Ce reprezinta pentru dumneavoastra realul?
Ce separa imaginarul/visul de realitate?
Pentru mine, hotarul este stabilit de puterea pe care o avem de a stabili cursul evenimentelor atat intr-un caz cat si in celalat. In plus, timpul este un element determinant care desparte fictiunea de non-fictiune.
Orice parere este bine-venita (atat timp cat se refera la subiect, bineinteles).
Versiune completa:Realitatea
Mihai, e cam ambiguu ce ai propus tu...Sau poate nu inteleg eu...Ce reprezinta realitatea pt noi?Si ce inseamna fictiune?Te rog detaliaza un pic ca sa pot raspunde si eu... 
Care este, din punctul tau de vedere, definitia realitatii.
"Realitatea" un concept destul de greu de definit si incadrat intr-o schema,dar nu imposibil.
Mai intai cred ca se cuvine a face o distinctie intre ceea ce se intelege prin obiectivitate si ceea ce se intelege prin perceperea realului desi nu exista deosebiri de forma intre cele doua. Realul este daca pot spune asa intreaga masa de stimuli senzoriali si perceptivi veniti din exterior. Cu alte cuvinte identific realitatea cu ceea ce se poate percepe in mod direct si nemijlocit(nu luam aici in considerare organele senzoriale). Este ceea ce prin care individul uman ajunge intr-un fel sau altul la a se manifesta ca fiinta(personalitate).
In al doilea rand cred ca realitatea este cea care mai mult sau mai putin a devenit un soi de adapost in fata vitregiilor pe care soarta i le poate oferi unui individ oarecare. Este cel mai dur adapost in fata intemperiilor fanteziei si a imaginatiei debordante.
Mai intai cred ca se cuvine a face o distinctie intre ceea ce se intelege prin obiectivitate si ceea ce se intelege prin perceperea realului desi nu exista deosebiri de forma intre cele doua. Realul este daca pot spune asa intreaga masa de stimuli senzoriali si perceptivi veniti din exterior. Cu alte cuvinte identific realitatea cu ceea ce se poate percepe in mod direct si nemijlocit(nu luam aici in considerare organele senzoriale). Este ceea ce prin care individul uman ajunge intr-un fel sau altul la a se manifesta ca fiinta(personalitate).
In al doilea rand cred ca realitatea este cea care mai mult sau mai putin a devenit un soi de adapost in fata vitregiilor pe care soarta i le poate oferi unui individ oarecare. Este cel mai dur adapost in fata intemperiilor fanteziei si a imaginatiei debordante.
Geniul lui Beethonven e o realitate sau o fantezie? Din cate stiu nu exista nici o formula matematica prin care sa-l explicam... Daca mai avem nevoie.
Putin mai concis decat Petru as spune ca realitatea pt mine este ceea ce percep, obiectiv si subiectiv, cu ajutorul simturilor si a gandirii.
Mihai, grea intrebare.
Raspunsul lui black ice mi se pare complet. Asa as defini-o si eu.
Si totusi... nu intotdeauna ceea ce percepem noi este real. Sau realitatea mea nu este neaparat reala - si aici intram in ezoteric.
Dau exemplu prestidigitatia - poate asta explica mai bine ce vreau sa spun. Vad cu ochii mei ca iepurasul dispare din palaria scamatorului la momentul respectiv. Si totusi (dupa cum stim cu totii, dar sa pretindem ca nu stim) iepurasul nu a disparut, a fost doar mutat in alta parte. Ceea ce publicul a perceput, nu a fost realitatea.
Hm, de-aia imi place Matrix. Ideea ca nu cunoastem ce e realitate sau fantezie (inchipuire) ma intriga. Si pshihologii au multe de zis privitor la asta cand se refera la mintea umana.
Si da, timpul desparte imaginatia de realitate - imaginatia nu e temporala, nu?
Raspunsul lui black ice mi se pare complet. Asa as defini-o si eu.
Si totusi... nu intotdeauna ceea ce percepem noi este real. Sau realitatea mea nu este neaparat reala - si aici intram in ezoteric.
Dau exemplu prestidigitatia - poate asta explica mai bine ce vreau sa spun. Vad cu ochii mei ca iepurasul dispare din palaria scamatorului la momentul respectiv. Si totusi (dupa cum stim cu totii, dar sa pretindem ca nu stim) iepurasul nu a disparut, a fost doar mutat in alta parte. Ceea ce publicul a perceput, nu a fost realitatea.
Hm, de-aia imi place Matrix. Ideea ca nu cunoastem ce e realitate sau fantezie (inchipuire) ma intriga. Si pshihologii au multe de zis privitor la asta cand se refera la mintea umana.
Si da, timpul desparte imaginatia de realitate - imaginatia nu e temporala, nu?
Black Ice,
Mi-ai furat vorbele.
Figaro, geniul lui B e o realitate.Si nu numai al lui.
Mi-ai furat vorbele.
Figaro, geniul lui B e o realitate.Si nu numai al lui.
| QUOTE (black ice @ May 16 2003, 10:48 PM) |
| Putin mai concis decat Petru as spune ca realitatea pt mine este ceea ce percep, obiectiv si subiectiv, cu ajutorul simturilor si a gandirii. |
Daca ai fi orb,mut si surd care crezi ca ar fi realitatea?
Sa cobor citeva trepte mai jos.Sa spunem ca iti pierzi mirosul(fara sa stii).Ti se da sa mirosi ceva ce nu ai mai intilnit pina acum.Pentru tine acel ceva nu are miros, sau are un miros diferit fata de altii.Nu?
Eu cred ca realitatea nu se descopera si ti se da...de la cine? de la Dumnezeu.
Realitate e feedback-ul pe care-l primesti de la mediu prin intermediul simturilor.
| QUOTE (Whitey @ May 17 2003, 07:41 AM) |
| Realitate e feedback-ul pe care-l primesti de la mediu prin intermediul simturilor. |
Bine spus!
Eu am fost ceva mai "complicat"...
E usor sa pierdem contactul cu Realitatea, avand in vedere ca "percepem" doar o parte infima din ea.
O definitie a Realitatii nu se preteaza unei analize strict rationale, si asta pentru simplul motiv ca ratiunea umana nu are capacitatea sa cuprinda intreaga Realitate, pentru a o putea defini ulterior...
Daca Realitatea ar fi doar ceea ce primim de la mediu prin intermediul simturilor, ar inseamna ca fiecare ar trai cu "realitatea" lui. Insa aceea nu este Realitatea, ci e rezultatul unei perceptii mijlocite de simturi. E o "plasmuire" a mintii noastre, o "interpretare" a stimulilor ce vin din exterior. E, ca sa zic asa, o "iluzie"...
O definitie a Realitatii nu se preteaza unei analize strict rationale, si asta pentru simplul motiv ca ratiunea umana nu are capacitatea sa cuprinda intreaga Realitate, pentru a o putea defini ulterior...
Daca Realitatea ar fi doar ceea ce primim de la mediu prin intermediul simturilor, ar inseamna ca fiecare ar trai cu "realitatea" lui. Insa aceea nu este Realitatea, ci e rezultatul unei perceptii mijlocite de simturi. E o "plasmuire" a mintii noastre, o "interpretare" a stimulilor ce vin din exterior. E, ca sa zic asa, o "iluzie"...
Dupa mine realul este ceea ce cunoasterea(ratiunea) imi confirma din perceptiile senzoriale.
Pt mine real e cea ce sint convins ca exista fara nici un dubiu si fara nici o argumentatie. Pot fi convins ca exista ceva si inafara ariei mele senzoriale dar imi trebuie niste argumente, care daca sint aduse si eu le consider demne de luat in seama, atunci zic ca si acel nou element e real.Ex. atomul, nu-l pot percepe dar e real totusi.
Carmi: La ce se face raportarea atunci cand ratiunea iti "confirma" ceea ce tu percepi? Pentru ca, in cazul in care raportarea se face la elemente percepute anterior tot prin intermediul simturilor si "interpretate" ulterior de ratiune (hai s-o numim "experienta de viata"), atunci ne gasim intr-o bucla repetitiva, care nu ne confera certitudinea detinerii unei imagini complete asupra realitatii insasi... Adica: tu compari informatia ce o primesti pe cale senzoriala cu ceea ce ai "perceput" anterior, tot prin simturi, informatie pe care creierul a "tradus-o", a conceptualizat-o, a structuralizat-o, a definit-o, a transformat-o in asa-zisa "experienta de viata"? Asta e "realitatea" ta?...
Tudy raportarea se face si la elemente percepute anterior si prelucrate dar si la "axiome"(cred ca asa le numea Melinda daca nu ma insel) invatate si preluate prin (invatare) si considerate adevaruri general valabile de constiinta "colectiva".Iar daca aceasta se gaseste intr-o bucla repetitiva (ce frumos ai zis-o, nota 10) ei bine ma regasesc si eu in aceeasi situatie din pacate......
Considerate "general valabile" de catre cine?... De catre majoritatea oamenilor?... De catre acea "constiinta colectiva", care e un produs al societatii? Adica: daca avem N persoane, si N-2 sustin ca X e un adevar general valabil, asta face ca X sa devina adevar general valabil?... 
| QUOTE |
| Bine spus! Eu am fost ceva mai "complicat"... |
Ma bucur ca suntem pe-aceeasi lungime de unda
Da Tudy, general valabile de majoritatea oamenilor societatii in care traiesc, si X -ul acela ar putea fi comparat cu atomul lui Bdl de exemplu.....
| QUOTE |
| Daca ai fi orb,mut si surd care crezi ca ar fi realitatea? |
Daca ai fi astfel nu percepi realitatea. Realitatea in acest caz iti este foarte limitata, fiindu-ti data de celelalte simturi ramase (tactil, etc).
Observ ca s-a ajuns la problema adevarului. Doar o fraza am a va spune: totul e relativ - de la Einstein zicere
Cu alte cuvinte nu exista adevar absolut, de care sa fii0 100% sigur. Exista doar grade de adevar. Ceea ce azi e adevarat maine poate fi infirmat.
Ideea e ca fiecare om are propria sa realitate pe care o considera adevarata. Iar din punctul sau de vedere chiar e adevarata. Cineva zicea, referindu-se la aceasta problema: "Toata lumea are dreptate"
Tudy, in alta ordine de idei, care ar fi raspunsul tau la intrebarile puse don'shoarei Carmi?
Scuzati-mi va rog carcotasia dar pana acum nu sunt de acord cu nici o definitie.
De exemplu, cum poate fi realitatea totalitatea informatiilor venite de la senzori ? (adica ochi, urechi, senzori tactili, nas etc.)
Pai eu fac un sistem in care iti leg fiecare senzor de un emitator si emit ce vreau pe el, fac o realitate virtuala. In aia, iti creez o lume frumoasa, cu fete neinteresate de bani, fara oameni rai, fara coruptie, fara saracie s.a.m.d. si imi vei spune ca aia e realitatea?!
hmmmmmm
Eu as zice ca realitatea este ceea ce se intampla. Faptul ca un electron se invarte in jurul unui nucleu este o parte din realitate. Nu vad / percep asta dar se intampla si e o parte din realitate.
De exemplu, cum poate fi realitatea totalitatea informatiilor venite de la senzori ? (adica ochi, urechi, senzori tactili, nas etc.)
Pai eu fac un sistem in care iti leg fiecare senzor de un emitator si emit ce vreau pe el, fac o realitate virtuala. In aia, iti creez o lume frumoasa, cu fete neinteresate de bani, fara oameni rai, fara coruptie, fara saracie s.a.m.d. si imi vei spune ca aia e realitatea?!
hmmmmmm
Eu as zice ca realitatea este ceea ce se intampla. Faptul ca un electron se invarte in jurul unui nucleu este o parte din realitate. Nu vad / percep asta dar se intampla si e o parte din realitate.
| QUOTE |
| Eu as zice ca realitatea este ceea ce se intampla. Faptul ca un electron se invarte in jurul unui nucleu este o parte din realitate. Nu vad / percep asta dar se intampla si e o parte din realitate. |
Si cum anume reusesti tu sa-ti dai seama de ceea ce se intampla? Ca sa-ti dai seama ca acel electron se invarte in jurul unui nucleu nu te-ai folosit de gandire? Tu nu te folosesti de simturi ca sa-ti dai seama de ceea ce se intampla?
Stiu ca simturile sunt inselatoare, tocmai din acest motiv am spus ca totul e relativ, accentuand chiar asta, insa sunt singurele modalitati de perceptie pe care le avem.
Sunt de acord cu andREI ca realitatea este ceea ce se intampla. Dar cred ca este evident ca fara perceptia omului aceasta realitate ar ramane seaca,nici n-ar putea fi definita desi ar exista.
in legatura cu adevarurile general valabile:
"daca avem N persoane, si N-2 sustin ca X e un adevar general valabil, asta face ca X sa devina adevar general valabil?... "
--------------------------------------------------------------------------------
" Da Tudy, general valabile de majoritatea oamenilor societatii in care traiesc, si X -ul acela ar putea fi comparat cu atomul lui Bdl de exemplu..... "
Eu nu sunt de acord
Ganditi-va spre exemplu la un schizofrenic. El e intr-o incapare cu inca 10 persoane, dintre care 9 nu sunt reale (doar el le vede) si 1 e reala. Acum cei 9 desigur vor sustine ca el sunt persoane reale, degeaba va spune al 10-lea ca el nu le vede. Schizofrenicul, ziceti voi, ar treebui sa se ia dupa parerea "majoritatii"... dar asta nu ar fi adevarul. Eu nu sunt de acord
recunoaste si tu ca e un caz special si in mod neexceptional sunt foarte putine sanse de-a se intampla ceea ce tu sustii.
Cred ca am mai dat exemplul. Daca inchizi ochii si proiectezi asupra lor o lumina puternica vei vedea o explozie uniforma de lumina. Daca apesi pleoapa cu degetul vei vedea aceeasi explozie de lumina, insa fara o sursa reala.
Nu ar trebui sa confundam fenomenul cu perceptia. Daca orbesti brusc nu inseamna ca zidul din caramida din fata ta inceteaza sa mai existe. Te poti lovi de el.
Nu ar trebui sa confundam fenomenul cu perceptia. Daca orbesti brusc nu inseamna ca zidul din caramida din fata ta inceteaza sa mai existe. Te poti lovi de el.
NIMENI nu poate demonstra ca ceea ce vad, aud, miros, gust, ating, e REAL.
DACA REUSESTE CINEVA ASTA, please!!! Sa ma lumineze!!!
Pe cuvant de onoare, ma chinui de vreo 19 de ani cu kestia asta (de cand am fost in stare sa imi exprim gandurile. Mama imi spune ca eu credeam ca noi suntem de fapt niste pitici mici-mici, intr-o cutie de "cribite" in buzunarul unui urias. De fapt nici cand am aflat ca ne aflam pe o planeta pe care oamenii o numesc "Terra" nu am gasit nici un cusur la teoria mea. Ceea ce ma face sa nu mai cred in ea e... nu stiu... bizareria ei?).
DACA REUSESTE CINEVA ASTA, please!!! Sa ma lumineze!!!
Pe cuvant de onoare, ma chinui de vreo 19 de ani cu kestia asta (de cand am fost in stare sa imi exprim gandurile. Mama imi spune ca eu credeam ca noi suntem de fapt niste pitici mici-mici, intr-o cutie de "cribite" in buzunarul unui urias. De fapt nici cand am aflat ca ne aflam pe o planeta pe care oamenii o numesc "Terra" nu am gasit nici un cusur la teoria mea. Ceea ce ma face sa nu mai cred in ea e... nu stiu... bizareria ei?).
| QUOTE |
NIMENI nu poate demonstra ca ceea ce vad, aud, miros, gust, ating, e REAL. DACA REUSESTE CINEVA ASTA, please!!! Sa ma lumineze!!! |
Nu se poate demonstra asa ceva! Ba sunt unii care nici nu cred ca acele lucruri sunt reale.
| QUOTE |
Mama imi spune ca eu credeam ca noi suntem de fapt niste pitici mici-mici, intr-o cutie de "cribite" in buzunarul unui urias. De fapt nici cand am aflat ca ne aflam pe o planeta pe care oamenii o numesc "Terra" nu am gasit nici un cusur la teoria mea. Ceea ce ma face sa nu mai cred in ea e... nu stiu... bizareria ei? |
Probabil. Omul are dorinta de a face pe plac celorlalti oameni, de a se integra in societate. Asa ca renunta din frageda pruncie la idei care i-ar putea face pe ceilalti sa il priveasca ciudat. Eu cand eram mic ma gandeam mereu cand ma trezeam de dimineata "Oare de unde stiu eu ca ziua de ieri a existat cu adevarat? daca cumva azi e prima zi a Universului? sigur, am amintiri, dar ele puteau fi implantate de cineva, nu e o problema." La fel ca si teoria ta, a mea nu are nici un cusur. Dar de ce cred oamenii ca ziua de ieri a existat? oare nu pentru ca toti ceilalti cred asa si ei nu vor sa faca nota discordanta?
Timpul nu exista, e un cuvant...
Acesta este adevaratul motiv pentru care omul traieste in minciuna.
Daca dresez un caine sa imi aduca batul atunci cand il arunc, nu pot ORICAT as incerca, sa ii explic ce inseamna "peste o ora".
Potaie! uite batul! uite-l! Dupa el potaie! sa mi-l aduci peste o ora!
(sa nu ma intelegeti cumva gresit, folosesc cuvantul "potaie" cu dragoste, iubesc animalele, TOATE).
Acesta este adevaratul motiv pentru care omul traieste in minciuna.
Daca dresez un caine sa imi aduca batul atunci cand il arunc, nu pot ORICAT as incerca, sa ii explic ce inseamna "peste o ora".
Potaie! uite batul! uite-l! Dupa el potaie! sa mi-l aduci peste o ora!
(sa nu ma intelegeti cumva gresit, folosesc cuvantul "potaie" cu dragoste, iubesc animalele, TOATE).
Realitatea este aceea pe care o percepem noi, sau pe care vrem sa o vedem. Exista numai in imaginatia proprie a fiecarui individ, iar acesta si-o formeaza asa cum doreste. Realitatile in care traim fiecare dintre noi sunt diferite, asa cum suntem si noi.
Daca aveti timp sa lecturati ceva interesant despre realitate, va recomand Phillip K. Dick--Ubik.
Daca aveti timp sa lecturati ceva interesant despre realitate, va recomand Phillip K. Dick--Ubik.
| QUOTE (Inceputul Vietii @ 8 May 2004, 11:22 PM) |
| Timpul nu exista, e un cuvant... Acesta este adevaratul motiv pentru care omul traieste in minciuna. |
De asta ce zici:
Timpul nu a existat si inainte de apritia omului?!?
Timpul nu este ceva abstract de care sa depinda numai daca omul exista, asa cum de ex. e Dumnezeu...
Mi se pare real tot ceea ce pot sa percep, sa ating, sa miros, sa simt. Exista multe fenomene si multe lucruri care poate nu se incadreaza in ceea ce am zis eu, dar si asta dau o fata realitatii.
Cu riscul de a posta off-topic vreau sa va aduc aminte de tema Matrixului. Pe mine ma face sa imi pun intrebarea: "Dar, daca... ?"
Cu riscul de a posta off-topic vreau sa va aduc aminte de tema Matrixului. Pe mine ma face sa imi pun intrebarea: "Dar, daca... ?"
Real este tot ce ma inconjoara, tot ce inteleg , restul tine de abstract.
Poate ca limitele realului sunt altele, dar eu nu le percep, poate altii le percep...poate pentru altii senzatiile si experientele extra-senzoriale sunt reale, pe mine ma depasesc, poate nu am depasit acest prag al cunoasterii si gradul meu de evolutie spirituala ma impiedica sa am acces la ele.
Poate ca limitele realului sunt altele, dar eu nu le percep, poate altii le percep...poate pentru altii senzatiile si experientele extra-senzoriale sunt reale, pe mine ma depasesc, poate nu am depasit acest prag al cunoasterii si gradul meu de evolutie spirituala ma impiedica sa am acces la ele.
Am citit undeva,nu mai stiu unde ca lucrurile din lumea noastra nu sunt decat reprezentari, schite, varful aisbergului, ale adevaratelor lucruri care se afla in lumea spiritelor. Combinand treaba asta cu teoria mai multor dimensiuni rezulta o realitate foarte complicata. Dupa aceasta teorie de exemplu in 2D o sfera e un cerc ,nimeni nu stie ca e o sfera acolo.De asemenea obiecte din lumea noastra 3D pot fi acelas obiect vazut din unghiuri diferite dar care face parte din un spatiu cu mai multe dimensiuni. Oricum teoria asta nu e gata si nu e verificata. Ce am citit eu cu lumea spiritelor cred ca era dintr-o mitologie a nu stiu caror indieni, nu era vorba de dimensiuni , vad ca se aseamana concluziile.
Ce simplu pare totul nu ?
Prea mult strica
Ce simplu pare totul nu ?
Prea mult strica
Realitatea este un concept. Oamenii nu vad realitatea, nimeni nu poate. Ochii nostri percep o imagine transformata, o realitate falsa.
Realitatea poate fi vazuta doar de ceva nemuritor, pentru care prezentul este infinit de mare (anulare a timpului) si care poate sa vada toate obiectele din univers din toate unghiurile.
comcluzie: realitatea este imperceptibila.
Realitatea poate fi vazuta doar de ceva nemuritor, pentru care prezentul este infinit de mare (anulare a timpului) si care poate sa vada toate obiectele din univers din toate unghiurile.
comcluzie: realitatea este imperceptibila.
Concluzia nu este altceva decat momentul cand te opresti din gandit!
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.