O melodie buna ? Ce este ea ? De fapt e doar o insiruire de sunete, dar care se imbina unul cu celalalt intr-o armonie totala, parca simtim ce sunet (nota muzicala) trebuie sa urmeze, si simtim atunci cand apare o greseala care strica armonia. Ascult acum o melodie de Ennio Morricone Il Tramanto, azi am gasit-o. O melodie descrie o intreaga lume spune mult mai mult decat poate fi spus sau scris. Sa zicem ca faptul ca eu pot vedea asta intr-o melodie se datoreaza mediului in care am trait, un strain poate ar intelege altceva ? Pentru milioane de oameni insa aceasi melodie spune aceasi poveste, si trezeste aceasi stare de spirit. Ca un limbaj care poate fi doar ascultat si nu vorbit. Ascultand muzica , comunicarea prin vorbe imi pare chinuitoare ca si o civilizatie inainte de inventia rotii sau a focului.
Da unele melodii sunt melodii doar cu numele, altele au insa o continuitate perfecta pe care orice in plus sau minus ar strica-o, ar suna "fals". In ce fel reusim sa sitim asta ? Cum poate un sunet care urmeaza altuia sa fie sau nu potrivit ? De unde am invatat ?

Muzica, de fapt sunetul, chiar tinea loc de comunicare inca din preistorie, fiind folosita, probabil, pentru a anunta o primejdie sau pentru a coordona activitatea vanatorilor. Reminiscente ale acestor metode antice poti observa pana in epoca moderna (clopotul bisericii, cornul vanatorului etc.).

Presupun ca in urma unui astfel de trecut am ajuns sa asociem un anumit sentiment cu o anumita combinatie de sunete. Cel mai la indemana exemplu este opozitia dintre acorduri majore si minore. Primele suna optimist, voios, in timp ce celelalte sugereaza tristete si melancolie. De-aici complexitatea poate creste oricat de mult si, odata cu ea, complexitatea sentimentului sugerat.

Eu cred că muzica se adresează direct sufletului, prin acea înşiruire (dar nu întîmplătoare!) de sunete care o caracterizează. Cuvîntul ajunge la suflet după ce mintea îi descifrează înţelesul/mesajul. Cuvîntul nu ajunge direct la suflet, este "filtrat" şi poate de aceea sufletul e mai sensibil la muzică decît la cuvînt...

Deşi o creaţie mai veche a omului decît cuvîntul, muzica se pare că şi-a păstrat de-a lungul timpului o anumită întîietate în preferinţele oamenilor, mai ales atunci cînd ei sînt preocupaţi de partea lor sufletească...

Muzica se bazeaza pe rezonanta. Daca ai doua chitari acordate la fel si faci sa vibreze o coarda libera la una dintre ele cealalta va produce un "ecou" sesizabil chiar pe aceasi coarda. Considerand omul un instrument muzical (mai mult sau mai putin acordat) acesta va "simti" muzica in functie de cum este acordat....

Toate cele 4 elemente se bazeaza pe propagarea vibratiilor....Daca aceasta nu ar exista armonia de exemplu ar fi simpla fictiune....

Rezonanta e un mod eficient (energetic) de a produce sunete, dar nu si esential. Gandeste-te de exemplu la difuzoarele cu membrana

Si oricum, sa nu confundam instrumentele de producere a muzicii cu muzica! (suntem la filozofie )

Perceptia despre muzica poate merge foarte departe si foarte adanc...
Desigur va aduceti aminte de Pitagora si a lui "Muzica a Sferelor"...
Jallaludin Rumi spunea ca "este o mare taina in muzica, cel care o va dezvalui va distruge lumea". Muzica este pentru sufisti, mai ales pentru unele secte de dervisi, calea de rezonare cu insusi Dumnezeu. Muzica e sacra prin insasi natura ei si prin potentialitatea ei de a duce la Divinitate.
Si in occident s-a cultivat in mediile bisericesti un anumit fel de muzica, un anumit fel de cantec, care produce efectiv reverberatii (rezonante, vibratii) fizice in cel ce canta si in ascultator. Deloc intamplator.

@axel
Faptul ca repetarea periodica a unui sunet are un efect care este mai usor vizibil, simtit etc, nu inseamna ca rezonanta inseamna doar atat. Consider ca "rezonanta" inseamna orice fel de receptare a vibratiilor. Exista ceva perfect opac?

Ce'i cu difuzoarele cu membrana?

Aha...
Pai daca genereaza sunet inseamna ca propaga niste vibratii....poate ca acestea sunt mai "subtile" insa sunt tot vibratii....deci rezonanta functioneaza si aici

Eu stiam ca rezonanta se bazeaza pe principiul reflexiei... Propagarea sunetului e alta mancare de peste

Intrebare despre originea sunetelor :
La inceputul istoriei cand erau numai triburi, in anul 5000 i.e.n, o fi fost ceva si inainte, dar sa zicem ca atunci erau numai triburi.De ce un trib al dacilor de exemplu are pentru brad cuvantul "brad", si alt trib de foarte departe , fara nici o legatura,sa zicem China are alt cuvant ?
Pai normal ca are alt cuvant, daca e asa departe !
Limbajul s-a raspandit el si s-a amestecat, dar cineva l-a inceput. Si mai devreme la inceput, cand oamenii traiau in pesteri si descopereau ce e in jurul lor,(nu spun ca au evoluat din maimute, dar oricum nu s-a nascut nimeni cu limbajul gata invatat) un anumit trib vazand apa a zis "apa" si alt trib a zis "water". De ce unii au simtit in asa fel incat sa-i zica "apa" si altii "water" ? Pentru ca aceste cuvinte isi au originea in sufletul omului, asa a simtit el, sau ei tot tribul cand au vazut apa, si au scos primul sunet ,incepand cu "a".In nici un caz ei nu s-au adunat laolalta ca sa hotarasca denumirea apei, a fost ceva de moment.
Deci de unde aceasta legatura intre exterior si sunet, si de ce la unii e intr-un fel si la altii altfel ? Nu cred ca a fost ceva intamplator, asa s-a nimerit sa o numesca "apa", si ar fi putut fi orice altceva. Cred ca e o traducere a exteriorului, si faptul ca difera se explica prin ?? nu stiu
Ce ziceti ?

Şi păsări (din aceeaşi specie) au cântece diferite, în funcţie de zona geografică. Şi balenele au cântece diferite, în funcţie de grupul "cultural" căruia îi aparţin. O balenă sau o pasăre, dacă este trecută dintr-un grup cultural într-altul, învaţă noile cântece. Sau aduce cu ea cântece necunoscute pentru noua comunitate, cântece care pot fi adoptate ca "importuri inovatoare" sau respinse ca "barbarisme disonante".

Eu de-aici trag concluzia că e o chestie în principal culturală: ne place ceea ce am fost învăţaţi să ne placă. Şi respingem ceea ce am fost învăţaţi să respingem. De fapt, învăţăm nu o listă de lucruri "frumoase" şi alta de lucruri "urâte", ci învăţăm nişte criterii, nişte filtre. (Şi nu suntem de obicei conştienţi de ele, adică nu le putem explicita -- dar ele există, inefabile, în structura noastră culturală.) Şi când avem de-a face cu ceva nou, filtrul cultural din noi acţionează şi uneori poate accepta ceva ce-a fost creat într-o cu totul altă cultură.

În concluzie, eu cred că nu există o legătură intrinsecă între Homo sapiens şi anumite (succesiuni de) sunete, anumite melodicităţi. Legătura se creează la nivel cultural. Şi cam tot aşa se întâmplă la unele animale.

a

Eu zic că se explică prin perceţia diferită, diferenţă provenită din experienţe (de viaţă) anterioare diferite. Şi mai cred că e şi chestie de gusturi, de preferinţe; din moment ce oamenii sînt atît de diferit făcuţi unii faţă de alţii apare ca normală diversitatea de... interpretări.

ps amenhotep, nu e cam forţată, totuşi, apropierea animalelor de cultură, fie ea şi "cultură"...?

Spiritualitatea, anumite(le) cunoştinţe de ordin intelectual nu intervin şi ele în ceea ce numim "cultură"? Eu acum aud prima dată de animalele culturale! Am rămas eu, cumva, în urmă cu... informarea?...

Deci diferenta in asocierea obiectului cu sunetul se explica prin diferentele culturale, care se explica prin : relieful zonei unde este tribul, fauna ,vegetatie, triburi vecine, clima ? Limba de azi este pastrata de mult, si s-a schimbat mult ,a devenit doar un cod de comunicare.
Sunt curios, daca am uita toti sa vorbim, ce cuvinte am crea apoi pentru a descrie lumea ? Cuvinte , adica sunete, vibratii, sentimente. Sunetele si gesturile sunt primele lucruri pe care le-a folosit omul ca sa comunice, apoi au urmat desenele si scrisul.
Am vazut pe Discovery niste mongoli, era un tata cu fiul lui ,si amandoi cantau dupa forma unor nori. Asa era obiceiul la ei sa te uiti la nori si sa canti in asa fel dupa cum sunt norii, adica nu cantau cu cuvinte ,doar faceau sunete.
Cred ca fiecarui lucru i se asociaza o nota muzicala, sau mai multe, care insa depind de la trib la trib, fiecare trib din asta va asocia alta nota aceluiasi lucru ,in functie de viata pe care o duce, cultura, natura in care traieste.
In prezent nu mai se poate vorbi de triburi, poate indivizii unei tari se aseamana la cultura, dar numai in mare. De fapt datorita modului de viata complex,a departarii de natura - nu mai este aceasi natura pentru toti, si a multimii informatiilor pe care le primeste , si diferentei mari intre cultura fiecaruia,fiecare individ este un trib separat, care intelege altceva, noroc ca vorbim aceasi limba ca sa ne intelegem.

Milimetru, cultura animalelor este o noţiune cât se poate de... respectabilă. Etologii (care studiază comportamentul animalelor) o consideră de bază. O căutare pe Google după "animal culture" (ca expresie, cu cele două cuvinte alăturate) relevă 29.400 de rezultate. O căutare specifică pe "'animal culture' behavior birds OR whales song" conduce la 158 de rezultate în care e vorba fix de cântecele păsărilor şi ale balenelor (multe site-uri sunt .edu).

Nu e nimic ciudat. Să ne gândim puţin: oamenii au indubitabil gânduri, sentimente, trăiri, spiritualitate şi intelect. Inclusiv dimineaţa când se duc la serviciu. Sau după amiaza, când vin de la serviciu. Motivele deplasării fiecăruia prin oraş sunt profund umane, ei nu se mişcă precum nişte roboţei stupizi, lipsiţi de intelect. Şi totuşi, aglomeraţia care se naşte la orele de vârf poate fi observată şi la furnici. Care n-au sentimente umane, n-au intelect şi nici spiritualitate. Dinamica aglomeraţiei este aceeaşi şi-n aşezările umane şi-n aşezările furnicilor. Fenomenul este acelaşi, iar "furnicile n-au spirit/intelect" nu este un contra-argument valabil.

Exact la fel, şi dinamica răspândirii unor idei/comportamente/obişnuinţe/preferinţe/etc. este guvernată de aceleaşi legi şi la om şi la animale. Mai mult, dinamica respectivă este uimitor de asemănătoare cu fenomene cunoscute din epidemiologie.

Un exemplu ilustrativ este cel legat de obiceiul de a purta şapca întoarsă invers (cu cozorocul la spate), care s-a răspândit la un moment dat printre tinerii americani. Cândva, acel obicei nu exista -- nimeni nu purta şapca invers. La un moment dat, nu se ştie cine şi unde, un tânăr a "inventat" acest obicei. Şi apoi el s-a extins, fiind preluat de tot mai mulţi şi mai mulţi tineri care se aflau în contact cultural cu "purtătorii" (de data aceasta la propriu -- "purtătorii de şapcă invers"). Dinamica răspândirii acestui obicei este identică cu dinamica răspândirii gripei, de exemplu. Deşi într-un caz vorbim de o idee (din capul unor fiinţe umane dotate cu spirit şi intelect!), iar în altul de nişte microorganisme.

Exemplul l-am dat ca să ilustrez faptul că nu e deloc absurd să privim fenomenele culturale desprinse de substratul spiritual uman. O mulţime de concluzii valabile se pot trage în acest fel. Bineînţeles, când venim şi adăugăm latura spirituală, posibil să găsim nişte concluzii suplimentare, care nu putea fi deduse în lipsa ei.

a

Jet Li, subiectivismul instaurat sub forma culturii este foarte puternic şi capătă forţă egală cu realitatea obiectivă. Devine realitate obiectivă, devine forţă modelatoare a psihicului uman.

Nu văd de ce spui că nu-i dai de capăt... Concluziile pe care le-ai formulat îmi par valide. Şi nu mai lasă întrebări fără răspuns.

a

Salut, uite la ce e bun un forum, mi-a pastrat ideile de acum aproape doi ani Daca nu scriam aici sigur uitam. Ma gandesc ca daca nu ar fi internet si forumuri oamenii ar scrie pe hartie mai mult Nu mi am pierdut curiozitatea in legatura cu muzica, poate o sa ma vedeti si peste 100 de ani ca mai adaug o idee la un topic de pe aici inceput acum
Muzica poate crea sentimente. Am descoperit - adica simt ca asa trebuie sa fie , oamenii pot fi asemanati cu niste corzi care vibreaza. Eu daca ma supar pot incerca oricat sa redevin calm, nu pot sa o fac brusc, trebuie sa treaca un timp, la fel cred ca toti oamenii, si la fel e cu orice sentiment. Trecerea intre ele nu e brusca. Cum se face trecerea de la un sentiment la altul ? Nu deodata ca un comutator, starile sufletesti sunt insa legate intre ele cumva - in armonie teoretic, la fel ca armonia unei muzici. Cred ca in felul asta oamenii pot decide daca o muzica pe care o aud e falsa sau nu
De aici pot sa incep cu 1000 de speculatii, intrebarea care o pun e cum traducem noi muzica, ce inseamna pentru noi, de ce eu pot sa ascult ceva si sa dau din mana in ritmul muzicii, fara sa ma fi invatat nimeni asta, de ce la un anumit interval de muzica sa zicem ridic mana si nu o cobor, cum am simtit eu ca trebuie sa o ridic atunci ?

Nu exista raspuns la intrebare, de fapt eu incerc sa obtin o descriere logica pentru ceva ce nu are sens, adica intreb de dragul de a intreba.Cand eram la ora de matematica ne spunea profesoara despre solutii elegante, care dadeau raspunsul imediat si solutii muncitoresti care dadeau raspunsul dupa multe calcule , cred ca abordarea logica e solutia muncitoreasca, numai ca pentru ce intrebare am pus raspunsul nu poate fi scris ,de fapt nu exista si nici nu l mai caut

"Nu exista nici o diferenta intre lacrimi si muzica. Cine nu a inteles acesta din prima, nu a inteles nimic din muzica" Emil Cioran. Asta, daca cauti un inteles al muzicii.

Emil Cioran greseste in afirmatia lui. El o fi inteles ca nu exista nici o diferenta intre lacrimi si muzica. De ce generalizeaza si extinde la toti oamenii ce a inteles el. De ce trebuie sa inteleaga cineva ceva din muzica ? Sunt cei care au inteles ceva deasupra altora ? Este muzica importanta incat sa necesite eforturile tuturor de a o intelege ? Din ce spune apare ca noi am avea vreo legatura cu Cioran, el e roman si noi la fel , si toti din grupul nostru in evolutia noastra ar trebui sa intelegem muzica si nu oricum ci cum a spus Cioran. Nu trebuie sa ii pese de cum inteleg altii muzica, nu pe lucrurile astea se bazeaza relatia intre oameni. Sau nu e vorba de o relatie ? Atunci de ce vorbeste despre altii, de ce nu se multumeste sa ramana singur cu intelesul lui ? Eu daca postez aici ceva si vine cineva si ma contrazice, se poate sa zic in gandul meu "nu e asa cum zice asta", dar nu ma supar pe modul lui de gandire - poate il contrazic si eu dar nu e ca si cum ar fi un lucru care ar conta, sau ar avea vreo legatura daca sunt sau nu prieten cu el presupunand ca l-as cunoaste
Orice discutie e degeaba si oamenii vorbesc doar pentru a vorbi, si eu fac asta, pentru asta e un forum

Dar oare daca va veni si ziua in care vei trai "revelatia" ca nu exista diferenta intre lacrimi si muzica? Daca in acea zi ceea ce credeai tu ca ai inteles devine dintr-o data un subset al un set mult mai extins de reguli? Si vei vedea ca ai trecut la celalalt nivel al jocului si toate de dinainte iti vor parea o copilarie? Si vor mai trece ani si ani si dintr-o data vei descoperi ca de fapt ceea ce ai crezut tu ca sensul muzicii este intrisec legat de lacrimi iti vor pare o copilarie si vei vedea adevaratul sens al muzicii? In fond atat de putine lucruri conteaza pana la urma. Pre multe intrebari si prea putin timp, dupa cum zice si poetul.

"dupa tacere, muzica e cel mai bun mijloc de exprimare a inexprimabilului"

muzica e pt. dansul lui Shiva.. cine nu are simtul ritmului nu e facut pt. asta.. in manifestare..

"Muzica e limbajul pur al relatiilor temporale si co-temporale". Nu mai stiu cine a spus asta, dar mi-a placut enorm, desi n-am inteles in intregime ce vrea sa spuna.

Am fost sincera.Am spus ca nu am inteles"in intregime", nu deloc.Presupun ca se refera la faptul ca prin muzica se poate stabili un fel de conexiune intre epoci. Adica, de exemplu, ascultand Mozart, intelegi foarte bine"spiritul" epocii lui, te simti chiar putin transpus acolo. La fel, ascultand o romanta sau un vals.De fapt, si muzica e un vehicul de informatie, dincolo de efectul estetic, relaxant, etc.
Asta am inteles eu, dar nu stiu sigur daca exact asta a vrut autorul sa spuna. E un citat pe care l-am pastrat demult, din liceu.
Multumit? Apropo, as vrea sa stiu si ce intelegi tu din el.

Cred ca modestia ta a fost prost inteleasa draga Florina R.. Probabil nu ti-ai mai impartasit parerea cu nimeni daca nu ai indraznit sa fii destul de sigura pe ea. Nici eu nu inteleg mai mult din acel citat decat ai inteles tu.

@Florina R.

Multumesc pentru intelegere, Merlina.
Intr-adevar, acest citat nu se refera la istoria muzicii(cel putin, asta inteleg si eu).Nici nu am spus asa ceva.Nicidecum o istorie nu poare fi un "limbaj", ci doar o reletatre de fapte.Oricum, tot nu am inteles care e parerea ta despre citat, axel.(Poate pentru ca nu ai nici una?)Dar, ai fost dragut ca de obicei, multumesc.

Imi cer scuze, cred ca avem notiuni diferite despre cuvantul "istorie".Eu inteleg prin "istorie", respectiv a muzicii, o insiruire de date :compozitorul cutare s-a nascut in anul cutare si a compus...sau genul cutare a aparut in perioada X si este reprezentat de compozitorii cutare...Tot asa cum istoria dreptului, sau a medicinei, nu e tot una cu dreptul sau medicina.Eu m-am referit la muzica in sine - din diferite epoci, adevarat- dar la latura ei emotional-informationala, prin care se pot stabili conexiuni cu noi, cei de acum. A fost , deci, o neintelegere de termeni. Poate tine si de formatiile noastre particulare, care foarte greu pot ajunge la un numitor comun. (Observa ca nu am spus "deloc", ci doar"foarte greu").

Intrucat iti place sa ai ultimul cuvant, am sa te las sa-l ai. Nu are rost sa mai pierdem timpul cu:"eu inteleg asta asa", "pentru mine e dincolo". Ar fi ca si cum un martian ar discuta cu un venusian. Macar am inteles acest lucru esential. Poate intr-o alta realitate(pe care eu o numesc 'alta viata`) vom putea sa ne intelegem cu totii la nivel de esente.

Scuze ca n-am inteles ce lucru nobil e sa fii martian!(sau venusian!?)nevrednica de mine! Cum am putut...?Eu, care nu sunt decat saturniana!

The end

Dupa ce-ai distilat indeajuns lucrul si intelesul lui, ramane doar muzica.

Cioran spunea ca :"in afara materiei, totul este muzica."

Pentru a patrunde intelesul unei piese muzicale este nevoie in primul rind de o anumita stare . Stare care sa te ajute sa te identifici, sa te recunosti si sa-ti recunosti sentimentele in acele acorduri muzicale.

Daca amesteci toate culorile obtii alb.
Pentru muzica fiecare nota care urmeaza se potriveste celor dinainte la fel cum nu exista nepotriviri intr-un organism viu, altfel nu ar exista.