Ganduri, scrieri, amintiri din viata andrei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Merci frumos Mihai!
Am citit ce s-a scris prin celelate jurnale...si mi se impotmoleste tastatura cand ma gandesc la ce oare voi scrie eu???
De cateva zile(de fapt dupa ce s-au terminat sarbatorile) imi fac mustrari de constiinta:de ce nu am invatat...dar ma consolez zicandu-mi ca mai am timp(oricum 14 examene nu sunt asa multe,nu? )
Oare de ce am vrut un jurnal?
"Intelligence without ambition is a bird without wings"

A!!!!!!!! Acu am vazut ce zice Mihai..."ganduri, scrieri, amintiri din viata andrei"...a!!!!!!!!deci asa!!! Stiu ce tre sa scriu...oricum cu amintirile stau cel mai prost...o fi din cauza memoriei? Cu gandurile....mai trece cate unu...dar cam rarut...dar cu scrierile stau cel mai bine...si acu stau cu ele la o tigara...sper sa nu le ard...
Ma consolez ca nimeni nu o sa citeasca jurnalu meu...asa ca pot sa aberez fara sa plictisesc pe nimeni...fiindca io oricum nu ciitesc ce am scris

Stiu ca suna ciudat(si chiar cred ca e, dar ce sa-i faci) dar azi mi-am adus aminte de copilarie....copilarie?nu chiar de toata copilaria, ci doar de plimbarile prin...cimitir(da...asta cred ca e ciudat)
Imi placea sa ma plimb prin cimitir...era asa de liniste intr-o aglomeratie de oameni.
Azi am fost din nou dupa multi ani de "abstinenta".
Nu incerc sa descriu nimic, fiindca poate mai citeste cineva(cu toate ca nu cred, si nici nu sper)
Ceea ce-mi mai place mie la plimbarile astea sunt inscriptiile(cred ca asa se zice) de pe cruci...azi am citit ceva "dragut" care suna cam asa:
"Din codri rupi o ramurea
Ce-i pasa codrului de ea
Ce-i pasa unei lumi intregi
De moartea mea"

e dintr-o poezie...dar cata dreptate are...inchei aici ca voi parea din ce in ce mai ciudata

ma duc sa fumez...cateodata visez ca fumez...sau ce-i mai curios: mi se intampla sa ma trezesc dimineata cu asa o bucurie ca pot fuma...ma trezesc si abia astept sa fumez...dar nu sunt dependenta...pot sa ma las oricand, dar nu azi
mesajul asta e asa mai vesel sa nu-mi deprim jurnalul...poate se inchide

m-am trezit...ce iarna frumoasa!!!!!!!!!de cand imi doream o iarna in care sa nu ninga!!!imi place zapada, da doar la munte.
................
tre sa tastez incet, fiindca el doarme...zilele astea nu am avut chef de nik..nush de ce. Azi sper ca va fi altfel.Oricum prevad ca va fi o zi trista...ma duc la un centru medico-social de langa oras...oameni bolnavi, care mai sunt si abandonati de familii...oameni a caror singura sansa de externare e moartea...sufera de boli ce nu pot fi tratate...
...................
tre sa fac un reportaj...sigur va iesi foarte trist...

Am vazut multa durere...dar si speranta...
la doar 20 km de iasi se afla o anticamera a morti. Sub acoperisul gata sa se darame isi duc ultimele zile 33 de oameni...care nu stiu daca constientizeaza(de fapt nu cred ca arata, dar isi dau seama) ca sunt condamnati la moarte...
...........
prima intrebare care mi-a trecut prin minte: Unde este divinitatea, unde este Dumnezeu?De ce nu face nimic...de ce nu-i ia mai repede acolo sus la el?
...............
Patruns in curtea spitalului ai impresia ca intri intr-o alta lume...in saloanele pline de muste si de miros intepator de urina si mucegai se ascund zeci de povesti...
..............
printre lacrimi si gemete povestile curg una cate una....nu am vazut niciodata atata durere intr-un singur loc...
"E greu, e greu....am muncit mult la viata mea, iar singura avere pe care o mai am e capul, atat mi-a mai ramas" spunea un fost profesor de matematica , care are 149 de inventii, pentru care a primit brevet.
Cuvantul "familie" provoaca multa suferinta...

--"DAr familia domnule profesor...unde este?"
--'Am un fiu...e tare destept..e medic stomatolog.E foarte ocupat, nu are timp sa ma viziteze, saracul.In patru ani de zile nu a venit niciodata, stiti cum sunt copiii moderni!"
.................

Sculeni--locul de unde nimeni nu se mai intoarce

am mai cunoscut un tanar de 23 de ani...sufera de leucemie...si-a trait viata numai prin orfelinate, dar dupa 18 ani a fost trimis la acest centru medico-social din Sculeni...
............
e atat de destept ...
nu inteleg de ce s-a mai nascut...ce viata e asta: sa fii abandonat, sa traiesti in orfelinate, si sa suferi de leucemie....DE CE?????????
............
E singur acolo, nici macar nu are cu cine vb, fiindca ceilalti bolnavi sunt mult mai in varsta(peste 50 ani)....
............
ii place sa citeasca, dar nu are decat carti cu povesti...
ii place sa se plimbe, dar nu poate decat in curtea spitalului
Pentru mine azi va fi o zi foarte trista...maine probabil voi uita, ma voi intoarce la viata mea, dar EI ????ce se va intampla cu ei??? la ce pot sa spere oamenii acestia???mai au puterea sa viseze???si daca da,m la ce sa viseze???la vindecare????nu este posibila......

ma duc sa scriu reportajuj...sa-mi fac treaba folosindu-ma de durerea altora.............................
..............................
................................
..........................

nu am mai scris de mult timp...ce zi frumoasa azi, dar totusi sunt asa de trista, si nici macar nu stiu de ce.....poate din cauza familiei, nu exista intelegere, nu ma simt bine deloc cand ma duc acasa...
sunt plecata de acasa de la 7 ani(din cauza studiilor...clasele primare intr-un oras,sc general in alta parte ...liceul si facultatea in alt oras)...cred ca departarea asta a fost cel mai bun lucru din viata mea, daca la inceput pe la 7 ani plangeam de cate ori plecam de acasa...astazi nici in vacante nu ma mai duc....nu ma mai atrage nimic...nu simt nici o legatura;
Imi place sa ma duc acasa cu prietenul meu...ne plimbam prin padure, inotam in iazul bunicii, e atat de bine cand e el langa mine....nu stiu ce m-as face fara el....
mi se pare asa aiurea cand cineva intreaba ce-i iubirea? Pai e asa de simplu sa-ti dai seama cand iubesti....cand iubesti pe primul loc inviata ta e persoana iubita, iar daca ar fi sa alegi intre binele persoanei iubite, si al tau, l-ai alegel pe al lui...
"Iubirea este un fenomen al atentiei , prin care atentia omului normal se fixeaza anormal asupra unei singure individualitati"

azi nu m-am dus la facultate.nu am chef de nimic...si ca sa ma relaxes ma uit printr-un album de poze, de la munte...ce dor mi s-a facut de munte.abia astept sa treaca sesiunea si sa-l revad....cred ca voi posta niste poze.facute de mine........

inca nu am postat pozele...am avut mai multa treaba astazi, si cautand prin temele mele de anul trecut am gasit ceva ce mi-a placut mult.......

Minutul nefericit

24 de ore. 1440 de minute.E prea mult pentru o viata o zi nefericita?Pentru viata mea…da!Un minut iti poate schimba viata…un minut, doar un minut, nu o zi!
O zi, cu 1440 de minute nefericite iti poate ucide cativa stropi de viata, sau chiar poate omori alte minute, sau toate minutele ce ti-au fost date.
Nimeni nu vrea sa-si aminteasca de acel minut nefericit. Totusi, imi aduc aminte ca era minutul 10092960, blestematul acela de minut.A rupt viata-n doua, dar nu a sfarsit-o, i-a dat doar alt curs, pe care incercandu-l sa-l opresc nu am reusit.Impotrivirea e in zadar…ma cheama…ma cheama ultimul minut.Nu stiu unde ma duce, dar il urmez, e minutul meu…ma asteapta.
Minutele aste!Ce vor de la mine?Cine mi le-a dat?Cate sunt?Unde ma duc?Nu vor sa-mi raspunda, si e bine. E bine, fiindca nu mi-a placut raspunsul lui 10092960.A fost dur.A vrut sa lase urme in viata mea, nu a trecut neobservat, si ma innebuneste si acum, dar nu-l las…
E o lupta intre minutele astea si el a pierdut, a lasat urme, dar a pierdut.Il URASC, e singurul lucru pe care il urasc.Pot si iubi, iubesc alte minute, le tin si pe ele minte, dar nu ca pe EL , el a devenit 10092960.
Nu-l inteleg, cred ca a vrut sa fie ultimul, ma bucur ca nu l-am lasat.A fost nascut sa curme viata, dar nu a reusit.Viata?E rupta viata, dar e.Si minutele de dupa el s-au innegrit, nu-l plac, nu-l plac nici ele, nimeni nu-l vrea, nu intelege!
Urmez ceea ce a determinat el, dar continui sa-l urasc,incerc sa-l sterg, totusi in mintea mea ramane minutul 10092960.

ce caut eu la facultatea asta?
Este intrebarea pe care mi-o pun zilnic, si nici pana acum nu am gasit raspuns.Diploma?Nu, nu este acesta raspunsul, puteam sa o obtin de la orice alta facultate(aproape orice).
Fraza “nimic nu este intamplator” nu s-a adeverit in cazul meu.Cred ca o intamplare m-a determinat sa “caut” si eu ceva la facultatea, si mai ales la specializarea asta.Daca pana acum visam, chiar cu ochii deschisi, sa ajung la FJSC(specializarea Relatii Publice si Publicitate), acum sunt mai realista si ma intreb daca sunt facuta pentru meseria asta.Asadar, bazandu-ma pe sloganul PrimeiTV “meseria m-a ales pe mine”, merg mai departe, dar tot asa cu “capu-n nori si cu picioarele pe pamant”.Totusi in momentele de “meditare profunda” asupra dezamagirilor vietii, ma consolez, ca majoritatea romanilor, cu idea ca : “asa a fost sa fie”.
Dar totusi: ce caut eu la facultatea asta?Zilele trecute ne intreba o doamna profesoara ce visam sa ajungem, aveam de ales din mai multe variante: taxator in tramvai (nici alt mijloc de transport nu cred ca era exclus), Mos Craciun sau un caz mai exceptional ziarist (“fluturator de ecusoane” in varianta doamnei profesoare).Cand ma gandesc la viitor, nu stiu de ce, dar gandul meu nu zboara spre nici una din meseriile amintite. Pentru primele doua, cred ca as avea pregatirea necesara, insa pentru cea de-a treia, nu stiu daca ajunge doar pregatirea. Oricum nu renunt, si sper ca pana in anul IV sa gasesc raspuns la intrebarea:ce caut eu la facultatea asta?Daca pana in anul IV tot nu am gasit nici un raspuns, voi deveni insistenta, fiindca, dupa cum spunea un amic al meu “cum am stat 6 ani in liceu, pot sa stau si 10 in facultate”

ce somn imi este!!!!!!!!!!!!!! abia m-am trezit ...dar nu mai pot de somn....ce naspa e in sesiune.........abia astept sa se termine....inca nu am dat nici un examen, dar io nu mia pot....nu mai vreau.....ma duc sa invat...ce chef am...ce pofta de invatat am , da mai bine mai stau putin pe net...sa ma odihnesc si ma apuc maine de invatat, oricum cica nu e bine sa te apuci de miercuri, deci cred ca voi astepta lunea urmatoare, cica e tare bine sa te apuci de luni de invatat ce prostii spun, se vede ca nu am nici un chef de nik......

cat timp a trecut de cand nu am ami scris aici....cred ca ma exteriorizez mai greu, nu-mi prea place sa vorbesc despre mine, nici nu stiu de ce am vrut acest jurnal.....de fapt a fost o perioada cand povesteam prietenilor mei cam totul despre viata mea, dar m-am schimbat mult de atunci.Nu mai cred in prietenie, nu mai sunt ca o carte deschisa...am multi amici, dar un singur prieten adevarat, care e si iubitul meu....imi ajunge....Am suferit mult din cauza "prieteniilor", si mi-am dat seama ca nu merita, am recurs la gesturi de care imi e frica sa-mi amintesc, dar acu m-am interiorizat....fiecare cunoaste atat cat vreau eu, am tras o linie intre mine si restul lumii, si e mult mai bine asa.

ce fericita sunt!!!!am scapat de un examen, si am aflat ca dupa sesiune plec la munte...ce bine e!!!!abia astept sa ma duc la serbarile zapezii..

Metamorfoza lui Narcis

ce prostii am facut cu imaginea aia.... ....de fapt asta voiam sa fac:

E mult mai usor sa fii trist, decat sa fii fericit.
E mult mai usor sa urasti, decat sa iubesti.
E mult mai usor sa plangi, decat sa razi.
E mult mai usor sa critici, decat sa faci.
E mult mai usor sa fugi, decat sa recunosti.
E mult mai usor sa taci, decat sa vorbesti,
Dar e mult mai usor sa mori, decat sa traiesti.

"Dumnezeu foloseste singuratatea ca sa ne arate convietuirea.
Foloseste mania ca sa ne arate infinita valoare a pacii.
Foloseste plictisul ca sa puna in evidenta insemnatatea aventurii si a renuntarii.
Dumnezeu foloseste tacerea ca sa ne invete raspunderea pentru cuvintele noastre.
Foloseste boala ca sa puna in evidenta binecuvantarea sanatatii.
Foloseste focul ca sa ne dea invatatura despre apa.
Foloseste pamantul ca sa ne invete valoarea aerului.
Foloseste moartea ca sa ne arate importanta vietii."