Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Amintiri Cazone
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Divertismentului > Bancuri
Inorog
Cred ca orice tanar, la plecarea din serviciul militar (deocamdata obligatoriu) a impachetat in gemantanul sau (din lemn) nu numai hainele si obiectele personale ci si o serie intreaga de amintiri mai urate sau mai frumoase.

Eu as lansa aici provocarea sa incercam sa le evocam pe cele mai hazlii dintre aceste amintiri.

M-a intrebat cineva odata: "Oare cum putem sa radem de lucruri care mai degraba erau de plans ?"

Raspunsul este simplu. Romanul este inclinat din nastere sa faca haz de necaz. Asta ne-a dat intotdeauna puterea sa mergem mai departe. Si pe deasupra eram tineri, extrem de tineri ...

Accesul in topic este liber cu o singura exceptie: - Nu este recomandata intrarea APV-istilor care nu au simtul umorului biggrin.gif
Inorog
Si pentru ca eu am deschis topicul, as cere permisiunea sa incep chiar eu prima povestioara.

Era o toamna tarzie. Tare mohorata. Inchiputi-va acele zile care premerg sosirea iernii, cand copacii nu mai au frunze si in jur este numai umezeala Noi tocmai venisem de la munci agricole si ne era greu sa ne obisnuim cu rigorile vietii din unitate. Era vorba despre libertate, sau mai degraba despre pierderea ei. sad.gif Pe camp, de bine de rau, desi aflati tot sub comanda militara, vedeam cel putin spatiile deschise si orizontul. Aici oriunde ne uitam, privirea se poticnea de gardurile verzi ale unitatii. Unitatea noastra, era una dintre cele mari, avea de toate, de la depozite, pana la sectiuni administrative cu sere si animale domestice. Ei bine, undeva pe-aici printre acareturile unitatii s-a intamplat istorioara noastra.

Tocmai primiseram completurile de protectie. Pentru cei care nu stiu, acestea sunt un fel de pelerine cu rol antiatomic antichimic si antibacteriologic. In curand insa, lentzii (locotenentii majori) nostri le vor gasi si o a patra utilitate. blink.gif Caci in ziua aceea trebuia degraba incarcata o gramada de balegar de la grajduri intr-o remorca ce sosise in acest scop. Si pentru ca noi cei din T.R. (termen redus) trebuia sa fim f..beep.i, pardon instruiti cool.gif , intensiv, am primit deindata ordinul: “imbracati completele de protectie si fuga la incarcat remorca !” 43.gif

---------------- va urma ---------------
Inorog
Am incarcat destul de repede, nu ca am fi fost noi deosebit de harnici rolleyes.gif , ci pentru ca in acea seara trebuia sa vizionam un film. Asa ca, da-i bataie ! Mai cu furci, mai cu lopeti, mai cu mainile cry.gif in final remorca a fost gata. Apoi fuga fuguta la dusuri, mai intai cu completele pe noi si apoi dezbracati. La sfarsit ni se parea ca mirosim mai ceva ca o levantica.cloud9.gif

Am ajuns in sala de sedinte aproape la timp. Filmul incepuse numai de vreo cinci minute. “Mare e lopata mica”. Un film despre cat este de utila acea lopata ce se atarna de cureaua soldatului. Lopata folosita la sapat transee la tras in cap dusmanului bop.gif sau la vaslit, daca ajungi la o apa, bineinteles wink.gif .

Noi insa ne-am dezumflat rapid. Ne straduisem atat de mult sa ajungem la film si acum gaseam intreaga sala plina ochi huh.gif . Asa ca nevand ce face, noi cei din echipa de soc ne-am inghesuit pe undeva pe lateralul salii. Minune mare insa !!! De necrezut !!! Ceilalti soldati din jur, chiar unii cu vechime mare, incepeau sa se ridice de pe scaune si sa ne faca loc. Bag seama, respectul pentru cei muncitori ! rolleyes.gif Dar nu era numai asta, nu numai ca am fost lasati sa sedem, dar se ridicasera si cei de langa noi, apasandu-si cu putere narile. blink.gif Acum misterul era pe cale sa se dezlege. Simturile noastre olfactive erau provizoriu amortite, dar felul in care miroseam nu putea sa-i pacaleasca si pe cei din jur. Groaznic! Eram condamnati la izolare ! ph34r.gif

--------------- va urma --------------
Inorog
epilog

In urmatoarele trei zile am facut cate doua sau trei dusuri pe zi. wub.gif Faptul ca pana la urma cei din jur au acceptat sa stea la mai putin de 2 metri de noi ohyeah.gif a fost semnalul ca, in sfarsit ne-am vindecat.

Ramasesem insa cu niste aere aristocratice 42.gif dupa aceasta intamplare. La urmatoarele filme din unitate nu acceptam ca trebuie sa stam in picioare si ca nimeni nu se ridica ca sa ne faca loc. mad.gif Asa ca am gasit o solutie salvatoare. Noi cei din echipa de soc urcam la spalatoare si demontam oglizile de desupra chiuvetelor. Apoi ne luam bancutele si le asezam in spatele ecranului de proiectie. Stateam asadar cu spatele la ecran si ne uitam in oglinda. Era ok ! clapping.gif
Inorog
Verzulica

La inceputuri, cand aveam AMR*-ul mare de nu i se mai vedea capatul rolleyes.gif , lucrurile decurgeau cam in felul urmator. Plutonul nostru era pe platou* la facut curatenie. Venea un tablagiu*, spunea, “nu trebuie facuta curatenie acolo, ci dincolo”, noi treceam dincolo. Venea altul, spunea “ lasati treaba asta, e mai important ce va spun eu”. Noi ne conformam. Pe scurt, incercam sa-i multumim pe toti si de fapt nu multumeam pe nimeni. Eram tot timpul criticati sad.gif , pe buna dreptate, ca nu duceam nimic pana la capat. Ba chiar se intampla sa treaca pe-acolo cate un ofiter de la alta unitate si ca sa rada de noi ne punea sa facem te miri ce. Noi fraierii, ascultam. hh.gif

Cu timpul insa am invatat sa fim selectivi, adica sa ascultam doar de superiorii nostri directi. Chiar si asa, un anumit plutonier, Verzulica, ne facea zile fripte. Era deosebit de tipicar. Daca lucrurile nu mergeau cum spunea el, incepea sa se schimonoseasca, sa se inverzeasca la fata doof.gif (pe bune) si chiar sa faca spume la gura drool.gif , spuneau unii (dar asta eu n-am vazut)
De exemplu, pe timp de iarna, cand mama natura obisnuia sa ne tranteasca cate-o ninsoare buna, chiar duminica dimineata (duminica era ziua de invoiri), Verzulica dadea alarma de bancute*.

Intr-o anumita duminica insa Verzulica a sarit calul. A nins si patria avea nevoie de noi, asa ca am fost nevoiti sa renuntam la invoiri sad.gif , sa scoatem bancutele pe platou, sa ne asezam in formatie de curatenie (cel din dreapta un pic in spatele tau) si sa pornim la escavat zapada. Cu mainile din fata apasam puternic pe bancuta rasturnata si din picioare impingeam cat mai tare posibil, dar avand grija sa nu alunecam si sa cadem in nas wacko.gif . In spatele nostrum ramanea curat luna, iar zapada o cladeam frumos in gramezi la marginea platoului.
Pe la ora 3 dupamasa am terminat treaba. Eram obositi, dar mandri de ceea ce am realizat “pentru tara si popor, pentru-al nost’ conducator” spoton.gif . Stupoare insa , apare si Verzulica. Credeti ca ne-a laudat ? Da’ de unde ! Dimpotriva, am aflat ca suntem vinovati de ceva deosebit de grav. Aproape ca nici acum nu pot sa rostesc cuvantul – SABOTAJ ! yikes.gif . Am sabotat unitatea ! ohmy.gif

----------------- va urma ------------------
Inorog
Ce se intamplase ? Noi am cladit zapada in fata garajelor. Nu mai puteau iesi camioanele. Nu conta ca oricum nu iesisera de cateva luni bune, fapta era fapta. Verzulica, nu numai ca se facuse verde, dar parca avea si o tenta fosforescenta. De la reflexiile albului iernii, bineinteles ohyeah.gif.
Cum puteam repara greseala capitala ? Tot Verzulica ne-a explicat. Zapada trebuia imprastiata la loc pe platou ca sa se topeasca blink.gif . Desigur ca nu s-a mai topit! Mai erau doar doua ore pana se intunece. Soarele palid al iernii nu a reusit sa ne ajute, desi a fost senin spre seara. A doua zi, chiar ofiterii si inca din cei cu grade inalte au tunat si au fulgerat ! 50.gif Ora 6 dimineata ne-a prins pe platou sad.gif . Dar de data asta bietele bancute nu ne mai puteau ajuta. Zapada inghetase peste noapte cold.gif. Era nevoie de lopeti. Si de mult efort. ohno.gif Tot in fata garajelor a trebuit pusa, unde altundeva !? Colonelul, care avea incredere in tehnica romano-rusa, ne spunea: "Daca e alarma, camioanele vor trece ca-n branza prin zapada !!! Voi n-ati stiut ???"

Aceasta intamplare, dar si altele mai marunte care au urmat, ne-au facut pe unii dintre noi sa ne gandim serios la posibilitatea ca Verzulica e cam “slab de inger”innocent.gif. Aceasta constatare, l-a coborat mult pe Verzulica, nu in grade militare ci in ochii nostri tongue.gif . Nu-l mai vedeam ca la inceput ca pe un dragon fioros gata sa scuipe foc pe gura si pe nari 50.gif , ajunsese ceva apropiat mai degraba de un iepuras speriat rolleye.gif sau chiar un soricel. Ne-am hotarat sa-l rasplatim pentru ideea stralucita cu zapada. Prilejul a venit cand nici nu ne asteptam.

------------------- va urma ----------------
Inorog
Trebuia sa facem ordine intr-un tarc cu utilaje vechi. La comanda plutonului nostru cine credeti ca a fost pus ? Ati ghicit biggrin.gif , Verzulica trebuia sa ne coordoneze. Pe scurt, trebuiau alese acele piese de care nu mai era nevoie si puse in zona de fier vechi. Era acolo si un utilaj mare, de aproximativ doua tone. Pe atunci nu stiam ce este, dar acum apreciez ca ar fi putut fi un grup electrogen de mari dimensiuni. In orice caz era pus pentru reparat. Chiar se vedeau pe jos niste scule, semn ca cineva se ocupa de el. Noi am schimbat cateva priviri intre noi. Telepatie ! Toti ne-am gandit la acelasi lucru wink.gif . Un coleg a spart gheata:
“T’arsu* plutonier major, hai sa ducem hardughia asta ca face mult la fier vechi” Si ca sa fie mai convingator a si luat o ranga in mana. Noi ca la un semn am sarit sa-l ajutam. Verzulica a fost luat pe nepregatite blink.gif : “Nu, nu, asta ramane aici” De data asta nu mai trecuse prin nuantele de palid ci se colorase in verde direct. Gura ii era mai stramba decat daca ar fi mancat 10 ardei iuti 6.gif . Noi deja eram cu mainile pe utilaj si incercam sa-l ridicam (Ar fi trebuit sa fim inca odata pe-atatia si nici atunci nu cred ca ar fi mers). In orice caz icneam si scanceam de parca am fi fost insisi Atlas cu globul pamantesc pe umeri sweatingbullets.gif . Verzulica nu a mai avut ce face. Pot spune ca l-am convins mai mult decat era nevoie. Ne-a expediat rapid pe toti de-acolo. A continuat singur treaba cu fierul vechi. Era mai sigur asa decat cu niste nebuni zelosi ca noi laugh.gif . Nu stiu daca a terminat pana seara ce avea de facut. frusty.gif

Dupa intamplarea cu tarcul n-am mai avut treaba unii cu altii. Insa intotdeauna cand il intalneam pe Verzulica prin unitate il salutam strigand de doua ori mai tare decat ar fi fost normal 5.gif . Asta, impreuna cu amintirea inca proaspata ce o avea despre noi, il facea sa grabeasca pasul. unsure.gif

--------------- sfarsit drunk.gif ---------------------

*Mic Dictionar:

AMR = contor al zilelor ramase pana la eliberare din serviciul militar. Fiecare ostas avea un A(u) M(ai) R(amas).
Platou = platoul este terenul de protocol al unitatii. Acolo se facea prezenta, se dadea onorul, se defila si tot acolo se depunea juramantul militar
Tablagiu = subofiter
Bancuta = bancutele erau chiar niste bancute, care se puneau la capatul patului cu scopul de-a se aseza pe timpul noptii hainele pe ele. Dar ca si alte multe obiecte din armata avea intrebuintare multipla, una din ele fiind curatirea zapezii.
T’arsu = (se pronunta scurt dintr-o singura silaba tarsh) prescurtare amuzanta de la tovarasul, apelativ folosit inainte de dec. ’89.
Hampu The Great
Super misto....Am ramas mult pe ganduri dupa ce am citit povestile tale.
Mi-am amintit de armata mea....Eu am facut pe Oltenitei si multe din lucrurile pe care le spui tu aici se petreceau la fel si la noi, de exemplu si noi foloseam bancile drept plug de degajat zapada.
Mi-am amintit si de bancutele alea si de filmele pe care ni le dadeau, si de vestitul platou....

Frumos topic...Mai baga Inorog, mai baga !!
Inorog
Multumesc Hampu! In primul rand ma bucur ca nu sunt singur pe-aici smile.gif

QUOTE
Mi-am amintit si de bancutele alea si de filmele pe care ni le dadeau, si de vestitul platou....


Haioase lucruri, nu-i asa ? rolleyes.gif Poate se va face vreodata o comedie si la noi cu aceste lucruri care odinioara erau considerate tabu.

----------------------------

Imi amintesc de pilda cum a fost ales corul regimentului nostru. Nu mai stiu exact cum se numea ofiterul hmm.gif care a aterizat in sala de club, unde ne adunasera pe toti, ca pe niste oi. Va spun cu siguranta insa ca a fost unul din putinele cadre militare cu simtul umorului pe care le-am vazut. Ne-a spus:

- Vrem ca unitatea noastra sa fie un exemplu artistic. Voi sunteti baieti cu scoala, ma pot baza pe voi. (Noua deja ne crescusera inimile in piept wub.gif, stia tipul cum sa ne ia) . Am nevoie de doua grupe. O grupa de coristi si o grupa de dansatori. Ia sa vedem !

Dansatorii au fost alesi dupa criteriile : 1. cine doreste sa danseze dance.gif, 2. cine este complet afon in muzica diespam.gif.

................................... va urma .................................
Inorog
Criteriul al doilea nu a mai fost testat decat in cateva cazuri, caci dansurile au fost preferate de cei mai multi. Nu stiu de ce, pe vremea aceea era considerata o rusine sa canti in cor. Asa ca majoritatea s-au inghesuit la dansuri crezand ca vor scapa mai usor.

Eu si inca vreo cativa amici am ramas la cor, caci stiam din liceu ca intr-un cor puteai sa vorbesti vrute si nevrute chiar si in perioada de trista amintire, fara sa-ti aiba nimeni grija. 38.gif

[ Apropos, a cercetat acest fenomen vreun psiholog ? cool.gif ]

Asteptarile noastre s-au dovedit justificate. In curand (dupa vreo cateva saptamani) noi coristii aveam libertatea de a circula nestingheriti prin unitate, cu cantec inainte mars, strigand de pilda: "ce frumos e azi ostas sa fii, cand intreaga tara-i un blestem (in loc de poem)" sau chiar ridiculizandu-ne comandantul suprem hh.gif :" viteaz si intelept ostas, iegzemplu-n lupta si in munca si bar (in loc de far) spre viitoru 'nalt" cool.gif

Dar sa ne-ntoarcem la dansatorii nostri. Ce credeti ca au facut ? Pe calusarii sau poate pe fetele de la capalna ? blink.gif Da' de unde, toti au fost luati din sala de club si dusi la sapat santuri spoton.gif

..................................... sfarsit yay.gif ..................................
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.