Greierele şi furnica..........parodie.................. Dupa... parerea mea!
Culcuşul fin din puf de păpădie
Ascunde tainic doi îndrăgostiţi:
Greierul GIL, rapsod din veşnicie
Şi furnicuţa FIŢA; cred c-o ştiţi!
Idila lor i-o dragoste sublimă
Cum nici chiar Shakespeare n-ar fi intuit.
Nici Julieta şi nici Desdemona
N-ar egala pe Fiţa la iubit.
Sărut după sărut, fără de număr
Galantul Gil îi depunea uşor
Pe braţe pân’ la cot sau pân’ la umăr,
Pe nasul cârn şi chiar pe capul chel!
Şi îi cânta la harpă şi chitară
Din Beethoven, Ceaikovski şi Ravel,
Ce splendide şi-albastre nopţi de vara
Putea petrece Fiţa lângă el!...
Cu iz de fân cosit şi coji de nuci
Trecu şi toamna cea îmbelşugată,
Iar de departe dintre văi şi lunci
Un zvon de iarnă le bătu în poartă.
Când prima brumă se lăsă în gol, Gil îi vorbi:
- Iubito, mă retrag!
- Ce-ti datorez, o, Gil, iubite drag?
- Un sac de grâu şi niscaiva alcool;
Cafea (fără năut!); tutun – ceva…
Şi ce-oi mai vrea tu, Fiţo, draga mea!
- Un sac de grâu??? Alcool, cafea, tutun?!?
Atâtea lucruri pentru mai-nimic?
Ascultă, Gil! Te rog, nu fi mojic!
Cum crezi că-ţi dau atâtea, eşti nebun?
- Dar, Fiţo, fie-ţi milă! Ştii prea bine,
Cafeaua şi tutunul nu-s de mine!
Le dau şi eu să nu rămân în drum
Pe vânt şi ger!
Cui vrei să-i spun?
Cui altcuiva să-i cer?
Hambarul tău e plin-ochi cu de toate!
Eu sunt sărac
Ce-ai vrea să fac,
Să-ngheţ în parc?
Hai, fiţ-ar, nu se poate!
- Nu, Gil! Nu-ţi dau decât
Un kil de vin
Şi-o baniţă de grâu. Atât!
De-ţi dau mai mult
Trăieşti în lux
Şi dezmierdat de alta!
E… urât!!
**********************
Fulgii răzleţi plutesc în zbor,
Iar Gil păşeşte zgribulit,
Meditativ şi necăjit:
- Sunt un tâmpit!
La anul nu mă mai însor!