Acum cativa ani, petreceam cateva zile cu un grup de prieteni la o cabana. Printre multe jocuri "de societate" cunoscute, mi-a trecut prin cap sa inercam un exercitiu de imaginatie, si mai mult decat atat. De fapt, un exercitiu de introspectie.
Jocul cuprinde 2 aspecte:
1. Fiecare dintre noi trebuie sa reflecteze la urmatoarea problema:
Daca nu te-ai fi nascut in secolul 20, cand si unde te vezi nascandu-te si traind (in trecut, desigur) ? Ce tip de om erai si ce activitate intreprindeai ? Atentie ! Nu e vorba de "unde ai fi vrut sa traiesti", ci efectiv "cum te vezi". Sondeaza-te, baleiaza istoria si geografia si vezi unde se potriveste imaginea pe care o ai despre tine.
Limiteaza-te la un singur raspuns, primul care iti vine. Goleste-ti mintea de aspectele de zi cu zi, nu te gandi la "cum sunt eu ? ce calitati am, ce defecte am ?". E un fel de autohipnoza - trebuie sa VEZI efectiv.

Raspunsul argumentat la aceasta intrebare il pastreaza deocamdata fiecare pentru el.
Vine a doua parte a quest-ului:
2. Te uiti la cei din jurul tau, prietenii tai, pe care ii cunosti de ani de zile. Unde ii vezi pe ei ? Unde, cand, si ce faceau ? Pe unii ti-e greu sa-i vizualizezi ? Esti sigur ca-i cunosti asa de bine precum credeai ?
Gandeste-te la forumistii pe care-i cunosti cel mai bine, cu care ai schimbat cele mai multe vorbe, cu care ai fost de acord sau cu care ai combatut. Poti sa-i vezi in alte timpuri ? Unde, cand, ce faceau ei ?

A 3-a etapa a "jocului" e ca fiecare sa spuna cum se vede pe el, si ceilalti pe rand ii spun (daca pot) cum l-au vazut ei. Concorda imaginea ta despre tine cu imaginea celor din jurul tau despre tine ? Te cunosti destul de bine, sau iti atribui caracteristici straine de personalitatea ta ? Dar ceilalti te cunosc ? Dar tu ii cunosti pe ei ?

Raspunsul meu despre mine a fost atunci (si este si acum) urmatorul, structurat pe parti:
A. Imaginea
In secolul 2, pe la inceput, in imperiul roman. Eram legionar, si strabateam distante uriase cu ostile de-a lungul granitei, in special in zona Rinului. Luptam pentru ca imperiul sa creasca, luptam in formatie stransa, luptam cu barbarii germanici si asteptam cu infrigurare inceputul fiecarei lupte. Voiam sa depasesc Limesurile si sa ma avant in padurile intunecate si necunoscute, sa le descopar si sa le stapanesc pentru Imperiu.
Asta e imaginea
B. Chiar mi se potriveste ?
Am fost putin surprins de imaginea pe care o simteam atat de bine. Nu ma consider un om care sa se inregimenteze intr-o structura rigida, nu ma consider nici macar un jucator de echipa. Dimpotriva, se poate spune chiar ca "am probleme cu autoritatea". Nu ma vedeam un mare general, ci doar un legionar. Ciudat, pt. ca totusi sunt un om mandru. Restul, adica lupta in sine si "ce voiam", se mapeaza pe conceptia mea despre mine.

Va invit sa incercati acest exercitiu, atenti la aspectele urmatoare:
- nu va ganditi prea mult la calitatile sau defectele voastre
- incercati... autohipnoza (in forma usoara )
-prindeti imaginea si incercati sa vedeti aspectele, incepand cu contextul istoric general si detaliind apoi, pana cand (ideal) va aflati in fata unui film din care puteti extrage inclusiv aspecte de atmosfera
- structurati viziunea si scrieti-o, exact asa cum ati vazut-o, fara sa o infrumusetati sau sa va laudati (pe cat se poate...)
- analizati - "Mi se potriveste ?"

Vom incerca apoi sa vizualizam pe alti colegi de forum, sa vedem ce iese, sau sa le comentam viziunea .

Ei, va bagatzi ?

negustor in Visby. cu conditia sa mor nu mai tirziu de 1360 AD

Servitorul unui arendaş grec gras, urît şi prost dar cu mare trecere la boierul Dudescu, pe timpul fanarioţilor, cam pe la 1740-1750. Aş fi murit de tînăr şi de oftică dacă între timp nu s-ar fi dat şefu' la mine, iar eu refuzîndu-l, n-aş fi primit cumva pedeapsa cu afumatul...

Nu m-am gîndit prea mult la defectele mele şi de lăudat m-am lăudat doar strictul necesar...!

Pusnic in Muntii Apuseni prin secolul 1 I.C. As fi avut o pleata lunga si o barba deasa, blond cu ochii albastrii, as fi trait din vanatoare. As fi vanat ursi, caprioare, iepuri si alte rozatoare. Balnurile le-as fi argasit si o data la 2-3 luni m-as fi coborat in oras cu ele si le-as fi vandut. M-as fi casatorit tarziu cu o bruneta tanara si focoasa. As fi trait cat sa-mi vad major primul nascut.

comandant de armata in timpul lui Mihai Viteazu'

Frumos exercitiul.

Eu ma vad in Franta medievala, cel mai probabil in vremea lui Napoleon (sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX). M-am inrolat in armata condusa de Napoleon si l-am urmat in campaniile din Italia si Africa de Nord, unde am luptat pe front si am trait multi ani alaturi de camarazii mei de arme. Faceam des focuri de tabara si povesteam impreuna cu camarazii mei cum ne-am ales cu fiecare cicatrice. Fiecare cicatrice are o poveste si fiecare om are cicatrici.
In cele din urma, am fost ranit grav si n-am mai putut fi apt de lupta, astfel incat am ajuns intr-o profunda stare de inconstienta din care am iesit doar peste cateva luni de zile. M-am trezit din starea de inconstienta in casa unei familii binevoitoare din Orientul Mijlociu, care a avut grija de mine tot timpul asta.
De aici incepe o noua poveste de aventuri.
La batranete ma voi intoarce in tara mea natala, Franta, incercand sa regasesc locurile care mi-au lasat atatea amintiri.

e bine si frumos, numai ca epoca medievala se termina la inceputul sex. XVI

Corect. E vorba de Franta epocii moderne.
Probabil pe moment m-a derutat faptul ca Tarile Romane erau inca in epoca medievala in acele secole. Eh, noi, romanii... mai greu cu civilizatia.

Eu ma vad un gladiator liber, puternic, inteligent, ager care incearca sa faca dreptate.
Dupa un timp ma inrolez intr-o armata de mercenari si ma vad in mijlocul unor lupte crancene.Acum cu o lovitura tocmai am strapuns scutul unui inamic.

Ma bucur ca v-ati prins in acest joc de imaginatie. Unii chiar au mers mai mult pe firul viziunii, altii au fost insa exagerat de concisi si pe aceia ii suspectez de superficialitate. Nu e vorba de superficialitate fata de joc, ci fata de ei insisi.
@dead-cat:
Chiar daca ai fost si tu printre concisi, se simte ca nu ai fost superficial. Totusi putei sa dezvolti. Imi place imaginea, o sa ma risc insa sa-ti zic ca eu "te vad" (desi nu ne-am incrucisat prea mult) nu un vikingo-hanseatic ci un negustor si armator in Flandra secolului 12.
Cu asta am inaugurat de fapt partea a 2-a a jocului - sa ne vedem unul pe altul, sa "riscam" sa ne facem o imagine, chiar extrem de lacunara, pe baza impresiei generale pe care ne-a dat-o interlocutorul de-a lungul timpului.

@necromanc
"un gladiator liber" e o contradictie in termeni. Referitor la intrebarea ta, toate jocurile de societate au fost inventate la un momnet dat de cineva, asa ca inventeaza. Veti avea, in grupul tau de prieteni, "jocul vostru", pe care apoi puteti sa-l promovati.

@bogho
Eu traduc conciziunea ta prin "As fi vrut sa traiesc in timpul lui Mihai Viteazul si sa fiu comandant in oastea lui". Asa e ? Daca e asa, inseamna ca n-ai fost atent la cerinta exercitiului.

eu ma vad vrajitoare!

PS dar mi-ar fi placut sa fiu printzesa razboinica (nu Xena, ca de aia nu-mi place)

Nefertiti .

eu am fost pitic... lucram cu alti 6 indivizi la o mina de pietre pretioase
pina intr-o zi cind am gasit o pustoiaca lesinata linga casa noastra

am avut grija de ea, tipa si-a revenit, o vreme a avut grija de noi... si apoi iar am gasit-o lesinata
in timp ce ne ocupam de funeralii, si-a revenit brusc...

s-a maritat cu un guster local, iar noi am revenit la vechile obiceiuri, atit ca din cind in cind ne invitau cei doi pe la cite un chef

nu mare brinza...
probabil ca daca am fi gasit vreodata pietre pretioase in mina ceea... as fi povestit altceva... asa, in schimb sapam aiurea, afara daca nu ne mai imbatam din cind in cind

As fi fost probabil unul dintre fermierii din SUA ruinat in urma crah-ului bursier din anii '30 mergand pe jos zeci de kilometrii, ca tot mi se potriveste la conditia materiala precare pe care o am. Apropos de asta, am vazut un document cu o fotografie din ziarele vremii pe care l-am perceput ca pe un mesaj sarcastic: Doi fermieri mergeau pe o autostrada pustie din SUA, iar in fata lor era un panou imens ce facea reclama la transportul feroviar. Mesajul de pe panou "suna" asa: NEXT TIME TRY THE TRAIN! , iar jos era schitat un individ stand comod, chiar suparator de comod avand in vedere situatia deficitara a celor doi si langa individ scria RELAX .

Nu mai pot de raaaaaaaasssss!

o baba care citeste...sta pe un scaun...fara pisic ..ochelari...cu nepotei langa..aiurea..asta mi-a venit....culmea..n-am vbazut nici un mos ...mdaaaaaaa...ideea e ca eram studioasa...aveam ten pufos..fara batic ..nu-i banc..asta mi-a venit ..ciudat....interesant insa ar fi ca aveam ceva rosu pe mine...si nu negru/gri/verde inchis ca si babutzele 'normale'....mi-e teama..ce inseamna asta defapt...

carpatic..ar trebui sa fie in functie de personalitate...bla..habar n-am ..vreo concluzie..o caracterizare a...trebe sa fie ceva...o...linie care se trage la sfarsit si se spune ceva..trebe trebe..altfel nu-i vad sensul...

Samurai .. sau samureiasa
Japonia Medievala .. perhaps ... viata mi se termina cu ceva streang (nu Katana .. culmea ) .. ca de aia nu suport fular sau ceva pe gat

Anyway ... ceva orientalo-martial .. si pe la munte ... ca numai acolo simt ca renasc, desi m-a batut sfantu' sa ma nasc in TM, cam plana situatia

God ce-mi place rofl-ul asta

scriitoare pe la 1800 si ceva in Anglia, port fusta lunga (abia mi se vad botinele), o boneta cu panglica iar sub brat o mapa cu schite si o carte rufoasa de atata citit..
restul 'vederilor' pe alta data

ps. nota 10 carpatic

Hmmm....de perioada nush ce sa zic, istoria e punct slab la mine.....sunt mai multe ipostaze in care "ma vad".....
in mod sigur intr'o reincarnare am fost razboinic.... pe cal si cu un arc...(indian?)....chiar imi amintesc cand eram mic ca imi placea sa imi fac arc:)).imi placeau filmele cu indieni.....imi placeau povestile din razboi ale bunicului.....
in alta varianta ma vad ca femeie frumoasa.....am respins multi pretendenti ......si in final m'am casatorit cu un muzician:)....
a, in mod cert am stat o vreme prin orient....zona india-turcia-egipt....poate un dervish rotitor.....

In alta viata cred ca am fost un om care nu si-a implinit destinul de am mai avut voie sa ma mai reincarnez. Oare, mi l-oi fi implinit acum ?
Voi avea constiinta neimplinirii -daca nu s-a implibit - in urmatoarea viata ?

Mi-e mi-a spus un 'profesionist' ca in prima viata locuiam in pesteri si eram responsabilul cu pictatul peretilor. Marturie stateau pana de curand picturile de sub tapetul din camera copilariei mele.
Nu stiu de ce, dar ma vad si in ipostaza de scrib/inalt functionar dar nu in Egipt, cumva are legatura cu Inca ...
In Evul Mediu ma vad la un han (ei, nu al Ancutei ), eram de mult pe drum, cred ca eram fugara, si faceam un popas mai lung, in asteptarea cuiva.
Dar le iau ceea ce sunt: vise. De unde vin ele, nu stiu.

Carpatic


Ma mira faptul ca un legionar roman are numele de Carpatic.
Probabil ca cezarii Romei cu astfel de legionari fideli au putut cuceri lumea si ajunge pina in Carpati.

ca tot veni vorba de viziuni...

Un legionar roman, sa zicem legionarul X, si citiva noi recruti in armata romana (undeva in timp intr-o padure prin Orastie) glumesc si rid impreuna.
La un moment dat se aude zgomot de care si nechezat de cai.
Soldatii iau armele si baricadeaza drumul. Citeva care, citiva insotitori calare si citiva cai fara insotitori se ivesc de sub cetina verde. In total sint vreo 14 oameni in putere si vreo trei copii mai mari. localnicii pletosi, cu barbile scurtate din foarfeci saluta si asteapta,,,Toti sint imbracati in haine albe de in iar unii au peste umeri o velinta de lina alba .Cutitele scurte cu doua taisuri se zaresc la cingatoarea fiecaruia dintre ei.
Cei din care au coborit jos, cei de pe cai au descalecat si se sprijina in romphaia. Recrutii tineri ingheata de spaima privind la aceasta sabie incovoiata despre care auzisera ca scoate din piept inima vrajmasilor.
Legionarul X se apropie de ei si intreaba ce au in care si unde vor sa plece. Un om in putere cu parul ca blana ursului. care se vede ca este maimarele lor, spune ca unul din care este plin cu saci de fasole , mazare, naut si mei;al doilea car e incarcat cu butoaie de brinza, miere , ceara si carne afumata; al treilea cu ciocane, toporisti, cuie si alte fiare,iar al patrulea car este plin cu cergi de lina mitoasa si tavaluguri de pinza toarsa din cinepa si in.

Legionarul X intreaba unde vor sa vinda marfa.
Mai marele grupului da raspuns ca nimic nu este de vinzare.El spune ca undeva in munti dupa citeva zile si nopti de ploi neintrerupte muntele a luat-o la vale si aluat cu el casele, vitele si tot ce era prin apropiere. Oamenii au re scapat cu viata ca au avut zile, dar au ramas fara mai nimic in afara de o sperietura buna.

Localnicul explica ca ei au hotarit sa trimita toate acestea si minjii cei tineri ninseuati la cei de pa munte . Mai departe spune ca barbatii care sint cu el vor ramine acolo pina la caderea primului omat-cel al mielor ,ca sa ajute la ridicarea caselor si repararea stinilor.Carele le vor lasa acolo si se vor intoarce numai cu ceea ce le e de trebuinta.In acest timp unul dintre tinerii recruti descopera unul dintre care si da la iveala o cerga dungata in alb si negru si trece cu placere mina peste ea.
Mai marele cetei spune ca o poate lua drept amintire.
Legionarul X multumeste dar spune ca este impotriva regulamentelor romane, Soldatul cel tinar pune capul jos si se face rosu de suparare.
Romanii incep controlul carelor si intr-o limba numai de ei stiuta pun intrbari si primesc raspunsuri.
Localnicii primesc dreptul de trecere, si inainte de daspartire string mainile cu romanii, dupa vechiul obicei mitraic.

Se lasa de asfintit. Soldatii trebuie sa paraseasca postul si inainte de asta se duc linga izvorul unde si-au lasat ranitele cu bucate.
Linga izvor frumos impaturita se afla o cerga dungata.
Soldatul tinar nu poate crede ceea ce vede cu ochii si neincrezator se uita la legionarul X. Ceilalti tineri recruti rid ..iar legionarul x nu poate pricepe.
Noaptea somnul nu i se leaga de ochi....
Intr-un tirziu se trezeste din toropeala...era undeva sus pe munte cu oamenii aceia barbosi..Dar ce cauta el acolo..?
Tinea un topor in mina si cioplea la un jgheab de apa privind in zare la trupele romane .Se auzi o voce, vocea maimarelui barbar..
- Hei Carpaticus..nu te mai uita cu ochii in soare ca-ti dai cu toporul peste mina.
Suflarea i se opri in piept.
Ce cauta el intre oamenii aceia atit de straini la port dar nu si la vorba..? El era legionarul X, ..dar care era numele lui.. Tiberius?..Livius?...Cornelius ?...nu ,el era Carpaticus.
Maimarele se intoarce spre mosul cu cusma de jder care sta linga el si cu suparare in glas ii spune: nu stiu ca sa ma fac cu baiatul asta !
Mosul sugubat raspunde: dute si-l scrie in legiunile romane

PS
Daca tot e vorba sa batem cimpii macar sa o facem in mod organizat.



exergy33

Excelent

Este loc si de mai bine.

exergy33