Ganduri, scrieri, amintiri din viata a doi oPsedati, Barrie si simonsays veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Am incercat sa gasesc un numitor comun oPsedatilor. Poate este placerea de a gusta din viata, cu lingura cea mare; poate ca este nevoia de a comunica, undeva in afara sabloanelor, a formularilor tipizate, a micilor ipocrizii cotidiene, numite pompos "cei sapte ani de'acasa", sau "maniere". Departe de mine gandul de a ma scobi in nas, si de a sterge mucii pe fata de masa, in dreptul interlocutorului; insa a spune "buna ziua" cand cobor din lift, sau a intreba "ce mai faci", ca sa ma aflu in treaba, desi se incadreaza in codul bunelor man'ere, imi produce sila. Dorinta de a iesi din turma ? Posibil, insa depinde cum o facem. Dar solitari ? Hmm.. mai degraba parasirea unui grup, si formarea altuia. "oPsedatii" ? Suna bine. Temporar

Ce avem in comun, dragule, la urma urmei ? Convalescenta matinala ? Limbajul neortodox ? (asta, asa.. ca sa ne alintam putin) ? Intoleranta la prostie ? Probabil cate putin din fiecare. M-a intrebat cineva care este subiectul de discutie la intalnirile oPsedate; ma gandeam sa-i spun ca facem liste de acasa, si cand ne intalnim, ne inscriem la cuvant, in functie de carnetul de note. Apropo, mai tii minte ultima discutie ? Eu am uitat sa iau pana si lecitina...




Choose life. Choose a fucking big television.

Cei doi oPsedati doresc ca acest Jurnal sa fie 'read-only'.
Motiv pentru care va invit sa va rezumati la a citi mesajele de aici.

Nu, in nici un caz nu e vorba de stersul mucilor pe fata de masa. In fond, de-aia eCSista perdele. Ultima discutie... (eram beat ?)... Nu mai stiu care era ultima discutie. Si nici nu cred ca ar conta. In fond, nu-i asa, sa fii oPsedat e o stare de spirit.
Ceea ce tu numesti convalescenta matinala e, de fapt, iluzia aia a oamenilor care inca nu s-au imbatat. Iar limbajul neortodox e, de fapt, cel mai ortodox limbaj cu putinta, e limbajul pur, asa cum a fost el lasat, fara a-l cizela cate un prutean sau altul... Vorba aia, gol m-am nascut in fata Domnului, gol am fost botezat, apai lasati-ma, fratilor, sa intru gol in biserica.
Oare de ce si de cine ne-am saturat ?

Pese... subiectul de discutie era...

- Buna ziua, copii
- Buna ziua, tovarasa invatatoareeeee....(...gatu matii... o voce din spate)
- Copii, deci astazi, la lectia de sociologie zootehnica, vom studia Renul
Susoteli, inghionteli, icnete, zdupaituri infundate, injuraturi de mama si de zone tabu.
- Ionescu, fii cuminte, nu o mai trage pe Ana de cozi .. Deci Mirceo, da-te jos de pe Costel, imediat !! Danuta, draga mea, deci fii draguta, si sterge tabla... buuun...
Fosnete pe scaune, foieli, se dreg cateva glasuri cristaline de copii. (Fane, din ultima banca, isi tot baga si isi scoate ceva din parintii colegului de suferinta)
- Deschideti manualele la pagina 34. Deci, asa cum puteti vedea in plansa de pe pagina alaturata, 35, renul este un mamifer inrudit cu cerbul nostru carpatin...
(F*tuti cerbu' matii ...)
- Fane, te voi ruga pentru ultima oara, deci daca mai continui asa, o sa-ti chem parintii la scoala !! Deci nu permit !! Magarule !!
(Ren, fa, ren, firiadracu de babeta..). Dar Fane o zice atat de incet, ca se aude numai pana la jumatatea clasei. Jumatate de clasa e pe sub banci, de ras. Cealalta jumatate se foieste enervata: "da' zii ba Fane mai tare, sa auzim si noi... ce-a zis ala, ba ? zii ba si mie, nu fii cacanar... hai da-te dracu".
- Liniste !! Deci liniste, in clipa asta ! Danuta, te rog, du-te si uda buretele ala, nu vezi ca faci praf ?? Buun.. deci renul este..
- Si eu ce vina am, tovarasa, ca creta face praf ?? Danuta pleaca inlacrimata, sa ude buretele.
- Deci te rog frumos sa nu ma mai contrazici !
('Tziar renu'al dracu sa-ti fie, babeto... cine te-a contrazis ??). Fane se mai foieste putin in banca ingusta.
- Deci unde am ramas ? Daa.. renul este ruda polara a cerbului carpatin..
- Polu' nord, sau sud, tovarasa ?
- Popescule, nu ma asteptam de la tine sa fii asa de nerabdator (off.. fi-ti-ar tactu-al dracu, cu carnetul lui de pardit cu tot...)
- Tovarasa, da' tata lu Popescu a fost arestat alaltaieri ! Vecina de la 4 l-a parat la militie ca asculta Vocea Americii...
- Asa ?? Popescule, mars afara !! Mitocanule !!
Popescu iese din clasa inlacrimat, suferind. (Hai ba Popica baaa.. nu fii prost, las-o dracu cu renu' iei cu tot)
- Fane, ia vino tu in prima banca !
- Nu pot tovarasa, e banca prea stramta, si nu incap...
- Pai da, ca Popescu ala incapea de minune, schelet ambulant... Bine, stai jos. Deci unde ramasesem... asa.. renul; renul are...
- Tovarasa, la cat se suna, la fara 10 sau la fara un sfert ?
- Fane, deci daca nu taci, te dau si pe tine afara !!
- Pai tovarasa, e fara un sfert...
- Stati in banci pana la fara 10 ! Astazi trebuie sa predau RE-NUL !!!
- Tovarasa, imi dati voie sa ma duc pana la veceu ?
- NU !! Stai jos !! Danuta a venit cu buretele ala ?? Mirceo, du-te si vezi ce face atata fata aia.. offf.. o sa ma innebuniti de tot !!
(Uite ba ca recunoaste baba ca e nebuna.. macar pe jumate.. 'ti-ar renu-al dracu..). Fane il scuipa pe colegul de banca. Colegul de banca ii da un cot in gura. Fane ii arde un pumn. Colegul de banca urla ca din gura de sarpe, cu strungareata proaspat marita. Clopotelul suna de iesire. Invatatoarea se impacienteaza catre colegul de banca; Costel intinde parsiv un picior intre randuri; invatatoarea se impiedica, si, in cadere, se agata de copilul insangerat. Amandoi cad. Copilul se loveste si mai tare la gura. Are si un ochi vanat. Invatatoarea iese din clasa, alergand, cu pustiul de mana. Danuta, ulra pe hol dupa ea:
- Tovarasaaa.... vi s-a agatat batista de glezneeee....
- Taci fa, ca aia nu sta cu batista intre picioare; Costel se striveste de atata ras.
Fane scoate capul pe usa clasei, se uita dupa tovarasa invatatoare, care il tine cu o mana pe colegul lui de banca, si cu cealalta incearca disperata sa isi recupereze chilotii care s-au agatat in catarama de la sandale:
- Faaa !! Ia renu'n c ur !!!

Ningea puternic. In noaptea polară, umbrele fulgilor păreau bucăţi scămoşate de nor, plutind leneşe, de jos în sus. Suprinzător, era prima "zi" fără vânt. Exceptând zgomotul de pluş al fulgilor, se putea auzi cum se dezmorţeşte muşchiul verde, sub zăpadă, anticipând căldura ce bătea la porţi. Ramurile copacilor tremurau sub zăpada-chiciură, pleznind usor de nerăbdare. O usoară miscare îi dezvălui poziţia. Renul privi în stânga, peste umăr; nici o mişcare. Păşi incet, lasând urme abia conturate în zăpada moale. Ştia că, atâta timp cât nu lasă urme, şi se fereşte in penumbra copacilor, este la adăpost. Prudenţă... multă prudenţă. Lupii sunt ageri, iar foamea le-a ascuţit simţurile. Gerul, care era pe cale de a se potoli complet, îi scotea afară din vizuini.
Renul prinse curaj, şi iesi in poiană; era atras irezistibil de o tufă de lăstari, pe care o remarcase încă din ajun. Părea ca nu îl pândeşte nici o primejdie. Avansă încet... grijuliu... Tufa era acolo. Îl aştepta. Părea ca îi şopteşte "curaj, curaj, nu este nici un pericol; haide...". Începu sa rupă lăstarii fragezi, cu poftă. În zece minute, nu mai rămăsesera decat crengile groase, tari, de pe care aveau sa răsară, in primăvară, alte rămurele. Renul se simţi invadat de o caldură şi o siguranţă... cum nu mai simţise niciodata. Era bun, era deştept, era prudent. Incepu să se tăvăleasca în zăpadă. Se uită mândru în toate părţile, şi, cu o sforţare, facu o balegă in mijlocul zăpezii bătătorite.
In câteva minute, lupii adulmecară rapid mirosul. Dupa alte doua minute, renul, sfâşiat de viu, dispăruse in burta fiarelor.

De atunci, se zice ca renul a devenit un spirit. Uneori se zice ca e o stare de spirit.

- Getoooo !! Incă două !
Işi aprinde o ţigară de la chiştocul pe cale să se stingă.
- Si zii ba, cum a fost cu proasta aia ?
- Eh, de căcat, a venit martalogu ei mai devreme; sa mă vezi alergând în chiloţi pe scările blocului... bine dracu ca aveam tricou ala lung...
- Na, ce sa zic, bine ca n-ai luat renu'..
Trage adânc din ţigară...
- Na du-te şi tu in paştele matii...
Îi sufla tot fumul în faţă:
- Lasă, uiţi tu cum ţi-a fost luna trecută, când a vrut moşu ala chelios să-şi facă guler din boaşele tale... Ai avut bulan ca a urlat aia ca disperata, de mai era puţin si vedeau şi pompierii..
- Bă, a câta bere e asta, că la opt trebuie sa ajung acasă; m-a sunat soacră-mea, că nu mai are nu'ş' ce dracu, la spital, să trec să îi las nişte bani.
- 'Te dracu, şi lasă-mă cu soacră-ta.. asta nu mai crapă odată ??
- Şi ce vrei bă să-i fac io ?? Nu vreau să am iar scandal acasă !
- Aha, sigur...
- Sigur, că pe tine nu te aşteaptă nimeni la aşternut... palmagiule.. GETOO !! Mai varsă două, fir-ar ale dracului sa fie...
- Bă, nu luăm nimic în gură ? O ciorbă, ceva.. e întuneric la mine în stomac, dacă deschid gura, se face întuneric afară.
Ultimul fum dispare cu nesaţ in gură.
- Bă da' adânc mai tragi .. dacă mă uit pe sub masă, îţi iese pe dincolo ?
- Aha, ia, uită-te, şi verifică-mi şi mareşalu' rotund la un capăt...
- Bă, hai că mă car... A făcut cumnată-mea nişte sarmale ieri, de am ras cu socru' juma' de oală..
- Hihi... bă, numa' ce bagi în gură, şi tragi în piept te arde pe tine grija.
- Şi ce dracu vrei de la mine ?? Să-ţi recit ceva ?? Ai tu impresii ca sunt Păunescu, sau de la a şaptea bere uiţi cu cine vorbeşti ??
- Na bine, cară-te dracu
- Hai pa !
- Ia renu
- Aha, şi tu

sosetele

Niciodată nu găsesc două şosete identice. Intodeanua plec in grabă. Parca se ascund de mine. La "murdare" nu sunt. La "înca se mai pot purta" nici atat. La uscat atârna câteva, dar sunt umede. Hmm. In sertar sunt alea gri deschis, alea albe (cine dracu mai poartă ciorapi albi la pantofi negri ?? ce fac cu ele ?? dar cu alea albastre ??), alea de iarnă, groase... Eeee, uite una neagraaa... asa... unde e sor'sa.. îh... ammm.... nu e aici.. nici aici... la dracu !! Fă, unde ţi-e perechea ?!? Ah, e aia de la uscat .. Mda, azi fac un compromis, dar de mâine, la dracu, le pun la spălat innodate, sau cusute una de cealaltă !

Mâine.
Err... şosete... N-AM ŞOSETEEEE !!!
- Vezi la uscat !
- Aa.. m-am uitat ieri, sunt desperecheate !
- Păi vezi şi în sertar !
- Nu sunt nici acolo !
- Câte perechi ai ???? (exasperare, la cateva luni cumparam un pumn de şosete..)
- Multe !!
- Păi şi unde sunt ??
- Nu ştiiiiu .... !!!!

Într-o zi m-am trezit in tramvai cu una neagră şi una albastru-închis. Am întârziat numai jumătate de oră la servici. Mai nasol a fost când am uitat abonamentul, şi mi-am dat seama când au urcat controlorii .. Lasă, nu strica să ai şosete ciacâre. Aham, se poartă.

Un amic mi-a zis că işi rupe şosetele din cauza unghiilor... Eu cred ca e din cauza materialului de căcat. Şosete de unică folosinţă. Mi-am analizat unghiile de la degetele de la picioare cu atenţie sporită; nimic ciudat... L-am văzut pe amicul respectiv in şlapi; i-am zis "Gogule, sa nu te mănânce in c ur să alergi prin casă, că zgârii dracu parchetul". S-a uitat ciudat la mine, la unghiile din dotarea sa personală, apoi iar la mine, de incepusem sa ma simt un fel de a unşpea unghie (sau douăşuna) de-a lui.

Îmi pregătesc de cu seară (arareori se întâmpla, drept este) ciorapii; ii pun pe fotoliu, la îndemână. Dimineaţă dau să mă încalţ; dintr-un motiv total inexplicabil, îi miros... dormise motanul pe ei. Cred că era perioada lui de împerechere, deşi am bănuiala că o mîţă în călduri are un miros puţin diferit de şosetele mele; cert este că ambele puţeau a mîţ, ceva de speriat.

Îmi place vara. Mi-am cumpărat niste papuci-sandale, şi nu mai am nevoie de ciorapi. Dar aaacuşi vine iarna ...




Of la dracu, unde e renu ala ?!?