Sincera sa fiu am ramas surprinsa sa citesc afirmatia unei mame care spunea despre copilul ei ca spera sa semene cu tatal care preocupat inca de mic de calculatoare si electronice nu si-a facut prieteni si la ce-i trebuie musai prieteni ????
Am fost putin socata si as vrea sa cunosc parerea voastra.
Eu zic ca prietenii joaca un rol deosebit in viata fiecaruia. Ceva special .Fara ei mi-ar fi viata mai ...pustie.
Cu atat mai mult pentru un copil .Fara prieteni ??????? Eu mi-as face griji foarte mari daca copilul meu nu ar avea prieteni.

Cum ar fi viata fara prieteni? nu-mi pot imagina. Cum nu-mi pot imagina ca sint oameni care gandesc ca le ajunge universul lor si atat. Nu e intotdeauna usor sa cultivi, sa intretii, sa dezvolti o prietenie, dar e atat de placut sa ai cu cine impartii bucuriile si supararile, e atat de linistitor sa stii ca oricind exista cineva care e dispus sa-ti asculte toate cuvintele fara sa te judece fara sa te condamne si chiar daca o face stii ca e spre binele tau.

Mi-ar fi greu sa traiesc fara prieteni...

E foarte greu sa-ti faci prieteni adevarati; dar daca reusesti, e formidabil; am si eu cativa...Dar am constatat pe proprie piele ca multi pe care-i consideram prieteni, erau orice altceva. Da - avem nevoie de prieteni. Dar a-ti face prieteni adevarati si a-i pastra e aproape o arta...cred eu.

eu nu am prieteni..am doar cunostinte ..si asta pt ca..pentru a-ti face cel mult unul ..este greu..si mult..si..aproape imposibil..amici am..dar..nu sunt prieteni...

prietenia este o singura inima 2 trupuri..nu eu am spus-o..ci un om mare... ..este minunat..sa stii ca undeva..candva..cineva..acolo..oricand..si cel mai important..neconditionat ..acela are grija de tine..chiar si numai gandindu-se la tine.,..

Ce sint prietenii sau mai bine zis cine ne sint prieteni? Greu de spus! Cica prietenul la nevoie se cunoaste...
Daca e asa eu nu pot sa-mi permit prea multi prieteni ca multi s-au dovedit a aplica acest proverb in "situatii dificile": Ex.: "Vrem sa ne cumparam masina dar nu ne ajung banii "-hai la prietena noastra flori, acum se cunoaste", in aceste cazuri mi-e greu sa pastrez prietenie mai ales daca am facut imprudenta si am imprumutat banii mai mult ca sigur ai pierdut "prietenii" si poate chiar si banii...Au mai fost cazuri, in care unii "prieteni" dupa ce au fost ajutati si-au aratat invidia raspunzind cu o injuratura in loc de multumesc. Asa ca fereste-ma Doamne de "prieteni" ca de dusmani ma feresc singura...Nu am multi prieteni, dar putinii care mi-au ramas sint cei care au rezistat timpului pina acum...ce-o mai fi s-o mai vedea!
Multi din semenii nostri nu prea stiu ce inseamna prietenia...si o confunda cu multe alte lucruri...
Poate cineva sa spuna pe ce se pun bazele unei prietenii? Si mai ales ce inseamna? Poate ca sint eu prea egoista si de aceea nu am asa de multi prieteni? Pe de alta parte daca as fi la ananghie, nu cred ca as indrazni sa cer ajutor la nimeni ci as incerca sa ma ajut singura, lucru pe care mi l-am dovedit de nenumarate ori...Si daca as cere ajutor, sint convinsa ca nu s-ar imbulzi 99%, din prieteni sa o faca...

Hmmm, am intalnit multi oameni maturi care inca nu si-au incheiat procesul de socializare pana la varsta respectiva si care dupa parerea mea aveau nevoie si de prieteni.
Iar daca un copil a reusit sa-si faca prietenii durabile care raman pana la maturizare ???? Nu are decat de castigat .
Eu fac o diferentiere stricta intre familie si prieteni.
Cu familia te nasti pe prieteni ti faci singur.Foarte adevarat.Iar daca constat pe parcurs ca de fapt o prietena nu imi este prietena pot renunta la prietenia asta.Pe cand un membru al familiei nu pot sa-l dau deoparte ca vrand-nevrand ma intalnesc poate cu el.

Nu vreau sa spun ca adultii n-au nevoie de prieteni. Sigur ca au nevoie de prieteni pentru un sistem de sustinere solid. Insa la copil ei sunt impoprtanti pentru ca ii ajuta in dezvoltarea psihologica .

Aici ne putem cladi un lant intreg de prieteni... virtuali.
Acestia pe langa cei reali, sunt suportul moral al fiecaruia.

Prietenia adevarata este o floare rara, ca o floare de colt pentru care te zbati sa o gasesti, urci si cobori pe poteci mai line si mai anevoioase...Si in final poti sa o gasesti sau nu! Cam asa si cu prietenia...
Si ca sa raspund la intrebare: da, avem, dar se poate foarte bine si fara. Ma refer aici la pritenii adevarati, nu la prietenii falsi. Astia sunt buni numai ca sa-ti umple golul unei duminici ploioase...si apar ca ciupercile cand iti merge bine si dispar ca prin magie cand ai dat de greu.

Avem nevoie de prieteni.

Nu cred că există "prieteni falşi", este o contradicţie în termeni aici. Există însă (e adevărat şi din păcate) prietenii care dispar la un moment dat, din diverse motive...

Eu nu cred că "artă" e cuvîntul cel mai potrivit pt a defini menţinerea/întărirea unei prietenii. Eu cred că e mai degrabă "jertfă", noţiune care implică sacrificii de ambele părţi. Eu spun că cu cît sînt sacrificiile reciproce mai mari cu atît sînt mai mari şi şansele ca prietenia să se cimenteze mai bine, să dureze. Însă totul trebuie să fie cît de cît reciproc...

Da, prietenia e o floare rară. Poate de aceea este şi extrem de preţioasă!

Ei, uite ca asta cu prietenia trebuie sa fie reciproca e adevarata.
Cea mai buna prietena a mea a fost cineva cu care ma cunosc din clasa a sasea de scoala generala si impreuna cu care am trecut prin multe, nu a mai dat nici un semn de viata de aproape patru ani de zile.
Mereu cand am mers in RO am cautat-o eu pe ea nu ea pe mine.Telefoane eu am dat.Nu am uitat niciodata ziua ei de nastere si am sunat-o iar ea nu m-a sunat nici macar cand am implinit 30 .
Asa ca mi-am zis ca daca nu e reciproc nu are rost .
Insa si acum ma gandesc la ea uneori, mi-ar place sa stiu ce face insa parca imi pare prea rau de mine insumi sa reiau tot eu legatura .

Ca tot a fost vorba de prietene din clasa a6 a ,sau din scoala generala .Pe mine m-a dezamagit una f rau (eram prietene din clasa 1 ),am conservat si cultivat-o ani de zile liceu,facultate ,desi n-am trecut prin aceleasi locuri chiar si dupa maritisul ei am pastrat contactul ,in sensul ca eu o ajutam ori de cite ori avea nevoie ,pe urma ne vedeam mai rar si m-a sunat o data la 3 luni dupa ce i s-a nascut fetita dar eu nici macar nu aflasem ca e gravida ,cu toate ca vorbisem in perioada respectiva la telefon ,apoi a plecat in Canada ...si am aflat de la maica-sa ...dupa ce plecase !Toate astea m-au scarbit asa de tare ca toate fostele colege din generala se confunda acum in mintea mea cu tipa asta .Adica am aceeasi atitudine fata de ele ca si cum ele ar fi una si aceeasi persoana cu cea de care am povestit.Sunt rece si...scarboasa cu ele!M-am intalnit acum vreo luna cu o alta la manichiura...intarziasem putin(obicei prost,deh!) si ea imi luase locu'...pfuu ce m-am scarbosit atunci instantaneu ...am devenit pe loc un arici tepos ...i-am raspuns in 2 peri dupa ce am vrut sa ma fac ca nu o recunosc Nu stiu de ce prea mi-a ramas un gust amar dupa experienta cu cealalta!Poate am gresit ..nici nu mai imi dau seama ...cind eram mai pustoaica n-as fi facut asa ceva ...dar experientele triste m-au acrit .

Eu afirm clar : DA ,am nevoie de prieteni . de ce ? Pentru ca prietenii inseamna foarte mult pentru mine... si sint poate tot ce am . Aici ma refer la prietenie, in adevaratul sens al cuvintului. Poate cea mai buna definitie a prietenei pe care am gasit-o a fost data de un om mare : "Imi iubesc prietenul cel mai bun, dusmanul meu cel mai aprig... Este omul care ma tine treaz." Este atit de odihnitor pentru mine sa stiu ca in orice situatie din viata mea... am prietenii me care ma pot baza... oricind si oricum. Pretuiesc mult prietenia... chiar foarte mult. Si cred ca trebuie inceput din copilarie sa cultivam valoarea si arta de a pastra o prietenie.