..
Praful s-a asezat, paianjenii au tesut panze opace,..am cautat jurnalul in toate colturile camerei povestilor.. si l-am gasit intr-un colt, uitat,..
Speram ca intr-o zi .. o sa ma trezesc senina,..cu dor de scris, cu dor de povestit, dar lunile trec.. si eu nu pot iesi din banalul haotic ..
As vrea sa scriu despre mine,..as vrea sa scriu despre povestile altora.. dar cand am timp nu am chef, cand am chef.. nu am inspiratie, cand am inspiratie nu am senin..
Nu stiu daca acesta este locul in care ar trebui sa ma lamentez,..nici nu-mi doresc sa ma lamentez.. as vrea doar sa ies din mutenia asta ce mi-a cuprins si ultimul neuron..
Au fost ani,..si ani.. si ani.. in care am luptat .. am luptat sa ajung undeva,..sa ajung la cineva,.. sa realizez ceva... si acum daca as vrea sa fac un bilant.. nu stiu cate ar fi cu minus.. si cate ar fi cu plus...
Castig un pas,.. dar pierd un altul,..pierd o sansa... si stau privind in zare poate va apare alta..
Daca as avea trasate pe o harta toate intamplarile as constata ca niciodata nu m-am clintit din locul in care sunt acum.

Alergi o viata intreaga dupa iubirea perfecta..
Alergi o viata intreaga sa prinzi iubirea intr-o plasa de fluturi..
Alergi disperat, nu ai aer, nu ai somn, nu ai stare, nu vrei nimic altceva.. decat sa gasesti si sa pastrezi iubirea..
Intr-o zi,.. dupa ce aduni himere, false sclipiri, munti de amagiri... o gasesti.. iti cade in plasa.. si.. tu ce faci?
O admiri, te minunezi de norocul ce l-ai avut, multumesti cerului.. si incantat .. o inchizi in colivie de argint.
Dupa o vreme.. incepi sa uiti.. ba una ba alta.. mai lasi sa astearna praful,... mai uiti sa-ti amintesti cat de norocos esti...
Iubirea sta trista, din ce in ce mai trista...
Are vreo vina ca ti-a cazut in plasa???
Nu stiu de ce am senzatia ca i-am daruit foarte mult iubirii.. dar am distrus-o..
Niciodata ochii ei superbi nu vor recunoaste ca... nu ar fi trebuit sa ma intalneasca vreodata..