, consider ca da, se poate.
Aducand fericire unui om, automat in sufletul tau se rasfrange ceva din fericirea acestuia, mai ales ca ai multumirea interioara ca tu insuti ai contribuit la aceasta.

contraste, ai apela cu aceeasi incredere la unul din specialistii amintiti mai sus, daca ai sti ca se afla in una din situatiile acelea?

Nu
M-as gandi ca daca psihologul nu a reusit sa se ajute pe el insusi cum va putea sa ma ajute pe mine ?
Iar un preot cuprins de patimi care sa-mi dea mie sfaturi nici atat.
Un om nefericit care sa ma faca fericita ? Daca ma ajuta intr-o situatie deosebita probabil ca da.Daca astept in ploaie fara umbrela si o cunostiinta nefericita trece cu masina si ma ia cu ea pana acasa, m-a facut fericita.
Insa din punct de vedere sufletesc nu cred.Un om nefericit nu trebuie sa-si strige tare nefericirea, se vede pe el, nu mai exista in el nici un pic de stralucire.Si atunci nu-mi ramane decat ori sa-mi intorc fata de la el ca sa nu risc sa devin si eu nefericita sau nu-mi ramane decat sa ma implic im problema nefericirii lui si atunci cum ar putea sa ma faca fericita el nefericitul ?

Da. Nimeni nu e perfect. Dacă vrea să ajute şi poate de ce nu? Orice mînă de ajutor întinsă e o binecuvîntare. Iar a ajuta pe altul înseamnă pe undeva că te ajuţi şi pe tine însuţi. Totul e să existe intenţie bună şi străduinţă de a şi face o treabă bună.

Vindecătorul rănit? Of, mai rău e cazul celui "rănit" care îmbolnăveşte nu vindecă. Şi sînt şi de ăştia vreo cîţiva...

ps: Thelma, nu se ştie de unde sare iepurele!...

Oh, cu siguranta. Uneori te agheti de orice mana intinsa si vezi de fapt ca este o imagina din oglinda.

Nu mai aminti...

Si asta e adevarat.

Un raspuns sec ar fi: daca poate, poate, daca nu poate, nu poate...
In fond asta e singurul raspus...real... Adica de ex. daca un doctor specialist in boli canceroase, e bolnav de cancer, un pacient bolnav de cancer, ar refuza sa fie vindecat de acest specialist, pe motiv ca el nu s-a vindecat singur?! Nu intotdeauna te poti vindeca singur, oricat de specialist ai fi...., iar motivele pot fi nenumarate si din cele mai stranii...
Dar intrebarea ta, se refera in special la tratarea bolilor sufletesti...
Aici, dupa umila mea parere, trebuie o mare deschidere si larghete sufleteasca, ca sa gandesti duhovniceste...
Iata, sunt multi preoti, doctori de suflete, care sunt cazuti in pacate, adica raniti sufleteste...
Pt. cei care sunt slabi in credinta, pt. cei care nu sunt ortodocsi, pt. ca nu cunosc dogma, dar indraznesc a se numi ortodocsi, un astfel de preot este pricina smintirii lor, si ei, in loc sa se aplece mai abitir spre credinta si spre studierea dogmei, ei aleg calea usoara a ateismului, a liber cugetarii sau a sectarismului, si se intorc impotriva ortodocsismului spunand ca iata, este o religie decazuta pt. ca exista in ea preoti decazuti...
Un mare parinte, intrebat odata de un mirean, ce sa faca daca vede un preot cazut in sant (sa-l mai respecte sau nu), acel parinte i-a spus, sa ia o patura si sa-l acopere ca sa nu-l mai vada nimeni si astfel sa se sminteasca si altii...
De ce unii preoti sunt plini de patimi? Din propria lor vointa? Umila mea parere este ca din slaba lor vointa, caci ispititi de diavol ei nu se opun cu nimic... Diavolul prin ei, castiga si pe altii, care se smintesc la vederea acestora...
Am auzit ortodocsi spunand ca nu se duc la spovedeanie, la un anumit preot, zicand ca acesta se imbata si ca se uita dupa femei si, prin urmare, preferea sa ramana nespovediti si neimpartasiti... Oare prin aceasta ei nu fac de fapt voia satanei, care dupa ce ca a invins pe preot, e pe cale sa invinga si pe mireni, indepartandu-i de la cele sfinte, si mai mult, dandu-le ganduri de marire prin aceea ca ei se cred mai buni decat acel preot si deci mai putin pacatosi? Daca ei, mirenii, ar zice vorba Sf. Apostol: "Doamne, eu sunt cel dintai dintre pacatosi!", atunci, cu aceste vorbe in gand si suflet, s-ar mai codi ei sa se duca la acest preot si sa se spovedeasca si sa ia Sfintele Taine? Daca rugaciunile mirenilor ar fi si pt. preoti, atunci, Dumnezeu, in marea Lui mila, ar pune in gura, chiar a unui preot beat, vorbe de duh, care sa duca la indreptarea credinciosilor, dar si a preotilor. Mirenii si preotii sunt frati intru Hristos... Asa cum preotii se roaga pt. mireni si mireni trebuie sa se roage pt. preoti. Rugaciunile pt. duhovnicul tau trebuie sa fie inaintea celor pt. parintii si copii tai, caci preotul este mai important pt. tine decat propriul parinte... Cati constientizam asta? Ne abandonam noi parintii trupesti daca ei cad in vreo patima? De obicei nu..., ba incercam sa-i ajutam.... Si atunci de ce ne grabim sa abandonam parintii duhovnicesti cand ei cad in patimi? Ba mai mult, nu depunem nici cel mai mic efort de vointa, ca sa nu ne smintim noi insine... Nu preotul este dusmanul ci diavolul... In aceasta lupta satana incearca sa ne indrepte atentia in alta parte si sa ne tina departe de credinta si de cele sfinte...
A spune despre un preot, sau despre alt om , ca e pacatos, inseamna, in primul rand sa-l judecam, iar in al doilea rand inseamna sa ne mandrim noi... Cine stie cat de muncit de diavol poate fi acel suflet? Si venim apoi noi sa-l mai aratam si cu degetul, adica sa punem si noi umarul in ajutorul satanei... Sa nu ne fie noua aceasta....
Poate, mai bine ar fi sa ne rugam din inima pt. el...: Doamne intareste si izbaveste pe acest parinte, frate de-al meu, de muncile diavolului! Da-i putere sa lupte cu patimile! Da-i intelepciunea Duhului Tau, sa ne duca pe noi pacatosii pe Caile Tale cele drepte! ... si altele asemenea...

Puterea de a ajuta pe cineva, nu vine de la om, ci de la Dzeu.... Cred eu ca vorbele si faptele bune vin doar de la Dzeu... Daca cineva se considera indreptatit, sa ajute sau sa faca ceva, atunci eu zic ca exista si mandrie in inima lui, si asta e de la diavol.... Daca cineva, considera ca a ajuta aproapele, fie cu fapta, fie cu vorba, ca pe o obligatie, si pe o sarcina mai presus de puterile lui, atunci cu rugaciunea catre Dzeu. si cu voia lui Dzeu. acela va izbuti sa faca bine aproapelui..., si aceasta sa nu fie pricina de smintire prin slava desarta, caci el, ca om este slab si neputincios, insa Dzeu. l-a intarit pt. credinta lui, si pt. iubirea lui catre aproapele...

Dumnezeu sa va lumineze sufletele si gandurile si sa va fereasca de astfel de ispite!
Doamne ajuta-ne, ca nepricepandu-ne de nici un fel, sa nu cadem in greseala!

Asta e, oricat ne-ar place noua sa ne consideram mari 'facatori de bine'. Presupun ca dorinta de a face bine poate izvori tot din orgoliu.

Zis-a avva Antonie: parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand: "Doctore, vindeca-te mai intai pe tine".