Cateaua lui Melinte, fara minte,
Se duse la el si-i facu o rugaminte.
Se pare ca pribeaga si ramasa far-un dinte,
Ar fi vrut, ca si Melinte, sa se-mbrace in vestminte.

Dar Melinte, cam chitros,
Nestiind ce e frumos,
Ii dadu sa road-un os
Ce-l gasise el pe jos.

Cateaua era chiar prea cuminte,
De vreme ce facu o rugaminte
Si spuse "te rog frumos".
Avea in ea ceva duios.

De cuminte n-ar fi fost,
Cum Melinte e un prost,
Indata l-ar fi muscat,
De-ar fi stat trei luni la pat.

edit: Continuarea cred ca ar trebui sa fie despre viata ei amoroasa.

Na poftim, cand mi-am dat si eu silinta sa scriu de ce a primit in dar o catea ati zburat de unde erati.
Inca o data nu mai scriu, uite asa

Cateaua noastra ii iubea cam pe toti, bleguta.
Asa ca bagabontii toti ii aratau... dragostea netarmuita.
Avu zeci de dezamagiri, nici unul nu fu credincios.
Bolnava ea chiar de era, unu' nu-i aducea un os.

Pana-ntr-o zi, cand l-a-ntalnit pe el, frumos Azor,
Catel simtit ce nu voia direct la dormitor.
Dinspre botic pana la coada o mangaia usor,
Iar ea-l privea ca pe un vis de care-i era dor.

O dragoste puternica se-nfiripa
Ca o mladita timida primavara
De bucurie insa aproape exploda
Melinte si-a lui mandra mireasa

Cateaua era mireasa lui Melinte???

mai , in Telenovele din astea e posibil orice

Nu, ma, a devenit mireasa lui Azor. Of, inseamna ca nu mai am pic de expresivitate artistica. Asta e, ma sinucid...

Ah, acum am priceput.Ma gandeam ca i-ai dat lui Melinte un nume ascuns , Azor, ca sa nu-l recunoasca prietenii la prima vedere .

Hmmm, deci e o chestie profunda, cu multiple intelesuri. Ahaaaa!

ba, asta e zoofilie curata ! ntz ntz... Oiski, ma asteptam la mai mult din partea ta ...

Nu, mai.... Melinte nu e undercover. Revenind...


Si trecu vremea lin, domol...
Cand primavara iar veni,
Facand prin ganduri un ocol,
Melinte la vise se gandi.

S-a hotarat sa plece-n lume,
Sa afle-al vietii sens dorind.
Dar cand sa iasa vru, minune !
Cateaua-i plangea schelalaind.

Cu glas de om ii zise atunci:
"Nu pleca singur ! Ia-ma cu tine.
Astea nu-s rugi, ci sunt porunci.
Si stii ca eu iti vreau doar bine."

Melinte se lasa induplecat,
Pe Stropinela a luat-o cu el.
Plecat-au amandoi spre explorat
Al vietii preafrumos castel.

Vom reveni cu amanunte.

auzi, povestirea asta incepe sa devina un soi de "Apolodor strike again"

Ashea, si ?

deci da

Barrie,
te rog nu te sinucide si scrie mai departe ca altfel ne sinucidem noi!

Astfel pleca la drum, Melinte
C-o traista-n bat, cum se cuvine
Si la doi metri-n urma lui
Păşea cu capu-n jos, un câine!

Când drumul mai anevoios
Ii mai oprea cumva avântul
Potaia îl lingea duios
Si-i alina rostul si gândul!

Merseră-ntins zile de-a rândul
Cutreierând vai si coclauri
Păzindu-si cu succes stăpânul
Căţeaua alunga balauri!

Opriră undeva-ntr-un sat
Sa odihnească olecuţă
Apoi Melinte-ngândurat
Isi cumpăra cal si căruţă.

"Voi merge la oras - zicea -
Si-acolo-s multe limuzine;
Căţeaua sub căruţă de-oi lega
Salvat sunt eu cu ea si ea cu mine."

Urla căţeaua si plângea
Privind la cal cu disperare
Ca era mare, si mai bălega
Umplându-i drumul de putoare!...

Isi chinuia ea intelectul
Să înţeleagă de ce spun stăpânii,
Când ura lor le-neacă pieptul
Că "Nu mor caii când vor câinii!"?
...................

Pe drumul prăfuit dinspre Caracal
Trecea Melinte a lui Gigi Duţă
Strigând din când si când la cal,
Sau la căţeaua lui de sub căruţă!

Boring.

OMU'BUN!

.. si mai departe?

E prea cald...Mai pe seara da talentul peste ei,n-ai grij!