Pana acum ceva vreme, cea mai nociva mostenire pe care credeam ca o va lasa Basescu era reinvierea imaginii unui presedinte - parinte grijuliu al natiunii. Sub mandatul lui Constantinescu si cel de-al treilea mandat al lui Iliescu, imaginea asta se estompase.
Constantinescu s-a dovedit un lider patetic si neconvingator, in timp ce Iliescu s-a retras, lasand in fata un Nastase prea arogant si mult prea lipsit de carisma.
In 2004, pe fondul nemultumirii generale, pe langa partide, presa si societatea civila devenisera jucatori importanti. Aveam jurnalisti credibili iar ONG-urile se bateau in prima linie. Parea ca Romania se ridicase pentru a se salva. Fara nicio exagerare. Stiu despre ce vorbesc, eram intr-un ONG si 2004 a fost de departe cel mai frumos an din cei 10 de "activist". Aveam speranta.
Dupa 4 ani, nu mai avem nimic. Politica e o cloaca. Presa s-a impartit intre aplaudaci si haitasi. ONG-urile nu se mai vad, dupa ce s-au decredibilizat aliniindu-se politic sau au fost improscate cu laturi.
Acum 4 ani vorbeam despre reforma clasei politice si votul uninominal, despre un nivel de trai decent, lupta anticoruptie, despre o Romanie europeana.
Astazi, nu mai vorbim despre nimic. Romanii sunt apatici sau furiosi. O combinatie intre plictisul exasperat din vremea Conventiei si ura viscerala dintre fesenistii si antifesenistii anilor '90. Daca n-ar fi fost toata tevatura asta a crizei, alegerile n-ar fi avut nicio miza serioasa. "Dezbaterile", un fel de film porno cu curve soioase, mimand orgasmul in fata unor spectatori disperati sau doar nemultumiti ca nu pot schimba "canalul", nicidecum excitati, cu exceptia celor carora li se scoala le vederea jegului.
Cum dracu' am ajuns aici? Cu Tariceanu agatat de putere si carmit de PSD, iar deasupra tuturor un Basescu care si-a varsat frustrarea de a fi izolat la Cotroceni impotriva a tot ceea ce i-a iesit in cale: ministrii - mafioti obraznici, judecatorii - corupti, afaceristii - oligarhi, ziaristii - tonomate, ONG-urile - pe statul de plata al Guvernului. Intelectualii, infiorati de titanica lupta, i-au inchinat o oda presedintelui si, intr-o perversa imitatio Christi, i-au spalat picioarele, trecutul si prezentul. Apoi, rusinati, majoritatea s-au dus la culcare si ne-au lasat cu Gadea, Stan, Tristoiu si Traian Ungureanu, sa ne invete ei ce sunt binele si raul noilor coordonate istorice pe care ne-a asezat binele modern si civilizator de la Cotroceni (parafrazez din ce-mi aduc aminte).
Si asa, 4 ani de zile, politicienii, in frunte cu presedintele, si-au urlat "adevarul" si si-au scuipat adversarii. Negocierile si dialogul politic, firesti in orice tara normala, au devenit imposibile intre niste oameni porniti a-si scoate ochii unii altora, uniti doar in ura sau profit, prin geschefturi tainice al caror scop a fost jefuirea tarii sau capacirea adversarilor.
Institutiile statului, parchetul, politia sau serviciile secrete s-au transformat in bate si au devenit ridicole. Dialogul a fost inlocuit cu suspendari, amenintari cu motiuni sau reintoarcerea la popor. Fiecare a monologat in coltul lui, ignorandu-i pe ceilalti si adresandu-se direct poporului, de parca saracul popor ar fi putut trece legi prin parlament sau ar fi putut pune in practica proiecte politice sau economice. De fiecare data cand cineva a avut initiativa sa faca ceva, s-a trezit unul din tabara ailalta sa spuna ca e mai bine invers. In final nu s-a intamplat nimic, sau prea putin.
Guvernul, in loc sa administreze a trebuit sa pareze. Intre doua cafturi si-au rezolvat problemele lor.
Basescu a lansat teoria presedintelui ju(de)cator si a incercat sa ne convinga ca el e Mesia. A incitat la ura si i-a decredibilizat cu meticulozitate pe toti cei care au avut "tupeul" sa aiba alte opinii decat ale lui.
PSD-ul, scapat ca prin minune de la scalpare, nu a trebuit decat sa taca linistit in coltul lui, sa mimeze opozitia si sa capitalizeze pe seama urii dintre fostii aliati si a vulnerabilitatii PNL-ului.
Astazi, daca indraznesti sa spui "eu votez cu..." imediat se va gasi cineva care sa iti insire o suta de argumente, perfect valabile, ca acela e un prost sau un ticalos.
Timp de 4 ani in Romania s-au sapat transee si s-a intins sarma ghimpata. Armele folosite nu au fost dreptatea sau viziunea politica. Programele sociale sau economice, daca au existat, au fost uitate. In schimb, vidanjorii s-au improscat din belsug cu rahat. Evident a sarit si pe spectatori. Si daca vor continua, ne vor ingropa in scarna.
Antagonizarea unora, sictirul sau stupoarea celorlalti, asta e de fapt mostenirea inca netransata a lui Basescu.
Later edit: postul asta era un raspuns la cele ce se discutau inainte de interventia lui abis. Despre ceea ce tocmai se discuta, nu are rost sa comentez, oricum nu as putea sa scriu mai clar sau mai convingator decat a facut-o leonardo.