Calfa ai gasit ceea ce cautam si eu: exista o anumita echivalenta a celor doua explicatii in discutia noastra de aici, termenii s-au cam amestecat
Dar in acceptiunea generala consider Model ceva strict definit, cand esti intrebat spui fara ezitare: tatal este modelul meu in viata (chiar am un amic care declarat isi are tatal drept model).

Am zis ca nu mai postez, da' nu ma poci abtine, ma mananca limba: explicatie pentru MIA, de ce cand spunem modele ne gandim la oameni de cultura - in special poeti, prozatori, filozofi - umanisti!
1. Construcţia statului român a fost un proiect politic al intelighenţiei româneşti atât în secolul XIX, cat şi în secolul XX. Iar acest lucru se verifică pentru întreaga Europă de Est şi centrală (Eyal, et. al. 2001). Ceea ce este specific este evoluţia istorică a acestei intelighenţii: orientarea ei spre literatură şi filosofie.
Structura capitalurilor care propulsau în câmpul politic până pe la 1870 era următoarea: (1) prestigiu dobândit la 48 sau 56, sau (2) studii în afară + status social. (Lazăr 2002). Cum statul român este o creaţie de sus în jos, adică nu o creaţie a unei clase capitaliste, ci a unei intelighenţii, intelighenţia nu avea de ce să se specializeze în domenii ca şi chimia sau fizica, de vreme ce nu aveam o industrie semnificativă, ci Ro. era o ţară agrară. În occident, unde aristocraţia se instruia domeniile neexacte, domeniul umanist era un teren vast, umbrelă, în care, din motive de evoluţie a câmpurilor culturale de acolo, literatura şi filosofia erau curentul principal. Prin urmare intelighenţiei românească învăţa în primul rând literatură şi filosofie, iar limbajul dezbaterilor de natura ideologică din ţară, prin urmare, era tot umanist. Acest limbaj putea să aibă şi priză în spaţul public din aceea perioadă, pentru că era unul relativ accesibil pentru clasa de mijloc şi sus. De exemplu teoria formelor fără fond a emers din câmpul literar!

2. Astfel câmpul umanist s-a impus ca un câmp cultural central în Ro. Erai o persoana cultă dacă erai instruit în domeniu umanist. Totuşi cum se explică persistenţa acestei centralităţi. Câmpul politic s-a autonomizat după 1870 de cel intelectual (Lazăr, 2002). Au intervenit mecanisme de "dependenţa de cale" (North, 1990), mecanisme de "lock-in" � de blocare pe o anumită configuraţie a forţe dominante. Satul român este la sfârşitul secolului XIX şi începutul sec. XX un stat slab, pe marginea crizei fiscale, cu probleme sociale majore. El trebuia încă construit, iar clasa capitalistă, discutata burghezie română, încă se lăsa aşteptată. Construcţia revenea tot intelighenţiei, care propunea căi posibile de parcurs pentru cei din câmpul politic. Se poate chiar ca intelectualii să îi fi marginalizat pe burghezi din cercul de putere. Insa acuma apare o noutate, dezbaterile trec încet, încet spre un limbaj al ştiinţelor socio-umane, chiar dacă el a provenit la începutul acelui secol tot din câmpul umanist. Până la sfârşitul perioadei interbelice avem două domenii importante în câmpul cultural, nu unu: cel umanist în continuare şi cel al ştiinţelor socio-umane.

3. Apare comunismul. Din nou un mecanism de selecţie instituţională intervine pentru a continua dependenţa de cale. Discursul socio-uman este eliminat pentru că el era prea periculos pentru stabilitatea idologică a regimului (de.ex. se interzice sociologia). Limbajul umanist devine limbajul propagandei şi în acelaşi timp al dizidenţei. Devine singura metodă de exprimare legitimă, chiar dacă era supusă şi ea cenzurii.

4. În perioada post-comunistă este domeniul dominant în cultura română. După atâta timp câmpul umanist devine o emblemă naţională. Multă istorie şi multe "vitejii" îl legitimează. Încet, încet însă apare şi un discurs al ştiinţelor socio-umane. Dar mai firav. Nu acelaşi lucru se întâmplă în alte ţări post-comunsite. De exemplu în Ungaria discursul central şi în comunism şi acum este cel al ştiinţelor socio-umane.

Gata, o intind sa nu ma vada exergy!
Edit: nu sunt tati cuvintele mele, dar nu pot sa spun sursa!

Marius, nu vrei mai bine sa bem un vin, ca pe mine m-ai ametit cu postul asta??!!!

Traditionalul pahar de seara e la post! Hai noroc!
Edit: omu' intreba de ce ne alegem modelele dintre oamenii de cultura! E, si io am gasit o iecsplicatie intelighenta! Ce era sa spun? Ca nu ne duce capu' sa alegem altii?

Prea intelighenta iecsplicatia. Hai, tu, cum nu ne duce capul?

Uite, mie imi place si Daianu, Cristi Tabara, Cozmin Gusa (rog pe stiu-ei-cine sa nu-mi sara in cap ), Marie Rose Mociornita - chiar ma temeam ca nu imi vine in minte si o femeie - sincer, o admir pe tipa asta... Vezi, astia nu sunt chiar oameni de cultura. Si mai sunt, dar taman cand vrei nu iti aduci aminte.

Stiu io un filfizon, pardon filozof, dar nu il spun ca are poprire pa averi!
Acum, eu rad, dar e trista treaba - ca oamenii astia cu ceva inteligenta nu au sarmul celor practicieni, nu prea prind la plebea proletara vorbele alese si frumoase. Tot mai interesante sunt frazele cu "d,d,d,...", sau cum scuipa aia seminte, sau cum se lauda pseudo-femeia aia de Nichita - o alta supervaloare mult mediatizata ca le sparge nasul unora. Cultura a fost intotdeauna indigesta pentru multi!

Da, am vrut sa subliniez ca ai dreptate cu oamenii de cultura la noi si din alte domenii in vest si sa incropesc o explicatie de ce!

solutia e sa insisti si sa te gandesti unde ai gresit. Trebuie analizata cauza si nu efectul.
Pana acum nici macar nu s-a incercat o apropiere a oamenilor de cultura. A fost doar un simulacru de apropiere, un fel de a se simti impacati cei care produc cultura. 'Am incercat dar e imposibil sa-mi apropii toparlanii'. E mai placut sa stai izolat intr-un cerc de oameni asemeni tie decat sa faci misionariat printre cei simpli. 'Iar eu raman in sfera mea nemuritor si rece'.

Un exemplu de cum se vorbeste pe limba poporului si cum se fac emisiuni tv: Aseara am dat intamplator pe Rai uno si am vazut o emisiune de-a lui Celentano (Rockpolitik, se pare ca va fi in fiecare joi seara). Invitat Roberto Begnini, actorul, care s-a strambat in stilul caracteristic, pe limba poporului, glume...dar si chestii serioase pe alocuri. Alt invitat Ramazzoti. Catari Celentano, Eros, o trupa din sudul Italiei cu o muzica interesanta. O emisiune de divertisment cum la noi nu vezi. De aici incepe totul, nivelul cultural al emisiunilor pentru publicul larg.

Seara tarziu, tot la italieni dar pe alt canal, interviu cu Depardieu la Jurnal special. Nu e nevoie sa-l descriu pe Gerard, e un spectacol in sine. O discutie spumoasa care m-a tinut cu sufletul la gura pana la final. Despre teatru, despre film, despre mancare, despre actritele cu care a jucat, a si fredonat ceva... absolut natural, nimic fals, nimic crispat. Sunt convins ca Depardieu e un model pentru multi datorita modului firesc in care comunica. Dar face cultura inteligibila, e om si nu traitor in sfere inalte, oamenii simpli il percep, n-au nevoie de traducator ca sa inteleaga. Il vezi, e fascinant, iti place, te atrage sa-l vezi si la teatru in chestii serioase, mai vezi un film cu el, unele mai usurele altele mai serioase...Asta e felul in care 'furi voturi' de la Jiji si le bagi in urna culturala.

Da, pentru asta ar trebui ca posturile tv comerciale sa fie de acord sa aiba invitati in emisiuni oameni care sunt nu numai populari, ci si de la care ai ceva de invatat. Din pacate, la noi se perinda pe 'sticla' cam aceleasi personaje, care mai de care mai ignorante, ca sa nu le zic altfel...

Pana nu uit, mi-am adus aminte de inca o persoana care imi lasa o impresie placuta cand apare la vreo emisiune, Madalin Voicu. E o placere sa il asculti pe tipul asta, pentru mine cel putin. E cult, relaxat, vorbeste si pe intelesul tuturor...

sigur ca e si vina posturilor comerciale dar nu numai.
ia la rand posturile romanesti si ai sa vezi destule emisiuni cu oameni de cultura romani si nu numai. Garantat 100% pe TVR1 e una dintre emisiunile bune de acest gen, mai sunt si altele. Inclusiv Dl. Patapievici are o emisiune parca tot pe TVR. Din pacate multi oameni de cultura apar crispati, cu fete de sfarsit de lume. Veselia e considerata la noi cumva apanajul prostimii, noi cei de sus sunte seriosi, nu ne putem bucura. Normal ca majoritatea schimba canalul in acest moment, dupa ce ca te chinui in viata sa te mai agreseze psihic si filosofia elitista. Asta se intampla oriunde in lume, nu numai la noi.
Alta problema mare este discrepanta dintre restul emisiunilor si cele culturale. In exemplul de mai sus, nu intamplator, am inceput cu o emisiune de divertisment de mult mai buna calitate decat ce avem noi. Si asta pentru ca nu avem realizatori buni, creatori buni de emisiuni. Altfel, si ei au gagici decorative, dar chiar daca n-or fi mai destepte decat ale noastre nu se prezinta la TV ca si cum si-ar vinde corpul. E un je ne sais quoi pe care nu pot sa-l explic dar e real. Cultura de masa este problema la noi, daca se ridica nivelul aici atunci si spre cultura de varf vor veni mai multi. E normal asa, evolutia e graduala. Si orice intelectual normal de oriunde se mai si amuza, aceste emisiuni sunt privite inclusiv de nume culturale care asa cum spuneam nu considera rusinos sa se coboare la mintea celorlalti. Pentru ca sunt oameni nu calugari asa cum pozeaza (sau nu) unii oameni de cultura de la noi.

PS: si mie imi place Madalin. Chiar si cum canta cu trupa lui de blues Mi-as dori sa-l vad mai des si pe Iures.

asta nu pace nimanui, era vorba de faptul ca are un discurs pertinent si placut. Dar nu e cazul sa ne oprim asupra lui prea mult pentru ca nu e reprezentativ. Nefertiti cred ca l-a mentionat in legatura cu divertismentul acceptabil asa cum l-a luat si eu.

Da, ma referam la el ca un personaj digerabil... in comparatie cu unii elitisti.

Iar amintirile lui de beizadea... asta e, invidiosilor, daca asta a fost soarta lui! Niciodata nu am inteles genul asta de carcoteli, ca ala a dus-o bine, ca ce viata placuta avea... Ca sa nu mai spun ca povestile alea le-ati auzit la OTV.
Si chiar canta fain!

apropo de cantare, Taverna mi se pare de asemeni o emisiune de calitate. E o adevarata placere sa o urmaresc.

Marita regina asa e, invidia urla-n oameni
Pe mine unul ma lasa rece amanuntele astea. N-am avut parte de ce a avut el, dar sa nu uitam ca tatal lui i-a asigurat acele conditii prin arta si nu prin activism politic. Cum e cand vezi oameni de cultura actuali si cu pretentii mult mai mari decat Medelin, ajunsi brusc 'cu stare' si ahtiati dupa functii administrative si politice? oare sunt mai curati pentru ca nu-si povestesc aventurile de privilegiati ai regimurilor? Tragedia e ca astia considera ca li se cuvin ca o rasplata a valorii lor cand de fapt rasplata ar trebui sa le vina din ceea ce spun ca produc si nu din privilegii de asemenea natura. Diferenta fata de trecut cred ca e data doar de o doza mai mare de ipocrizie.

La Taverna ma uit si eu din cand in cand... dar, la fel, stiu o gramada de oameni care stramba din nas cand aud genul de muzica de acolo. Si mai sunt unele emisiuni interesante. Daca ma gandesc bine, majoritatea sunt pe mult-blamatul tvr 1 sau 2. Totul e sa te intereseze, insa.

ma rog, depinde de fiecare aici. daca esti sclavul unor idei preconcepute sau daca te uiti doar la ce e de bon-ton atunci asta e. De altfel aici am auzit pentru prima oara despre Coelho ca e de fite si Cartarescu de snobi. Mi se pare o clasificare absolut originala a literaturii, e un criteriu de valoare absolut. Din pacate unii chiar o fac si pierd zic eu. Coelho am citit absolut intamplator cu mult inainte sa devina fashion pe la noi (prin '94?) iar pe Cartarescu il astept sa depaseasca statutul de literatura de bon-ton (glumesc,l-as citi dar din motive obiective nu am acces deocamdata la piata romaneasca de carte)
Revenind, nu vad ce-as avea cu tvr1, 2 sau protv. In principiu imi selectez emisiunile si nu sunt sclavul unui canal anume pentru ca e 'mai democrat si mai independent'. imi place sa cred ca am capacitatea sa judec singur ce e bine si ce e rau si nu sa ma ghideze moda.


Gusturile muzicale in schimb sunt diferite de la om la om, cine nu agreaza genul asta e. Mie imi place, eu cam ascult de toate si nu am modele (a se citi sabloane) nici aici Imi place muzica preclasica si clasica (incep asa pentru ca da bine la subiect ) dar am fost rocker serios cu ceva vreme in urma si sunt inca fidel genului (nu orice). Ascult si tot felul de alte muzici pe care mi-e greu sa le incadrez intr-un curent anume. Ascult iarasi cu placere jazz dar nu orice, iar la o petrecere cu prietenii si ceva vin fiert la gura sobei merge si muzica lautareasca (a nu se confunda cu manele)
Muzica dance merge la petreceri dar n-am mai avut una de vreo 100 de ani, mai precis de la revelionul trecut

Problema - romanilor, sa zicem - e ca sunt atrasi doar de chestiuni usoare si sclipitoare, care nu solicita mintea prea mult. Desi, cred ca fiecare societate s-a confruntat cu asta la un moment dat. Doar ca noi parca nu reusim sa depasim faza asta, ba chiar ne place prea mult. Si cand incepi sa te complaci devine periculos.

Despre gusurile personale, la modul general, nu mai spun nimic, ca sa nu imi sara iar careva in cap.

in toata lumea e asa, chestiunile usoare si sclipitoare atrag majoritatea. De altfel sunt si promovate intens, societate de consum, nu?

Asta e culmea, sa ajungi sa te feresti sa-ti spui preferintele pentru ca-ti sar altii in cap. D'asta ramanem in stadiul de care spui. Si imi intaresti convingerea ca exista niste trenduri in societate si daca nu te incadrezi esti automat exclus. E paradoxul nostru cred, dupa ani de interdictii si cenzura am ajuns sa fim terorizati de cenzura snobilor si a incultilor. Cultura romaneascaeste inca dominata de auspicii rele, daca nu exista libertate de exprimare e grav.

MIA

Fiecare om de la care am invatat ceva mi-a fost model. Fara sa copiez intru totul persoana, am observat si preluat, ajustat mie bineinteles, unele moduri de a actiona sau de a gindi.
Sigur ca e frumos sa ai ca modele oameni de cultura. Dar pentru unii e chiar un lux. Ca daca omul e sarac lipit si sta cu Coehlo in brate ne suparam si ne otarim la el sa mearga sa-si faca un rost sa nu stea pe banii statului.
In momentul asta de viata (si nu stiu sincer daca ma mai incadrez in categoria "tineri") modelul meu este undeva intre Alice Schwarzer si Sonya Kraus. Ar fi prea mult de scris de ce ...

Da, din pacate este un punct pus pe unul dintre "i"uri. Cenzura, proletcultura si accentul pe imaginea exterioara ("afara'i vopsit gardu', si'nauntru ...") au cam format un "om nou". Nu e el cel din "caietul de sarcini" al comunismului, dar e o realitate.

Asta e o justificare comoda a lipsei momentane de valori culturale in numar mare. In cei 60 de ani au fost destui oameni de cultura valorosi. In cei 50-60 de ani a fost ingradit dreptul la libera exprimare dar nu si cel de a gandi. Celebra literatura de sertar s-a dovedit ca n-a existat niciodata. Si cine a vrut sa scrie a scris. Si chiar s-au publicat si carti mai incendiare in perioada comunista. Si pana la urma nici nu stiu daca e lipsa sau o anumita grupare de 'elitisti' s-au erijat in cenzura nationala a bunului gust literar si care de fapt isi promoveaza operele lor lasandu-i pe altii valorosi deoparte.
Si mai este un aspect: nu stiu de ce la noi cultura este considerata reflex doar cea literara si arta dramatica. Mai sunt insa si alte categorii de oameni de cultura care sunt trecuti cu vederea: pictori, compozitori, chiar si interpretii de opera sunt lasati la o parte desi sunt destui valorosi ce canta pe alte meleaguri.

Mia nu aveam pretentia sa-i spun pe toti, semnalam doar lacuna. Orasul Brasilia e un exemplu de arta urbana, Barcelona e marcata de Gaudi si exemplele pot continua.
Arhitectii ar putea schimba total fata oraselor romanesti, daca va reusi vreunul sa schimbe in bine Bucurestiul declar de pe acum ca-l iau drept model in viata.

Nefertiti stiu ca tu glumesti, dar cand aud asta spusa la tonul cel mai serios de diversi ayatolahi ai culturii romane contemporane mi se pare o idiotenie crasa. E cel mai bun exemplu de infatuare pasiva, o scuza perfecta pentru a lasa totul asa cum e. Eu pun pariu ca orasul poate fi remodelat din mers si inca foarte bine. Se construieste intens in ultimii ani si daca ai un plan de urbanism atunci in 10 ani maxim orasul arata altfel. Blocurile urate de locuit se pot reface la fatada (inclusiv vopsite in ate culori decat eternul cenusiu bacovian) refacand in acelasi timp si izolatia termica (cu economie de energie la incalzire). Un program bine facut de reabilitare estetica si termica a blocurilor de locuit ar avea un impact imens. Da' noi avem alte planuri marete asa cum am mai spus: formula 1 pentru popor la casa poporului , Bucuresti de 10 ori mai mare esti etc.

ceea ce spun eu nu sunt carpeli se cheama reabilitare si se practica si in tari civilizate.

Sigur ca pentru orice arhitect ar fi mai bine sa faca totul de la 0, sa-si impuna stilul propriu. Dar adevarata valoare se dovedeste la greu, atunci cand preiei o imagine de cosmar si o redai esteticului. Aici si-ar arata valoarea un arhitect pentru ca e mult mai greu sa ajungi la ceea ce doresti pornind de la date initiale mai putin favorabile. Iar costurile sunt mai mici.
Ceea ce spun eu implica costuri mult mai mici decat constructia din temelii, implica participarea proprietarilor sprijiniti cu facilitati fiscale (deci nu numai bani de la buget) si ar reprezenta o buna cosmetizare a ceea ce avem acum. Daca exista un plan de urbanism bine facut la cladirile ce abia se construiesc poti impune reguli de la inceput astfel incat sa corespunda viziunii viitoare a orasului. Asa cum spuneam piata de constructii in orasele tarii (si in special in Bucuresti) a luat avant si se va dezvolta mult mai rapid dupa 2008. Sunt destule zone unde exista teren viran sau cosmelii (cine stie de ex. zona Buzesti cred ca-mi da dreptate).

Exercitiu de imaginatie:
-inchideti ochii 5 min. si ganditi-va la zona cea mai cunoscuta voua din oras.
-cu un efort de vointa stergeti din peisaj gunoaiele pe care le vedeti zilnic si curatati complet praful adunat de secole pe rigole si trotuare.
-acum cand totul e curat in jur incepeti sa colorati (dupa gust) cladirile altfel decat cenusiu. nu uitati sa indreptati colturile si balcoanele. Adaugati termopane si scoateti balcoanele inchise.
-creati zone verzi oriunde exista loc pentru asa ceva.
-zonele de colectare a gunoaielor care astazi se cheama parcuri de cartier amenajatile asa cum ar trebui sa aratae niste parcuri: pomi, iarba, leagane, balansoare, bancute, zona cu nisip pentru copii mici.
-cand ati terminat toate astea puneti in mijlocul lor oamenii si cu un efort imens de vointa imaginati-i ca se comporta cum ar trebui: nu distrug nimic, copii se joaca in parc, unii stand in balcon servind o bere (sa zicem ca e vara si deoarece nu mai e praf lumea poate sa stea in balcoane deschise si sa bea o bere fara pericolul de a-si umple gura cu pamant).

Ce ziceti acum? Simtiti inca nevoia sa vedeti realizari deosebite in jur (statui marete sau biserici monumentale) sau e suficient asta? Eu cred ca asta e arta urbanistica, sa te simti confortabil in oras.

conform cocoselii romanesti ne asteptam sa avem un oras SF, dar nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Eu m-as declara super fericit daca Bucurestiul ar fi curat si cladirile de locuit reabilitate dupa cum spun. Iti garantez ca s-ar schimba in bine si din alte puncte de vedere, inclusiv al calitatii umane, numar mai mare de turisti, incredere mai mare in caracterul civilizat al tarii careia ii este capitala.

Ok, ok... eu am facut doar o afirmatie generala.
Ce spui tu e corect si probabil m-as multumi si eu cu un Bucuresti precum cel imaginat de tine, problema este ca asta nu se va intampla. Cel putin nu intr-un interval de timp apropiat.

de ce sa nu se intample? eu continui sa cred in asa ceva. Daca oamenii ar fi capacitati intr-un astfel de proiect initiat de primarie eu cred ca peste 60% ar sustine concret o asemenea campanie. Pentru a reduce costurile se pot imagina diverse scheme financiare, inclusiv instituirea unor ore de lucru in folosul comunitatii pentru toti.
Cu alte cuvinte ne lipseste inca modelul omului gospodar din administratie. Eu sper sa-l avem, rasplata lui ar fi un mandat extrem de lung si intrarea in istoria orasului.

Pai, cred ca o sa murim cu speranta in brate. Eu astept momente din astea glorioase de 15 ani si degeaba... La primaria generala a fost odata Basescu, da? Chiar am crezut ca va face ceva bun. Ei bine, cum a venit, asa s-a dus. Cu mici exceptii. Iar acum chiar nu mai cred in minuni. Vad cum orasul asta se degradeaza pe zi ce trece. Sigur, o sa mi se spuna ca sunt prea pesimista. Se prea poate, dar nu imi da nimeni motive sa fiu altfel.

era normal sa speram la venirea lui Basescu. Inaintea lui au fost Lis si Halaicu. Nu pot sa spun mai mult pentru ca ma cenzureaza moderatorul dar cine-i cunoaste stie Statistic vorbind ar trebui sa vina si unul normal in curand. Dupa Videanu, bineinteles.

Moderatorul ... observa ca v-ati departati putin de subiect:

am deviat un pic de la subiect, dar pornisem de la faptul ca si arhitectii sunt oameni de cultura ce pot reprezenta modele iar schimbarea imaginii unui oras poate fi considerata o opera de arta.
Imbucurator ce zici despre anumite zone din Bucuresti, dar vorbeam despre planuri de urbanism si imbunatatiri in aceeasi masura in toate zonele orasului. Altfel nu poate fi ceva de durata, mizeria din jur va coplesi din nou zonele curatate. Ne trebuie o solutie generala, uniforma si nu oaze izolate.

M-ati uimiiiit cu topicuuul astaaa! dar cred ca sunteti euclidieni si in chestiunea asta si tocmai de aceea va trebui sa va iubeeesc infiniiiit! In ce fel puneti problema unui model, MODEL? Dar ce este aceea MODELARE? Cum se instructioneaza modelarea? De ce folositi euclidianismul intr-o chestiune atat de delicataaaa?
Vreti un ADEVAR? sa va dea Bufnila un ADEVAR sa vedem ce faceti cu el:

1: IMAGIKON:
http://www.sffbd.ro/imagikon/arhiva/

2. WORDMASTER:
http://www.sffbd.ro/wordmaster/arhiva/

Am construit aceste doua UNICE reviste romanesti-internationale cu niste tineri talentati. Au publicat acolo multi scriitori de pe alte meridiane. Le-am demonstrat tinerilor ca pot fi ei MODELE ca pot fi LIDERI de eveniment digital. I-am pus in legatura cu lumea larga de la egal la egal. Le-am lasat conducerea INTEGRAL. Si Proiectul s-a oprit. De ce? DE CE?


Vorbiti despre MODELE induiosator. Aveti vreo solutie? Eu am incercat o solutie. Daca aveti sau stiti tineri curajosi care vor sa reia proiectul, OK, va pot pune in legatura cu Dan Marius Sabau la care se afla arhiva. Proiectul poate continua. Americanii m-au intrebat daca e vorba de o Companie! Le-am spus adevarul: era un proiect bufniliana care tintea ca tinerii sa treaca de furcile caudine euclidiene si sa invete rapid sa fie LIDERI.
Proiectul s-a oprit pentru ca tinerii din Romania nu au un transfer de valori ca n-au de unde. VALORI pe masura momentului. Lasati plansetul, tigrilor, treceti la fapte.
Avem nevoie de o multime de lucruri. Modelele sunt in voi insiva.

Tinerii trebuie sa invete ei insisi sa fie MODELE. Asta e nenorocita noastra de istorie. ADEVARATUL MODEL sunt Oamenii de Actiune! Vad ca faceti confuzii majore in ceea ce priveste fenomenologia MODELARII.
Va iubesc din pricina asta.
Adevarata MODELARE nu se produce euclidian prin oglindire cin prin ACTIUNE! Lumea-De-Hartie a creat false MODELE. Spiritul de Navigatie e important si vital!

Ovidiu Bufnila
consilier de imagine

In cultura romaneasca modele tinere dupa care sa ne ghidam sunt putine , personalitatiile cunocute de tinerii sunt : Adi de la Valcea , Adi de Vito , Vali Vijelie si lista poate continua cu analfabeti .
George Pruteanu e un model , experienta de viata si numarul mare de cartii citite iti da un raspuns la fiecare intrebare . Incearca sa pastreze o limba curata , daca pot spune e impotriva neologismelor .
Oamenii il huiduie , il considera paranoic, dar cred ca Vadim Tudor pe alocuri spune adevarul si e adevarat ca e un gica contra in multe cazuri ,dar spune si adevarul .
Cristian Tudor Popescu om politic de mare valoare , vede evenimetele din afara spune lucrurilor pe nume , discursurile acide in care intra are un sambure de adevar .

Despre cultura si modele ,unele din ce in ce mai "prafuite" si anoste am gasit un articol al lui Razvan Exarhu care argumenteaza cum nu se poate mai bine si punctul meu de vedere.


EXARHU: DJ Vasile - academician!
Razvan Exarhu



DJ Vasile este un tip care, dintr-un anumit punct de vedere, fumeaza poate prea mult si pierde prea multe nopti. Tocmai de aceea, am purtat o conversatie aparent incoerenta, deci foarte placuta, intr-un club de jazz, dupa un concert incredibil de misto.

Si, la capatul ei, mi-a spus ca nu pe el, pe Vasile, trebuie sa-l felicit pentru muzica, ci pe Vlaicu, contrabasistul care acum canta la laptop, si pe ceilalti muzicieni. El este doar un catalizator. Mi-a repetat razand ca dupa o revelatie, bai, asta sunt: Ca-ta-li-za-tor.

Pe urma am improvizat niste sinonime ca: facilitator sau bio-degradator. Ar merge si transformator eclectic, dar sa nu uitam ca radem, glumim, insa numai in cadrul incintei.

L-am ales pe DJ Vasile pentru ca mi se pare cel mai fericit element de contrast alaturi de moliile care stau si rontaie din nobila carpeta a vietii spirituale locale.

Toata tara e din cand in cand in jale si se ingrijoreaza pentru tinerii care nu vor sa guste din acest simulacru jenant, numit generic cultura si arta.

Cred ca emisiunile culturale sunt printre cele mai proaste productii TV, iar invitatii lor printre cele mai neatragatoare prezente pe sticla. Ai zice ca sunt luati la intamplare din publicul nefericit care aplauda degeaba pe la show-uri.

In afara de cele cateva prezente consacrate pana la abuz, rar am vazut o figura sau un vorbitor care sa genereze credibilitate in fata unui tanar. O mutra, un discurs si poate o aparitie care sa te faca sa aspiri sa pui mana pe o carte, ca sa ajungi si tu sa vorbesti tampenii despre Vasile Alecsandri la ore de minima audienta.

Sa ma scuzati, dar dupa ce au sa dispara toti cei care participa la evenimentele culturale si care, oricum, nu dau semne ca s-ar simti prea bine, cine ne va mai arata gleznele albe si ciorapeii prea scurti si cazuti?

Ma simt foarte stanjenit cand il vad pe nu stiu care academician la televizor, transpirat de emotie, imbracat de parca ar fi mers sa cumpere morcovi degerati din Obor si cu niste izmene de nadejde ghicindu-i-se sub pantaloni.

Oameni tristi si urati, necomunicativi, plicticosi, marcati de marginea in care sunt siliti sa reziste, imbracati de parca i-ar fi sfatuit Elena Ceausescu, compromit incet si sigur respectabilitatea, puterea de seductie a unui teritoriu al libertatii, in fond.

Marele merit al acestor obositori, in afara de ceea ce stiu, dar nu ne pot transmite, este si acela ca nu sunt in stare sa spuna nimic viu, sa nasca pasiune in cel care asista.

Ne-am obisnuit sa ascultam rabdator lucruri pe care le stim, sa tratam cu indulgenta plictiseala si impostura frenetica. Giram cu nepasare un experiment absurd de anihilare a bucuriei, a tensiunii benefice pe care ti-o induce confruntarea cu o descoperire emotionanta, rascolitoare in orice caz.

Ma refer la acea stare de exuberanta densa pe care o traiesti alaturi de o carte care te tine treaz pana o termini, alaturi de toate gesturile creative care iti izbesc mintea si sufletul de toti peretii - si-ti pare bine.
Mizeria pe care (o) si in care traim pare sa separe drastic oamenii de faptele vii.

Deoparte sunt necroforii si mumiile sfintite cu care sperie lumea pe la TV si prin muzee, de cealalta parte sunt cei care inventeaza, care transpira si inspira aerul timpului pe care il traiesc. Pe acestia, inca putini si rasfirati cum sunt, indiferent de arta lor, ii reprezinta aici, mai mult sau mai putin nimerit, DJ Vasile, numit de acum El Grande Catalizator.

Pentru ca, in amortirea asta nenorocita in care suntem sfatuiti sa ne simtim foarte vii, avem nevoie sa functionam unii pentru altii ca niste catalizatori. Si catalizatoare, evident. Sau, daca nu vreti sa va stie lumea de catalizatori, puteti incerca un alt cuvant, la fel de bun: ferment.

Iar daca nu va intereseaza nici asta, faceti ca Dede, un boxer minoritar care si-a luat o cazatura de masina straina. Iar maica-sa l-a intrebat intr-o dimineata, de la fereastra: Haoleo, Dede, astea
te-a furat farurile sau le-ai bagat tu in casa? Ce era sa-i spuna la tiganca: le-am bagat io in casa, mamico. Cui nu-i convine, sa-si bage farurile in casa. Si in ochi.


sursa:ev zilei