Cred ca reply-ul meu este relativ off-topic, dar oricum, o sa-mi expun parerea. Omul nu e tinut in frau doar de restrictii sociale. Da, avem instincte, avem un egoism destul de puternic care exista in majoritatea dintre noi, dar nu ne tin in frau doar restrictiile sociale. Tu ai putea sa omori un om daca ar fi permis? Eu nu. Restrictiile sociale exista pentru ca nu toti oamenii isi pot tine sub control instinctele. Asta nu inseamna ca toti suntem o adunatura de animale constranse social. Daca ar fi asa, atunci restrictiile sociale nu s-ar mai aplica deloc, ele fiind stabilite tot de oameni, ar fi la fel de usor inlaturate daca majoritatea ar considera ca sunt impuse artificial si ca nu corespund fiintei umane. Legea reprezinta constientizarea faptului ca desi cei mai multi oameni se pot comporta intr-un mod benefic societatii fara a fi constransi, exista unii pentru care e imperativ sa existe dispozitii precise, si sanctiuni care urmeaza incalcarii lor. Nu sustin ca exista un reper moral absolut intrinsec fiintei umane, sustin ca ratiunea, nu normele sociale, ne determina pe cei mai multi dintre noi sa ne controlam instinctele.

Pai eu sunt de acord ca sistemul la noi in tara (si nu numai, presupun) este complet tampit, ineficient, inuman si ii inteleg pe cei care ar face orice numai sa nu fie internati intr-un astfel de spital. Tratamentele si tot sistemul asta de spitalizare ar trebui umanizat. Daca omul sufera de o boala (ca e psihica sau fizica, tot boala e) trebuie tratat cu aceeasi cosideratie ca un om "sanatos". Din pacate mai e cale lunga pana acolo. In plus, cred ca ar trebui pus pe picioare un sistem prin care toata populatia sa fie periodic (si competent) consultata pentru a depista eventualele probleme si tulburari. Asa cum spui si tu: vine omul, iti da in cap si te lasa lat pe asfalt, e bagat la puscarie. Daca persoana ar fi fost din timp depistata ca suferind de o tulburare psihica si tinuta sub tratament, nu s-ar fi ajuns aici. In plus, daca spitalele ar fi mai dotate, personalul si conditiile ar fi mai umane, atmosfera mai primitoare (am vazut ca prin statele unite exista sanatorii de genul pe care le-ai putea confunda cu statiuni de lux) cred ca majoritatea bolnavilor ar prefera regimul de spital. Pentru ca e greu si pentru o persoana care sufera de asa ceva sa traiasca intr-o societate in care e respinsa si stigmatizata. Tototdata, in cazul multor boli recuperarea poate fi de 100% daca tratamentul e bun si inceput la timp.
Eu vorbesc de persoanele schizofrenice sau cu tulburari psihice care au potential agresiv, care nu sunt capabile sa se descurce singure si sa se integreze social (unii schizofrenici sunt complet rupti de realitate) sa beneficieze de tratament si sa fie internati (evident, cu posibilitatea de externare) intr-un spital de psihiatrie, dar in conditii umane, nu in regim de penitenciar.
Sub nici o forma nu sunt de acord ca acesti oameni sa fie tratati ca niste animale, mi se pare revoltator... boala psihica e o boala ca oricare alta, si doar un tratament uman si o viata apropiata cat mai mult de cea normala poate duce la o recuperare eficienta, zic eu. Din pacate majoritatea oamenilor nu inteleg boala psihica si se tem de ea, de aceea, decat sa duci o viata stigmatizata intr-o societate care te trateaza ca pe un lepros, uneori viata la un spital de genul asta (in conditii umane, repet!) e de preferat.


La noi in zona exista doua spitale de genul asta: Jebel si Gataia. Eu am fost la Gataia, unde am trait saptamana respectiva in acelasi regim cu bolnavii (cu singura diferenta ca noi le ofeream suport - stateam de vorba cu ei, etc. - nu primeam ), si nu a fost deloc groaznic. La Jebel in schimb, nu stiu care sunt conditiile... acolo am inteles ca sunt internati bolnavii agresivi, si poate nu sunt lasati atat de liberi. La Gataia tin minte ca puteau iesi oricand din zona spitalului - era pozitionat undeva in apropierea orasului, intr-o padure, si amenajat asemanator cu o statiune si ca li se permitea externarea oricand acestia o solicitau. Pacienta "mea" venea din proprie initiativa in fiecare an acolo si spunea ca e mult mai bine decat acasa. Tin minte ca mi-a povestit ca solicitase externarea in urma cu o saptamana dar medicul i-a recomandat (recomadat, nu solicitat!) sa mai stea o perioada.


Pai da, sunt de acord. Doar ca adauga la agresivitatea asta "bazala" o boala precum schizofrenia care te rupe de realitate, cand nu mai realizezi gravitatea faptelor tale si toata moralitatea se duce pe apa sambetei. Cel mai important e ca fiecare individ sa fie tratat si luat in considerare individual, in functie de caracteristicile sale ca persoana si cele ale bolii. Nu trebuie nici sa asteptam ca ala sa omoare pe cineva pentru ca Dumnezeu i-a poruncit sa il purifice ca sa ii oferim tratament si spitalizare, dar nici sa tii omul inchis in cusca daca el poate functiona in afara ei.

Off-topic:

Fa si tu un experiment: ia 10 copii si abandoneaza-i in padure. Daca supravietuiesc 3, verifica daca sunt sau nu agresivi Nu poti sa spui ca tu nu ai putea sa omori un om daca ar fi permis, pentru ca tu ai trait in societate pana acum si nu ai cum sa identifici precis ce te retine de la a face asta. Pe mine ma sperie faptul ca omul omoara din placere, tortureaza din placere, violeaza si distruge din placere... si asta cu tot cu restrictiile morale! Ma rog, credinta mea e ca orice om are in el binele si raul, in aceeasi masura. Doar ca unul din ele preia controlul, si asta indiferent de normele impuse social.

cateodata trebuie sa ai putina credinta ca sa treci peste obstacole

god giveth god taketh

@Serenity


Si care ar fi solutia? Tratamentul ala?


@axel


???

give - infinitv
gave - trecut
given - participiu

GIVETH?

take -infinitv
took - trecut
taken - participiu

TAKETH?

http://en.wiktionary.org/wiki/giveth

Cauta tu taketh


Eu zic ca cei bolnavi ar trebui sa urmeze tratamentul doctorului.

Nu mai mult decat unii care scriu pe aici

Sorin.

Ca bine le spui Sorine

Buna seara,

Am dat din intamplare peste acest post. Cumnata mea are schizofrenie si din pacate a ajuns intr-un stadiu destul de avansat caracterizat prin violenta excesiva (mai ales fata de parinti), iluzii (roboti, draci, camere video peste tot ... etc).
Intrebarea mea este daca aveti cunostinta despre existenta unui sanatoriu in Romania care ar putea avea grija despre un astfel de pacient pentru ca in ultimul timp este ff. violenta ajungand sa-ti sechestreze parintii intr-o camera si sa-i ameninte cu cutitul.

Multumesc,
Catalin

Catalin, de unde esti? Nu stiu daca exista sanatorii dedicate special shizofrenicilor, dar exista spitale de psihiatrie. Cel mai bine e sa ii sfatuiesti pe parinti sa se intereseze la spitalul din localitate, la sectia de psihiatrie (sigur exista cel putin un spital care sa aiba si sectia asta la voi in oras).

Ia vreun tratament cumnata ta? Mi se pare imposibil sa nu poti afla daca in zona voastra exista un spital-sanatoriu de genul asta si cam care e treaba pe-acolo. Unde am facut eu practica putea intra oricine, puteti face o vizita si vedea cu ochii vostri cum sta treaba, care sunt conditiile, cum se comporta personalul medical, s.a.m.d.

Thou shalt not question this

Sunt din Pitesti. Exista un spital de psihiatrie in oras dar nu o pot tine acolo mult timp deoarece ea este violenta. In Arges exista spitalul de nebuni numit Vedea. Dar ar fi ultima solutie pentru ca acolo chiar sunt toti nebuni deabinelea, plus ca este spital de stat iar tu stii mai bine cum sta treaba lucrand in sistem . Nu stiu ce sa zic dar in sufletul meu parca ar mai fi o speranta.
Nu sunt de specialitate dar parca schizfrenia iti mai da cate o speranta, poate falsa, atunci cand vezi ca bolnavul mai are si momente de luciditate.

Cu un tratament bun pe care sa il si ia cum trebuie, sustinere psihoterapeutica si multa intelegere, devotament si grija din partea familiei cred ca poate fi la fel de bine si acasa. Dar trebuie sa va interesati si sa gasiti un medic psihiatru bun care sa ii dea un tratament potrivit si eficient, ceea ce poate fi o adevarata provocare.

Salut Catalin si bun venit printre noi

De unde sti ca sufera de schizofrenie?? Cati ani are? A suferit de violenta din partea parintilor ( ma refer la toate formele de violenta si nu numai cea fizica )??? Nu stiu, dar ceva aici nu-mi "miroase" cum trebuie......

Sorin.

btw violenta.......cei ce sufera de aceasta cumplita boala, statistic nu sunt mai violenti decat cei normali!!

Salutari! In legatura cu aceasta tema .. De vreo 5 zile nu ne mai putem intelege cu bunica mea. Are impresia ca este urmarita si ca prietenele mele fac parte dintr o anumita retea, a avut si halucinatii la un moment dat. Nu este agresiva insa nu intelege sa stea in casa, spunandu ne incontinuu ca "problemele" se rezolva doar daca iese din casa. Are momente cand este calma, momente cand este foarte agitata. Realizeaza cand ii este foame, este in stare sa si faca singura mancare insa acum 5 zile cand a iesit din casa s a dus direct la parintii uneia dintre prietenele mele si i a acuzat de anumite lucruri care n au nicio legatura cu realitatea.
A mai avut o criza asta iarna numai ca atunci ii era frica sa iasa afara din casa. Criza i a trecut cam in 2 saptamani iar cand a realizat ce a facut mi a spus ca a ajutat o foarte mult ca m am comportat normal iar cand si a dat seama ca nu i se intampla nimic treptat, treptat si a revenit.
Mi as dori sa fac acelasi lucru acum insa nu mai pot sa ma inteleg cu ea sa stea in casa. Sunt constienta ca un psihiatru este absolut necesar in acest caz insa mi e frica sa nu spuna ca va fi necesara internarea ei, lucru care cu siguranta nu ar ajuta o sa si revina dat fiind ca realizeaza ce se intampla in jurul ei. Iar despre spitalul de psihiatrie din iasi am auzit niste lucruri urate ..
In urma cu o saptamana sau doua a aflat o veste care a devastat o si cu siguranta asta i a provocat cea de a doua criza.
Nu stiu cum s o scot la capat any ideea?

Ce intelegi tu prin criza de schizofrenie?
De unde ai scos-o pe asta ca dupa mai multe crize bolnavul moare?
Eu am avut pana acum 4 crize, si stiu ce inseamna o criza, tocmai de-aia te intreb pe tine, sa-mi explici cum creierul meu a suferit mai multe degradari ireparabile.

Schizofrenia este boala sufletului. Multe genii ating nebunia deoarece sufletul lor nu poate gasi împăcarea într-o lume coruptă, ipocrita. Ele nu pot iubi decât adevărul, dar adevărul umbla prin lume cu capul spart. Inima lor este trista, dar mintea lor lucreaza continuu. Trebuie acesti oameni să-și investească efortul mental prodigios în creație!

De acord.

Doua babe stau la sanatoriu în parc pe o banca la taclale.
Zice una: - Hei, vezi ca vine mosu de dincolo !
Cealalta: - Cee ??
- Futute-n cur !
- Aaa, a venit primavara !!

Chiar dacă nu avem cazuri printre cei apropiaţi, este foarte important să ştim mai multe despre această boală în general.
Chiar şi puţină educaţie pe această temă este utilă mai ales dacă vrem să nu-i judecăm greşit pe suferinzi sau dacă avem copii de crescut.

Nu sunt de acord că este o boală a sufletului. Mai degrabă îmbolnăvirea sufletului este un simptom al acestei boli.
O metodă modernă de studiu arată că această boală este cauzată de o combinaţie de factori biologici, psihosociali şi sociali.
În josul aceleiaşi pagini se află setul de factori de risc pentru copii şi adolescenţi, informaţiile sunt deosebit de utile pentru părinţi.

Orice om poate avea un comportament periculos în anumite condiţii, ca de exemplu, atunci când ne simţim ameninţaţi.
Aceşti bolnavi nu sunt oameni periculoşi, sunt oameni ca noi toţi care pot avea un comportament periculos în anumite condiţii.

Antecedentele de tentativă de suicid sau de violenţă faţă de terţi sunt condiţiile care transformă orice suferind de schizofrenie într-o persoană cu un potenţial foarte ridicat de comportament periculos.

Am căutat prin materialele de specialitate traduse de-a lungul timpului, rezumatul ar fi următorul:

* boala se manifestă în tinereţe, undeva de la finalul adolescenţei până înaintea vârstei de 30 ani;
* statisticile arată un număr relativ crescut al crimelor comise de schizofrenici pentru că ţin cont de segmente de vârstă;
* victimele atacurilor suferinzilor de schizofrenie sunt în general persoanele apropiate (din familie sau îngrijitorii) dacă bolnavul este bărbat şi proprii copii dacă bolnavul este femeie;
* convingerile extremiste sunt foarte frecvente (exaltare religioasă, dezinhibiţie sexuală maximă, erotomanie, etc.);
* abuzul de alcool şi droguri şi abandonarea medicaţiei prescrise sunt factori extrem de agravanţi;
* tentativele de suicid şi cele de violenţă asupra altor persoane vor recidiva de cele mai multe ori - orice declaraţii ale bolnavului pe aceste teme trebuie luate foarte în serios, mai ales de către îngrijitori.

Se poate trăi cu această boală, aparent medicaţia prescrisă s-a diversificat şi a devenit mai eficientă, mai ales în combinaţie cu terapia. Am găsit şi o sursă pentru majoritatea celor de mai sus.

O listă cu materiale de studiu se găseşte aici. Boala este incurabilă, dar este tratabilă. Poate deveni fatală însă dacă este ignorată medicaţia, la fel ca şi diabetul, de exemplu.

Indiferent că se manifestă periculos sau nu, toate persoanele care suferă de această boală sunt în pericol, fără excepţie.
Discriminarea negativă este aproape garantată pentru fiecare pacient, chiar şi pentru cei care îşi iau medicaţia cu stricteţe, iar reintegrarea în societate reuşeşte doar parţial, preponderent în cazul celor care provin din familii cel puţin înstărite.

Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat parcurgând o parte dintre aceste materiale este că există diferite forme ale acestei boli, unele extrem de uşoare.
Poate fi evitată cu succes agravarea acestei boli dacă se aplică terapia încă de la primele semne (manifestate intens pe o perioadă de 1 până la 6 luni), o listă a acestor semne se poate găsi aici.
Într-adevăr, multe dintre caracteristicile oamenilor creativi fac parte din această listă.
Un adolescent cu apucături extreme poate fi doar provocat hormonal sau poate fi pe cale să se îmbolnăvească, iar o depistare precoce poate face diferenţa.

În aceasta afectiune este crucială recuperarea personalității bolnavului, redarea încrederii depline în sine însusi. Medicatia pur si simplu nu poate face asta. Un psiholog este necesar. Psihanaliza este doar o solutie de compromis, ca terapie. Abordarea jungiana e mult mai utila, pentru ca nu neagă realitatea dimensiunii sacrului. Acesti bolnavi vor ajunge sa-si recunoască valoarea din ei ca sacru, si vor aprecia destinul lor ca pe un dar. Iesiti din întunericul tenebrelor, vor căpăta răspundere în ceea ce privește chestiunea suferinței, a lor si a celorlalți.

Bolnavii însusi sunt psihoanalticii si psihiatricii, îti baga o problema în cap care de fapt e a lor, ajunge sa-l citesti pe Sigmund Freud, te-ai saturat si stii care-i treaba.

Ding - ding acum mi-a cazut fisa - (reactivat topicul in iunie Fantasee )

Asta cu fisa este una dintre expresiile mele preferate, m-ai nimerit.
Dar am folosit-o rar după ce chiar unul dintre profesorii pentru care tradusesem materiale medicale mi-a replicat cândva: 'Da? Bine, are valoare mare, păstrează restul!'

Nu pot şti ce fisă ţi-a picat, ştiu doar că posibilităţile şi probabilităţile pot fi mari surse de angoasă pentru părinţi.
Cum toţi vrem să ne creştem copiii frumos, e bine să putem recunoaşte simptomele afecţiunilor de acest fel. Prevenţia rulz!

http://www.wayneramsay.com/schizophrenia.htm

Să auzim de bine!

Sunt total de acord cu tine, trebuie sa avem rabdare cu acesti oameni, daca cunoastem si sa le oferim sprijin (moral, medical cu tratamente la un medic psihiatru), pentru ca nu e usor sa fii marginalizat pentru o boala ce nu a tinut de tine sa o ai...