Dragii mei,

poate ca nu o data ne-am tinut gura- chiar cu mainile- si am mers mai departe.
De ce? ne-comunicarea a parut o salvare. Sau poate era doar o prejudecata?
Sa aflam...

Si sa o luam pe rand.
1. Ce nu comunic strainilor? -de ce
2. Ce nu comunic prietenilor? -de ce
3. Ce nu comunic parintilor? -de ce

Apoi sa vedem:
4. Cand nu comunic cu mine?
5. Cand nu comunic ceea ce as vrea sa spun totusi?
6. Cand nu comunic, ce fac?

Deocamdata atat...

Da, nu odata mi-am tinut gura... De ce? Pentru ca asa am considerat eu pe moment ca-i bine... cu toate ca uneori am regretat... uneori chiar mi-as fi dorit sa comunic, dar ceva ma oprea, nu stiu ce!!, poate ... oftez, nici macar nu pot explica de ce? ... nici nu pot explica ce-i in sufletul meu...

Ne-comunicarea poate fi o salvare.... uneori daaaaaa, alteori nuuuuuuuuuuu. Depinde de situatie. ... Poate-i doar o prejudecata...

1. Ceea ce socotesc eu ca-i al meu si numai al meu, al sufletului meu. De ce? Pai daca-i al meu... cum poate fi si al altcuiva?
2. Prietenilor... uneori... nimicurile... uneori cele importante... De ce? Pentru ca uneori am chef de vorba... alteori nu!!
3. Micile certuri... cateodata!!... De ce? Pentru ca stiu ca totul va reveni la normal si nu are rost sa-si faca si ei griji pentru problemele mele, pe care in timp... oricum le rezolv!!

1. Cand mi se pune pata, cand sunt foarte suparata si gandurile imi raman suspendate pe undeva, pe unde nici eu nu stiu....
2. Cand ma simt inferioaraaaa. Cand imi vin in minte, pe rand, toate cele ce ma fac sa ma simt inferioaraaaaaaaa...
3. Ce fac? Cel mai adesea nu ies din casa cu zilele si ma pierd in treburile casei... Iar cand sunt nevoita sa ies din casa... vorbesc cu strainii banalitati...

Eu cred ca tacerea nu e acelasi lucru cu ne-comunicarea.Tacerea e de multe ori un lucru inteligent , pe cand ne-comunicarea implica o problema .

Pentru ca , in contextul asta , comunicare nu are sensul neutru de a verbaliza ceva. Comunicarea aici are sensul de a impartasi lucruri importante tie , cu oameni apropiati . Si daca nu faci asta , undeva e o problema. Nu neaparat o problema mare , sau o problema cu tine , poate e doar lipsa de timp, poate comoditate, poate obisnuinta.

Ce?

Ce inteleg? Inteleg persoanele care aleg sa fie necomunicative cu alte persoane.
Motivul este ca acelea din urma oricum nu sunt interesate de subiectul in discutie, singura lor modalitate de comunicare fiind la misto...

Ce-ar fi s-o lasam pe Secunda sa ne spuna cum vede ea subiectul asta , ca doar ea l-a dechis.
Iar tu , daca ai dubii in privinta seriozitatii cu care tratez eu subiectul asta , nu te mai arunca , asteapta sa vezi daca ti se confirma sau infirma dubiile.
La miso-ul ala din semnatura mea se refera la faptul ca de fapt nu sunt in clubul cela, din semnatura . Semnatura e la misto . Pricepusi ?

toxic, ai scos in evidenta un lucru: omul e o persoana comunicativa, asadar, daca nu comunica atunci exista o problema.
dani, fiecare comunica in felul lui. cineva imi atragea atentia asupra limbajulu nonverbal prin care comunicam cu ceilalti chiar inconstient uneori.

dar, in adevar, vorbeam despre comunicare verbala. si pana la urma, tot comunici ceva, doar nimeni nu e mut daca are glas.
asadar doream sa ne gandim la comunicarea de zi cu zi, din momente importante, din conversatii banale etc.
pentru ca am deschis acest topic la arhipeleagul imaginii tocmai in ideea ca modul si ceea ce comunicam ne creeaza imaginea in celalalt.

acum sa raspund si eu... si daca incercati sa raspundeti si voi, veti vedea ca unele lucruri incep sa se clarifice.
nu zice nimeni ca daca spui/nu spui ceva cuiva, e gresit. doar ca vei reusi sa vezi altfel.

sa raspund si eu:
1. Ce nu comunic strainilor? -de ce
Acele lucruri pe care poate ar putea sa le intoarca impotriva mea...Insa, atunci cand prietenii nu sunt online, pot dezbate cu un strain marile probleme ale sufletului meu.
2. Ce nu comunic prietenilor? -de ce
Pai spun tot ce tine de viata mea intima si personala. Consider ca intre prieteni se poate spune orice in acest sens. Poate nu oricand...
3. Ce nu comunic parintilor? -de ce
Acele lucruri care par ca nu ii intereseaza. Pentru ca daca erau ei interesati ma intrebau. Dar asa...s-a trecut sub tacere.

4. Cand nu comunic cu mine?
Aici, sincer, cred ca atunci cand iubesc...Suna ciudat, dar in acele momente, oricat imi spun ca nu e bine sa fac asa si pe dincolo, ca nu trebuie sa cred una si alta...tot fac, si apoi ...trag ponoasele
5. Cand nu comunic ceea ce as vrea sa spun totusi?
Atunci cand as putea rani prin ceea ce spun sau cand imi e teama de consecinte. As mai adauga si acele momente cand
realizezi ca ceea ce vrei sa spui este neimportant, nesemnificativ pentru cine te asculta....si atunci renunti.
6. Cand nu comunic, ce fac?
Pai ...tac. Ascult muzica...iau un pahar de vin...sau ma uit la un film... Fac ceva ce tine de a receptiona informatii...

Multumesc secunda
De ce? Ca ai raspuns si tu acelor intrebari! Nu vroiam sa raman singura... Oare sunt atat de putini cei care nu comunica? Toti vorbesc.... si iar vorbesc... comunica...

Eu cred ca in general comunic . Cu sotul meu comunic aproape tot timpul . Cand nu comunic , inseamna ca trec print-o perioada proasta care inevitabil va izbucni in "scandal". Si scandalul ma face sa comunic . Nu pot sa fiu certata cu oamenii la care tin mai mult de o zi. Nu pot sa dorm noaptea daca sunt certata. Deci inevitabil ne clarificam problemele atunci pe moment, fiidca altfel nu-l las sa doarma Incerc sa fiu rationala si in stari irationale. Am observat ca pe masura ce ne maturizam suntem tot mai rationali si mai toleranti unul cu celalalt .
Cu fratele meu, iarasi comunic foarte bine.
Cu parintii , n-am nici pe departe asa o relatie ca si cu sotul si cu fratele. Cu ei , am o comunicare mai putin naturala si mai mult inteligenta , as zice eu. Totul e cu masura .Dau de la mine atat cat consider eu ca merita situatia respectiva, dar nu mai mult . Nu fac , sau cel putin ma straduiesc sa nu fac , gesturi de generozitate sufleteasca care stiu ca au sa ma doara . De exemplu, nu spun /fac lucruri care sa se intoarca impotriva mea, cu toate ca simt sa fiu sincera cu parintii. Prefer sa tac , "tacere inteligenata". Si aici ma refer la situatii in care parintii nu sunt pe masura asteptarilor mele .
Cu strainii, am o comunicare brici . Ei nu-mi creeaza nici o problema .

Barbatii sunt una si aceeasi Imagine cu femeile. E un nmatricial valurit si atata tot. In totalitatea Enciclopedica a Universului Valurit, femeile si barbatii sunt de fapt o Ipostaza.

Comunic, deci exist.

Acest post bufnilian este de fapt o perna de aer care valureste topicul spre suprafata Arhipelagului. Dar interesanta ideea despre Comunicare si Existenta....