QUOTE(March @ 21 Mar 2012, 06:01 PM)
Atitudine de presedinte manelist. Care va da circ
Iata cum il vad postantii de pe facebook,pe Umilitul National!
BASESCU NU SUPORTA CONCURENTA
Contrar aparentelor, Basescu nu este un om puternic, un individ invincibil, dimpotriva, este un om care se teme si de umbra lui, este un fricos, un las.. Pe scurt, Basescu este un ins care nu suporta concurenta!
Iata de ce:
1. Prin anii ’90, pe vremea cand acesta era ministrul Transporturilor, isi facuse un „modus vivendi” din a se intalni „regulat” cu sindicatele, pe ai caror lideri, ii tinea adesea pe la usi cu o placere sadica parca, iar apoi, cum ii sta bine unei gazde ospitaliere, ii tinea pe langa el adesea pana la miezul noptii, fie intaratandu-i, prin refuzuri categorice, fie sicanandu-i, prin promisiuni „durabile” de cateva ceasuri. Dar nu acest lucru este important pentru subiectul de fata, desi nu este lipsit de substanta, ci faptul ca o parte din sindicatele de la CFR si metrou erau afiliate la confederatia minerilor din Valea Jiului, condusa la acea vreme de proverbialul de acum, Miron Cozma, pentru ca era la moda sa te afiliezi la cine tipa mai tare sau la cine bate mai bine. Si, cum in conformitate cu legea sindicatelor de atunci, ca si acum de altfel, liderii federatiei sau ai confederatiei, dupa caz, aveau dreptul sa participe la intalnirile liderilor sindicatului afiliat cu conducerea intreprinderii (reprezentantii patronatului), Miron Cozma a avut astfel „onoarea” sa se intalneasca de cateva ori cu „mana de fier” a ceferistilor, Traian Basescu.
Cum majoritatea dintre romani ii cunosc bine pe cei doi actori, e lesne de inteles cum decurgeau „ostilitatile”, greu de spus dupa atata timp care cui ii dadea sah la un moment dat, cert este ca cel care a dat mat(ul), a fost Luceafarul huilei, fara sa fi jucat respectiva partida. Acest k.o. repurtat prin neprezentare de catre adulatul minerilor si vremelnic al ceferistilor, a constat in jocul defensiv practicat de „partenerul” de dialog Traian Basescu, care in cele din urma, la una din intalniri, profitand de absenta accidentala a mai marelui miner, nu a mai rezistat si a defulat (nu a refulat, sic!) catre reprezentantii ceferistilor prezenti: „mai baieti, am si eu o rugaminte la voi, va primesc cand vreti voi, fac tot posibilul sa va ofer tot ce imi cereti, dar va rog eu, nu il mai aduceti cu voi pe Miron Cozma, mai, mie imi este frica de acest om, aproape ca tremur cand acesta se afla in cabinetul meu (in fata mea)...”. Ce ziceti, e tare Basescu nu-i asa?
2. La inceputul anilor 2000, dupa ce s-a exprimat public si lingusitor (nesincer), „Petre, esti cel mai bun”, si-a dat seama ceva mai tarziu, ca spusese de fapt un adevar, in ceea ce il priveste si anume Petre Roman era dominator pentru el si, ca urmare, trebuia indepartat, ceea ce s-a si intamplat, uzand aprig de popularitatea de cartier si hahaiala de bulevardier in sanul socialistului PD.
3. A venit momentul 2004, cand la alegerile prezidentiale, a castigat la mustata si oarecum controversat in fata „greului” Nastase, ceea ce l-a pus pe ganduri si i-a creat oarece frisoane pentru un eventual al doilea mandat. Si atunci, ca sa fie sigur ca la urmatorul scrutin prezidential, candidatul Adrian Nastase va fi istorie, a cautat metode de implinire a diabolicului „vis”, pe care le-a si gasit, una politica (a se vedea cum PSD a cazut in plasa acestuia, debarcandu-l pe Adrian Nastase de la sefia Deputatiei si a partidului), iar cealalta metoda, juridica (faimosul caz „Zambaccian/matusa Tamara” si mai apoi necuratul „Trofeul Calitatii”. Punct ochit, punct lovit, adica lui Basescu si de data asta i-a reusit..
4. Nici nu a scapat bine de Adrian Nastase, ca pentru Traian Basescu se nastea un nou „monstru”, Calin Popescu Tariceanu, care crestea in sanul aliantei DA si al natiunii, intr-o zi, cat Basescu in zece si acest lucru l-a pus pe ganduri. Autoritatea si notorietatea pe care o putea capata Tariceanu in interiorul aliantei DA, politic fiind avanatajat de prezenta intrinseca in cadrul acesteia prin functia politica si prin cea guvernamentala pe care le detinea (spre deosebire de el, care ramasese cam stingher in dealul Cotrocenilor), ii putea conferi acestuia statutul de posibil candidat (redutabil) la viitoarele prezidentiale. Deci trebuia sa scape si „Tari”. Ce a urmat, stim cu totii, un mix al modelelor Roman-Nastase, care finalmente a dus la debarcarea lui Tariceanu din fruntea PNL si la discreditarea politica a acestuia in mod nemeritat. Iata-l pe Basescu din nou „invingator”.
5. A urmat episodul Geoana, pe care desi Traian Basescu l-a subestimat, rezultatul celui de-al doilea scrutin din 2009 l-a zgaltait putin, aportul aliantei electorale PSD-PNL fiind dominant pentru rezultatul strans dintre acestia. In cazul acestuia insa, lui Basescu i-a fost mult mai usor, pentru ca vorbele rele din campanie pe care i le-a adresat au fost suficiente ca sa se activeze modelul „nu sapa groapa altuia, ca s-ar putea sa cazi tu in ea” (a nu se uita contributia lui Geoana la „mazilirea” lui Nastase din fruntea Camerei si a PSD, cu influenta directa sau indusa venita dinspre Cotroceni), groapa care s-a dovedit a fi mult mai adanca pentru Mircea Geoana, decat cea in care a fost aruncat Adrian Nastase in 2005. Se poate spune ca si in cazul Nastase si in cazul Geoana, Basescu ca un bun „mester”, a lucrat cu materialul clientului.
6. Dupa debarcarea lui Tariceanu, respectiv a lui Geoana, Basescu a rasuflat o bucata de vreme usurat, satisfacut fiind ca a scapat de toti cei care puteau constitui o piedica in calea sa si/sau la un moment dat i-au adus vreo umilinta, care sa-i fi afectat personalitatea sau traseul triumfator. Nici nu s-a dezmeticit bine din starea feroce pe care o abordase fata de cei „maziliti”, ca s-a si trezit „amenintat” de lupii tineri Antonescu si Ponta, care veneau din spate cu o sustinere politica solida si un sprijin popular din ce in ce mai mare, pe fondul gafarii PDL et company in actul de guvernare. Cum era si firesc, nesuportand „concurenta”, Traian Basescu cu armele-i bine cunoscute, a inceput sa ii atace pe cei doi din ce in ce mai mult, dar vazand ca vigoarea acestora si sprijinul „suporterilor” din arena politica sunt de nestirbit, l-au determinat pe acesta sa recurga la cele mai josnice si neinchipuite arme si metode de atac, precum cea cu oferta de premier, garnisita cu stenograme, ba da, ba nu, cu inregistrari audio/video, uite-o, nu e si tonalitati variate ca de la presedinte in functie, la un potential biet prim-ministru.
7. Nu am mai dezvoltat aici episoadele cu Ciorbea si guvernarea CDR din perioada ’96-2000 si cel cu „draga Stolo” din toamna lui 2004, desi poate ca ar fi meritat spus cate ceva si despre acestea.
Un proverb din batrani spune ca „ulciorul nu merge de multe ori la apa”, ceea ce inseamna ca „sacaua” lupului de mare, fiind de prea multe ori folosita, ar putea sa se dezmembreze curand…
Î