Dragi prieteni !!!

Fiecare dintre noi se poate gasii intr-o buna zi singur, intr-o zona uitata de lume fara posibilitatea de a cere ajutor.
Frica de nestiut, de singuratate, dureri fizice, oboseala si o mica baza de date pe aceasta tema ( SURVIVAL ), ascut simtul de supravietuire si dau puteri nebanuite fiecaruia dintre noi.

Invit pe forumistii ce au avut o asemenea experienta sa povesteasca cum au reusit sa iasa din impas.

De asemea sper ca acest loc sa devina un mediu prin care sa invatam si sa ne pregatim pt. orice caz de forta majora.

Si astea se pot intampla, pe strada si in casa, in excursii si calatorii si in orice clipa din viata.

Astept sa impart cu voi parerile...

Mai jos niste imagini din antrenamemtul ' Counter Terror ' al unei clase de copii de zece ani ( Israel ).

Sorin.

Nu am nici o experienta extrema - am supravietuit dormind in cort, in zapada la cota 2000, in sac de dormit cu puf de gasca , dar de curand am citit urmatorul articol. Cutremurator.

http://www.nypost.com/avantgo/avantnews/35089.htm

Si povestea la TV cu un calm cutremurator ca partea grea nu a fost cu taiatul..a fost cu ruptul oaselor mainii in cateva etape dintre constiinta si lesin.

Mai e un caz in care un turist in Tanzania si-a retezat cu o maceta jumatate din palma ( si trei degete ) dupa ce a fost muscat de un Bettis Gabonez.

Dorinta de a supravietuii e suprema ( cel putin celor tari de suflet ).

Sorin.

In prima poza, care e cel mai gresit lucru?
Faptul ca isi acopera gura sau ca stau in picioare?

Salut Bdl !!

Faptul ca inca sant in autobuz si nu au procedat la fel ca si cei din poza a doua.

Iar faptul ca-si acopera gura nu ajuta cu nimic...doar psihologic. Iar cel mai periculos lucru e sa te intinzi pe jos unde normal trebuie sa fie mai putin fum si gaze...poti fii calcat in picioare de cei ce in panica, incearca sa ajunga la usa.

E o tema foarte la moda in ultimul timp si promit s-o dezvoltez in curand.

Sorin.

Daca-l manca pe cineva-n c*r sa mearga singur intr-o zona uitata de lume ii recomand sa ia cu el un Iridium Cellular-Phone si in caz de necaz sa sune la 112 sau la Ambasada/Consulatul roman din tara respectiva. In caz ca nu stie in ce tara se afla poate afla tot la 112.

Sper ca am putut sa va ajut, Nicu

Supravietuire: Bah a ars bucataria in timp ce dormeam.

Intr-o zi am venit acasa (bausem ceva), si m-am decis sa fac cartofi prajiti. Pun ceaunul pe aragaz si ma asez pe pat. Am cazut ca un bolovan si am adormit.

Ma trezesc si nu mai recunosc casa... De ce e intuneric? Eu am lasat lumina aprinsa. Ma ridic in picioare si simt un miros greu de fum. Ochii au inceput sa ma usture. Ajung pe intuneric in bucatarie si vad niste flacari portocalii caer ieseau din aragaz. Primul insinct a fost sa opresc gazul de la butoane, o mare greseala: erau din plastic si se topisera, m-am pe degete, si butoanele tot nu se miscau. Fug sa aprind lumina, ca sa vad ceva, dar curentul nu mai mergea, aici incepeam sa cam disper, vroiam sa fug pe usa. Din tavan cadeau bucatele de tencuiala, totul troznea si pleznea pe masura ce temperatura crestea. Iau un cearsaf dintr-un sertar si-l arunc pe aragaz, dupa care ma stercor in spatele aragazului si opresc gazele de la robinet. Credeam ca o sa imi crape ochii de la fum, da ma gandeam ca inca nu pot sa deschid geamurile. Dupa ce am aruncat cu niste apa pe aragaz, am deschis ferestrele de al bucatarie si de pe balcon si am iesit din casa.

Am chemat un prieten si m-au dus la spital, sa vada daca sunt ok. Acolo, dupa ce ca aratam ca in desene animate, negru fumegand, ma mai si intrebau ce am patit. Tov meu zice:" A ars." Si mi-au dat o bucatica de plastic sa astept!!!

Pagube: ceaunul topit, geamurile sparte, oglinda din hol sparta, mobila arsa, aragazul topit, hota topita, toti peretii din casa negri, firele de curent topite (de aia nu mergea lumina) tencuiala crapata... modemul a mers tot timpul asta, n-a avut nici pe dracu

Asta se intampla exact la o saptamana dupa ce tov meu ii explodase bucataria cu sora-sa inauntru (sora-sa a scapat intacta , doar peretele s-a daramat ).

Nu suport mirosul de ars.

Acum exact o luna eram la un fir de par de a muri de sete. Ca si alte dati in care era sa mor (una din ele am descris-o pe un topic de pe undeva, care se chema "a close one") faptul ca am ajuns in aceasta situatie disperata se datoreaza lipsei de prevedere si impulsului de a ma baga "cu capul inainte", tare pe care mi le recunosc si cu care lupt, dar care scot capul la lumina cand au ocazia.
Contextul mai larg l-am descris in topicul "Lykia" din "Natura si turism".
Pentru ca povestea e lunga, am s-o impart, dupa un model imprumutat de la alt forumist, in capitole.

Capitolul 1
Asadar, aveam de parcurs o portiune de coasta de 20 si ceva de km, despre care nu stiam decat ca s-ar compune din 3 etape, ca e un traseu frumos, spectaculos dar dificil. Pornind in jurul orei 12 din statiunea Kash am considerat ca "20 si ceva de km" pot fi parcursi fara probleme pana la lasarea serii, dar preferabil, cu pauzele aferente pentru admirarea peisajului si pozat, in 24 de ore, asadar incluzand ceea ce credeam eu ca va fi o frumoasa noapte calda pe malul marii, sub cerul senin al Lykiei. Am luat 3 litri de apa cu mine si am pornit voiniceste, cu rucsacul in spate si geanta foto la gat.
Repede mi-am dat seama ca "20 si ceva de km" nu se traduc prin "vreo 4 ore de mers", pentru ca terenul era deosebit de dificil, cu urcusuri si coborasuri abrupte, pe un sol pietros cu bolovani taiosi (care mi-au facut ferfenitza incaltarile in cele 3 zile !! petrecute pe traseu), intr-o vegetatie de maquis de care te agatai la tot pasul, rezultand gaurele in haine si o draguta matrice de zgarieturi pe piele. Dar problema cea mai serioasa era caldura cumplita, peste 35 de grade la amiaz, cu un cer senin ca sticla. Traseul era intr-adevar foarte frumos, urmand linia tarmului, dar taind peninsulele mai mari, vederi de sus ale golfurilor cu ape ca turcoazul, coborari la golfuri si urcusuri din nou, dar si pasaje expuse la traversarea unor faleze, cu valurile spargandu-se sub tine la vreo 10 metri.
Dupa abia 3 ore consumasem 2 litri de apa si am inceput sa imi dau seama de gravitatea situatiei cand am inteles ca datorita secetei cumplite din acest sezon nu ma pot astepta sa gasesc izvoare sau paraie "functionale".
Un alt aspect neplacut era dificultatea de orientare, pentru ca traseul desi era marcat era mai mult intuitiv - am pierdut de cateva ori mult timp zvarcolindu-ma prin niste vagauni pline de maracini ca sa ies la liman si sa regasesc poteca buna.
Spre seara, pe la 6 adica, am inteles ca situatia cu apa e grava - sete imi era permanent, transpiram cumplit, gatul imi era uscat si apa din ultima sticla se topea vazand cu ochii. Am luat ca pe o minune faptul ca am gasit o sticla cu 1,5l de apa, statuta de cine stie cand, pierduta probabil de cineva inaintea mea.
Seara la inceput de octombrie se lasa pe la 7, asa ca mi-am pus tabara in mijlocul unui palc de pini majestuosi, deasupra unei faleze ce strajuia un mic golf minunat.