Rasa Akhal-Teke Aceasta rasa de cai de o frumosete exotica, de o gratie extravaganta si schimbatoare nu a fost prea cunoscuta pana de curand in afara granitelor Uniunii Sovietice. Aceasta cea mai neobisnuta rasa de calarit, mult apreciata pentru viteza, rezistenta, mersul elegant, inteligenta si usurinta cu care poate fi dresat, se bucura in prezent de o mare popularitate bine meritata in afara granitelor tarii natale, Turkmenistan si vecinatatile Rusei. Fara contestatie cea mai veche rasa de cabaline in viata, Akhal-Teke si-a dobandit puterile fizice extraordinare si personalitatea sensibila de la conditiile mult specializate care caracterizau relatia lor cu nomazii din Asia Centrala. Aceasta rasa a influentat dezvoltarea mai multor rase moderne de cai, si totusi trasaturile ei unice au ramas nealterate de secole.
Un bilant total al originilor rasei Akhal-Teke a trebuit sa fie facut in limba engleza. Cele mai multe lucruri care in prezent sunt disponibile in limba engleza nu sunt de incredere. Contrar la ceea ce a fost scris despre rasa, Akhal_teke nu este nativ din Rusia. Originile acestei rase precedeaza fondarea statului rus cu trei mi de ani. Akhal-Teke a fost declarat a fi un animal cu o temperatura ridicata a sangelui care nu se schimba daca temperatura din jurul lor variaza. La fel ca pur sangele arab si englez, doua rase la care Akhal-Teke a avut o mare contributie, aceasta rasa apartine aceste categori de cai cu sangele cald.
Akhal-Teke este singura rasa pura ramasa din stramosul cal din Turkmenistan, o rasa ai carui stramosi comuni au suferit o succesiune de diferite nume de-a lungul timpului: Massaget, Parthian, Nisean, Persian, Turkmene si in final, Akhal-Teke. Excavatiunile din partea de sud ale Turkmenistanului au dezvaluit ramasitele scheletice ale unor cai inalti, bine legati datand din anul 2400 i.Cr. numele rasei dateaza doar de la sfarsitul secolului nouasprezece. Ea este compusa din doua cuvinte: "Akhal", oazele mari de la poalele muntilor Kopet Dag (pe vremuri parte a regatului vechi al Persiei, in prezent Turkmenistan) si "Teke", dupa tribul turc, nomazii dominanti care traiau in aceste oaze si care de secole cresteau aceasta rasa de cai.
Zona geografica a contribuit semnificativ la caracteristicile neobisnuite ale rasei. Valurile schimbatoare ale miscarii umane si cabaline de-a lungul istoriei Asiei Centrale (razboaie, invazii, comert), au ocolit deseori oaza Akhal izolata. Marea Caspica la vest, muntii la sud si desertul in partea de nord au creat o bariera protectoare pentru tribul Teke si au contribuit la stabilitatea genetica a cailor lor. Conditiile aspre ale zonei desertului, desertul nisipos Kara Kum ocupa 90% din Turkmenistan, au favorizat supravietuirea unui cal care a putut tolera caldura extrema, frigul uscat si seceta. In plus, iarba proaspata, esentiala pentru cantitatea mare de hrana necesara pentru cai, era disponibila doar cateva luni pe an si de aceea aceasta rasa domesticita a invatat sa supravietuiasca cu putina hrana, formata in cele mai multe cazuri din grane bogate in proteine amestecate cu carne grasa de oaie.
Cultul calului, o trasatura comuna printre multe culturi asiatice, a fost o parte esentiala a culturii razboinice a acestui trib. Un cal bun ar trebui sa faca diferenta intre viata si moarte pentru calaretul sau. Mai mult decat atat, Akhal-Teke a fost sursa mandrei personale pentru stapanul sau si o parte stimata a familiei careia ii apartinea: acoperit pe vreme rea, deseori hranit din mana si decorat cu ornamente pe gat si piept. Pana in ziua de azi aceasta rasa s-a legat de multe ori de partenerii sai umani. De obicei sunt sensibili la modul in care sunt tratati. Reactioneaza bine la dresajul bland si pot deveni incapatanati si scarbiti daca nu sunt tratati in mod adecvat.
Familiaritatea ruseasca cu aceasta rasa a inceput acum cel putin 500 ani cand acest cal a fost in Rusia. Acesti cai au inceput sa fie numiti "argamaks", un cuvant turcesc care denota un cal tpic asiatic inalt, rafinat si valoros. Istoria moderna a rasei a inceput in 1880, odata cu anexarea Turkmenistanului la Rusia (parte care a fost apoi numita Transcaspia) si fondarea sub auspicii rusesti a primei herghelii oficiale de cai din rasa Akhal-Teke, Zakaspiisky, aproape de Ashkabad (capitala Turkmenistanului). In aceasta herghelie se aflau ce mai buni armasari pentru imperechere, inclusiv cel mai faimos Boinou, stramos al liniilor dominante ale rasei Akhal-Teke care este disponibila in ziua de azi. Interesul militar rusesc fata de aceasta rasa a compensat partial dezbinarea modului de viata traditional dependent de cal, dar numai pentru putin timp. Un experiment prelungit facut de catre rusi pentru a imbunatati rasa si ai creste marimea prin incrucisarea de rase pure engleze a esuat, asa cum s-a demonstrat la cursa de rezistenta pe ruta Ashkhabad-Moscova in 1935.
Impartasirea soartei a multor rase de cai in Uniunea Sovietica de dinainte, fata de stresul razboaielor, razboiului civil, foamete, slaba distributie a mancarii si indiferenta au micsorat cu mult numarul si diversitatea genetica a rasei Akhal-Teke. Transformarea de la dependenta de cal la o economie condusa de masini a facut ca acest cal sa nu mai aiba nici un rol. Pe o perioada sovietica indelungata, care se concentra asupra colectivizarii resurselor, detinerea de cai a fost interzisa. Ferma sovietica de armasari Akhal-Teke nu a fost scutita de administratia proasta care a caracterizat atat de mult sectorul agricol in aceasta perioada. In perioada erei Khrushchev, de exemplu, multe stocuri de armasari pentru inmultire au fost macelariti in mod discriminativ.
Viitorul calului din rasa Akhal-Teke este legat de succesele evidente ale rasei in cursele de rezistenta, dresaj si probe. Tranzitia la o economie de piata libera in deceniul trecut a determinat sa aiba loc multe initiative private in ceea ce priveste aceasta rasa in Rusia, Turkmenistan, Europa de Vest si America. Acest lucru este o binecuvantare de cand conditiile specifice care au modelat rasa Akhal-Teke nu au fost usor de duplicat in afara tinutului lor traditional. Mai mult, inca nu este foarte clar ce efecte pot avea proprietatea privata si vanzarea neregulata asupra genei acestei rase.
Caracteristicile rasei Infatisarea rasei Akhal-Teke este unica. Nici o alta rasa de cai nu impartaseste trasaturile sale distinctive, care sunt descrise de cuvintele uscat, subtire, drept, inalt si slab. Capul este lung si cizelat, cu frunte lata. Ochii sunt mari si expresivi, iar uneori in forma de migdala. Urechile sunt mici, drepte si se imbina perfect pe axa lor, atente la zgomot si miscare. Gatul lung este bine pus pe umeri, greabanul fiind destul de proeminent. Pieptul este ingust, corpul este lung si slab, muschii fiind bine definiti, dar imbracand usor muschii. Picioarele sunt subtiri, cu tendoane puternic sculptate si chisite lungi si flexibile. Pielea este subtire, parul este matasos, iar coada si coama sunt rare. Sunt acceptate mai multe culori, dar cele mai comune sunt roib, negru, culoarea alunei, gri. O trasatura distinctiva este stralucirea metalica pronuntata, o pleire aurie lucioasa care domina culoarea principala a blanii.
In aceasta rasa se pot distinge trei tipuri. Tipul 1, cel mai obisnuit tip care se potriveste cel mai mult cu descrierea facuta mai sus, este bine reprezentat de urmatoarele linii: Gelishikili, Peren si Kaplan. Tipul 2, oarecum mai mic si mult apreciat pentru viteza sa, este reprezentat de liniile Karlavach si El. Tipul 3, un tip mult mai masiv si cu o rezistenta notabila, este cel mai bine reprezentat de liniile Arab si Dor-Bairam. In momentul de fata, rasa este reprezentata de 17 linii separate, 12 dintre ele provenind din Boinou (1885-1908).
In cartile hergheliei din 1981 se inregistreaza urmatoarele masuratori medii in centimetri pentru un armasar din rasa Akhal-Teke: 157.6 cm (inaltimea la greaban), 160.1 cm (lungimea corpului masurata pe diagonala), 176.4 cm (circumferita pieptului), 18.8 9circumferita oaselor) iar pentru o femela sunt 157-159-175-18.7. Doisprezece ani mai tarziu, in 1993, statisticile pentru armasari, bazate pe evaluare a 190 cai din 13 tari (inclusiv 88 din Turkmenistan, 51 din Rusia si 21 din Kazakstan), au prezentat o crestere a tuturor masuratorilor, cu exceptia lungimii corpului: 159.2-160.0-177.5-19.18. Toate aceste cifre impartite pe tari indica ca cei din Europa de Vest sunt mai mari decat media, in timp ce caii din America, deseori crescuti pentru curse de rezistenta, tind sa fie mai mici.
Realizari deosebite ale rasei Rasa Akhal-Teke a influentat mai multe rase. Rasa Byerly Turk, una dintre cele trei rase de pur englez, se crede a fi un Akhal-Teke. In sustinerea influentei rasei Akhal-Teke a rasei arabe, specialistii citeaza mai ales rasa araba siriana. La inceputul secolului nouasprezece faimosul armasar Turkmen-Atti a fost folosit pentru a se transfera sange in Trakehner. Sange de la aceasta rasa a fost transferat in mod deosebit pentru formarea rasei Don si Budyonny.
Rasa Akhal-Teke este probabil cel mai bine cunoscuta pentru aptitudinea sa extraordinara la cursele de rezistenta din Ashkhabad pana in Moscova, cursa de 4330 km. Douazeci si opt de calareti, calarind Akhal-Teke, ras Yomud care este inrudita cu cea dinainte si incrucisari dintre prima rasa si rase engleze, acopereau o distanta mare de 360 km pe o perioada de trei zile sub soarele torid la desertului Kara Kum. Din desert, care se credea a fi stresant si de fapt era familiar, ei treceau in mlastini infestate cu tantari, pe drumuri stancoase si aspre, prin ploi mari si paduri uriase. Optzeci si patru de zile mai tarziu ei ajungeau in Moscova. Rasa pura Akhal-Teke, mai ales Arab si Alsakar, au ajuns mult mai bine decat incrucisarile Anglo-Teke, impresionand foarte mult cu rezistenta si puterea lor.
Rasa Akhal-Teke a fost deseori oferita ca dar intre state. In 1956, de exemplu, Nikita Khrushchev i-a oferit reginei Elizabeta un armasar auriu lucios pe nume Melekush. Si asa povestea continua, ingrijitorii au incercat sa curete ceea ce ei credeau a fi un luciu care nu era natural, dar Melekush lucea mai mult dupa ce era spalat. Mai recent, presedintele Turkmenistanului, Saparmurad Niyazov, a facut drept cadou cate un cal din rasa Akhal-Teke capilor Rusiei, Angliei si Frantei.
Senetir, primul armasar din aceasta rasa din America, a fost cumparat din Rusia la o licitatie in 1978 si importat de Virginia Phil si Margot Chase, iubitori ai aceste rase care au promovat-o in America.
Urmeaza informatii despre rasa
American Bashkir Curly