Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Psihologia Lecturii
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului > Psihologie - Teorii si Aplicatii. Dezvoltare personala
calfa
Motto:

"O carte are intotdeauna doi autori, cel care o scrie si cel care o citeste", Jacques Salome

Lectura are psihologia ei.

Jacques Salome ne spune ca si cititorul e coautor. Are dreptate, oare ? Si daca da, cum facem sa fim coautori ?

Altcineva spunea ca "Iti place o carte daca iti regaseti in ea propriile idei". Asa sa fie ? Mai poate fi si altfel ?

Doar doua prime directii de discutie, pentru inceput.

smile.gif
milimetru
Mesajul unei cărţi trebuie să găsească ecou, adică interes, īn cel care o citeşte. Īn caz particular, al individului X, degeaba a scris cutare autor celebru cutare volum celebru, degeaba īl citeşte X dacă percepţia lui nu intră īn rezonanţă cu mesajul cuprins īn acea carte...

Cel care o citeşte este coautor din cauza īnsumării propriilor trăsături ale personalităţii sale cu mesajul primit. Suma va fi mereu diferită ca valoare din cauza primului termen al adunării. Reflectarea finală a mesajului lecturat poate fi uneori chiar complet diferită de intenţiile autorului cărţii, tocmai din cauza celui care o citeşte.

Al doilea citat nu mai e chiar aşa de relevant ca semnificaţie. Dacă-ţi regăseşti propriile idei s-ar putea ca volumul respectiv să nu te mai intereseze. Eu văd contactul carte-cititor mai degrabă ca o potrivire de forme complementare (cam ca mufa-tată cu mufa-mamă īn domeniul tehnic). O carte va fi cu atīt mai savurată de lectorul ei cu cīt "forma" lui de receptare se va potrivi cu "forma" de implementare a mesajului tipărit.
Kitty
Am un curs...destul de mare, despre Sociologia literaturii....o sa incerc sa scot fragmente mai importante din el, desi este un curs superb, e singurul pe care l-am citit cu drag...sau poate il rog pe Mihai sa-l ataseze aici tongue.gif In general un autor...cand incepe sa scrie o carte, vrea sa atinga diferite categorii de oameni...Cei ce scriu SF-uri, politiste, dragoste, etc, ating doar o parte din cititori...nu stiu daca a reusit cineva sa atinga mai multe categorii in acelasi timp...Adica n-am vazut nici un Sefeu-poilitist de dragoste tongue.gif
Pe mine una ma atrag cartile de suflet, adanci, gandite si scrise cu profunzime...am plans la Padurea Spanzuratilor, l-am urat pe Rebreanu, dar am citit si Jar, chiar daca stiam ca nu are happy-end si iar am plans la sfarsit. Mai am de citit Veronika se hotaraste sa mora de la Coelhio, iar la "La raul Pedra am sezut si am plans" am plans tongue.gif Imi plac cartile care ma "ating".
iniya
"O carte are intotdeauna doi autori, cel care o scrie si cel care o citeste", Jacques Salome

Daca am citit o carte si vad si inteleg altfel lucrurile decat o alta persoana care a citit de asemenea aceeasi carte inseamna ca aceasta carte are ceva anume; are viata (cum se spune); traieste si nu e monotona si banala; este ca si cum 2 substante au avut reactie; am ramas cu ceva din aceasta lectura iar dupa ce cartea va fi terminata cititorul va avea acea satisfactie cum ca a inteles-o (in felul lui ) si i-a placut............

"Iti place o carte daca iti regaseti in ea propriile idei".
Nu o data mi s-a intamplat sa citesc o carte care sa-mi aduca acea stte de a sti ce urmeaza; de a-mi naste cu imaginatia un viitor subiect; a schimba intriga si de a avea o 'surpriza' in aflarea reala a acesteia; este o lume a cartii ............de fapt o lume cu 2 ; intre 2 in care cei 2 se cunosc rofl.gif sorry.gif m-am jucat un pic;...............

vroiam sa spun ca este o satisfactie atunci cand ceea ce crezi corespunde cu ceea ce autorul a vrut sa-ti spuna (tie ca si cititor)................sau ce a inteles tu ca ai vrut sa spuna.............sincer aceasta varianta are si parti rele(eu cel putin asa vad lucrurile); daca citesc ceva si sunt intr-un totul de acord si nu am nimic de reciti ;rasfoit pt a ma lamuri sau orice altceva ce nu stiusem inainte este deja banala care imi confirma ceea ce stiam deja........... blink.gif

sunt adepta luptei intre mine cel de partea cealalta devil.gif ; (din spatele cartii)
dojo
Nu cred ca mi-ar placea o carte numai pentru ca este in concordanta cu ideile mele. Imi place de obicei o carte scrisa cu grija, imi plac textele "destepte" cu intorsaturi, sintaxa mai complexa si care reusesc sa ma uimeasca. Am obiceiul sa fac un "skimming" la inceperea unei lecturi, si in cateva secunte pot spune daca acea carte imi va placea sau nu .. Nu cred ca m-am inselat vreodata smile.gif
Kitty
au fost foarte multe cazuri in care am lasat o carte pentru ca nu mi-a placut cum incepe...daca primul capitol nu e atractiv, inseamna ca nu stie autorul sa povesteasca cum imi place mie si o las... tongue.gif
iniya
rofl.gif si eu care citesc .........sfarsitul..........inaintea inceputului blink.gif rofl.gif
Kitty
eu ma abtin pe cat se poate...imi place sa creez scenarii in minte chiar daca niciodata nu nimeresc biggrin.gif...da' aveam o prietena care ma enerva cand veanea la mine...imi lua cartile si-mi citea sfarsitul cu voce tare, cat putea de repede...si ma ofticam si ma suparam pe ea ca imi spunea cum se termina... sad.gif
contraste
Ar mai putea fi o directie de discutie : cea in care, pornind de un fapt, rescrii cartea in maniera proprie...
Tu ce zici, calfa ?
BlackClaw
QUOTE (calfa @ 25 Feb 2005, 11:09 AM)
Motto:

"O carte are intotdeauna doi autori, cel care o scrie si cel care o citeste", Jacques Salome

Lectura are psihologia ei.

Jacques Salome ne spune ca si cititorul e coautor. Are dreptate, oare ? Si daca da, cum facem sa fim coautori ?

Altcineva spunea ca "Iti place o carte daca iti regaseti in ea propriile idei". Asa sa fie ? Mai poate fi si altfel ?

Doar doua prime directii de discutie, pentru inceput.

smile.gif

Cel care citeste alege, de obicei, o carte care sa-i ofere o anume satisfactie. Cartea aleasa depinde de starea cititorului precum shi de nevoile acestuia. Ceea ce autorul vrea sa transmita e , de multe ori, diferit de ceea ce percepe cititorul.
Autorul meu preferat e Stephen King. Nu as putea spune xact de ce sunt dependenta de cartile sale...stiu doar ca in ele imi regasesc anumite temeri, stiu ca in unele gasesc raspunsuri, stiu ca imi palce sa asist la "chinurile" din mintile personajelor sale...
calfa
Bun venit la Hanu Ancutei, BlackClaw ! welcome.gif

Cineva spunea ca "Iti place o carte daca iti regaseti in ea propriile idei". Mi s-a parut interesanta ideea. Dar adevarul e ca o carte in care iti regasesti propriile idei are mari sanse sa iti placa. Ceea ce nu inseamna ca alte feluri de carti nu pot sa iti placa.

De fapt, poti pretui o carte in care gasesti anumite intuitii, pentru ca pare a ti le confirma, desi atat intuitia cat si cartea nu sunt infailibile.

Sau poti pretui o carte pentru ca regasesti propriile idei dar scrise fie mai clar, fie de catre o autoritate (pe care o cautai smile.gif ), fie pentru ca in afara acelor idei mai are si altele interesante, catre care decizi ca merita sa mergi ...

Dar poti pretui o carte si pentru ca aduce in discutie idei opuse alor tale ...

Poate placea o carte si pentru ca trateaza lucruri de care nu stiai, necunoscutul ...

Probabil ca nu e o reteta universala pentru "cartea care iti place", si poate nici nu e bine sa ai o reteta unica. Variatia placerilor, o tema care merita reflectia ...
_____________________________________

Dar hai sa discutam si alte aspecte ale lecturii.

Cum cititi o carte ?

1. Cum cititi o carte de beletristica, din literatura politista, de dragoste, psihologica, ... ? Cum cititi un roman ? In acelasi fel intotdeauna ?

2. Cum cititi un manual, un curs tiparit, o carte de specialitate ?

3. Cum cititi un ziar, o revista, articolele din ele ?

4. Exista strategii care merita luate in seama ? E mai bine sa citesti fara sa constientizezi felul in care faci asta ?

Atat deocamdata ...

smile.gif
milimetru
Am observat că eu citesc cu... lăcomie sad.gif De abia aştept să ajung īntr-un punct īn care "să-mi aflu satisfacţia, īmplinirea lecturii". Dau să sar peste... şi fac efort să mă liniştesc şi să lecturez metodic. N-am "stare" cīnd īnaintez īn text şi nu găsesc nimic. Īmi vine să mă grăbesc, să sar peste... Şi iar trebuie să fac o pauză, să mă liniştesc. Şi, uite aşa, mă lupt din greu citind o carte! cool.gif
iniya
milimetru..acelasi lucru mi se intampla si mie... biggrin.gif ..ciudat...la inceput am un ritm..relativ normal..dar dupa ce intru in universul cartii..devin usor agitata ca nu reusesc mai repede sa-mi raspund intrebarilor..care s-au nascut in timpul lecturarii...cum am mai spus ciudat..si totusi..normal unsure.gif ..


mi s-a intamplat ca acele carti citite greoi (ex.'in cautarea timpului pierdut'-marcel proust' )sa-mi ia un timp mai mare de terminare a unei parti(primul vol) intr-un timp lung....era greoaie..si plina de fraza foarte lungi..si totodata interesante..care nu iti pierdeau ritmul urmaririi acesteia...este un tip mai interesant..desi mai suparator..oarecum..trebuie o concentrare si o traire ..cartea trebuie sa traiasca cand este citita..si nu doar..rasfoita....iar acest timp cere de la sine aceasta..nu orisicare poate citi..am colege care au renuntat..desi citesc...

conteaza foarte mult si starea in care ma aflu..daca sunt usor nervoasa..agitata...sunt o fire contemplativa..si citirea unei carti este..doar o portita spre gandurile mele....si asa ... s-a dus cu povestea... rolleyes.gif ....

nu-mi plac revistele ce tin de probleme diferite ale fiecaruia..personale..intime...sau alt gen..comentate de vreun psiholog..intr-un articol ingrosat...bla..ciudat...e ceva ce tine de la pers-pers...si..pur si simplu ma irita articolele de genul...foarte aiurea scrise in reviste de genul (cool girl/vbravo/povestea mea...s.a.m.d)....cu niste sfaturi foarte banale...



rolleyes.gif
YoyoMan
Daca citesti numai cartile in care iti gasesti, intr-o forma sau alta, propriile nu ai cum sa afli mai mult, nu ai cum sa evoluezi. Insa da, este in mod sigur mult mai probabil sa citesti o carte daca ti se confirma niste idei mai vechi in cartea respecitva.

Cum citesc o carte? Primele pagini ("pana ma prind" biggrin.gif) le citesc repede repede. Apoi imi place sa savurez lectura. Si o alta chestie e ca cu cat imi place mai mult o carte cu atat ma enerveaza mai tare ca o sa se termine si "cand o sa mai pun eu mana pe o asa carte buna?" biggrin.gif
Articolele de ziar ma cam plictisesc. Nu am rabdare cu ele. Citesc printre randuri. Editorialele unor ziaristi le citesc de la cap la coada, dar si asta f rar... Pur si simplu nu mai am nervi sa citesc stiri.
Cursurile le citesc incet si pe indelete pentru ca nu imi place sa le parcurg de multe ori - si nu pot invata daca trec rapid peste ele...
Strategii cred ca exista in functie de ce anume citesti. Insa in cazul unui roman, nu trebuie sa tii seama de strategii pentru ca citesti pentru placerea lecturii si nu cu un scop bine definit.
milimetru
QUOTE (iniya @ 11 Mar 2005, 01:34 AM)
mi s-a intamplat ca acele carti citite greoi (ex.'in cautarea timpului pierdut'-marcel proust' )sa-mi ia un timp mai mare de terminare a unei parti(primul vol) intr-un timp lung....era greoaie..si plina de fraza foarte lungi..si totodata interesante..care nu iti pierdeau ritmul urmaririi acesteia...este un tip mai interesant..desi mai suparator..oarecum..

Marcel Proust, cu al său Swann, a fost pentru mine o experienţă de lectură unică. Īntr-adevăr, frazele curg greoi dar asta numai comparīnd cu stilul obişnuit. O dată "intrat īn ritm" realizezi că nici nu au cum să curgă altfel şi te obişnuieşti. Ce se īntīmplă (după părerea mea) īn Swann: autorul deschide paranteze multiple ("paranteză la paranteză") şi la fiecare dintre ele realizează introspecţii stilistice (nu mă ascund să spun că pe timpul lecturii ţineam dicţionarul alături pentru a vedea ce īnseamnă cutare cuvīnt!) şi mai ales psihologice de mare, de foarte mare fineţe (īn cazul stilului) şi adīncime (īn cazul psihicului).

Lectura īnaintează lent, dar ăsta e ritmul normal acolo: mintea şi sufletul sīnt efectiv asaltate din toate părţile de "lucruri" noi, care trebuie mai īntīi īnţelese, apoi meditate şi īntr-un tīrziu reluate pentru a fi aprofundate pentru că adeseori autorul revine mai tīrziu cu surplus informaţional şi emoţional.

O carte care m-a marcat, m-a impresionat. După ce am lăsat-o din mīnă (īntr-un tīrziu! parcă am citit 5-6 cărţi obişnuite) eram siderat atīt īn ceea ce priveşte modul īn care s-a exprimat Proust, atīt īn ceea ce priveşte sondările extrem de adīnci īn psihologia umană făcute de el (īmpreună cu mine, că n-am avut īncotro, a trebuit "să-l urmez") dar şi atīt īn ceea ce priveşte starea mea de la sfīrşitul lecturii: mă simţeam un om mai bogat, mai īmplinit, care nu a trăit degeaba pe Pămīnt...

Swann - Marcel Proust. O bijuterie, o capodoperă, un vīrf al creaţiei umane. Pe mine m-a făcut fericit lectura acelei cărţi. Īmi place să cred că nu sīnt singurul. Ce altceva mai mult şi-ar fi putut dori autorul decīt să facă oamenii fericiţi?...
Thelma
QUOTE
"O carte are intotdeauna doi autori, cel care o scrie si cel care o citeste", Jacques Salome

Cu siguranta. Scriitorul concepe cartea, iar cititorul ii confera recunoastere.
QUOTE
Altcineva spunea ca "Iti place o carte daca iti regaseti in ea propriile idei".

Se intampla sa iti placa si sa te simti atras de orice, nu neaparat de o carte, daca te regasesti in acel ceva. Ca e de bine, ca e de rau...
QUOTE
Dar hai sa discutam si alte aspecte ale lecturii.

De regula, o lectura pare intotdeauna mai usoara si mai atractiva, indiferent de modul in care este scrisa, daca este aleasa si nu impusa ( bibliografie scolara, necesitati profesionale etc.).
Marcus
milimetru, ai fost atat de convingator in prezentarea ta incat sunt nerabdator sa citesc si eu Swann a lui Marcel Proust. Foarte greu de crezut ca o voi gasi la biblioteca judeteana din orasul meu... aici nu mai gasesti nimic, toate cartile bune sunt date. sad.gif O voi cauta insa cu siguranta cand ajung in capitala. Abia astept!! yeah.gif

Second, as vrea sa raspund intrebarilor lansate de calfa.

QUOTE
1. Cum cititi o carte ? 1. Cum cititi o carte de beletristica, din literatura politista, de dragoste, psihologica, ... ? Cum cititi un roman ? In acelasi fel intotdeauna ?


In primul si in primul rand, ma uit la cuprins pentru a-mi face o idee generala asupra particularitatilor de structura ale textului. Optional, in cazul in care cartea e imprumutata sau proaspat cumparata, o rasfoiesc pentru a ma asigura ca nu sunt portiuni de pagini rupte.
In al doilea rand, in cazul in care citesc la mine acasa, ma asigur ca luminozitatea in camera este asa cum imi place mie, adica maxima atunci cand e noapte, si scazuta atunci cand e zi.
Citesc la inceput incet, pana ma acomodez cu stilul autorului, apoi daca ceea ce citesc ma fascineaza, pierd notiunea timpului, iar in caz contrar, incep sa ma plictisesc si devin foarte agitat, uneori nervos!
In prima seara citesc cat pot, iar din a doua seara imi propun, in functie de cat am citit in prima seara, sa citesc un anumit numar de capitole.

M-am intins cam mult cu raspunsul, asa ca voi fi scurt la urmatoarele intrebari.

QUOTE
2. Cum cititi un manual, un curs tiparit, o carte de specialitate ?


Citesc foarte rapid astfel de carti. Ma intereseaza doar esenta, o formula, un citat, etc.

QUOTE
3. Cum cititi un ziar, o revista, articolele din ele ?


Mai intai citesc titlurile si aleg articolele de interes.

QUOTE
4. Exista strategii care merita luate in seama ? E mai bine sa citesti fara sa constientizezi felul in care faci asta ?


Sigur ca exista strategii, o parte dintre acestea le-am prezentat mai sus.
Cred ca e mai bine sa constientizezi felul in care citesti, astfel iti stapanesti mai bine materialul de citit. smile.gif


calfa
QUOTE (caa @ 10 Mar 2005, 04:52 PM)
Am observat că eu citesc cu... lăcomie  sad.gif  De abia aştept să ajung īntr-un punct īn care "să-mi aflu satisfacţia, īmplinirea lecturii". Dau să sar peste... şi fac efort să mă liniştesc şi să lecturez metodic. N-am "stare" cīnd īnaintez īn text şi nu găsesc nimic. Īmi vine să mă grăbesc, să sar peste... Şi iar trebuie să fac o pauză, să mă liniştesc. Şi, uite aşa, mă lupt din greu citind o carte!  cool.gif

Am observat si eu simptome asemanatoare la mine, caa (milimetru). In general citind beletristica, dar uneori si in cazul unor carti in care gaseam idei noi atractive si/sau idei care imi confirmau unele ganduri. E interesant ca asta mi se intampla mai des in adolescenta. smile.gif Probabil ca tine de evolutia "competentei" emotionale (EQ).
nefertiti-old
QUOTE
O carte are intotdeauna doi autori, cel care o scrie si cel care o citeste"



Adica? In ce sens devine co-autor cel care o citeste? unsure.gif
calfa
nefertiti, buna intrebare ! thumb_yello.gif

Sa zicem ca eu am citit o carte, dintre cele pe care le-am si recomandat. Am citit cu bagajul meu de cunostinte, experienta, imagini si modele mentale, mai mult sau mai putin avizat, cunoscand mai mult sau mai putin ideile din carte, fiind interesat mai mult sau mai putin, etc.. Efectul acestei lecturi a fost urmare a interactiunii dintre mine si carte (in spatele careia sta autorul initial). Cat pot insa sa stiu eu ce a vrut exact sa transmita acel autor, de unde pot sti care i s-au parut lui elementele cheie ale cartii, etc. ? Asa incat, acea carte ma are co-autor in procesul lecturii mele. smile.gif

Tu, daca o vei citi, o vei face din pozitia ta (nu reiau ce inseamna asta), iar efectul asupra ta poate fi altul. Vei fi alt co-autor, al altei lecturi. smile.gif
nefertiti-old
Ok, am inteles explicatia, dar nu sunt de acord cu afirmatia. E vorba despre cum percep eu (oricare cititor) cartea, nu despre faptul ca as rescrie cartea, ca sa pot fi numit co-autor. Ma rog, la modul metaforic se poate spune, dar mi se pare fortat.
calfa
Da, e adevarat, juridic vorbind noi nu suntem co-autori. Metaforic insa (si, daca il citesti pe Jacques salome poti vedea ca felul lui de a pune problemele merge de la cognitivism pana la psihologia traspersonala, ultima folosind adesea metafora) enuntul se sustine.

QUOTE (Friedrich Wilhelm Nietzsche)
O carte devine mai buna prin cititorii ei, si mai clara prin adversarii ei buni.


Se aplica atat cartilor cat si unor idei din ele, sau altor enunturi. smile.gif
nefertiti-old
Nu ma refer la asepctul juridic. Gandeste-te, asa cum spuneai si tu, fiecare percepe ceea ce citeste prin prisma propriei capacitati (care insumeaza diverse lucruri, nu le enunt). Deci, ceea ce rezulta e o alta 'carte', e un fel de rescriere daca vrei, nu e aceeasi carte. Asa ca nu poate fi co-autor. smile.gif
calfa
nefertiti ...

1. O carte nu are sens fara cititori, corect ?
2. Daca exista cel putin un cititor, ceea ce conteaza e efectul lecturii, care e produsul co-autoratului descris mai sus, ma insel oare ?
3. Aici e vorba despre comunicare. Autorul initial, juridic, legal, etc., creaza un mesaj. Mesajul e impachetat in carte. biggrin.gif Cartea e citita de cititor, care receptioneaza mesajul in functie de diversi factori. In finalul acestei comunicatii (intr-un singur sens !) ceea ce conteaza e efectul asupra receptorului, cititorul, co-autor in viziune metaforica. smile.gif
4. Pe drumul lui insa, mesajul impachetat in carte are un singur autor. Dar cui foloseste asta ? Autorului initial doar din punct de vedere personal (bani, faima, incredere in sine, etc.). Asa ca, daca judeci carte prin prisma lecturii, care e finalitatea ei, ea are intotdeauna doi autori. smile.gif

Later edit: Daca am gresit pe undeva, astept explicatii (nu doar zambareti cool.gif ).
Ovidiu Bufnila
Incitant subiect. E mult de valurit. OK, scriitorul Ovidiu Bufnila tre sa faca frumos la faza asta ca se face de rasu' plansu'.
Dom'le, uite care e schema cu literatura bufniliana, ca pe asta o cunosc din doagan doagan. Pardon. Sa-mi spuneti la posturile care va revin de drept ce reprezinta, psihologic vorbind: doagan, doagan. Bun. In continuare, dragii mei tigre, dragele mele tigrese si dragii mei tigri din HanuAncutei, acest extraordinar Moment Digital pus la cale de Administratori si Moderatori de exceptie, va voi spune ca VANITATEA BUFNILIANA urla AUTOIRONIC: Literatura Bufniliana ARE un singur AUTOR si acela e NUMAI marele, inegalabilul, genialul, obraznicul Internetului: Ovidiu Bufnilaaaaaaaaaaaaaaaaa!


Dincolo de Universul Nostru Ludic, se cuvine sa facem niste precizari, sa nuantam. Tigreselor, tigrilor, Mara Prieten CALFA, textele fictionale au un regim magic. Insulele de fictionalitate de la poeme la short storieees, de la novele la novel, au toate cate un REGIM DE NAVIGATIE si, atasat un REGISTRU DE NAVIGATIE.
Din pacate si psre bunastarea noastra imaginara, nu se cunosc autorii. LITERATURA nu este, ca si corp lingvistic si IMAGINAT un teritori de luat in stapanire de o fiinta nevolnica, de exemplu, aidoma bietului bufnila.
LITERATURA este un IMAGINAT dar cine este IMAGINANTUL?

Tigreselor si tigrilor cotrobaind prin sertarele lui Alberes, Barth, Barthes Chomsky and Piajet, Sausourre and compagny descoperim idei navalnice despre psihologia lecturii dar putem i noi sa zicem veo doua, trei de la obraz: nu cunoastem IMAGINATORUL.
IMAGINATORUL este si trebuie sa ramana INCONU. (NU ICON)

Ce e acela un NU ICON?

daca sunteti pasionati de CODURI, o veti afla.
LITERATURA ESTE UN ENCICLOPEDIC CODAT.

Acum ce au facut Modernii cu AUTORUL dar ce au facut Postmodernii cu Autorul. Si ce sunt pe cale sa faca Tigrii din Era Complexitatii?

Astept sa descalcim incalceala si, de veti avea curajul nesabuit sa va puneti cu bufnila, sa miscam lucrurile intr-o directie nebuna care ne VA LUA MINTILE bucurandu-ne de libertatea absoluta a sinelui.

Va las sa cotrobaiti prin mesajul asta plin de coduri si SENZORI de MISCARE.

sa va vad la lucru.

Va iubesc.


Totusi, ca sa nu fiti tristi, va dau o mana de ajutor: IMAGINATORUL, si, poftim, pe un caz restrans, AUTORUL nu este un UNU ci un PROCES.

De aici trebuie sa porniti.


Va iubesc.

rofl.gif rofl.gif rofl.gif rofl.gif rofl.gif rofl.gif rofl.gif
Ovidiu Bufnila
scriitor mare scriitor numai spre glorificarea vanitatii sale oemnesti si nu spre dauna cuiva anume sau inspre nefericirea aceluia
calfa
Da, interesant sa avem un scriitor real, un autor de carti, in discutie. thumb_yello.gif

Ovidiu, iar tragi subiectul spre valurire, coduri, imaginator. Dar pana la urma ideea de baza ar fi ca "AUTORUL nu este un UNU ci un PROCES". Trebuie sa mai reflectez. smile.gif
aburelius
iaca o poezică ce o debita subsemnatul acu' ceva vreme

Poezie

aşază-te comod
cuprinde-ţi uitarile
īn deşert nisipul ia forma celui care trece
şi fata morgana te serveşte cu apă proaspătă

ascultă zicerea mea ca pe adevărurile sacre şoptite la ureche
dar nu te īngrijora dacă nu auzi
nu am nimic de zis, este numele tainic al tăcerii

cu ceva noroc vei descoperi că frumosul e frumos şi asta nu-i puţin
şi nu trebuie să-ţi aminteşti nimic

azi īţi vorbesc īntr-o limbă
străină ţie
ai īnţeles, la fel de străină mie
aşa că misterul meu va dansa cu īntrebările tale şi
īmpreună vor porni războiul sfānt īmpotriva răspunsurilor

ascultă anotimpurile, ritualuri fluide
ele hrănesc nelinişti
ce cresc un destin nepătat de īnţelesuri

nu-ţi fă probleme, nimeni nu pricepe nimic din ceea ce nu ştie deja
vei termina de citit cu senzaţia că ţi-a scăpat ceva
e bine, nu reciti, vei pierde esenţialul

ascultă un secret cititorule, poetul eşti tu

exergy33
O carte este perceputa in mod diferent de fiecare cititor, si de multe ori unele dintre mesajele codificate de autor nu pot fi descifrate secole de-a rindul.

Din pacate , astazi tot mai multa lume prefera sa vada ecranizarea unui roman (ia un timp de 2-3 ore ) decit sa citeasca romanul...care in unele cazuri poate lua si 2-3 saptamini.

Bineinteles ca efectul nu va fi acelasi. unsure.gif

Prin lectura cartii fiecare isi construieste propriile imagini si interpretari prin prisma experientei de viata si a bagajului de cunostinte pe care il are.
Vizionind ecranizarea romanului , ti se induce in memorie un set de imagini (de multe ori stereotip ) , si care se indeparteaza de la filonul povestii.

Citirea cartii pe parcursul a mai multor zile , implica dezvoltarea unor conexiuni nebanuite intre rindurile proaspat citite cu alte informatii stocate in creier , dar care au (din diferite motive legaturi ) cu subiectul cartii in cauza.

Poate de aceea un roman citit pe indelete ramine multa vreme in memorie , pe cind un roman "vizionat " la TV sau cinema se va estompa dupa citeva zile , iar dupa 2-3 luni se va retine numai firul actiunii lui (si asta in mare ).

Actul lecturii este mai mult decit citirea unor pagini dactilografiate wub.gif ....este o evadare intr-un spatiu si intr-un timp inaccesibil ...

exergy33

aburelius
exergy33

da, 99.9% din filmele pe care le-am văzut sunt aşa cum spui, dar asta se īntāmplă pentru că lectura este o metodă mult mai veche şi cultivată de oamenii cu o anume deschidere. se poate scrie subtil şi elevat pentru că există publicul cu antrenamentul necesar pentru a percepe aşa ceva.
cinematografia este īn cu totul alt stadiu, ea a ţintit de la bun īnceput către publicul larg, acela care are nevoie de un mesaj direct şi semnificativ īn imediatul vieţii. dar asta nu īnseamnă că nu s-au produs şi cāteva filme de altă factură, suficiente cāt să demonstreze că nu metoda cinematografică este cea care limitează subtilitatea limbajului artistic (prin oferirea de mesaje prea concrete), ci este doar trendul pe care l-a luat această artă īn mare.
ca să dau un exemplu destul de brutal, e ca şi cum ai spune că pictura este o artă mai limitativă decāt muzica.

unul dintre regizorii mei preferaţi este (fuse) Andrei Tarkovsky, după mulţi, un poet al filmului.
Spirit
Asta este avatajul cartilor, faptul ca ai imaginea ta proprie asupra actiunii. In cazul filmelor, vizualizezi imaginea directorului-regizorului, care, de cele mai multe ori, nu coincide cu a ta in cazul in care ai citit cartea. De asemenea, avantajul cartii este ca poti citi detaliile. La filme, daca nu ai fost atent la momentul potrivit, la detaliul potrivit, poti pierde destul de usor din informatii.
exergy33
Spirit
QUOTE
De asemenea, avantajul cartii este ca poti citi detaliile. La filme, daca nu ai fost atent la momentul potrivit, la detaliul potrivit, poti pierde destul de usor din informatii.


Ai perfecta dreptate.
De multe ori detaliile unui roman sint mai importante decit actiunea lui.
Cel mai mult au de suferit ecranizarile romanelor istorice si psihologice.

Frumusetea romanelor lui Sadoveanu rezida tocmai din descrierile de decoruri si peisaje , cea a romanelor lui Dostoievski din descrierea unica a starilor sufletesti pe care le au diferite personaje implicate in actiune...

exergy33
Arlequine
nu l-as numi pe cititor co-autor si mai degraba un al doilea autor. re-autor daca-mi permiteti wink.gif lectura este perceputa ca atare doar de autorul sau si poate intr-o oarecare masura de critici, fiecare cititor "de rand" ramanand sa rescrie cartea in functie de propriile principii, structuri, asteptari, etc.
un cititor atent si pertinet va avea intotdeauna harul de a re-scrie cartea. e de altfel literatura e mijlocul prin care principii ale gandirii universale sunt aruncate in malaxorul nostru cerebral si spiritual pentru a fi reafirmate ca gand propriu. noica imi zambeste, si poate e e viziune utopica, dar incerc sa tind spre asta.
aburelius
QUOTE (Arlequine)
literatura e mijlocul prin care principii ale gandirii universale sunt aruncate in malaxorul nostru cerebral si spiritual pentru a fi reafirmate ca gand propriu
frumos, frumos spus!
doar că e foarte restrictiv să spui asta numai despre literatură. eu văd această idee extinsă la artă īn general
Arlequine
QUOTE (Arlequine @ 11 Nov 2005, 10:19 AM)
noica imi zambeste

au spus-o altii inaintea mea. au si pus-o in practica smile.gif
valeria
Asteptam de mult sa povestesc cuiva ve simt eu cand citesc. In timp ce urmaresc cu atentie subiectul, incerc o traire psihologica paralela: urmaresc forma literelor, imi place forma lor, imi place cum se imbina in cuvinte si cum aceste cuvinte imi transmit stari care uneori nu au legatura cu subiectul. De exemplu: VIATA ma face sa simt bucuria si necazurile vietii, complexitatea ei si aproape simt experiente pe care nu le-am trait niciodata personal, rupte probabil din visurile mele. Imi place sa tin cartea in maini, sa-i transmit si sa-i simt caldura si mainile mele sunt mult mai frumoase cu o carte in mana. Ca atunci cand strangi in palme o ceasca de cafea calda si aromata... E atata bucurie in gestul de a citi o carte buna, incat o pot compara cu o mancare buna sau... altceva bun. Imi place sa-mi regasesc ideile in carti, trairile... Imi place sa aflu lucruri nestiute inca, surprinzatoare, din cartile istorice. Le retin fara efort, devin subiecte de barfa la intalnirile cu prietenele. Unele prietene... Imi plac cartile scrise cu umor subtil, spontan, chiar daca subiectul e foarte serios. A CITI este una din marile bucurii ale vietii mele... mwah1.gif
exergy33
valeria

QUOTE
E atata bucurie in gestul de a citi o carte buna, incat o pot compara cu o mancare buna sau... altceva bun.


Mai mult decit atit.
O carte interesanta te face sa te rupi de prezentul si realitatea in care traiesti , sa intri pe un tarim nou ... care de multe ori exista asa intr-o forma latenta in subconstient , te face sa-ti raportezi propriile idei la ideile celui care a scris cartea...si sa descoperi cu surprindere atitea puncte comune cu cel care a asternut rindurile pe care tocmai le citesti.

exergy33
valeria
Da... Acum imi amintesc cu placere de carti care mi-au deschis larg ferestre spre lumi interesante, exotice, aproape mistice. Asa am simtit cand am citit SOGUN, de exemplu... Si mi s-a parut si foarte bine ecranizat in filmul cu Richard Chamberlain... smile.gif
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.