Scrieri, ganduri, amintiri din viata ade_linei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

...Era primavara,...si vara era...!
...Impartim o taina...!Impartim o viata!Impartim...!
Mi-am permis sa intru in jurnalul tau...asa cum si tu,nu de mult ti-ai permis sa intrii in al meu!(doar nu degeaba suntem "surori") Sper sa-ti vina mai repede cheful de scris...!Till then...
(ti-am lasat si tie din "piticii mei"-poate-ti aduc inspiratia)

Cu toate ca acest junal a luat fiinta de mai bine de 3 saptamani nu am avut timp sa scriu aici...m-am luat cu alte treburi,poate mai putin importante dar pe care nu le poti amana...
Nu stiu exact ce as putea scrie,idei exista dar stiind ca o multime de oameni pot citi gandurile tale sau te pot judeca avantul ti se cam duce.Probabil frica de a te arata exact asa cum esti,fara aerul superficial afisat zilnic in fata rutinei sperie orice persoana intreaga la minte
Exista multe asemanari intre oameni,sentimente,idei,dar si acele lucruri care caracterizeaza o persoana si o deosebeste de ceilalti,o face speciala in felul ei...asa suntem toti,la fel,dar niciodata identici!Acum stau si ma intreb care-i acel lucru care ma deosebeste pe mine de ceilalti...nu-mi vine nimic in minte,sunt un om ca oricare altul,cu bune si rele,ce are in spate niste amintiri si inainte doar un viitor necunoscut,dar visat in culori cat mai frumoase,deosebit de tot ceea ce i s-a conturat in viata pana acum.Vine vara"bine-mi pare"...doar ca vara asta nu mai e atat de asteptata precum ultimele 2,probabil datorita faptului ca am explorat tot ceea ce era de explorat iar acum nu vreau sa ma mai gandesc la trecut sau la persoanele din verile trecute care ma faceau sa-mi doresc sa fie vara in tot timpul anului...e ciudat cum anumiti oameni care au facut parte din viata ta ajung sa nu mai insemne nimic sau sa t raneasca atat d tare incat sa-ti doresti sa nu-i fi cunoscut ...dar nu cred ca am ajuns inca la stadiul asta,poate pentru ca sunt impacata cu ideea ca toti cei care au trecut prin viata mea,care m-au ranit sau m-au facut fericita,m-au schimbat,m-au maturizat si au ajutat la devenirea mea...Ceea ce sunt acum se datoreaza experientelor avute si a oamenilor ce au trecut prin viata mea,nu as fi putut ajunge unde sunt de una singura nu?

cred ca am scris destul pt azi....iau o pauza ...dar nu una de 3 saptamani

Bine ai venit la han, adelina! Fă-te comodă, nu-ţi fă probleme că stă lumea cu ochii pe tine, aşa-i aici, se mai uită cîte unul chiorîş peste halba lui dar în general lumea e bucuroasă de oaspeţi.

Mie îmi pare rău că te-ai supărat pe vară numai din cauza unor persoane care te-au necăjit. Ce vină are vara? Of, eu atîta o mai aştept, de-ar veni o dată că m-am săturat de cer posomorît. Ştii de ce îmi place vara? Pentru că e mult soare şi lumină. Ce are a face briza mării sau răcoarea aromată a muntelui cu cine ştie ce apucături...

Bine ai venit!

De obicei in preajma Sarbatorilor melancolia da tarcoale incercand sa te atraga in avalansa aminitirilor de unde nu ai sigur nici o sansa sa scapi fara a-ti cadea o lacrima sau fara a zambi amintindu`ti de tot ce a fost candva iar acum nu mai e...oare de ce mereu idealizez trecutul,ignor prezentul si visez viitorul???De ce sa nu traiesc pur si simplu ziua de azi si sa nu ma gandesc la ce a fost sau la ce va venii...? Ma simt prinsa...undeva intre 1 mai 2003 si 1 mai 2004....iar 1 mai 2005 nu apare nicaieri in gandurile mele...inexistent!Parca nici nu ma intereseaza...poate pt ca e chiar in ziua d Pasti sau poate pt ca anu`asta raman in Bucuresti si nu plec sa ma distrez in lumea mea alaturi de persoanele care acum sunt doar niste imagini proiectate pe fresca trecutului...intr`adevar,trecutul nostru,ele nu mai au loc in prezentul meu....iar viitorul cu siguranta va cicatriza ranile si imi va aduce un simplu zambet in suflet si o MARE d lacrimi in ochi ori de cate ori imi voi aminti d ele...persoanele din trecut!

"Un tarm si o mare.Ele ne pot spune totul in chipul cel mai plastic despre obtinerea certitudinii prin indoiala.Cei care cred in ceva,vor iubi marile,dar mai presus de orice,tarmul lor!"

Noi am crezut...in...,am iubit marile,si am iubit la tarmul lor!
Credem in continuare(nu?)...,dar e timpul pentru alte mari,...e timpul pentru alte tarmuri!!!

"Si iubim astfel mai trist.
In rest,suntem aceleasi si iubim aceleasi lucruri...
Iubim..."


Hai ca va fi bine si de aici inainte,nu?
TREBUIE!!!

.....milimetru`merci frumos pt caldurosul bun venit de care am avut parte...ai fost un dragut:)
ce pot sa-zi zic?nu`s suparata pe mare sau pe vara...nu cred ca as putea fi vreodata suparata pe ceva ce iubesc atat de mult...sunt suparata doar pe anumite persoane care`mi faceau vara atat de frumoasa pana acum:(...dar cum toate vin si pleaca ....o sa rasara soarele in vara asta alaturi de alte persoane:)

iti urez numai bine,din nou merci...si ne mai auzim...sper sa mai dau de tine pe aici....
bye bye 4 now...
ps.....unde-ti place mai mult?la mare sau la munte?......bye

... nu stiu de ce am aceasta stare in seara ...nu sunt neaparat cea mai mare optimista dar mai mereu sunt cu zambetu`pe buze,mai ales daca sunt inconjurata de prieteni...in seara asta abia daca am schitat cateva zambete,care oricum nu cred ca au reusit sa convinga pe nimeni.... ...
as vrea sa treaca starea asta de la sine...dar nu cred ca se va intampla,trebuie sa fac si eu ceva pt asta nu?ati avut vreodata impresia ca sunteti singuri chiar daca poate sunteti inconjurat de o mare de oameni,sa simti ca te scufunzi printre ei si tot ce-ti doresti este sa ajungi la tarm...??

urasc starile astea,nu sunt frecvente dar cand vin"it feels like they`re here to stay"!...sms-ul primit acum cateva minute mi`a adus un zambet mare pe fata si unul si mai mare in suflet!!!si poate ca nu vine de la cea mai potrivita persoana pt mine dar este cred singura care poate face o diferenta acum,care poate sa`mi smulga ceva zambete sincere si sa- mi dea ceva speranta ca ma indrept spre o etapa frumoasa a vietii mele...cu el alaturi???

am impresia uneori ca ma ratacesc pe cararile nestiute ale vietii...pornesc la un drum si mi se mai intampla sa uit de unde am pornit sau unde vreau sa ajung,sa ma impotmolesc in nisipurile miscatoare ale vietii si la cea mai mica miscare a mea sa risc sa fiu inghitita de ele...vreau sa ma urnesc din loc si nu pot,vreau sa uit trecutul(sau macar sa incerc sa ma vindec dupa urma lui)si sa privesc increzatoare spre viitor,sau macar sa traiesc prezentul cu toata pofta de viata care ne`a fost insuflata noua tuturor la inceputuri!!!!
doresc prea mult?

"nu cer a 8 a minune a lumii...nici luna nici stelele...vreau doar un strop de fericire"

si uite asa a venit si vara si starea de bine te incoanjoara la tot pasul...sau cel putin asa ar trebui sa fie,doar am asteptat cu atata speranta in suflet vara!!isi cam face de cap vara asta nu credeti?cand e soare cand sunt nori...dar orice noapte moare-n zori ...
am tot incercat sa scriu dar niciodata nu am dus la bun sfarsit gandul...m-am luat cu altele,sesiune,munca....zilele petrecute la mare ...de fapt cred ca de asta am avut nevoie nu?de cateva zile de bai de soare si batut de discoteci in miez de noapte fara sa dau nas in nas cu vre-un vecin de la 2
dar ca in fiecare an sosirea la mare imi aduce un mare zambet pe buze iar plecarea ma face sa storc cateva lacrimi(mai multe chiar asa intre noi)...intrebare la ordinea zilei:de ce ma bag in anumite probleme de una singura?ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual!poate daca as casca ochii mai bine inainte sa ma arunc in cap nu mi l-as mai sparge de fiecare data,poate m-as lovi doar dar nu s-ar mai lasa cu varsare de sange
de mica mi s-a spus ca oamenii invata din greseli....dar cei cu adevarat inteligenti invata din greselile altora....cum naiba?daca nu traiesti o anumita chestie pe pielea ta de unde stii ca te va face sa suferi?intr-adevar daca as stii deznodamantul dinainte poate nu as mai face aceleasi greseli...sau poate le-as face pt ca pe moment m-au facut sa ma simt fericita?....eu m-am cam saturat de atatea intrebari retorice...voi nu???

Is it getting better?
Or do you feel the same?
Will it make it easier on you now?
You got someone to blame
You say
One love
One life
When it's one need
In the night
One love
We get to share it
Leaves you baby if you
Don't care for it

Did I disappoint you?
Or leave a bad taste in your mouth?
You act like you never had love
And you want me to go without
Well it's

Too late
Tonight
To drag the past out into the light
We're one, but we're not the same
We get to
Carry each other
Carry each other
One

Have you come here for forgiveness?
Have you come to raise the dead?
Have you come here to play Jesus?
To the lepers in your head

Did I ask too much?
More than a lot.
You gave me nothing,
Now it's all I've got
We're one
But we're not the same
Well we
Hurt each other
Then we do it again
You say
Love is a temple
Love's a higher law
Love is a temple
Love's a higher law
You ask me to enter
But then you make me crawl
And I can't be holding on
To what you got
When all you've got is hurt

One love
One blood
One life
You got to do what you should
One life
With each other
Sisters
Brothers
One life
But we're not the same
We get to
Carry each other
Carry each other

One

exstended version

can you hear us coming lord
can you hear us call
fill us knocking
we're knocking at your door
.........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


este surprinzator cum poate o melodie sa te smulga din bratele prezentului si sa te arunce in valtoarea trecutului...
trecutul acela peste care parca nu reusesti niciodata sa treci atunci cand trebuie,trecutul acela care iti lasa cicatrici in suflet uneori ce par sa nu se vindece nicicand,trecutul acela in care te afunzi exact cand ti-e lumea mai draga si ai impresia ca ai trecut peste .....TRECUTUL ACELA CARE REUSESTE SA-SI GASEASCA MEREU LOC IN PREZENT!!!
de ce nu pot si eu sa inchid capitolul acela blestemat din viata mea peste care se pare ca nu pot sa trec,mereu se strecoara si-mi fura prezentul periclitandu-mi chiar si viitorul!traiesc sau doar supravietuiesc....?nu cred ca mai deosebesc realitatea de himera sau prezentul de trecut......imi doresc sa vina acea zi in care sa privesc la tot ce a fost cu resemnare si cu sentimentul ca ce a fost a fost...
cu toate acestea clar nu mai e ce a fost,macar atat e bine intr-un rau f mare
imi doresc sa uit complet si vreau sa fie cineva langa mine dar cu toate astea indepartez pe oricine incearca sa se apropie...este oare asta din cauza instinctului de conservare a sufletului???