Lykia (Licia dupa obiceiul romanilor de a "traduce" grafia toponimelor) e o portiune de coasta de cateva sute de km in sudul Turciei, numele antic al regiunii ce azi e numita de turci peninsula Tekke. Lykia clasica se intinde de la Fethyie (anticul Telmessos, Fethyie e un nume nou, dat in onoarea unui aviator erou din razboiul greco-turc "de independenta" din anii '20 - ati ghicit, turcu se numea Fetih) in vest pana la Antalya in est.
Amcalatorit o saptamana de-a lungul acestei coaste, am gasit locuri minunate si lucruri extrem de interesante, pe care vreau sa vi le impartasesc si voua. Pe masura ce scanez poze, le voi posta aici, intr-o succesiune (pseudo)tematica, cu explicatiile de rigoare.
Lykia e desigur o zona turistica si nu degeaba e apreciata, pentru ca pe langa multe alte lucruri are si plaje minunate, golfuri cu ape turcuaz, salbe de insulitze prin care te poti plimba cu barca, cu yacht-ul sau cu gulet-a (un fel de "yacht" turcesc cu 2 catarge, construit in stil "traditonal").
Pentru inceput, o mica plaja langa statiunea Kash, intr-un golfulet cu ape turcoaz
Plajele si baia n-au reprezentat un interes major pt. mine, am preferat salbaticia coastei pe care am parcurs-o cu piciorul (si cu rucsacul in spate) timp de 3 zile, intr-o zona in care n-am gasit picior de om si spre marea mea disperare n-am gasit nici apa, din cauza secetei cumplite din aceasta vara ce a facut ca toate paraiele si fantanile de pe traseu sa fie secate. Dar asta e o poveste care merge de minune la "Supravietuitorul". Traseul de trekking e o portiune din proiectul "Lykia Yolu", un traseu marcat pe distanta de 509km care parcurge toata coasta liciana, o propunere pentru drumetzul intraznet de a parcurge per pedes aceasta zona minunata. Eu am urmat, virtual, acest drum, de la vest la est, dar portiunile care urmau soselele sau drumurile de tara am preferat sa le fac cu dolmush (microbuze- "maxi taxi"), cu ocazia (inclusiv pe motocicleta de cateva ori, desigur cu rucsacul mare in spate si fara casca) si uneori pe mici portiuni pe jos. Intre Kash si Apollonia, pe portiunea considerata cea mai salbatica (pe buna dreptate zic eu acum) si ceam mai spectaculoasa am preferat sa merg pe jos. Traseul e accidentat (dealuri inalte si abrupte se ridica direct din mare) , pe alocuri prost marcat, uneori foarte expus (la traversarea unor faleze), in general vegetatia e un maquis compus din plante tepoase (in pantaloni scurti si tricou, la sfarsitul unei zile eram nu numai plin de gaurele dar si acoperit de zgarieturi) si rareori palcuri de pini. Probleme majore au fost in primul rand legate de apa (pe o caldura care la amiaza trece de 35 de grade, intr-o zi de mers consumam cam 6 litri de apa, cu economie - povestea crunta legata de apa si lipsa ei, probabil o s-o pornesc la "survivor") si de ... tantari. Nu aveam cort, in sacul de dormit imi era prea cald, asa ca 2 nopti n-am putut inchide ochii din cauza cumplitelor lighioane - ma intrebam atunci cu ciuda unde draq gasesc nenorocitii astia apa, cand mie mi-e atat de greu s-o gasesc
Urmeaza asadar cateva poze de pe coasta
O gulet-a in zare, in fata unei insule: