M-a inspirat o afirmatie a colegului pe care o citez.
El are reflexii si reflectii amare.

Disperare ruginită nu sună prea bine. Înseamnă că e cam... şubredă. Ori noi avem nevoie de o disperare robustă, sănătoasă şi... inoxidabilă!

Este opinia colegului nostru, asa a trait, asa a simtit, asa a scris. Deschid un thread in paralel pentru interpretarea artistica a parerilor fiecaruia daca vrei, da?
In prezent vad ca ai ceva....milimetri de veselie!
Dar ce vezi in oglinda stimabile ?

Cineva a spus nu stiu unde - da' stiu sigur ca la forumul de psihologie - ca exista un principiu al reversiei sau cum spunea. Si conform principiului aceluia - manifestarile tale sunt conforme felului tau de a fi. Asa ceva zpunea - insa nu exact asta si stiu ca era o idee care mi-a placut f mult si pe care am cautat-o de nu m-am vazut apoi la Han si nu am gasit-o... Cand am vazut noul topic am zis YEAH!! in sfarsit - si nu e despre asta... Stie cineva la ce ma refer?


Helllp

Ceea ce văd eu în oglinda minţii sînt gînduri din ce în ce mai puţin diversificate. Cu trecerea timpului observ că se produce o selecţie şi "oglinda" reţine numai imaginile care îi convin ei. Nu îmi dau seama dacă e bună această "epurare" sau nu...

Tot o dată cu trecerea timpului mai observ o tocire a acuităţilor trăirilor proprii. Nu mă mai bucur, dar nici nu mă mai supăr la cote mari...

Îmbătrînesc...?...

In oglinda mintii mele, uneori se tulbura apele, se incetoseaza, se fac depuneri, orice, incat claritatea unor imagini sa dispara.
Uneori, deschid o scrisoare, o carte fisata la un citat, primesc un telefon si o voce ma intreaba "mai tii cine sunt?"....
Atunci, instant, oglinda se sterge si privesc la fata celuilalt care este in oglinda, in fata mea, si nicidecum propria mea reflectie.
Si vad adeseori in oglinda, fara sa le chem, doi zarzari in floare, cu un roi de albine in coroana lor, si pe mine pe sub ei, cu un ac in mana cu o ata lunga, lunga, pe care insir doar florile cazute, niciodata nu le rup de pe ram ca sa nu il doara pe copac...
Cu un colan de flori de cais la gat, cu o fata de masa facuta sarong, eu dansez in gradina de la tropice !
Ce de spectatori mai sunt ! Si cateii, si pisicile, si fetitele...si vecinii printre garduri...
Hic ! Iar e cineva la usa !
Na ca nu mai vad nimic in oglinda !

Sunt momente cand am o minte sclipitoare. Ma minunez de ea (si de mine).
Sunt momente in care mintea-mi impietreste - formularea: mi se blocheaza mintea
Sunt clipe in care mi-e dor de mintea mea, mie dor s-o "simt"; si ea doar actioneaza, suntem eu si ea actionand, una alaturi de cealalta, umar la umar
Sunt vesnicii in care mi se pare ca n-am mintea cu mine: cum am putut sa fac asta, sau asta....?

Am nevoie, periodic, de o igiena a mintii. Atunci cand ma satur de manelele ce ies de pe geamurile masinilor, cand asist, nevoita fiind, la adevarate orgii de prostie, cand ma simt dureros de singura de singura in vacarmul general al cotidianului, ma retrag in mine, ca si cum mi-as linge ranile, gandesc la ultima carte citita, sau la un vers ce-mi da aripi de cate ori il rostesc, gandesc la cer instelat sau la cerul vazut de la varful unui munte, si parca simt in mine un alt aer si mintea mi se lumineaza.

Trebuie avut grija cu ce iti cultivi minte. Care va sa zica... ocupatiunea mintala
Ma tem sa urasc pentru ca simtirea sa nu-mi altereze minte.
Cu mintea poti face proiectii asupra realitatii.
Si daca minte ti-e bolnava?
Trebuie o igiena a mintii!

IHI ! INDUBITAIL, aprob pozitiv !
Bietul Caragiale, ce-as mai spala eu mai multi creierasi, nu numai pe al meu !

in oglinda mea...indiferent de ce vad imi place sa cred ca totul este bine si stiti de ce?pentru ca no matter what in momentul in care ma "privesc" niciodata nu mi a lipsit stralucirea din ochi..si asta nu am de gand sa o pierd nici chiar dupa ce timpul isi va pune si mai pregnant amprenta asupra mea....

Cu aşa nişte ochi ca cei din avatarul tău sînt sigur, monja, că nu numai că-ţi va rămîne mult timp strălucirea din ochi dar vei aprinde multe alte străluciri în mulţi alţi ochi!

Acum, în cu totul alt registru: foarte frumoasă ideea cu "strălucirea din ochi". Am s-o ţin minte!

Si eu am intrebat ceva mai sus... Imi raspunde cineva PLEASE!

Bine ai venit la han ,monja !

Permite-mi sa iti spun ca aici este vorba de stralucirea sau aspectul mat al .... mintii...
Ochii, pentru cele trecatoare.

YoyoMan
Reveria este scufundarea, plonjarea in sine. Intotdeauna iesi mai proaspat, mai racorit, cu idei noi.

Oglinda mintii? un lac linistit in care mai arunca din cand in cand cineva cate o pietricica