Tao... nu cred ca este buna formularea "se invata".
Procesul de invatare, in Tao si in alte cai samanice - mai mult decat oriunde - este un proces de dezvatare.
Fiecare dintre noi avem o anumita "interfata" prin care suntem "racordati" la viata de zi cu zi, la realitatea cotidiana.
Intr-un sens foarte general, noi nu percepem direct lumea. Este o problema care a dat de gandit multor filosofi, de-a lungul veacurilor.
Pentru ca mintea poate crea orice realitate ii convine, oamenii s-au intrebat mereu, care ar fi oare realitatea adevarata.
Sau, ce este real si ce nu, in situatia mea ? Care sunt limitele mele adevarate, si care sunt limitele mele inchipuite ?
Caile samanice (=care lucreaza direct cu constiinta faptului ca suntem fiinte energetice intr-un univers al energiei, cai care creeaza legatura dintre om si univers fara intermediari)
Imi place ca este o adevarata avalansa de informatii legate de spiritualitate, in toata mass-media... totusi, cred in continuare, pe baza unor experiente directe si indirecte, ca doar prin implicare poti invata ceva.
Am deplans multa vreme tendinta de a face din spiritualitate un alt domeniu in care confuzia si tribulatiile, fantezia si principiile de care suntem atrasi, sa faca legea. Pentru ca pentru mine, spiritualitatea inseamna ceva legat de spirit. Si anume, claritatea. Capacitatea de a re-descoperi lumea asa cum este, si de a actiona pe baza acestei cunoasteri.
Recunosc ca acum mi se pare o lupta inutila. Fiecare intelege din spiritualitate ceea ce doreste, ceea ce vrea sa fie... asta e, ma aplec in fata faptelor.
Am sa va spun totusi parerea unui om: Nimeni nu adera din proprie initiativa la o cale spirituala. Nu omul alege calea, ci calea isi alege oamenii. Pentru ca aderam la o cale spirituala in functie de amalgamul de pareri pe care ni l-am format in viata. Si pe care-l dorim clarificat si confirmat de calea spirituala. Daca acea cale nu ne confirma principiile noastre pretioase, renuntam la ea si cautam altceva. Cautam ceva, nu pentru a invata, ci pentru a ni se spune ca ceea ce stim este, de fapt, realitatea, si ca oricum suntem pe calea cea buna.
Cuvintele "Multi chemati, putini alesi!" se repeta de 30 de ori in Biblie.
In alta ordine de idei, dezvatarea nu e un proces chiar asa de placut, prima oara. Te regasesti vorbind prostii, facand prostii, impreuna cu ceilalti, si prefacandu-va toti ca totul e ok.
Exista in fiecare fiinta o constiinta "reziduala" a faptului ca este prinsa intr-un curent circular, care ii da doar impresia ca inainteaza, ca de fapt, sta pe loc. Frustrarea care insoteste aceasta constiinta taie ca sticla. Ustura, si cautam mereu sa alinam aceasta suferinta subliminala prin orice. Chiar si prin spiritualitate.
Our time is almost up. It always is. Timpul nostru a expirat. Intotdeauna este prea putin. Nu cred ca marii bodhisattvas trezesc cu bucurie fiintele umane din somnul inconstientei. Dimpotriva. Cel mai frumos a redat asta filmul matrix, atunci cand, dupa ce este recuperat de catre echipaj, in primul episod, lui Neo ii spune Morpheus, cu tristete: welcome, to the real world... bine ai venit in lumea reala. Trezirea, chiar si atunci cand revii in somn, este ca o nastere. Aduce lumina, senzatii noi, aer adevarat in plamani, si durere.
Emanuel