M-au impresionat cele doua articole despre Basescofobie indicate de abis. M-au facut sa realizez eroarea in care ma aflu.
Mihai Neamtu (imi recunosc ignoranta, habar-n-am cine e individu) isi incepe articolul cu, citez "Orchestrata de oligarhi notorii, televiziuni subjugate si alte canale de presa, campania antiprezidentiala a inceput". Vorbind despre obiectivism si abandonarea fanatismului, e bine sa incepi cu cativa temeni consacrati de Basescu pentru a-si ridiculiza inamicii ("trompete jurnalistice" e utilizat mai jos, "tonomate" lipseste). Asteptam sa precizeze exact si congresul cu ocazia caruia au fost rostite cuvintele.
Articolul se vrea insa echilibrat. O afirmatie de genul: "Evident, sunt destule motive ca presa sa nu ridice mingea la fileu in fata unui presedinte abil si inteligent" e balansata de urmatoarea: "Traian Basescu a comis erori, a ezitat, a facut pasi inapoi". Ba chiar autorul are integritatea sa afirme ca "Sunt oameni decenti si onesti care, pentru a da un singur exemplu, nu accepta mediocritatea unor foste si actuale figuri ministeriale din guvernul de coalitie PDL-PSD", dar asta e, revine el in fraza urmatore, "Gafe face orice politician (greseli punctulale cum le numeste la un moment dat) si, deci, presedintele Basescu nu poate fi scutit de critici pertinente sau legitime amenzi verbale". Si pe moment chiar l-as putea crede pe MN daca nu mi-as aduce aminte cum partizani ai lui Basescu, precum Emil Hureazeanu si Cristian Parvulescu au fost executati public, in modul cel mai josnic, pentru critici punctuale sau opinii contrare.
Articolul are si un moment horror, cand MN face o scurta referire la proiectele pe termen lung ale lui Basescu in domeniul politicii externe, unde bag sama ca omul are de gand ca dezastrul in relatiile cu statele vecine sa se prelungeasca multa vreme dupa ce nu va mai fi presedinte.
Dar punctul de climax al articolului e repezentat de identificarea tipologiei dusmanilor. Citez:
QUOTE
sunt in legatura cu cercurile „baietilor destepti” ai tranzitiei: de la politicieni care nu-si vor pierdute privilegiile nemeritate (case de protocol, afaceri cu statul, pensii astronomice, luxul unui statut parlamentar fara a fi castigatori de circumscriptie electorala) sau fosti securisti ori ex-nomenclaturisti iritati de condamnarea comunismului si loviti de decizia mutarii dosarelor catre CNSAS, trecand prin categoria istetilor care au dat mari lovituri in industria energetica si minoritatea celor rasfatati cu enorme finantari de stat in educatia universitara, pentru a ajunge la ziaristii specializati in sifonari bugetare pe tronsonul mass-media / sponsorizare / buget public si retur. Pentru acestia, Traian Basescu apare ca dusman personal. O importanta sectiune din aceasta calota e compusa din canalii ascunse prin canalele TV. Sprijinit de amicitii cu miros arghirofil si de aliante impotriva justitiei independente, esalonul intai al basescofobiei da tonul intoxicarilor.
A mai ramas jeg si putoare in Romania care sa nu fie incluse in tipul 1 al zelotilor antiprezidentiali? Da! Ajutoarele platite al celor de mai sus (2) si omul mahalalelor (3).
Va mai aduceti aminte de caracterizara indirecta, de la literatura? Pai cu asa inamici, mai gasiti fru'n patriot mai mare ca Marinaru de la Cuza incoace?
Mi-a placut si atitudinea lui Patapievici, din care trebuie sa inteleg ca tanarul MN, care argumenteaza disociativ asa de frumos, are un mare viitor. Si cred ca dac-o tine tot asa are, ca uite la TRU, s-a ajuns. Venind in sprijinul lu MN, HRP include basescofobia printre alte uri de soi, care ar trebui sa inghete sangele in vine oricarui om decent, precum antisemitsmul si rasismul si isi deplage conditia de intelectual, care asa cum in anii '20 Heinrich Mann trebuia sa justifice de ce nu e antisemit, e nevoit sa se justifice azi de ce nu e antibasescist.
Si eu il deplang pe Patapievici. Il deplang pentru ca nu are decenta de care a dat dovada Plesu atunci cand a plecat de la Cotroceni. Il deplang pentru ca nu reuseste sa imbine obiectivitatea cu sprijinul pentru Basescu, asa cum a facut-o Cartarescu vreme de 5 ani (chiar daca omul, lepadandu-se oarecum de Basescu, nu a avut curajul sau luciditatea sa admita ca s-a inselat). Il deplang pentru ca nu a manifestat o minima si politicoasa opozitie asemeni lui Liiceanu, atunci cand s-a aratat rezervat fata de meritele si aptitudinile care ar califica-o pe dsoara Basescu pt. functia de europarlamentar, sau atunci cand a semnat un masnifest proAndronescu in care, scurt, era criticat si Basescu. Si, de ce nu, il deplang pentru ca nu il apuca dracii care au apcat-o pe Mungiu-Pipiddi, cu ocazia suspectei sale intoarceri a armelor.