Multe au spus oamenii sporiti despre iubire si se vor mai spune, indiferent ca aceasta nu se poate cuprinde in cuvinte.
Va invit sa scrieti citate despre iubire ale inteleptilor, care v-au impresionat, care v-au dat de gandit, sau care, pur si simplu, v-au placut.
Cu permisiunea voastra, incep eu:
"Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic."
1 Corinteni 13,2
Versiune completa:Despre Iubire
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Comunitatea Credintei - Religie
Iubesc - deci exist.
Mi-a venit acum in minte.
Mi-a venit acum in minte.
Da Thelma, frumoasa tema si tu ai ales cel mai important pasaj din biblie.
Pentru ca nu stiu unul mai maret, o sa pun ceva care
explica cel mai bine de ce dragostea este asa de importanta si cum se
inteleage dragostea adevarata pt. Isus :
41. Despre esenţa dragostei adevărate.
( din "Marea Evanghlelie a lui Ioan", vol.2, primita de Jakob Lorber prin cuvantul launtric.)
...
"Spune Sara: „Tu singur eşti Domnul şi întruchipata şi nemărginita dragoste şi înţelepciune şi ceea ce Tu faci, este înţelept; dar eu nu pot face nimic, deoarece eu Te iubesc enorm şi vreau ca Tu să fii doar al meu! Dar acest lucru trebuie Tu să-i treci cu vederea inimii mele copilăroase, care încă este prostuţă în dragoste!“
Spun Eu (Isus): „Este foarte drept, îţi spun Eu aceasta. Cine nu Mă iubeşte cum Mă iubeşti tu pe deplin cu gelozie şi care vrea în inima sa să Mă aibă doar pentru sine, acela încă nu nutreşte pentru Mine o adevărată şi vie dragoste! Dar dacă nu o are pe aceasta, atunci nu era el în sine nici belşugul vieţii; căci Eu sunt adevărata viaţă în om prin dragostea sa din suflet pentru Mine şi această dragoste este duhul Meu în fiecare om.
Cine prin urmare trezeşte dragostea, acela trezeşte şi duhul primit de Mine şi pentru că acest duh sunt şi trebuie să fiu Eu Însumi, pentru că în afară de Mine nu există alt duh de viaţă, aşa Mă trezeşte el în sinea lui şi prin aceasta s-a născut cu totul în viaţa veşnică şi pe veci el nu va mai putea muri sau nu mai poate să fie distrus - chiar şi de puterea Mea absolută nu poate fi distrus, pentru că el este una cu Mine. Eu însă nu Mă pot distruge, pentru că fiinţa Mea veşnică nu se va putea schimba în nefiinţă. De aceea nu fi tu de părere că dragostea ta pentru Mine este prostească, ci ea este exact aşa, cum trebuie să fie! Rămâi aşa şi tu nu vei vedea, nu vei simţi şi nu vei gusta în veci moartea!“
Această explicaţie a Mea a făcut-o pe Sara bucuroasă, că ea m-a îmbrăţişat cu toată puterea ei şi a început să Mă alinte cu tandreţe.
Mama Sarei i-a interzis aceasta şi i-a spus: „Dar dragă Sara, acest lucru nu se cade! Du-te, deoarece eşti destul de rea!“
Spune Sara: „Eh şi ce, se cade sau nu se cade! Nu se cade nici să mori şi să fi după aceea într-adevăr mort; dar atunci când vine Domnul şi-l învie pe cel mort şi îl scoate afară din mormânt, ceea ce nu poate fi atât de neobişnuit, cum poate să se cadă aşa ceva în faţa lumii? O mamă, să-L iubeşti pe Domnul cel mai mult pe pământ, este singurul lucru care se cade cel mai bine pentru toată lumea! - Nu-i aşa, Domnul Iisus, eu am vorbit drept?!“
Spun Eu: „Foarte drept şi adevărat! Cine se ruşinează pe pământ, să Mă iubească deschis, Mă ruşinez şi Eu de acela, ca să-l iubesc în faţa tuturor cerurilor şi să-l înviu spre viaţa veşnică în ziua judecăţii de apoi!“
...
119. Puterea dragostei.
...
Spune micuţa: „Doamne, atâta timp cât Tu stai în casa noastră, nu va pleca Jarah de lângă Tine; şi dacă ar fi posibil ca Tu să mori, atunci va muri şi Jarah cu Tine! Dar dacă Tu vrei să pleci din casa noastră şi Jarah nu te va putea însoţi, atunci va suspina acasă şi îl va ruga pe Tatăl în inima Ta, ca El să te conducă din nou la ea; căci fără Tine nu mai poate Jarah să trăiască!“
Spun Eu: „Vedeţi, acesta este exemplul drept, cum trebuie Dumnezeu iubit, pentru a fi la rândul său iubit de Dumnezeu în aceeaşi măsură! Dragostea lui Dumnezeu cuprinde într-adevăr totul şi în aceasta în veci nu se va găsi furie sau răzbunare; dar este totuşi o mare diferenţă cum un om este iubit de Dumnezeu. Atâta vreme cât trăieşte şi respiră un om, este o dovadă, că Dumnezeu îi dăruieşte prin dragostea Sa viaţa, căci altfel acesta de mult ar fi fost mort.
Dar cine îl iubeşte pe Dumnezeu aşa cum îl iubeşte această micuţă, acela îl obligă pe Dumnezeu, ca El să vină la acesta şi să locuiască în inima sa dragă de om! Şi Dumnezeu vine şi ia prin Duhul Său loc în inima plină din dragoste pentru Dumnezeu; şi un astfel de om are viaţa veşnică şi de nepierit şi prin aceasta este una cu Dumnezeu!
Nu fiecărui om este dat să iubească cu atâta măreţie pe Dumnezeu, aşa cum este acum cazul la draga Mea Jarah; dar totuşi poate un om să-L iubescă pe Dumnezeu din toate puterile sale şi Dumnezeu va umple din această pricină inima acestuia cu Duhul Său şi cu milostivirea Sa şi pe veci nu-l va mai lăsa să cadă în prapastia adâncă a pieirii. Dacă acesta se împiedică, atunci el va fi ajutat tot timpul şi viaţa eternă va fi în el şi va rămâne acolo pe veci.
...
45. Fiinţa interioară a îngerilor.
După această întâmplare foarte frumoasă vine Cireniu pentru a doua oară la Mine şi spune: „Doamne, eu am discutat despre unele lucruri cu aceşti îngeri; dar din totul ce ei mi-au spus, eu nu am învăţat mai mult, decât ce am ştiut şi aşa prin milostivirea şi bunătatea Ta. Nimic nou! Dar ce m-a mirat foarte tare, a fost faptul, că aceşti tineri nedescrişi de frumoşi sunt atât de reci şi de distanţi la totul ce se întâmplă aici! Ei vorbesc cu o înţelepciune adâncă şi sunetul vocii lor întrece armonia harpei; de pe chipurile lor zâmbeşte întruna cel mai minunat răsărit; suflarea lor miroase a trandafiri, iasomie şi ambră; părul lor este asemănător aurului pur şi mâinile lor albe sunt aşa de plăcut formate şi de fine, că într-adevăr, eu nu pot găsi vreo asemănare aici pe pământ; pieptul lor este atât de frumos format ca a unei fecioare, aşa cum eu am putut vedea aceasta doar o singură dată în Pont; dar tot aşa de frumoase şi minunate sunt picioarele lor; pe scurt, - de atâta dragoste pentru aceste două fiinţe ar putea deveni un om nebun! Dar la toate aceste favoruri glorioase şi de nedescris, din care nu se poate simţi doar mireasma dragostei nemărginite, cu care ar putea topi şi o piatră, sunt ei totuşi atât de reci ca statuile de marmură dintr-o iarnă geroasă! Şi acest lucru mă răceşte şi pe mine aproape aşa de tare, cum sunt şi aceşti doi de reci.
Ei nu au nimic respingător în vorbă sau în mişcări; dar nimic nu-i mişcă şi nimic noi scoate din indiferenţa lor stoică faţă de totul ce se întâmplă aici. Ei vorbesc de Tine cu o înţelepciune profundă, dar mie mi se pare vorba lor ca citirea unei scrisori într-o limbă, care nu poate fi înţeleasă.
Spune-Mi cum poate fi posibil aceasta la nişte fiinţe pur cerşti! Este acesta obiceiul duhurilor pure în cerurile Tale?“
Spun Eu: „Nici pe departe! Dar aceştia doi se comportă aici aşa, pentru că aşa trebuie; dar ei au totuşi pentru sine cea mai liberă voinţă şi o inimă plină de focul dragostei, care te-ar distruge într-o clipă, dacă ei doi şi-ar arăta dragostea lor faţă de tine!
Oamenii lumeşti pot suporta cea mai înaltă şi profundă înţelepciune a îngerilor, dar dragostea lor doar atunci, dacă ei sunt egali în dragoste în inimiile lor.
Că aşa stau lucrurile, poţi vedea tu foarte bine din relaţia naturală şi pământească între foc şi lumină. Tu poţi suporta lumina, care dă focul; dar poţi tu suporta flacăra, care emană lumina?
Cu siguranţă soarele are cea mai puternică lumină pentru pământ şi tu o poţi suporta foarte bine! Şi pe măsură ce creşte lumina, se ridică şi căldura, atunci cu siguranţă ca tu vei putea suporta mai greu lumina; dar ai putea tu să rezişti la fel ca un înger în aerul cald al soarelui? Eu îţi spun: aerul soarelui ar distruge într-o clipă acest pământ cu tot ce este pe el, aşa cum este distrusă o picătură de apă, care cade pe fierul încins!
Cine vrea să treacă printr-o astfel de lumină şi foc, acela trebuie să fie mai înainte lumină şi foc! Şi iată, chiar din acest motiv nu-şi pot arăta aceşti îngeri dragostea faţă de tine, pentru că te-ar distruge într-o clipă dragostea lor măreaţă! - Înţelegi tu aceasta?“
Spune Cireniu: „Eu înţeleg aproape totul, dar totuşi, nu prea - ca şi nenumărate alte lucruri! Căci cum ar putea să mă omoare o dragostea măreaţă, nu pot să price eu prea bine!“
Spun Eu: „Dacă este aşa, atunci îţi voi explica Eu totul, ca tu să înţelegi şi aşa ascultă cu atenţie: tu ai un fiu şi o fiică foarte drăgălaşă. Pe aceşti doi copii îi iubeşti tu enorm de mult: da, inima ta nu poate rosti de atâta dragoste, cât de mult îi iubeşte pe copiii tăi, pentru că şi ea este iubită la rândul ei la fel de mult de copii. Dar acum imaginează-ţi limpede şi viu, că aceşti doi copii au murit şi întreabă inima ta, dacă ar putea trece peste o astfel de pierdere şi de durerea pricinuită prin aceasta! Iată, pe tine te cuprinde deja acum o febră, cu toate că Eu am dat acest caz ca un exemplu! Cum ai fi tu oare în caz de adevăr? Eu îţi spun, după cum îţi cunosc inima, că tu nu ai rezista nici trei ore la acea durere; te-ar omorî cu precizie!
Dar totuşi, ce este dragostea şi bunăpurtarea copiiilor tăi faţă de dragostea prietenoasă a acestor doi mesageri ai cerului!? Dacă ei te-ar privi doar cu un singur ochi iubitor şi ţi-ar da doar un deget de alintare, atunci s-ar ridica dragostea din inima ta atât de mult, că tu nu ai putea rezista prea multe clipe; şi dacă îngerii te-ar părăsi doar aparent, atunci s-ar instala în inima ta o aşa tristeţe măreaţă, că tu vei muri din această pricină!
Deoarece iată, cât de frumoşi sunt aceşti îngeri favoriţi ai Mei, nu este nimic această frumuseţe în comparaţie cu aceia din ei, când fiînţele lor sunt pătrunse în inimă de dragostea Mea! Eu îţi spun: totul pare mic, ce poate dovedi pământul că este frumos şi plin de dragoste! - Acum cred Eu, că tu ai putut să Mă înţelegi foarte bine!?“
------------------------------------------------------------------------------------------------
Dupa Ioan 21, 25: "Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu
de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin. "
Daca multe minuni a facut, oare cate trebuie sa fii vorbit Isus in cei trei ani ?
Pentru ca nu stiu unul mai maret, o sa pun ceva care
explica cel mai bine de ce dragostea este asa de importanta si cum se
inteleage dragostea adevarata pt. Isus :
41. Despre esenţa dragostei adevărate.
( din "Marea Evanghlelie a lui Ioan", vol.2, primita de Jakob Lorber prin cuvantul launtric.)
...
"Spune Sara: „Tu singur eşti Domnul şi întruchipata şi nemărginita dragoste şi înţelepciune şi ceea ce Tu faci, este înţelept; dar eu nu pot face nimic, deoarece eu Te iubesc enorm şi vreau ca Tu să fii doar al meu! Dar acest lucru trebuie Tu să-i treci cu vederea inimii mele copilăroase, care încă este prostuţă în dragoste!“
Spun Eu (Isus): „Este foarte drept, îţi spun Eu aceasta. Cine nu Mă iubeşte cum Mă iubeşti tu pe deplin cu gelozie şi care vrea în inima sa să Mă aibă doar pentru sine, acela încă nu nutreşte pentru Mine o adevărată şi vie dragoste! Dar dacă nu o are pe aceasta, atunci nu era el în sine nici belşugul vieţii; căci Eu sunt adevărata viaţă în om prin dragostea sa din suflet pentru Mine şi această dragoste este duhul Meu în fiecare om.
Cine prin urmare trezeşte dragostea, acela trezeşte şi duhul primit de Mine şi pentru că acest duh sunt şi trebuie să fiu Eu Însumi, pentru că în afară de Mine nu există alt duh de viaţă, aşa Mă trezeşte el în sinea lui şi prin aceasta s-a născut cu totul în viaţa veşnică şi pe veci el nu va mai putea muri sau nu mai poate să fie distrus - chiar şi de puterea Mea absolută nu poate fi distrus, pentru că el este una cu Mine. Eu însă nu Mă pot distruge, pentru că fiinţa Mea veşnică nu se va putea schimba în nefiinţă. De aceea nu fi tu de părere că dragostea ta pentru Mine este prostească, ci ea este exact aşa, cum trebuie să fie! Rămâi aşa şi tu nu vei vedea, nu vei simţi şi nu vei gusta în veci moartea!“
Această explicaţie a Mea a făcut-o pe Sara bucuroasă, că ea m-a îmbrăţişat cu toată puterea ei şi a început să Mă alinte cu tandreţe.
Mama Sarei i-a interzis aceasta şi i-a spus: „Dar dragă Sara, acest lucru nu se cade! Du-te, deoarece eşti destul de rea!“
Spune Sara: „Eh şi ce, se cade sau nu se cade! Nu se cade nici să mori şi să fi după aceea într-adevăr mort; dar atunci când vine Domnul şi-l învie pe cel mort şi îl scoate afară din mormânt, ceea ce nu poate fi atât de neobişnuit, cum poate să se cadă aşa ceva în faţa lumii? O mamă, să-L iubeşti pe Domnul cel mai mult pe pământ, este singurul lucru care se cade cel mai bine pentru toată lumea! - Nu-i aşa, Domnul Iisus, eu am vorbit drept?!“
Spun Eu: „Foarte drept şi adevărat! Cine se ruşinează pe pământ, să Mă iubească deschis, Mă ruşinez şi Eu de acela, ca să-l iubesc în faţa tuturor cerurilor şi să-l înviu spre viaţa veşnică în ziua judecăţii de apoi!“
...
119. Puterea dragostei.
...
Spune micuţa: „Doamne, atâta timp cât Tu stai în casa noastră, nu va pleca Jarah de lângă Tine; şi dacă ar fi posibil ca Tu să mori, atunci va muri şi Jarah cu Tine! Dar dacă Tu vrei să pleci din casa noastră şi Jarah nu te va putea însoţi, atunci va suspina acasă şi îl va ruga pe Tatăl în inima Ta, ca El să te conducă din nou la ea; căci fără Tine nu mai poate Jarah să trăiască!“
Spun Eu: „Vedeţi, acesta este exemplul drept, cum trebuie Dumnezeu iubit, pentru a fi la rândul său iubit de Dumnezeu în aceeaşi măsură! Dragostea lui Dumnezeu cuprinde într-adevăr totul şi în aceasta în veci nu se va găsi furie sau răzbunare; dar este totuşi o mare diferenţă cum un om este iubit de Dumnezeu. Atâta vreme cât trăieşte şi respiră un om, este o dovadă, că Dumnezeu îi dăruieşte prin dragostea Sa viaţa, căci altfel acesta de mult ar fi fost mort.
Dar cine îl iubeşte pe Dumnezeu aşa cum îl iubeşte această micuţă, acela îl obligă pe Dumnezeu, ca El să vină la acesta şi să locuiască în inima sa dragă de om! Şi Dumnezeu vine şi ia prin Duhul Său loc în inima plină din dragoste pentru Dumnezeu; şi un astfel de om are viaţa veşnică şi de nepierit şi prin aceasta este una cu Dumnezeu!
Nu fiecărui om este dat să iubească cu atâta măreţie pe Dumnezeu, aşa cum este acum cazul la draga Mea Jarah; dar totuşi poate un om să-L iubescă pe Dumnezeu din toate puterile sale şi Dumnezeu va umple din această pricină inima acestuia cu Duhul Său şi cu milostivirea Sa şi pe veci nu-l va mai lăsa să cadă în prapastia adâncă a pieirii. Dacă acesta se împiedică, atunci el va fi ajutat tot timpul şi viaţa eternă va fi în el şi va rămâne acolo pe veci.
...
45. Fiinţa interioară a îngerilor.
După această întâmplare foarte frumoasă vine Cireniu pentru a doua oară la Mine şi spune: „Doamne, eu am discutat despre unele lucruri cu aceşti îngeri; dar din totul ce ei mi-au spus, eu nu am învăţat mai mult, decât ce am ştiut şi aşa prin milostivirea şi bunătatea Ta. Nimic nou! Dar ce m-a mirat foarte tare, a fost faptul, că aceşti tineri nedescrişi de frumoşi sunt atât de reci şi de distanţi la totul ce se întâmplă aici! Ei vorbesc cu o înţelepciune adâncă şi sunetul vocii lor întrece armonia harpei; de pe chipurile lor zâmbeşte întruna cel mai minunat răsărit; suflarea lor miroase a trandafiri, iasomie şi ambră; părul lor este asemănător aurului pur şi mâinile lor albe sunt aşa de plăcut formate şi de fine, că într-adevăr, eu nu pot găsi vreo asemănare aici pe pământ; pieptul lor este atât de frumos format ca a unei fecioare, aşa cum eu am putut vedea aceasta doar o singură dată în Pont; dar tot aşa de frumoase şi minunate sunt picioarele lor; pe scurt, - de atâta dragoste pentru aceste două fiinţe ar putea deveni un om nebun! Dar la toate aceste favoruri glorioase şi de nedescris, din care nu se poate simţi doar mireasma dragostei nemărginite, cu care ar putea topi şi o piatră, sunt ei totuşi atât de reci ca statuile de marmură dintr-o iarnă geroasă! Şi acest lucru mă răceşte şi pe mine aproape aşa de tare, cum sunt şi aceşti doi de reci.
Ei nu au nimic respingător în vorbă sau în mişcări; dar nimic nu-i mişcă şi nimic noi scoate din indiferenţa lor stoică faţă de totul ce se întâmplă aici. Ei vorbesc de Tine cu o înţelepciune profundă, dar mie mi se pare vorba lor ca citirea unei scrisori într-o limbă, care nu poate fi înţeleasă.
Spune-Mi cum poate fi posibil aceasta la nişte fiinţe pur cerşti! Este acesta obiceiul duhurilor pure în cerurile Tale?“
Spun Eu: „Nici pe departe! Dar aceştia doi se comportă aici aşa, pentru că aşa trebuie; dar ei au totuşi pentru sine cea mai liberă voinţă şi o inimă plină de focul dragostei, care te-ar distruge într-o clipă, dacă ei doi şi-ar arăta dragostea lor faţă de tine!
Oamenii lumeşti pot suporta cea mai înaltă şi profundă înţelepciune a îngerilor, dar dragostea lor doar atunci, dacă ei sunt egali în dragoste în inimiile lor.
Că aşa stau lucrurile, poţi vedea tu foarte bine din relaţia naturală şi pământească între foc şi lumină. Tu poţi suporta lumina, care dă focul; dar poţi tu suporta flacăra, care emană lumina?
Cu siguranţă soarele are cea mai puternică lumină pentru pământ şi tu o poţi suporta foarte bine! Şi pe măsură ce creşte lumina, se ridică şi căldura, atunci cu siguranţă ca tu vei putea suporta mai greu lumina; dar ai putea tu să rezişti la fel ca un înger în aerul cald al soarelui? Eu îţi spun: aerul soarelui ar distruge într-o clipă acest pământ cu tot ce este pe el, aşa cum este distrusă o picătură de apă, care cade pe fierul încins!
Cine vrea să treacă printr-o astfel de lumină şi foc, acela trebuie să fie mai înainte lumină şi foc! Şi iată, chiar din acest motiv nu-şi pot arăta aceşti îngeri dragostea faţă de tine, pentru că te-ar distruge într-o clipă dragostea lor măreaţă! - Înţelegi tu aceasta?“
Spune Cireniu: „Eu înţeleg aproape totul, dar totuşi, nu prea - ca şi nenumărate alte lucruri! Căci cum ar putea să mă omoare o dragostea măreaţă, nu pot să price eu prea bine!“
Spun Eu: „Dacă este aşa, atunci îţi voi explica Eu totul, ca tu să înţelegi şi aşa ascultă cu atenţie: tu ai un fiu şi o fiică foarte drăgălaşă. Pe aceşti doi copii îi iubeşti tu enorm de mult: da, inima ta nu poate rosti de atâta dragoste, cât de mult îi iubeşte pe copiii tăi, pentru că şi ea este iubită la rândul ei la fel de mult de copii. Dar acum imaginează-ţi limpede şi viu, că aceşti doi copii au murit şi întreabă inima ta, dacă ar putea trece peste o astfel de pierdere şi de durerea pricinuită prin aceasta! Iată, pe tine te cuprinde deja acum o febră, cu toate că Eu am dat acest caz ca un exemplu! Cum ai fi tu oare în caz de adevăr? Eu îţi spun, după cum îţi cunosc inima, că tu nu ai rezista nici trei ore la acea durere; te-ar omorî cu precizie!
Dar totuşi, ce este dragostea şi bunăpurtarea copiiilor tăi faţă de dragostea prietenoasă a acestor doi mesageri ai cerului!? Dacă ei te-ar privi doar cu un singur ochi iubitor şi ţi-ar da doar un deget de alintare, atunci s-ar ridica dragostea din inima ta atât de mult, că tu nu ai putea rezista prea multe clipe; şi dacă îngerii te-ar părăsi doar aparent, atunci s-ar instala în inima ta o aşa tristeţe măreaţă, că tu vei muri din această pricină!
Deoarece iată, cât de frumoşi sunt aceşti îngeri favoriţi ai Mei, nu este nimic această frumuseţe în comparaţie cu aceia din ei, când fiînţele lor sunt pătrunse în inimă de dragostea Mea! Eu îţi spun: totul pare mic, ce poate dovedi pământul că este frumos şi plin de dragoste! - Acum cred Eu, că tu ai putut să Mă înţelegi foarte bine!?“
------------------------------------------------------------------------------------------------
Dupa Ioan 21, 25: "Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu
de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin. "
Daca multe minuni a facut, oare cate trebuie sa fii vorbit Isus in cei trei ani ?
| QUOTE |
| As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire, si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-Mi poti da ceva. Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine. Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia -pe care numai Eu ti-o pot da- ci o inima gata sa Ma iubeasca oricand si pana la capat. Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine. Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu. |
'Traim intr-o lume dezbinata. Asta e rezultatul actiunii vrasmasului (dezbina si cucereste). Cand vin cei care-ti ataca si incearca sa-ti submineze credinta, nu te supara pe ei, nu te mania, nu le raspunde, nu le da apa la moara. Ei vor doar sa-ti verse o parte din nefericirea lor. Nu-i judeca, gandeste-te ca nu ei sunt de vina, ci duhul necurat din spatele lor. Iubeste-i si aplica astfel cea de-a unsprezecea porunca: "iubeste-ti vrasmasii". Asta e cea mai mare taina a crestinismului: cu iubirea ta revarsata peste ei, vei arde duhul cel rau care le sopteste. Dezbina si cucereste! '
Din cuvantarea parintelui Alexandru de la chilia Nasterii Sf. Ioan Botezatorul, Muntele Athos, din 27.10. 2005
'Din cuvantarea parintelui Alexandru de la chilia Nasterii Sf. Ioan Botezatorul, Muntele Athos, din 27.10. 2005
Superb !
Super thread Thelma !
Un text care ma ajuta sa trec peste greselile altora si sa vad dincolo de ele este cel din 1 Petru 4:8 ---> Mai pre sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopera o sumedenie de păcate.
Toti sintem imperfecti, asadar e imposibil sa nu ne gresim unii altora.
Un text care ma ajuta sa trec peste greselile altora si sa vad dincolo de ele este cel din 1 Petru 4:8 ---> Mai pre sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopera o sumedenie de păcate.
Toti sintem imperfecti, asadar e imposibil sa nu ne gresim unii altora.
Citind postul lui Noa, imi vine in minte alt citat: "mult ai iubit, multe ti s-au iertat".
"Masura cu care-i iubesc pe ceilalti este masura cu care-L iubesc pe Dumnezeu. "
| QUOTE (Thelma @ 29 Oct 2005, 07:40 PM) |
| "Masura cu care-i iubesc pe ceilalti este masura cu care-L iubesc pe Dumnezeu. " |
Asa este, iar lucrul asta imi aduce aminte de un alt text care spune ca 'Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste' (1Ioan 4:8).
Ca si copii ai lui Dumnezeu, creati dupa 'chipul si asemanarea sa' si noi ar trebui sa reflectam aceasta calitate. Desi limitati de imperfectiune fiind, stim ca Dumnezeu apreciaza stradania noastra de a-l imita.
Insa ce ar putea insemna pentru multi '...Dumnezeu este dragoste', cum am defini aceasta expresie ?
"Masura dragostei pe care o am pentru ceilalti este masura dragostei pe care mi-o port mie insumi".
Si uite asa triada: Dumnezeu- ceilalti- eu.
Si uite asa triada: Dumnezeu- ceilalti- eu.
"Repartizarea firii in persoane a fost si este necesara tocmai ca prin iubirea lor reciproca, ele sa-si descopere o valoare si o frumusete pe care altfel n-ar fi putut-o descoperi".
Dumitru Staniloae
Dumitru Staniloae
"Atunci cand teama voastra se intalneste cu suferinta celuilalt, ea devine mila;
atunci cand iubirea voastra se intalneste cu suferinta altuia, ea devine compasiune".
atunci cand iubirea voastra se intalneste cu suferinta altuia, ea devine compasiune".
Nichita Stanescu
"Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma intreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara? Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin ura, intrucatva de patemi dar... de dragoste mai ales."
"Gând 6
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma intreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara? Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin ura, intrucatva de patemi dar... de dragoste mai ales."
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. (F. Dostoievski)
Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. (F. Dostoievski)
Ioan Scararul:
Iubirea este, dupa calitatea ei, asemanare cu Dumnezeu, pe cat e cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei e betie a sufletului, dupa efectul ei e izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei.
Iubirea este, dupa calitatea ei, asemanare cu Dumnezeu, pe cat e cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei e betie a sufletului, dupa efectul ei e izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei.
Sf. Maxim Marturisitorul:
Cel ce mai vede in inima sa o umbra de ura fata de vreun om oarecare pentru cine stie ce greseala, e cu totul strain fata de iubirea de Dumnezeu.
Precum amintirea focului nu incalzeste trupul, la fel credinta fara iubire nu luceraza in suflet lumina cunostintei.
Suflet curat este acela care s-a eliberat de patimi si e umplut neincetat de bucuria dragostei dumnezeiesti.
Maxim Marturisitorul spune ca mai intai iubirea unifica omul individual, inlaturand mania, viclenia, lacomia si toate cele in care s-a impartit omul prin iubirea trupeasca de sine. Caci nemafiind acestea nu mai poate rezista nici o arma de rautate; in locul lor se introduc speciile virtutiilor care intregesc puterea iubirii.
Cel ce mai vede in inima sa o umbra de ura fata de vreun om oarecare pentru cine stie ce greseala, e cu totul strain fata de iubirea de Dumnezeu.
Precum amintirea focului nu incalzeste trupul, la fel credinta fara iubire nu luceraza in suflet lumina cunostintei.
Suflet curat este acela care s-a eliberat de patimi si e umplut neincetat de bucuria dragostei dumnezeiesti.
Maxim Marturisitorul spune ca mai intai iubirea unifica omul individual, inlaturand mania, viclenia, lacomia si toate cele in care s-a impartit omul prin iubirea trupeasca de sine. Caci nemafiind acestea nu mai poate rezista nici o arma de rautate; in locul lor se introduc speciile virtutiilor care intregesc puterea iubirii.
frumos thread, am să mai trec pe aici să mă alimentez din când în când 
dau şi eu niste citate, poate puţin mai profane dar cu o profunzime aparte
Dragostea îşi intră în drepturi unde cunoaşterea pleacă.
Toma d'Aquino
Când iubeşti, nu ştii niciodată dacă fericirea vine din calităţile celui iubit sau dacă iubirea i le atribuie; dacă lumina care îl înconjură ca un halou vine din tine, din celălalt, sau din întâlnirea scânteilor voastre.
Natalie Clifford Barney
A lărgi sau a ilustra puterea şi efectul dragostei este e aprinde o lumânare la soare.
Robert Burton
We loved with a love that was more than love.
Edgar Allan Poe
dau şi eu niste citate, poate puţin mai profane dar cu o profunzime aparte
Dragostea îşi intră în drepturi unde cunoaşterea pleacă.
Toma d'Aquino
Când iubeşti, nu ştii niciodată dacă fericirea vine din calităţile celui iubit sau dacă iubirea i le atribuie; dacă lumina care îl înconjură ca un halou vine din tine, din celălalt, sau din întâlnirea scânteilor voastre.
Natalie Clifford Barney
A lărgi sau a ilustra puterea şi efectul dragostei este e aprinde o lumânare la soare.
Robert Burton
We loved with a love that was more than love.
Edgar Allan Poe
tot ce s-a spus vreodata despre Iubire este mult prea putin ca sa o cunosti din spuse..
Am un citat din mine insami, care sunt taaare inteleapta. Daca iubesti cu adevarat pe cineva ii doresti si ceva ce e in detrimentul tau. "Sa-i fie lui bine". Dar, daca asta e maximumul in iubire, eu nu l-am simtit decat pentru copilul meu, desi indragostita am mai fost, si inca cum... 
A crede , a sustine , a mangaia , a suporta , a intelege , a tacea , a sopti , a suferi , a te trezi noaptea si a sta mult timp privindu-l sau privind-o cum doarme si nu de putine ori , a plange ... asta inseamna pentru mine ,, A IUBI"
| QUOTE |
| Daca iubesti cu adevarat pe cineva ii doresti si ceva ce e in detrimentul tau. "Sa-i fie lui bine". Dar, daca asta e maximumul in iubire, eu nu l-am simtit decat pentru copilul meu, desi indragostita am mai fost, si inca cum... |
Valeria,
Poate iubirea fi infratita cu ura? Poate! Iubirea exprimata prin "a iubi cu adevarat pe cineva", este infratita cu Ura. Daca iubesti "pe cineva", nu ai cunoscut inca Iubirea.
Iubirea pe care o simti pentru copilul tau este infratirea cu Ura si este Pacatul care te opreste de a cunoaste Iubirea Dumnezeiasca. Iubirea copilului tau este Glasul Singelui care amuteste Glasul Inimii.
Iubirea exprimata prin "a iubi neconditionat, pe toti si toate" este Iubirea despartita de Ura, este Iubirea Aproapelui ca pe sine, este Iubirea-Cristosul si este Iubirea-Dumnezeu.
Iubirea catre Copilul tau este Decadere.
Iubirea catre Aproapele tau este Elevare.
| QUOTE |
| crede , a sustine , a mangaia , a suporta , a intelege , a tacea , a sopti , a suferi , a te trezi noaptea si a sta mult timp privindu-l sau privind-o cum doarme si nu de putine ori , a plange ... asta inseamna pentru mine ,, A IUBI" |
Edittha,
Ce descrii tu aici este lipsa Iubirii... ca dovada ca ceea ce descrii tu aici, nu mai exista... ca dovada ca speri din nou... ca dovada ca inceteaza mereu din existenta inainte de a veni in existenta...
A iubi nu este a suferi ci a fi fericit, nu este a plinge ci este a ride, nu este durere ci este mingiiere, nu este a da ci este a primi.
A iubi incepe cind tot ceea ce ai insirat tu aici, sfirseste!
"Vocatia mea este iubirea" - Sf. Tereza din Lisieux
p.s. Sper sa nu fie cu suparare, dar acest topic nu s-a dorit pentru citate personale sau comentarii, oricat de frumoase ar fi; pentru asta, exista alte topicuri. Multumim
p.s. Sper sa nu fie cu suparare, dar acest topic nu s-a dorit pentru citate personale sau comentarii, oricat de frumoase ar fi; pentru asta, exista alte topicuri. Multumim
Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
Deci Iisus, când a văzut-o plângând si pe iudeii care veniseră cu ea plângând si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat întru Sine. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi.
Si a lăcrimat Iisus.
Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea
(Ioan 11)
Căci Dumnezeu asa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viată vesnică.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume si oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
(Ioan 3)
Deci Iisus, când a văzut-o plângând si pe iudeii care veniseră cu ea plângând si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat întru Sine. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi.
Si a lăcrimat Iisus.
Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea
(Ioan 11)
Căci Dumnezeu asa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viată vesnică.
Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume si oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
(Ioan 3)
Pentru iubire nu exista unitate de masura.
| QUOTE |
| A iubi nu este a suferi ci a fi fericit, nu este a plinge ci este a ride, nu este durere ci este mingiiere, nu este a da ci este a primi. A iubi incepe cind tot ceea ce ai insirat tu aici, sfirseste! |
| QUOTE |
| Pentru iubire nu exista unitate de masura. |
Stiu ca iubirea nu se masoara, dar chiar credeti ca in viata puteti doar sa fiti fericiri fara a suferi atunci cand iubiti cu adevarat? uneori plangi de bucurie , nu doar de tristete, nu poti doar sa primesti in iubire si sa nu dai nimic in schimb.
"Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;
Fiindcă iubirii îi e de ajuns iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul este în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce susurul în noapte îşi cântă;
Să cunoşti durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci acasă împăcat la ora amurgului;
Şi, apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă."
Fragment din "Profetul", Kahlil Gibran
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;
Fiindcă iubirii îi e de ajuns iubirea.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi „Creatorul este în inima mea”, ci mai degrabă „eu sunt în inima Creatorului”.
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti şi să devii izvor ce susurul în noapte îşi cântă;
Să cunoşti durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori cu inima întraripată şi să înalţi mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci acasă împăcat la ora amurgului;
Şi, apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă."
Fragment din "Profetul", Kahlil Gibran
Dumnezeu este dragoste
[Ioan I.4.8]
[Ioan I.4.8]
| QUOTE | ||||
p.s. Sper sa nu fie cu suparare, dar acest topic nu s-a dorit pentru citate personale sau comentarii, oricat de frumoase ar fi; pentru asta, exista alte topicuri. Multumim |
Edittha,
Ti-am raspuns la Forumul Jugul Crestin - Spiritualitate Crestina - Omul Contemporan - Iubirea Divina, Lumeasca si a Aproapelui. Daca vrei sa continui discutia, raspunde in celalalt forum, aici doar citate... din altii...
"Dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu ştie de pizmă, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, se bucură de adevăr, dragostea toate le suferă, dragostea toate le crede, dragostea e plină de nădejde, dragostea toate le rabdă, dragostea nu cade niciodată" (I Corinteni 13, 4-8).
Dupa parerea mea acest citat ar trebui sa ne conduca in viata si astfel,zic eu,lumea ar fi mai buna,mai intelegatoare,mai unita,mai aproape de Dumnezeu
Dupa parerea mea acest citat ar trebui sa ne conduca in viata si astfel,zic eu,lumea ar fi mai buna,mai intelegatoare,mai unita,mai aproape de Dumnezeu
Isaiah said each man walks in his own fire for his sins.
Love allows us to walk in the sweet music of our particular heart.
(Jack Gilbert - The Great Fires)
Love allows us to walk in the sweet music of our particular heart.
(Jack Gilbert - The Great Fires)
| QUOTE (edinide @ 28 Nov 2005, 04:34 AM) |
| Dumnezeu este dragoste [Ioan I.4.8] |
Inainte de a da un astfel de citat biblic ar trebui data o definitie a dragostei Divine asha cum reiese ea din Biblie.
Viziunea "de tip nou" (conforma cu omul de tip nou) asupra dragostei e cu totul alta, mult mai aproape de latura "profana" decat de cea "sacra". In aceste conditii este necesara o definitie a dragostei biblice pt. a nu se produce o confuzie afirmand ca Dumnezeu este dragoste (cea din zilele noastre)
Nu exista defintie a Dragostei Divine, deoarece Iubirea Divina este Dumnezeu, si nu poti avea o definitie a lui Dumnezeu. Dragostea Divina nu poate fi definita dar poate fi cunoscuta. De remarcat ca Iubirea Divina nu este Iubirea Somatica dintre Mascul si Femela, aceasta fiind o latura a Dualitatii Bine-Rau, cu instanta specifica de Iubire-Ura. In limba veche, se folosea termenul Eros, iar in relatia cu Dumnezeu termenul Phileo.
Omul care simte Eros, este rezultatul Decaderii Spirituale si al caderii in Animalitate. Omul care ajunge sa cunoasta Iubirea Divina, s-a desprins de Animalitate prin Elevare Spirituala.
Ca raport de intensitate a simtirii, Eros raportat la Philo este de 1/infinit...
Omul care simte Eros, este rezultatul Decaderii Spirituale si al caderii in Animalitate. Omul care ajunge sa cunoasta Iubirea Divina, s-a desprins de Animalitate prin Elevare Spirituala.
Ca raport de intensitate a simtirii, Eros raportat la Philo este de 1/infinit...
Am căutat iubirea...
Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.
Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.
Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.
-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...
....este o poezie care are darul de a spune totul....
Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.
Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.
Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.
-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...
....este o poezie care are darul de a spune totul....
Ah roua, cunosc si eu aceasta poezie de mult timp si de cite ori mi-o reamintesc imi dau lacrimile!
“Sfînt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi”(1 Corinteni,3,17)
OMUL este suprema creaţie a lui DUMNEZEU şi – ca atare – perfect, ca alcătuire. Nimic nu lipseşte, nimic nu prisoseşte.
Fiecare om are rolul şi locul său. Necunoaşterea sau nerespectarea acestora conduc la cele mai mari tragedii.
OMULE ! Cunoaşte-te – ca să te respecţi !
Respectă-te – ca să-l respecţi şi pe celălalt, de lîngă tine !
Respectă-l pe celălalt, ca să-L respecţi pe DUMNEZEU !
De aici – începe IUBIREA !
NIMIC NU-I MAI MULT SAU MAI PUŢIN DECÎT
A FI OM !
“Sfînt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi”(1 Corinteni,3,17)
OMUL este suprema creaţie a lui DUMNEZEU şi – ca atare – perfect, ca alcătuire. Nimic nu lipseşte, nimic nu prisoseşte.
Fiecare om are rolul şi locul său. Necunoaşterea sau nerespectarea acestora conduc la cele mai mari tragedii.
OMULE ! Cunoaşte-te – ca să te respecţi !
Respectă-te – ca să-l respecţi şi pe celălalt, de lîngă tine !
Respectă-l pe celălalt, ca să-L respecţi pe DUMNEZEU !
De aici – începe IUBIREA !
NIMIC NU-I MAI MULT SAU MAI PUŢIN DECÎT
A FI OM !
Super poezia Roua si emotionanta !! 
Si pentru ca tot sintem la capitolul acesta, postez si eu o povestioara din care reiese iubirea Creatorului fata de creatia sa, cum ne vedem noi de multe ori dar cum ne vede Dumnezeu, faptul ca oricit de lipsiti de valoare parem uneori, in ochii Lui sintem valorosi:
Într-o zi, cînd ajungi în faţa uşii tale, găseşti un pachet. Este împachetat frumos şi următoarele cuvinte sînt tipărite pe cutie: „cadou de la Creatorul Tău, Dumnezeu”. Nerăbdător, intri în casă şi imediat despachetezi cadoul. În cutie, găseşti o oglindă şi un bilet pe care scrie următoarele:
„Draga Mea Creaţie,
Această oglindă ţi-o dăruiesc pentru ca să stai în faţa ei şi să te priveşti în ea. Te observi ? Îţi vezi faţa obosită, îţi vezi desele şi măruntele riduri ? Îţi vezi ochii aprinşi în care la sfîrşitul zilei doar o sclipire se mai poate observa ? Îţi vezi inima, sentimentele profunde, sufletul întristat sau bucuros ?
Acum dacă te-ai privit suficient, te rog, şterge oglinda şi uită-te din nou în ea. Îţi voi spune cum te văd Eu pe tine !
Creaţia mîinilor Mele !
Eşti un fir de praf, dar eşti preţios în ochii Mei. Cînd ochii Îmi cutreieră Pămîntul, inima îmi saltă de bucurie atunci cînd Îmi aţintesc privirea asupra ta ! Văd în tine iubirea pe care o manifeşti faţă de Mine, bucuria cînd îţi reuşeşti propusele. Văd frumuseţea zîmbetului tău, sinceritatea inimii tale, ajutorul pe care îl oferi. Văd cum zi de zi, pe Mine mă cauţi, vorbeşti cu Mine, Mă glorifici cu gura ta. Dar şi altceva mai Văd.
Văd că eşti terminat şi obosit, sau că, corpul ţi-a slăbit din cauza unei boli. Văd ceea ce simţi ! Ştiu că deseori simţi că această lume doare, că nu mai suporţi, că te dai bătut, ţi-e frică, inima ţi-e tristă. Văd încercarea ta de a rămîne în picioare. Văd cum inima şi mintea luptă pentru ca pe mine să nu mă părăseşti. De aceea mi-ar plăcea să ştii: cînd plîngi tu, plîng şi Eu, cînd te bucuri tu, Mă bucur şi eu. Te rog, lasă-Mă să te ajut, să-ţi ofer ocrotirea Mea părintească. Vindecare îţi ofer, alinare, zidire sufletului tău.
Te cunosc ! Te rog NICIODATĂ să nu Mă părăseşti. Prietenia noastră şi credinţa puternică pe care o ai te vor sprijini în orice încercare !”
Acum, la sfîrşitul rîndurilor, mîhnit şi cu o inimă umilă, întreabă-te:
„Dumnezeule, eu acest cadou nu-l merit. De ce îl primesc de la Tine ?”
La aceasta Dumnezeu cu bucurie îţi răspunde: „Dar încă nu simţi ? Încă nu ţi-ai dat seama ? De aceea primeşti acest cadou de la Mine, pentru că Eu TE IUBESC pe tine !
Si pentru ca tot sintem la capitolul acesta, postez si eu o povestioara din care reiese iubirea Creatorului fata de creatia sa, cum ne vedem noi de multe ori dar cum ne vede Dumnezeu, faptul ca oricit de lipsiti de valoare parem uneori, in ochii Lui sintem valorosi:
Într-o zi, cînd ajungi în faţa uşii tale, găseşti un pachet. Este împachetat frumos şi următoarele cuvinte sînt tipărite pe cutie: „cadou de la Creatorul Tău, Dumnezeu”. Nerăbdător, intri în casă şi imediat despachetezi cadoul. În cutie, găseşti o oglindă şi un bilet pe care scrie următoarele:
„Draga Mea Creaţie,
Această oglindă ţi-o dăruiesc pentru ca să stai în faţa ei şi să te priveşti în ea. Te observi ? Îţi vezi faţa obosită, îţi vezi desele şi măruntele riduri ? Îţi vezi ochii aprinşi în care la sfîrşitul zilei doar o sclipire se mai poate observa ? Îţi vezi inima, sentimentele profunde, sufletul întristat sau bucuros ?
Acum dacă te-ai privit suficient, te rog, şterge oglinda şi uită-te din nou în ea. Îţi voi spune cum te văd Eu pe tine !
Creaţia mîinilor Mele !
Eşti un fir de praf, dar eşti preţios în ochii Mei. Cînd ochii Îmi cutreieră Pămîntul, inima îmi saltă de bucurie atunci cînd Îmi aţintesc privirea asupra ta ! Văd în tine iubirea pe care o manifeşti faţă de Mine, bucuria cînd îţi reuşeşti propusele. Văd frumuseţea zîmbetului tău, sinceritatea inimii tale, ajutorul pe care îl oferi. Văd cum zi de zi, pe Mine mă cauţi, vorbeşti cu Mine, Mă glorifici cu gura ta. Dar şi altceva mai Văd.
Văd că eşti terminat şi obosit, sau că, corpul ţi-a slăbit din cauza unei boli. Văd ceea ce simţi ! Ştiu că deseori simţi că această lume doare, că nu mai suporţi, că te dai bătut, ţi-e frică, inima ţi-e tristă. Văd încercarea ta de a rămîne în picioare. Văd cum inima şi mintea luptă pentru ca pe mine să nu mă părăseşti. De aceea mi-ar plăcea să ştii: cînd plîngi tu, plîng şi Eu, cînd te bucuri tu, Mă bucur şi eu. Te rog, lasă-Mă să te ajut, să-ţi ofer ocrotirea Mea părintească. Vindecare îţi ofer, alinare, zidire sufletului tău.
Te cunosc ! Te rog NICIODATĂ să nu Mă părăseşti. Prietenia noastră şi credinţa puternică pe care o ai te vor sprijini în orice încercare !”
Acum, la sfîrşitul rîndurilor, mîhnit şi cu o inimă umilă, întreabă-te:
„Dumnezeule, eu acest cadou nu-l merit. De ce îl primesc de la Tine ?”
La aceasta Dumnezeu cu bucurie îţi răspunde: „Dar încă nu simţi ? Încă nu ţi-ai dat seama ? De aceea primeşti acest cadou de la Mine, pentru că Eu TE IUBESC pe tine !
Da, stiu, aici ar trebui date texte...daca stiti alt loc mai bun unde sa pun clipul de mai jos, dati'mi de veste: Imbratisari
Frumos clip, cum spunea si un trecator..."ar trebui sa participam mai multi...in felul acesta ni se imbogateste sufletul"
In rest... sa iubim cum iubeste Dumnezeu.Traim in pacat zi de zi, ani de ani...cu toate astea Dumnezeu ne iubeste si ne iarta chiar si dupa 100 de ani.Putem incerca si noi cu o persoana necunoscuta sau macar cu persoana de linga noi?Atunci putem spune ca iubim cu adevarat...dezinteresati.
In rest... sa iubim cum iubeste Dumnezeu.Traim in pacat zi de zi, ani de ani...cu toate astea Dumnezeu ne iubeste si ne iarta chiar si dupa 100 de ani.Putem incerca si noi cu o persoana necunoscuta sau macar cu persoana de linga noi?Atunci putem spune ca iubim cu adevarat...dezinteresati.
Bubu, "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Daca ne-am ridica la inaltimea acestor cuvinte!
Da, cuvinte simple si arhicunoscute.Dar in spatele lor ca si in spatele altora se ascunde o parte din sensul vietii.De cite ori sa iert persoana de linga mine?...raspunsul il avem in citatul de mai sus a lui Andra.Noua ne e greu sa iertam(mereu) dar sa mai si iubim... ca pina la urma despre asta este vorba.Despre iubire, dragoste si nu numai fata de persoanele care ne raspund tot cu bine...ci fata de tot ceea ce ne inconjoara.Recunosc ca de f.multe ori reusesc sa iert persoane care mi-au facut mai mult sau mai putin rau...si asta in mod constant, dar simt ca lucrul asta nu vine de la mine ci vine ca o forta divina mereu.Ramin totusi la parerea ca Iubirea este un lucru divin si daca nu ai cunoscut pe Dumnezeu nu poti sa spui ca ai iubit....poate ca se cheama altfel ceea ce simtitm dar nu iubire.O iubire care azi este si peste 30 de ani nu mai este datorita unor situatii...asta nu a fost iubire....Dumnezeu nu este ca un pahar cu apa din care sa bem numai cind ne este sete, Dumnezeu trebuie sa fie un mod de viata...si de aici trebuie sa ne aflam noi scopul nostru in aceasta viata.
Si acum un citat despre iubire:
" Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine celor care vă urăscşi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc; căci el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?"
Si acum un citat despre iubire:
" Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă bleastămă, faceţi bine celor care vă urăscşi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc; căci el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?"
A iubi înseamnă a ierta. - Părintele Savatie Bastovoi
A iubi înseamnă a pierde controlul. - Paulo Coelho
"De fiecare data cand ierti, tu dizolvi o conditie pe care ai impus-o propriei tale capacitati de a iubi." - Paul Ferrini
A iubi înseamnă a pierde controlul. - Paulo Coelho
"De fiecare data cand ierti, tu dizolvi o conditie pe care ai impus-o propriei tale capacitati de a iubi." - Paul Ferrini
A iubi inseamna a te identifica cu persoana iubita (Francois de Sales).
A te ruga inseamna a-ti varsa sangele (Sfantul Siluan Atonitul, http://sfantulioancelnou.trei.ro/carti/Sfa...smereniei1.htm).
"Viata inimii este dragostea, iar moartea inimii sunt inrairea si vrasmasia impotriva fratilor. Domnul pentru aceea ne tine pe pamant, ca se ne patrundem inimile noastre intru totul de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele. Aceasta asteapta El de la fiecare dintre noi. Acesta este scopul existentei lumii". (Sf. Ioan de Kronstadt).
A te ruga inseamna a-ti varsa sangele (Sfantul Siluan Atonitul, http://sfantulioancelnou.trei.ro/carti/Sfa...smereniei1.htm).
"Viata inimii este dragostea, iar moartea inimii sunt inrairea si vrasmasia impotriva fratilor. Domnul pentru aceea ne tine pe pamant, ca se ne patrundem inimile noastre intru totul de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele. Aceasta asteapta El de la fiecare dintre noi. Acesta este scopul existentei lumii". (Sf. Ioan de Kronstadt).
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.