Eram baiat cuminte, in ultima zi de scoala inainte de vacanta de iarna din clasa a 7a. Parintii mei aveau un apartament in oras, nelocuit, si colegii mei stiau despre asta. Au venit la mine si mi-au zis ca trebuie neaparat sa mergem acolo si sa bem ca poTcii, pana nu mai putem. Am inceput brusc sa ma simt barbat, si am acceptat fara sa stau pe ganduri.
Instantaneu ne-am "tras" un grup de vreo 5 baieti si cateva fete (nu mai tin minte numarul, ca pe mine ma interesa beutura atunci
) si am purces spre apartament.
Casetofonul adus de un coleg a inceput sa urle cu tente pornografice "al patrulea numar" din gurile lu Mafia, o camera era incuiata cu mesajul oral "va rup mu*a daca intrati" al unui coleg c-o fata ceva mai mare, eu ma gaseam singur pe un fotoliu cu una dintre sticlele de sampanie in brate, si pot spune ca ma atragea gustul acela dulceag. Ei, si bem, si bem, si bem si incepe muzica sa se auda mai incet decat galagia facuta de noi, cheflii, si inevitabil comisia de primire a blocului (o baba si nenea de la apartamentul din fata) care credea, cica, ciudatul "au venit hotii" au inceput sa sune la usa. S-a facut liniste instantaneu, s-au ascuns care prin ce dulapuri au putut si m-au trimis pe mine, treaz ranga, sa le deschid. Ca orice om precaut si beat pentru prima data am zis sa ma uit intai prin vizor, si rau am facut. Primul impuls a fost sa o iau la fuga - am vazut tot Severinul strans acolo in fata usii. Insa, curajos de mic, am deschis usa, am salutat respectuos, am reusit chiar sa nu rad deloc, si le-am promis babalacilor ca plecam imediat, impulsionat de afirmatia "il sun pe tac-tu"
Le spun colegilor ce s-a intamplat, acestia inteleg ca tre' sa plecam imediat, si in vreo 20 de minute eram toti gata de plecare.
Era insa o mica problema - mai ramasese intr-o sticla de angelli cherry cam jumatate din licoarea magica, asa ca eu m-am proptit in tocul usii si am dat-o peste cap, bucuros nevoie mare ca eu sunt Superman si nu ma imbat.
Mai tin minte doar ca in fata blocului am incercat sa imi ascund in chiloti cheia de la apartament, sa nu vada ai mei, ca trei sferturi din drum le-am mers in patru labe (era o zi mai calduroasa si incepuse sa se dezghete zapada) si am intrat in magazinul tatalui meu (pe vremea aceea avea o consignatie) tinandu-mi picioarele peste picioarele unui coleg mai solit, care ma sustinea puternic cu mainile inclestate de umeri. Mi-a povestit ulterior ca era singura modalitate in care puteam sa merg in 4 picioare.
Sarim peste scandalul facut de ai mei parinti cand mi-am revenim si ne aducem aminte ca imi ascunsesem, la plecare, cheia in chiloti sa nu o gaseasca ai mei. Ei bine, era o problema - se pare ca nu reusisem acest lucru. Marele meu noroc a fost ca m-au trimis ai mei dupa paine, am fugit pana la bloc si am gasit cheia zacand frumos chiar in fata blocului. Si de atunci mi-am promis ca nu o sa mai beau niciodata