Uneori am vrea sa dam timpul inapoi sa schimbam cate ceva, sint momente in care greselile ne coplesesc si am vrea sa mergem inapoi sa modificam acel ceva care ne intuneca sufletul.
Aveti regrete? ce ati vrea sa schimbati daca s-ar putea?

Personal, consider ca regretele nu fac altceva decat sa ne consume energia fara nici un folos. Imaginati-va ce epuizant este sa te gandesti la tot felul de scenarii pe care le-ai fi putut aplica in cazul X sau Y sau Z, dar cand colo, asa ceva este imposibil din cauza ireversibilitatii vietii. Daca acceptam ca greseala face parte din viata fiecaruia, daca stim sa invatam din greseli si daca stim sa ne asumam responsabilitatea actiunilor, atunci cred ca regretele nu-si mai au locul in viata noastra.

Da,avem regrete ! dar nu ne-ajuta cu nimic,poate sa invatam din greselile trecute ...dar...citeodata stai si te intrebi ...poate asta a fost calea! Oare nu cumva am facut asta pentru ca altfel nu se putea?sau mai devreme sau mai tarziu tot acolo s-ar fi ajuns.
Mie viata mi-a aratat de vreo citeva ori ca lucrurile care trebuie sa se intample se intampla chiar daca mult mai tarziu ,iar cele care nu trebuie degeaba le fortezi ,oricum o dai ,oricum o sucesti tot nu-ti iese si ajungi intr-un final la concluzia ca tot ce ai realizat e sa pierzi timpul incercind sa te autoconvingi ca e bine ce faci.

regret ca am pierdut 6 ani din viata pe bancile facult...
si nu am pierdut 6 luni pt ceva mai profitabil, o sc de ospatari de ex...

nu as schimba nimic..in viata mea au fost mai multe nuante negre..dar..cand privesc in urma..umezesc aleea trecuta..si merg mai departe..intr-un final..viata este o batalie..important este sa constientizam ca este alcatuita din etape ..reprize..toate trebuie trecute..cu sau fara culoare in lumina ochilor..deci..defirici sau nu..stim ca am facut ceea ce atunbci am considerat..si nu ceea ce acum am fi voit...viata este plina de greseli..important este sa o traim..si sa luptam pentru o cat mai lunga batalie..cu conventia..secunda..minutul..ora..ziua..impusa de noi toti..care pana la urma s-a dovedit a fi subiectiv..pentru fiecare timpul este si are o alta importanta si semnificatie..simtire.,,.deci..traieste..ca sa poti spune mai tarziu...ca ai trait..si nu regreta..ca sa poti mai tarziu..ca ai facut ceea ce trebuia ca sa fi fericit..si implinit...desi..nu a fost intotdeauna asa...

Doamne fericiti sinteti. Eu privesc in urma si as schimba cate ceva. Decizii proaste luate sub impulsul de moment. Oricat as incerca sa ma conving ca atunci am procedat bine avand in vedere conjunctura tot ma bantuie gandul ca daca as fi cugetat mai bine m-as fi scutit de multe griji si probleme. Si totul din orholiu, un orgoliu prostesc si nemotivat.La urma urmei sintem suma actiunilor noastre si nimeni nu mai poate schimba nimic.

daca nu vreau sa dau timpul inapoi..nu inseamna ca sunt fercita..cum am mai spus..nu este cazul meu...nu prea ma iubeste tanti FERICIREA... dar nu despre asta vorbeam...vorbeam despre ...uite..ai spus asa:'Oricat as incerca sa ma conving ca atunci am procedat bine avand in vedere conjunctura tot ma bantuie gandul ca daca as fi cugetat mai bine m-as fi scutit de multe griji si probleme.',,ok,,ai schimba ceea ce ti-au dat atatea dureri..dat sa-mi spui ce rost mai are viata..fara lacrimi si suspine..fara regrete..si ganduri aiurite..care dupa mai multe clipe..in timp cladesc in tine..o personalitate..cred ca este si razboiul de care vorbeam..dorinta de a trece peste aceste suferinte..deloc placute ...nu trebuie sa fi fericit ca sa spui ca mergi mai departe...trebe sa ai setea de viata..si speranta in sange..care sa-ti domine sufletul si chipul...

Regrete?
Nu am absolut niciunul.Pt. mine personal,prezentul conteaza,trecutul nu mai poate fi schibat deloc,atunci de ce as regreta dupa ceva ce nu mai exista???E inutil si o pierere de timp.nici viitorul nu-l concep decat privind din prezentul trait efectiv,planuri imi fac dar asta nu inseman ca nu pot fi schimbate ori de mine ori de soarat insasi.Deci prezentul imi este baza existentei.
Am facut multe tampenii la viatza mea ,nici unii din voi nu au trecut macar prin vise, pe langa ce am trait eu din plin,dar nu le regret si nici sa le schimb nu as vrea ,oricat de aiurit si inconstient am fost.
In fapt sunt lectii de viata si experiente,te fac mai intelept,mai spiritual mai tarziu.Si in plus exista si factorul sansa destinului si cum iti apare in viata.Totul e legat ,orice lucru cat de mic ce ai facut va avea o reactie in viitor,adica in eternul prezent.
Nu as fi ajuns unde sunt si la viata actuala daca n-as fi trecut prin pajisti frumoase dar si prin mocirle.Sa nu uitam ca trandafirul e frumos ,miroase frumos dar are si spini.
Asa ca in opinia mea modesta regretele nu au valoare in viata daca apartin trecutului.

PEACE&LOVE,
Crazy Horse

Iniya, crede-ma ca as vrea ca viata sa fie fara lacrimi ,fara suspine, fara probleme. Zau ca mi-ar place. Nu am in mine nimic de martira care sa considere ca totul se obtine cu sacrificii. Si tocmai pentru ca stiu ce greu sa traieste fiecare zi as vrea sa fie numai bine.Nu fug din fata greutatilor, imi asum raspunderi, scrisnesc de multe ori din dinti si merg mai departe. Tocmai din aceste motive as vrea sa fie mereu bine. Pentru ca am luptat pentru asta, pentru ca stiu ce greu e, pentru ca fiecare dintre noi merita sa-i fie bine.Nu voi fi cu nimic mai fericita consolindu-ma cu gandul ca am invatat din greseli si am niste lacrimi care atarna in urma. As fi vrut sa am intelepciunea de a fi facut totul asa cum trebuie si multumirea ca nu am ranit pe nimeni. Viata poate fi frumoasa si fara suferinta. Avem in noi o neinteleasa stare de autocompatimire, unii chiar cultiva un cult al suferintei.

Oh da !!!! Am un regret deosebit si as vrea sa dau timpul inapoi numai pentru asta.
Cu doua zile inainte de a muri tata am sunat acasa si era mama la telefon si am vorbit cam mult cu ea .Si ea zice la urma , sa ti-l dau si pe tat-tu.Eu zic, lasa ca sun si asa peste patru zile de ziua lu frate-meu si vorbesc atunci cu el.
Peste doua zile a murit si peste inca doua zile l-au inmormantat, in ziua in care frate-meu a implinit 23 de ani.
Asta regret, ca m-am zgarcit la un telefon .

Cand eram mai tanara aveam si eu regrete. Acum, nu mai am, m-am copt la minte. Regretele sunt inutile. De unde stim noi cu precizie ca daca am fi facut acel "ceva" pe care-l regretam, era mai bine? Avem vreo garantie? Nu! Este doar in mintea noastra iar pana la realitate...cale lunga, drum batut. Si oricum, destinul este unul singur. Daca iti este dat sa ajungi intr-un anume punct, atunci acolo ajungi, mai greu, mai cu piedici, sau foarte repede si neted, in cazul unora! Si mai am convingerea ca tot ce ti se intampla, are un scop, chiar daca mai greu de descifrat pentru noi...Atunci, la ce bun regretele?!

Uneori am vrea sa ne reantoarcem in timp, stiind acum cea ce nu stiam atunci. Dar regretul pentru ca nu am facut ce trebuie nu exista decat in mintea noastra, el nu e real, grija pentru el nu trebuie sa avem, ci bine sa facem de cand ne hotaram sa nu mai gresim. Am visat odata pe unii care ar fi vrut sa simta frigul sau caldura dar nu puteau, erau aparati de aceste neajunsuri, si erau destul de tragici

Ca fiecare, probabil, am si eu regretele mele.... ca nu mi-am intilnit tatal niciodata (a murit cind aveam un an ), ca nu am terminat facultatea... si, cel mai mult, ca nu am avut incredere sa fac anumite lucruri... Ma mai bate gindul ..." Si daca...? "
Dar stiu ca nu se mai poate face nimic... si merg mai departe. Regretele incerc sa le alung.
Inainte eram o pesimista ... acum m-am schimbat mult . Vreau sa vad intotdeauna partea buna si jumatatea plina a paharului.Schimbarea se datoreaza mult unei sume de evenimente din viata mea si a filmului "Amelie"---film ce m-a "atins" tare mult.

bufnitza la cat mai multe postari..si..viata merge inainte..cred ca..daca renunti impunandu-ti un' nu' in drum..nu ai cum sa treci de bariera neimplinirii

Tu stii daca ai puterea sa termini ce ai inceput..daca esti in stare sa-ti asumi niste riscuri..si sperante arse in timp..dar..cred ca niciodata acest'nu'luat in brate ..nu-ti asigura o liniste sufleteasca..aceasta impacare cu infrangerea..a fi un luptator este usor..a rezista este mai greu viata este groaznica..important este sa o facem noi frumoasa..sau..macar picurata cu cateva clipe de miere..sa ii mai indulceasca veninul .. macar cate putin..incet incet..poate si reusim sa o facem mai..usoara


te imbratisez si bufnitza

Uneori, as vrea sa nu fi ajuns in situatia mea de femeie independenta si cu studii dar singura. Imi aduc aminte de o sora de-a bunicului meu de la Botosani, care era maritata si statea la curte. Era grasa si mi-o imaginez cu vreo 12 copii, desi mi se pare ca nici nu a avut. Imi mai imaginez si cum as fi fost eu daca nu ar fi venit tata la Bucuresti. Imi imaginez cum as fi trait la fel ca ruda mea, dar cu o gramada de copii. In loc sa fiu nemultumita ca m-am ingrasat putin (ma ingrasasem mai mult dar am mai slabit intre timp si oricum nu ajunsesem ca aia), as fi fost de mult la fel de grasa ca matusa si as fi fost multumita asa. De fapt, nici nu m-as fi gindit ca nu e bine. Mi-as fi indeplinit destinul meu biologic (de exemplu, ingrasarea si toate sarcinile pe care mi le aduce barza). As fi fost mindra de reteta mea de sarmale, de cirnati sau de dulceata (eu nici nu fac asa ceva).

Mai sus spuneam ca n-am regrete...Insa am unul mare de tot! Ca nu i-am spus tatalui meu niciodata "te iubesc", iar cand am vrut, a fost prea tarziu...

Am facut multe prostioare, unele mai mici, altele prostii in toata regula, dar daca ma gandesc acum imi dau seama ca fara acei pasi gresiti sigur nu ajungeam unde sunt acum, iar acum sunt fericita, am o viata la care nici nu speram, am reusit sa ma inconjor de persoane care tin la mine si la care tin si eu, iar asta conteaza cel mai mult.

Am facut multe lucruri bune si mai putin bune... dar nu regret decit un singur lucru: ca nu am fost tot timpul linga copilul meu, nu m-am bucurat de copilaria lui. Nu stiu cui i-a fost mai greu, lui sau mie? Dar daca ar mai fi sa mai traiesc odata l-as cara dupa mine peste tot, oricit de greu mi-ar fi si chiar cu riscul de a realiza mai putin decit am realizat!

da, am, dar nu regret ceva ce nu am facut sau am facut, ci ceva ce nu s-a putut intampla, indiferent, cumva, de actiunile mele. offf...

Imi pare rau ca am regrete.... Nu sunt foarte multe, de natura sa-mi doresc sa-mi iau viata de la capat, dar - oricum - exista.

Nu am timp de regrete, merg inainte si, in functie de greseli, schimb sau imbunatatesc cate ceva pe drum.

Nu stiu ce am de la un timp ca imi incep toate frazele cu "Pai, ....."
Pai, nu stiu sa spun ce regret, iar asta probabil e un lucru bun. Sunt lucruri de care nu sunt multumita, desigur.
Dar am si o mare multumire, care imi vine imediat in minte cand ma uit in urma: ca mi-au trecut gargaunii din cap exact la momentul oportun, altfel cel mai adevarat barbat din viata mea s-ar fi dus si eu as fi ramas vesnic cu regretul ca am trecut pe langa sansa de a fi fericita.

in ce ma priveste: regret ca n-am aptitudini pe masura vointei.
in ce-i priveste: ca n-am fost linga ei cind aveau nevoie de mine.

cred ca minte cel ce spune ca n-are regrete,toti avem dar ...ce s-a dus,s-a dus!exista o lege a compensatiei...cel mai mult regret ca n-am fost suficient de indrazneata in trecut.

Regretele sunt pt. oamenii slabi si visele lor desarte! De ce sa regret ceva ce am facut cu buna stiinta la un moment dat al existentei mele sau chiar acum, in acest moment? Ar insemna sa-mi regret propria-mi existenta! Voi asta faceti?

"Sa nu regreti ce ai facut, ci ce n-ai facut" zicea cineva...

Regrete??
...probabil ca fiecare din noi se confrunta cu astfel de stari, insa uneori este greu sa recunoastem...
...eu, imi reprosez mereu faptul ca uneori cu sau fara voie reactionez in asa fel incat ranesc pe cei din jur, apoi REGRET amarnic si caut a-mi indrepta erorile...
In viata fiecare gest, sentiment, fapta sau mic ,,semn" contribuie la ceea ce suntem, la ceea ce devenim si la ceea ce facem..!

Eu n-as schimba nimic din trecut. Ma bucur ca sunt aici unde sunt, daca ar fi schimb viitorul s-ar putea sa nu mai fiu aici

atunci de ce te dai cu capul de birou?

Prostia e prostie, n-am cum s-o schimb sa ma fac inteligenta asa instantaneu.