Ma adresez celor care, dintr-un motiv sau altul, au ales sa lucreze in invatamant, ca profesori. Dragii mei, m-ar interesa sa aflu ce satisfactii va ofera voua munca la catedra si care au fost motivatiile voastre atunci cand ati intrat in acest sistem.Va satisface munca la catedra ? Mai sunteti motivati? Doriti sa ramaneti sau sa schimbati ? Astept cu interes raspunsurile voastre.


raspunde editeaza

Eu anul asta termin facultatea si cred ca sunt destul de mari sansele sa intru in invatamant. Nu stiu daca ma incadrez in cadrul acestui topic dar...
Cand am inceput facultatea mi-am zis ca sub nici o forma nu voi lucra la catedra. Anul trecut am facut practica si mi-a placut la nebunie. Binteles ca am predat la clasa 6, ca toti studentii la practica de altfel care nu stiu cum sa fuga mai repede de liceeni Acuma, dupa experienta avuta cred ca mi-ar place sa predau, cel putin la cei micuti. Intotdeauna m-am inteles cu copii...urla spiritul matern din mine ....Dar vom vedea ce imi rezerva viitorul.

Te incadrezi perfect in acest topic.
Si cei care sunt deja profesori, si aspirantii, ca tine !
Multumesc de postare !

Eu am inceput facultatea cu gandul de a ajunge profesor. Imi place sa lucrez in invatamant. Si timp de 3 ani (ultimii 2 din fac. si primul an de dupa facultate) am fost profesor de informatica, la un liceu craiovean. Aveam clase de la a IV- a pana la a XII-a. Insa cu timpul, a aparut si problema financiara si am renuntat la meseria de profesor, devenind doar programator. Mai suplinez, cateodata, cativa prieteni , care sunt profesori. Insa doar atat. Oricum, cred ca m-as intoarce in invatamant, insa nu in actuala situatie.

cred ca profesorii au un microb in ei. Vorbesc de cei cu vocatie si nu de cei care habar n-au sa fie profesori. Sunt profesori care, pentru ca nu stapanesc bine materia pe care ar trebui s-o predea, se poarta foarte urat cu elevii si pun note foarte mici... Este trist sa fii la catedra si elevul sa se plictiseasca in banca, sa nu reusesti sa duci o problema pana la capat intr-o ora, sa te corecteze la diateza verbului ect. Acestia nu sunt profesori si nu vor fi niciodata. Si, din pacate, in ultimii ani facultatile au scos pe banda profesori. Chiar daca nu reusesc sa ia titularizarea, suplinesc, deci, au contact cu elevul.
Motivatie? Salariala, nu. Pe mine ma bucura sclipirile de inteligenta, cand ii vezi cum li se lumineaza privirea, cand parca intre tine si ei s-ar produce un arc electric. O arta este sa accesibilizezi, sa modelezi, sa faci sa para usor, incitant, captivant, sa-i lasi sa creada ca de fapt iti fac tie un favor invatand. Coopteaza-i in munci creative, extrascolare. Vei fi uimit de cata tenacitate vor da dovada!

nu vb in calitate de prof...ci in calitate de student....sunt unii oameni care nu au ce sa caute in invatamant, si totui nu renunta...de exemplu vin in fata clasei, isi scot suportul de curs si incep sa dicteze, 2 ore fara pauza ca au mult de predat ...imi este rusine mie, eu nu as face asa ceva in viata mea, pai ce pretentii sa mai am aeu de la un student la examen, cand ca profesor am citit ore in sir de pe suportul de curs.Acu nu trebuie generalizat, fiindca sunt si profi care merita intr-adevar sa fie respectati.Am avut sansa sa in talnesc un profesor, al carui curs pur si simplu ma fascina, am inregistrate cursurile lui pe reportofon si le ascult si acum cu foarte mare placere.Poate nu am avut eu sansa sa cunosc mai multi profesori de genul acesta, sau poate nu sunt prea dese intalnite astfel de cazuri.

Singura profesoara de care imi aduc cu drag aminte din gimnaziu este profesoara de istorie. Mi-a ramas perfect intiparit in minte ceea ce ne-a zis la prima ora..."in momentul in care ma veti vedea predandu-va cu cartea in fata va voi da si voua voua sa stati cu cartea in fata cand va ascult" Din acel moment am avut cel mai mare respect petnru profesorii care vorbesc liber. Sunt de acord sa ai o hartiuta pe care sa ai trecute ideile principale sau o schema, dar nici sa te apuci sa faci lectura in fata elevilor sau studentilor. De cand sunt la facultate si mai ales ca prezenta este faculativa destul de rar am mers la cursurile la care profesorul dicteaza. Mi se pare pierdere de timp sa stau si sa il ascult facand dictare ca la clasele primare, iar la sfarsitul cursului daca te intreba cineva ce a predat de cele mai multe ori nu stii deoarece nu esti atent la continut ci la cuvintele propriu-zise.
Din acest motiv mi-am promis ca atunci cand voi ajunge la catedra sa nu fiu niciodata astfel. Consider ca ai satisfactie numai daca la sfarsitul orei stii ca macar un elev, sau student, a ramas cu MACAR o cunostinta noua asimilata.

Pe mine m-a dat afara profu de analiza de la curs. Era senil si cand mi-a atras atentia asupra unui lucru, si-a 'amintit' ca am mai avut eu probleme cu el de mai multe ori (ceea ce nu era adevarat).

Dupa parerea voastra cum ar trebui sa fie profesorul ideal? Chiar ma intereseaza faza asta, si pentru viitorul meu profesional dar si pentru a-mi satisface o curiozitate personala.

Draga Mickydutza , pe acest thread discutam despre satisfactia muncii la catedra a celor ce sunt sau vor sa devina porofesori. Despre ce doresti tu sa afli, poti sa iti deschizi tu un thread. Succes !

Eu am predat biologia la o scoala clasele I-VIII (comuna Reghiu, jud. Vrancea) in anul scolar 2003-2004. Experienta mi-a ajuns! NU vreau sa mai fiu profesoara in Romania, nu la acest nivel. Poate eventual sa ma inotrc la master si sa raman in facultate cadru didactic etc. De ce aceasta nemultumire? Pe langa faptul ca baza materiala are foarte redusa (cateva planse vechi, un microscop fara lame si lamele, cateva mulare pentru anatomie), nu am reusit sa motivez elevii aceia sa invete. Disciplina mea le parea prea exotica. M-am sfatiut cu ceilalti profesori (da! colectivul a fost minunat) sa ma ajute sa gasesc o solutie - degeaba. Ca sa nu mai spun ca un elev imi spune odata:"La ce ne foloseste noua sa invatam atat? Dumneavoastra ati invatat si ati ajuns tot aici (la tara)." Am incercat sa fiu ma severa cu notele - "Venim in toamna, dam cu var la scoala si gata corigenta!". Parintii nu se implicau deloc, nu am gasit nimic care sa ma faca sa vreau sa raman. (Sa nu mai spun ca se facea naveta vreo 90 de minute si soferii aveau grija sa ne "intoxice" cu manele. "Ma deranjeaza. Se poate sa lasti radioul?" "Nu-ti convine, stai acasa!")
E o meserie frumoasa, daca vrei sa o faci bine, implica mult efort, multe hartoage, cel putin la inceput e jale! Gasesti ajutor in jur, copii ajung sa-ti fie dragi si peste vreme le ierti tot. Pacat!

Multumesc draga Corydalis de interventie, este mai mult decat poate indura un om cu studii . Si asta nu este nimic.
Va rog sa mai postati.
Astept pe SORIN, ECOU, si multi alti profesori.

Eu lucrez in invatamantul special(copii cu deficienta mintala). Acesta este cel de al doilea an al meu la catedra. Am clasa aVIII-a, ca si anul trecut. Sunt dezamagita de aceasta situatie din foarte multe motive... Exista la noi in tara un fel de "lasa-ma sa te las" sau "timpul trece, leafa merge" care cu timpul te cuprinde, ca o boala contagioasa. Si daca ceilalti nu se agita prea tare cu munca... dupa o perioada si entuziasmul meu de inceput s-a cam pierdut... Problema banilor este si ea importanata, mai ales ca nu se poate lucra cu astfel de copii fara materiale didactice foarte variate, pe care de cele mai multe ori trebuie sa le confectionez singura... Regulile scolii sunt doar niste cuvinte insiruite pe hartie, copiii se comporta in fiecare zi tot mai urat, necivilizat, violent intre ei, dar si cu profesorii. Micile prostioare ale varstei au devenit obraznicii crase, comportamene care acum 6-7 ani erau considerate de aneacceptat acum se intampla zi de zi... Elevii mei se pot ascunde dupa deficienta lor, dar am impresia ca aceste lucruri care nu ne fac cinste se intampla si in scolile de masa...

Ar fi foarte mult de discutat pe aceasta tema... Parerea mea este ca de ceva timp profesorii au pierdut din vedere faptul ca au de a face cu personalitati in formare, a caror evolutie trebuie in permanenta sprijinita... Toata lumea pare concentrata pe insusirea de cunostinte si pe evaluarea lor in cadrul diferitelor examene... Poate "ambele tabere" au nevoie de sprijinul unui psiholog scolar... Asa cu se intampla in alte tari...

Din moment ce sunt in la doilea an de lucru la catedra, probabil ca sunt si aspecte pozitive... Cum specialitatea mea este considerata un fel de "paria" al specialitatilor in invatamant, ma agit deja sa plec in afara... Macar acolo ma aleg cu mai multi bani... Mult mai multi decat aici... Si poate peste cativa ani scap de inavatamant...

Bine ai venit la han si mai ales multumesc pentru ca cea de a doua postare a ta a fost pe thread-ul lansat de mine,Tanase Violeta

Multumesc pt flori! Sunt placut impresionata de atmosfera de la Han...

Salut si ma bucur ca ati deschis subiectul pe Han
Am fost profesoara de engleza la un liceu la tara, timp de un an. Am ales sa merg la tara pentru ca in oras nu erau decat supliniri si nu am vrut sa alerg ca nebuna de la o scoala la asta si sa traiesc din ore "aruncate" de profii cu vechime.
Am ajuns la scoala, diriginta la a 5a din primul sut:).Directorul era foarte impresionat ca alesesem sa vin la tara, titulara, eu a treia pe lista la concurs pe posturi. Am avut multe de invatat, primul an dupa facultate, nu chiar picata din luna, dar totusi, alt mediu, alte probleme. Diplomatie, rabdare, nervi si pasiune, asta ii trebuie unui prof. Ca sa nu mai vorbesc de pregatirea profesionala. Aveam si notiuni de animator de tineret,facand parte dintr-un ong care se ocupa de educarea informala a tinerilor. Eram genu de profa la blugi, cocotata pe catedra, vesnic bine dispusa si zambareata dar bine pregatita si sigura pe ceea ce stiam.
Intram in clasa cu ideea ca pot sa ii invat pe copii astia lucruri faine, care sa le deschida mintea si sufletul. Radeam o gramada la ore petru ca asta era metoda prin care puteam sa ii relaxez dupa stresul mancat la mate si romana:) Da' radeam in engleza:))
Nu aveam materiale, dar ma straduiam sa fac rost si xeroxam o gramada. Erau copii care nu stiau sa scrie in clasa a 6a...Profii mai in varsta se enervau ca faceam galagie la ore, cu muzica si casetele mele, ..."ca pe vremea mea....")). Dar copiilor le placeam pentru simteam ca li se lumina fata cand ma vedeau. Cei mici sunt mai sinceri, cei mari...
La capitolul bani, sa zicem ca era ok, pentru ca nu trebuia sa intretin pe nimeni, eram singura si mai aveam o meditatie, spor de tara, dirigentia, o traducere... Am cunoscut oameni deosebiti,cu care tin legatura am lucrat si cu copii cu handicap psihic in cadrul unei fundatii in aceeasi localitate,din nou, experienta deosebita. You have to be gifted for this job, otherwise...
Am plecat de acolo pentru ca asa a fost sa fie. Dar am invatat multe,multe...despre mine, despre responsabilitate, despre oameni, buni si rai...

Adevarul e ca eu nu cred ca as fi putut face ce ai facut tu... Nu m-as putea obisnui la tara dupa ce am trait toata viata la oras... No way!

Multumesc tuturor care au postat aici legat de subiect. Poate printre voi sunt si cativa cu ceva mai multa experienta la catedra, sa ne impartaseasca din experienta lor. M-ar interesa taaaaare mult.
marooned, tu de ce ai plecat de la catedra ? Raspunzi numai daca poti si nu te superi, da? Poate ceva mai bun ?

Si ca sa ne descretim fruntile, ceva legat de subiect :
Diriga - "Xena, printesa razboinica"
Dirgu - "Terminator"
Directorul - "Inamicul numarul unu"
Cancelaria - "Insula misterioasa"
Tezele - "Cele sapte pacate"
Strigarea catalogului - "Cartile pe fata"
Nota 10 - "Se mai intampla si minuni"
Profesorii - "Nemuritorii"
Fitzuica - "Reteta fericirii"
Parintii la sedinta - "Invadatorii"
Chiulitul - "Tanar si nelinistit"
Sedinta cu parintii - "Ne-au invadat extraterestrii"
Dupa sedinta - "Spitalul de urgenta"
Ora de mate - "La limita imposibilului"
Sala de clasa - "Zona crepusculara"
Elevii - "Familia Bundy"
Tabla - "Valea plangerii"
Catalogul - "Cartea junglei"
Caietul de teza - "Verdict, Crima"
Sfarsitul orelor - "Am mai vazut si romani fericiti"
Cancelaria - "Cafeneaua groazei"
Pauza - "Rasuna Valea"
Elevii la lectie -" statuile nu vorbesc"
Lipsa profesorului -" Independence Day"
Cei care nu soptesc - "Mizerabilii"

Salut
M-ai intrebat de ce am plecat? Petru ca m-am casatorit si mi-am "urmat sotul" cum se spune oficial. Daca as fi ramas in orasul meu natal, as fi continuat sa merg acolo la liceu. cel putin o vreme... Asa a fost sa fie...Mai merg in vacante prin sat, in vizita la foste colege de care m-am atasat foarte mult. Chiar daca a fost o experienta scurta, repet, nimic nu se imtampla aiurea, ci cu un scop. Trebuie sa-ti placa foarte mult meseria asta, care nu mai e de fapt o meserie, e un mod de viatza...

Noua ta meserie te satisface mai mult?

Salut
Inca nu pot sa/ti raspund la intrebarea asta. Tocmai m/am hotarat sa dau admitere la o alta facultate....Asa ca o sa dureze ceva pana vad daca noua mea meserie ma va satisface sau nu......e un fel de reorientare, pe baza cunostiintelor pe care le-am acumulat pana acum:) Ce limbaj de profa am:))

Ma bucur ca nu l-ai uitat, si astea fiind zise, va rog stimati profesori care mai sunteti sa va expuneti parerea !

Fain subiect!
Am lucrat 3 ani in invatamant...E frumos, te simti implinit, sufleteste vorbind. Copii sunt minunati daca nu uiti ca mai intai de toate esti om. Se "lipesc" de tine si cauta ce le lipseste acasa: atentia sau dragostea... informatia... Da,da! Daca poti intelege ca a lucra cu copiii inseamna mai intai sa daruiesti dragoste, vei avea surpriza sa vezi ca inca sunt avizi de informatie si vei ajunge si la scopul initial: to teach. Numai ca partea financiara e dezastruoasa. Daca ai bani si daruire poti fi profesor... Daca nu...esti un profesor sarac Mie nu mi-a convenit, asa ca am plecat. Dar inca ma mai intalnesc cu fostii mei elevi. Vin la seviciu si stam de vorba si mi-e drag...

SALUT
cand am spus ca ma reorientez, am uitat sa precizez un lucru. Nu mai locuiesc in Romania si de accea trec printr-o perioada de adaptare si pana imi dau seama cu ce se mananca invatamantul pe unde sunt, stau pe tusa si sa reorientez. Daca am sa fiu in stare sa faca fata, o sa reintru in domeniu, fiindca mi-a placut, dar deocamdata tre sa prind feelingu tarii. nici aici profii nu se lauda cu salariile lor...si isi iau la concedii din cauza stresului...

Eh! Aceasta meserie este la fel pretutindeni !

Salut din nou,
Contraste, nu cred ca ai dreptate,... a fi profesor nu inseamna pste tot acelasi lucru, pentru ca aici te lovesti de situatii noi, de metode noi, de alte mentalitati si tehnici de lucru... Adevarat ca la baza invatamantului stau niste principii clare, cunoscute, dar ele se adapteaza in functie de diversi factori. Sunt sigura ca daca exista cineva pe Han, care a avut experienta predarii in Romaina si in alte tari, nu iti va spune ca e la fel. Oare exista cineva care sa ne impartaseasca o alfel de experienta?

Nici actoria nu se face la fel pe platourile de la Buftea fata de cele de la Hollywood !
Particularitati exista peste tot.
Dar tot actori sau profesori sau componenti ai aceleiasi categorii suntem
Dupa cum nu toti profii sunt de romana si nici toti cei de romana nu sunt la fel.
Diferente sunt peste tot. Altfel, am fi toti o apa si un pamant.

Se preda altfel?
Constructivist ? Cine vrea sa fie la curent si sa predea modern o face, le ia de pe NET !
Sau mai participa la COMENIUS, SOCRATES, etc.

. in romania profesorii o duc foarte bine, stiu cu sigurantza
... dar ce nu se prea stie e ca si profesorii straini o duc la fel de bine atunci cand sunt platiti de statul roman ..
...
... un caz:
... la iasi prin 200 -- 2001 era o prof. de chineza care venise in septembrie si primise bani de la universitate abia prin februarie ( noroc de bani de la sotz)
... nu mai zic de cazare, jalnic ...
... se stie ca nu au chinezii pretentzii prea mari, dar totusi !
...
.. cat despre mine nu e mult de spus
... ceea ce nu mi-a placut e repetitia
aveam 3 clase la care trebuia sa predau aceiasi lectie de exemplu
... bineinteles ca o predam diferit la toate trei cu alte exercitii si probleme dar mi-am dat seama ca tot repetitie se cheama ..

si un alt fapt ce m-a facut sa abandonez a fost egoismul
nu am preferat sa ma risipesc inutil pentru educatia altora
cinste celor care isi sacrifica existentza pentru ceilalti
... eu nu sunt in stare

In unele cazuri, intr-adevar te risipesti, dar le numeri pe degete....
De cele mai multe ori ai satisfactii.
Dar, sunt si momente cand te simti plutind.....in inalturi prea inalturi spre a fi comparate!

Salut cu admiratie forumistii Hanului!Va citesc de multa vreme si-mi place aerul de tinerete ce adie pe aici...La intrebarea "Profesor...mai vreau sa fiu?"s-a raspuns ambiguu...Intervin,cu specificarea ca sunt invatatoare din anul 1978(ehe,pe vremea meaaaaaaaa,facea plopul pere si rachita micsunele!!!)
Stiu ca salariile mici au taiat elanul multor tineri de a lucra in invatamant, dar mai stiu si ca in aceasta profesie ai nevoie de multe daruri de la Cel de Sus!Fara rabdare,daruire,sacrificii nu reusesti!Daca nu iubesti copiii si nu-ti amintesti ca si tu ai fost copil...e greu!Nu vreau sa va vorbesc ca o batranica,eu am pastrat in sufletul meu o farama de copilarie si de tinerete,meseria m-a obligat sa nu uit ca am fost copil si elev...Am avut profesori pe care i-am iubit si mi-i amintesc cu drag si profesori pe care i-am uitat de mult...Daca va mai pasioneaza subiectul....sunt aici!

Salut! Interesant subiect, avand in vedere ca sunt si eu profa de engleza de un an. In 2004, cand am absolvit facultatea, nu prea imi trecea prin cap ca toamna ma va prinde la catedra si, pe deasupra, si diriginta la clasa a6a. Dar, am participat la titularizare ( ca sa am o optiune in caz ca nu voi gasi altceva) si, pana la urma am mers sa predau. A fost greu la inceput, avand in vedere ca elevii nu erau tocmai cuminti si nici interes pentru invatatura nu aveau. Cel mai dificil a fost cu cei de a8a, printre care se aflau si vreo sapte repetenti , nu foarte departe de varsta mea. Aveau o atitudine ( nu toti) de genul ce mai vin si eu sa-i zapacesc, mai ales intr-o limba aproape necunoscuta pentru ei. M-a frapat diferenta mare de educatie dintre generatia mea si cea a lor; si nu pot sa spun ca nu sunt deschisa la nou, pentru ca abia am iesit de pe bancile scolii, dar mi se pare ca au inteles intr-un mod cu totul gresit democratia. Unde o fi respectul de altadata pentru profesor? Intr-adevar, tentatia banului este foarte mare iar parintii nu mai colaboreaza nici ei cu profesorii asa cum ar trebui, dar, totusi... Sa ajungi sa termini generala si sa nu stii sa scrii bine nici macar in romana!?
Au fost insa si multe aspecte placute in aceasta meserie si asta mi-a dat incredere in mine si m-a facut sa iubesc si mai mult copiii. Am realizat, dupa cum spunea altcineva de aici, ca trebuie sa ai mare rabdare, nervi de otel, cunostinte solide ( pentru ca elevii stiu sa speculeze un profesor nesigur pe ceea ce stie) si, nu in ultimul rand, pasiune si dragoste pentru copii. Cu cei mai mici, de la a3a pana la a5a, m-am inteles cel mai bine si, nu pot sa uit expresia de pe fata lor, cand le-am spus ca nu plec nicaieri anul scolar urmator. Asta imi da putere sa merg mai departe si sa ma bucur ca am elevi care invata de dragul materiei dar si de dragul meu. Nu stiu insa ce voi face dupa definitivat, pentru ca as vrea sa incerc si alte domenii, mai bine platite.

Bine ai venit ,Oan@!
Ma bucur ca mai doreste cineva sa discute despre profesia noastra,acum ca a sosit vacanta!Te felicit ca din primul an de cariera ai avut elevi care invata de dragul tau!Inseamna ca ai gasit drumul spre sufletul lor,inseamna ca ai dar si har de educator.Despre elevii scapati din mana...ce sa-ti spun?E o mare problema ...Sper ca elevii cu care vei lucra sa te inteleaga si sa fie deschisi spre nou.Limba engleza este in general iubita si atragatoare pentru elevi.Depinde de tine sa gasesti niste metode active si atractive in predare...Cel mai bine invata copiii astia cand cred ca se joaca!Poti sa te joci cu ei in limba engleza... Succes!

Multumesc mult de incurajari si de sfaturi! Sper ca anul viitor sa fie si mai bine.

Eu nu sunt inca profesor...abia am terminat anul I...romana-engleza...nu am mers la facultatea asta ca sa devin profa ci doar pentru ca-mi place limba engleza...
Am lucrat in invatamant ca invatatoare si suplinitor profesor limba engleza...nu mi-a placut foarte tare.
E o totala lipsa de interes din ambele parti in sistemul asta de invatamant romanesc( atat din partea elevilor cat si din partea profesorilor...) e valabil si pentru facultati...
Am avut si eu elevi straluciti si elevi care nu stiau sa scrie in limba romana...
Am o verisoara clasa a noua( acum trece a zecea) si mai vine pe la mine sa o ajut la temele de la limba engleza...a adus odata cu ea si manualul dupa care studiaza ei...m-am crucit...inca am in biblioteca manualele dupa care am invatat eu. Nu ma mir ca nu stiu nimic copiii aceia, cred ca manualul respectiv are mai mult ilustratii decat lectii...e asa de prost facut...parca e o revista pentru adolescenti...

Ce Bleak house, ce The catcher in the rye...moda, ochelari de soare...vacante...cam asta e in cartile dupa care se studiaza acum.

Asta e...e mai bine sa fii contabil( asta fac eu acum)... o meseria care sa te ajute sa te intretii...si una pentru suflet...
Macar stiu ca pe copilul meu are cine sa-l educe...

flower

Cred ca, intr-o oarecare masura, sunt si eu indreptatit sa imi spun parerea. Eu termin acum liceul si am o sora profesoara de limba franceza de 3 ani.

In general, imi plac profesorii neconventionali, in sensul ca vin mereu cu idei noi si metode la clasa, care sa faca elevul sa uite ca vine la scoala din obligatie. E simplu de vorbit la general, mai greu e in particular, pentru ca fiecare materie are specificul ei. Cand am mai mult timp, as putea spune mai mult, daca se arata cineva interesat.

Un profesor conventional este profesorul "mumie", de care se feresc elevii pe holuri. Profesori de tipul asta nu stiu sa comunice eficient cu elevii, sunt impasibili la problemele elevilor, vin la scoala doar ca sa-si ia leafa iar ora lor este monotona.

Din pacate, nu am mai mult timp acum sa spun mai mult. Pe curand!

Va multumesc pentru ceea ce faceti în fiecare dintre zilele dumneavoastra si va asigur de profundul meu respect. MINISTRU,
Mircea MICLEA - www.edu.ro
Eu nu sunt sigur daca am inteles bine cum este cu respectul acesta dupa inghetarea salariilor si plata comisiilor de bac si teste. Cum trebuia scris cuvintul profundul, intr-un cuvint, doua sau cu liniuta intre ele, si ce semnificatie s-ar putea da cuvintului care a fost imbogatit cu un pefix?

don Ţopăilă Cronicar
Cauta si fati timp si expune-ti cu incredere parerile !

Am predat un an de zile informatica la scoala generala. Aveam clase de a III-a si a IV-a, dar si de a VI-a si a VII-a.
Era un curs de informatica platit de catre elevi, deci nu era inclus in sistemul de invatamant. Dar tot profa am fost. In sfarsit, aveam doar 20 de ani si la inceput m-am descurcat destul de greu, mai ales cu cei mici dintr-o anume grupa. Nu aveam la ora respectiva nici un curs de metodica, asa ca m-am descurcat dupa cum mi-a dictat imaginatia.

Obisnuita din facultate, le-am predat la inceput prea mult la saracii copii. SI am avut o mare surpriza la un moment dat, cand le-am dat o lucrare de control. Unii nu stiau chiar nimic, asa ca le-am spus sa vina ora urmatoare cu lucrarile semnate de catre parinti. O fata firava a incaput sa planga incetisor si parca m-a trezit dintr-un vis. Am incercat sa stau de vorba cu ea, bland si calm, dar n-am reusit sa scot nici o vorba de la ea si nici sa o opresc din plans. Am renuntat la cererea cu lucrarea semnata.

Am mai avut un caz ciudat. Aveam o fata tare neastamparata. Dar era asa de nelalocul ei ca m-a adus in stare sa tip la ea, ceea ce uram cel mai mult. Cu cat incercam sa-i explic mai mult sa fie cuminte, cu atat se face mai rea. Pana intr-o zi cand am pus-o sa stea la colt, cu fata la perete, ca sa pot sa-mi fac si eu ora.

Urmatoarea ora m-a intampinat la usa o doamna in varsta si mi-a spus ca e mama fetei problema. Mi-a vorbit tare bland, Intai m-a intrebat cati ani am. Mi-a fost rusine, asa ca i-am spus ca am 22. Dupa care a inceput sa-mi povesteasca cum ea a infiat aceasta fata de la casa de copii, dupa ce i-au plecat copiii ei pe la casele lor. Mi-a spus ca a preferat sa ia un copil decat o pisica. Si ca nu mi-a spus de la inceput ca fata are probleme de comportament pentru ca eu sa nu ma port cu ea diferit de ceilalti. Doar ca eu nu aveam experienta, habar nu aveam cu ce se mananca copii cu probleme. Din ziua respectiva am inceput sa ma comport diferit, itr-adevar, dar cu rezultate. Nu ma mai enervam in nici un fel, ii raspundeam cu bladete, glumeam si chiar a inceput sa ma asculte. Avea un gen de reactie foarte violenta fata de orice fel de impunere. O reactie inzecita. De atunci n-am mai avut probleme cu ea.

Nu stiu cat de mult aduce aceasta experianta a mea subiectului, sper sa mai fiu on-topic.

In alta ordine de idei, mi-am dorit inca din adolescenta sa devin profesoara de matematica si inca imi mai doresc. Sper ca va veni o vreme in care ma voi intoarce in romania si voi reusi sa fac ceea ce-mi doresc. Simt o atractie ... fatala spre meseria asta.

Felina,m-a bucurat ce am citit!Ai vazut si singura ca pentru profesia aceasta este necesar un dar aparte...Rabdarea si dragostea de copiii ,alaturi de dorinta permanenta de a invata din experientele proprii dar si ale altora ,te pot duce pe drumul cel bun si nu ajungi profesor"mumie"...Succes si crede-ma,daca vrei poti ajunge o buna profesoara de matematica!

Intr-adevar, contabilizand astfel de cazuri, Felina ar putea ajunge o buna profesoara de... matematica !

Important este ca toti in aceasta lume a invatamantului lucram cu mai mult sau mai putin ...ciudati.....Si parinti, si copii.
Mai grav este cand vezi parinti cu comportament "deosebit", care au facut copii... Imi inchipui cam cum o duc acestia...intre o betie, un pumn, un cutit, violenta verbala si etc., etc., etc....

Nu, Felina, ma refeream la starea, climatul dintr-o astfel de familie... Aici eram cu gandul cand am scris...
Nu toti au familii normale...din pacate.
Si este greu si pentru ei si pentru noi.
Ceea ce spui tu tine de nevoile speciale. Societatea pana in acest moment datorita uniformizarii comuniste nu a avut nevoie de astfel de sectiuni.
Schimbandu-se ordinea sociala, au intervenit cerinte si nevoi cu totul noi fata de societatea existenta in urma cu 15 ani.
Este firesc, ca sa se puna astfel de probleme.

Pai ti-am dat raspunsul mai jos, dragalaso ! Ori ai citit numai partea de sus ?

Citisem doar prima parte.

[SIZE=7]Pedagogia=sacrificiu? nu prea cred yuanescule.Cazul meu demonstreaza acest lucru.Voi lucra cu pustii de la gradinita.Si imi voi face MESERIA bine. Dar nu din dragoste pentru ei.Ci din dragoste excesiva fata de mine.Mi-am intrerupt studiile de filosofie ca sa nu sfarsesc prin a ma sinucide.Dar le-am intrerupt doar pe cele oficiale,oficial i am alive ... intre peretii camerei mele sunt cu demonii mei,in afara ei sunt doar eu(port haina sociala numita obisnuit),nereprezentand, pentru copii, un pericol mai mare decat reprezinta oricare alt pedagog.Totusi apar ca fiind in afara oricarui precept etic:noaptea cu necrologul plasmuirilor mele si cu prapastia joshua,ziua cu copiii si cu jocul(divin mod de a trai si a invata).Dar ce lege morala,ce imperativ imi poate mie interzice sa traiesc astfel atata timp cat iubesc sanatatea psihica(fizica si sufleteasca) a puilor de homo sapiens pentru ca ea este biletul meu de normalitate. Traiesc social prin ei,ei si?N-am nici o mustrare de constiinta.Ei prin mine sunt infierati in conceptele culturale care ii vor face apoi indivizi viabili ai sistemului cetatii(social,economic,politic).

http://www3.ziare.ro/articol.php/1125089450

ce efecte credeti ca vor fi?