Articol trimis de black ice

O chitara plange langa ureche mea dar nu mai gaseste ecou in sufletul meu.
E a doua oara cand scriu asta. Am ajuns sa ma plagiez, dar stai linistit dragul meu cititor, nu voi continua la fel. Vreau doar sa-ti prezint un vechi si drag prieten de-al meu: Abisul.
Degeaba ma amagesc incercand sa-mi reprim gandurile deprimante care ma chinuie caci stiu ca nu voi reusi. O vreme le voi lasa sa se roage de mine. Ma voi uita rece la Ele si le voi zambi usor. Apoi le voi spune incet: "Veniti iubitele mele, conduceti-ma!"
"Iar tu, scumpa mea chitara nu ma ajuti deloc.... Plansetul tau ma inspaimanta, imi da fiori. Hai, spune-mi, ce ai patit? Ce e cu tine? Nu-mi raspunzi....de fapt niciodata n-ai facut-o cu adevarat."
Am cedat. M-am lasat imbratisat, sarutat, sedus....
"Fiinta slaba ce esti!" imi spune indignata Ratiunea. Dar eu nu mai ascult de mult pe nimeni. Ma las coplesit incet, incet, de glasul dulce al Viselor si al Sperantelor. Ma uit cu dragoste la ele, le mangai usor si le imbratisez incet pe fiecare in parte. "Da, iubitele mele, luati-ma, conduceti-ma, am incredere in voi".
"Nu-ti fie frica, ajungem imediat", mi-a soptit usor chitara mea draga.
"Ce fiinte frumoase. Le iubesc si le urasc totodata. Sunt propria mea creatie, cum sa nu le iubesc? Dar imi fac rau....

....................................................................................................

Le-am dat drumul...m-am desprins de ele. Dura prea mult. Nu ajungeam nicaieri si NeIncrederea a inceput sa-si faca simtita prezenta. Nu le mai puteam suporta dependenta. Insa, doamne cat de frumoase puteau fi, cat de multa fericire puteau sa emane....
"Oare chiar eu le-am creat? O da, ale mele sunt, nu se poate altfel".

....................................................................................................

Le-am parasit si nu m-am mai lasat sedus de ele. S-au uitat cu uimire spre mine, neincrezatoare in hotararea mea. Le-am vazut chipurile si nu m-am putut abtine sa nu izbucnesc in hohote de ras. Ingamfarea statea in fata lor, conducandu-le.
Razand inca, le-am intors spatele si am fugit....Spre tine adorabilul meu cititor caci tu esti salvarea mea.
Dar am cazut in drumul meu spre tine, m-am inpiedicat de Nedumerire si Confuzie.

....................................................................................................

Am deschis incet ochii. Cineva era aplecat peste mine, ma tinea in brate. Ii simteam puterea, simteam cum ma atrage si ma cheama. Inutil sa ma lupt. L-am imbratisat si eu. Mi-a spus incet, linistit, cine e. Mi-a spus ca ma asteapta de multa vreme si ca e nespus de fericit ca m-a gasit in sfarsit, dupa infinite vesnicii. Apoi mi-a spus povestea vietii lui. Nu stia de ce sau pentru cine a fost creat dar stia ca a fost creat cu un scop anume. "Nu se poate altfel", mi-a spus amintindu-mi de ceva de demult. Orice lucru are un scop si orice creatie isi are propria fericire. Eu eram fericirea lui, a incheiat el. M-am ridicat in picioare cutremurat de ce mi-a fost dat sa aud. Nu-l credeam, nu putea fi adevarat. I-am spus ca nu exista fericire, ca nu exista bunatate sau libertate....ca totul e opera Nimicului. El ne-a creat si El ne omoara, din El ne-am nascut si in El vom ajunge. Din Nimic in Nimic. Raspunsul lui a fost un zambet ingaduitor si un vag semn spre Bezna ce-i statea alaturi. Aceasta si-a dat la o parte mantia de Intuneric si m-a lasat sa privesc in interiorul ei. Am vazut Libertatea, Bunatatea si Fericirea incatusate in ea. Oarbe, invaluite in intuneric, prizoniere ale Noptii pentru totdeauna. Acum inteleg totul....
"Vino fericirea mea" imi spuse intinzandu-mi mana. Dar era prea mult pentru mine...
"Nu pot sa cred, Neantul ma cheama sa-mi arate prapastiile sale...Insa, da....da, vin, arata-mi tot. Asteapta-ma. Nu! Stai! Nuuuu!!!"

Ah, blestemata Amagire ai reusit sa ma seduci din nou! Acum nu vei mai scapa: Te omor!!!
..........zapada s-a inrosit, crinul a devenit trandafir iar luna a inceput sa planga cu mici lacrimi negre.
Am reusit, te-am omorat. Doar cateva secunde inca....
Ma intreb...unde e Realitatea?
Ah da, stimate cititor, nu te arata surprins, nu te-am uitat, dar ce-mi trece prin cap acum?
Sa fi tu oare Realitatea? Scuza-mi rasul dar nu ma pot abtine, e prea hilar totul. Uite, iti marturisesc, m-am folosit de tine. Ce zici? Nu-i nimic? Oh, esti prea bun cu mine, dar ce faci?! Lasa-mi jos chitara, nu! E a mea, numai a mea, nu mi-o lua te rog!! Nu chitara!! Nuuuuuuu!!!!.....