Ce parere aveti? Au sau nu animalele sentimente? Eu pana nu demult credeam ca da, insa un profesor de religie mi-a spus ca nu e adevarat.
Am lansat un sondaj pentru a face mai simpla posibilitatea de a vedea cati dintre voi cred ca animalele pot avea sentimente. Am speranta ca macar unii va veti argumenta punctul de vedere.

Eu cred ca profesorul tau de religie e dependent de tamaie si nu stia ce-ti spune... cum naiba sa n-aiba sentimente, ca orice fiinta de pe lumea asta care simte, face urmasi etc.?? Mare-i gradina...

Bineinteles ca au sentimente...cat se poate de reale, si mult mai curate decat ale oamenilor...
Cine a avut macar o data un animal in casa stie asta. Animalele pot iubi, pot fi si geloase, ingrijorate, cu chef de joaca, sau apatice ...
Astea ce sunt? Si ce anume indeamna un caine sa treaca peste instinctul de conservare si sa-si apere stapanul (si nu numai stapanul) cu pretul vietii?
Poate profesorul tau de religie se referea la parerea "unei anumite parti" a preotimii - ca animalele nu au suflet si nu ajung in Rai. Parerea lor.

La intrebarea asta nu trebuie sa raspunda profesorii de religie ci oamenii de stiinta!

www.koko.org

Nu-mi sta in fire sa raspund asa urat pe un topic, dar o fac sub presiunea imprejurarilor.

Au animalele sentimente? "Au", cum sa nu. Au avut si in in seara asta, cand au sarit 4 caini pe mine, sa ma muste , niste caini care s-au aciuiat la scara mea, carora o femeie batrana de la parter le da de mancare, chiar cu unul dintre ei m-am jucat zilele trecute. Sigur "au" animalele suflet... Poate din acest motiv inca tremur si in clipa asta si sunt alba la fata de parca am vazut o stafie...

Si furia este tot un sentiment ....
Jubilee, cainii "miros" frica, si de cele mai multe ori sunt agresivi tot de frica: isi apara teritoriul. Nu spun ca e bine... e ceea ce se intampla. Unul din ei nu te-a recunoscut si a dat "semnalul" ...

O fi fost si ora tarzie?

Ioi, Sorine...

Marcus,
Eu cand vin acasa de la munca vad creatura asta cu urechi lungi care scoate niste sunete... si sare pe mine si ma pupa si ma linge. Creatura cealalta vargata merge in mijlocul sufrageriei si se rostogoleste pe spate si asteapta cuminte sa ii vina randul la alintat si trebuie sa il iau la scarpinat pe burtica si sub barbie. Si uite asa petrec cel putin un sfert de ora. Cum crezi ca ar numin profesorul tau de religie comportamentul asta? De unde vine?

In 1993 batrana catelusa care statea cu parintii mei a inceput brusc sa se agite... agitatia a tinut-o cam o jumatate de ora, de nu stia nimeni ce este cu ea... Cand am intrat eu in casa, a inceput sa sara la aproape un metru inaltime la mine, asa cum nu a facut nici cind era catelusa mica, sa dea din coada de bucurie, dupa aceea sa ma certe ca unde am fost... atitudinea ei era deosebit de sugestiva... de fapt nu ma vazuse de doi ani si mi-a simtit prezenta inca de cand eram pe drum...
E probabil inutil sa precizez ca dupa usa nu am gasit nici urma de... profesor de religie...

Nu doresc nimanui sa vada cum plange un caine cu lacrimi mari -mari si fara sa scoata vreun sunet...

Chiar eram curioasa sa stiu cu ce argumente a venit proful tau inainte de a sari sa-l numesc in vreun fel sau altul.. Eu personal sunt convinsa ca au sentimente, fie ele de ura, dragoste, gelozie, etc...
Poate profesorul tau s-a referit la altceva.. la animalele salbatice? Toata lumea pana acum s-a referit strict la animalele de companie, care traind alaturi de om, se umanizeaza oarecum.. Ce parere aveti de animalele salbatice? Au sau nu sentimente? Isi iubeste o mama puii? Sau instinctul e tot ce o determina sa actioneze intr-un fel sau altul?

Si noi am fost salbatici candva, Serenity (si inca mai suntem fata de alte fiinte). Pe cand eram salbatici, aveam sentimente, sau doar instincte?

Marcus, prezinta-i distinsului din partea mea "o zi buna si un praz verde"... Sa stea in banca lui, sa-si prezinte dogmele cui vrea sa le inghita, dar sa nu se mai bage unde orice ADEVARAT specialist are zeci de argumente contare...
Ce ti-e si cu habotnicii astia care drept "experienta " au citit la viata lor o singura carte, si aia veche de 2 000 de ani...

Clarence, eu incercam sa imi imaginez la ce s-o fi gandit profesorul cand a afirmat chestia aia.. Poate intelege altceva prin sentiment

Am citit pe nu stiu unde ca uneori pisicile dupa ce nasc isi mananca puii pentru a recupera energia pierduta in timpul nasterii. Sau ii omoara pur si simplu pentru ca e iarna si nu au sanse foarte mari de supravietuire..

Deci topicul de fata incepe sa semene cu ala despre "Religie si IQ"
Nu m-asi mira ca coeficientul MEDIU al profesorilor de "crede si nu cerceta" sa fie inferior celor al celor de sport... Macar aia sunt in majoritate baieti de gasca...

Dacă animalele au suflet - şi, vezi bine că au, nu încape îndoială - atunci au şi sentimente. Zică cine ce-or zice!

Sint oameni si oameni deci pareri si pareri...sa nu comentam ceea ce a spus un singur om...sa spunem fiecare cum vedem noi lucrurile si nu de ce le vad altii altfel.
Cum e cind pleci de acasa citeva zile sau cum e cind are chef de joaca si e bucuros si te simte si pe tine bucuros, face numai ceea ce stie ca nu are voie...topoind voios...

Păi, Marcus, vorba lui Bubu, sînt fel de fel de oameni, cu tot felul de păreri. Părerea mea, ca unul care cunoaşte direct felul de a fi al animalelor, este că animalele au şi suflet şi sentimente. Sigur că respect şi opinia contrară dar n-o împărtăşesc...

Cand sunt obosita si uneori trista vin cateii blocului si mi se gudura la picioare, si isi baga boticele in palma mea, coditele lor se intrec care bate mai tare ritmul...Can ma intorc in stare buna de la servici, ne si jucam, stam de vorba , si din inghesuiala de trupusoare nu stiu pe care sa il mangai mai intai.
Dimineata cand plec tot ei vin si isi infig privirea lor curata in ochii mei, uneori le dau sa manance, alteori nu. Niciodata nu imi intorc cozile, intotdeauna ma conduc pana la colt, pe dreapta si pe stanga, inainte si inapoi.
Fatita chiar cand a fost ranita, ma striga sa o mangai, iar in ochii ei vedeam atata multumire cand ma abateam pana la adapostul ei !

Acasa am doi pisoi. Intr-o anumita imprejurare, mi-au salvat viata. Unul mi-a carat apa cu gura din farfuria lui, iar celalalt ma tragea de pleoape cu dintii ca sa deschid ochii. Nu dorm decat lipiti de mine.
Am avut catei in copilarie, care cand cineva tipa la mine sau - in joaca - vreun copil ma imbrancea, sareau sa ma apere.

Am cunoscut un catel care musca mana celui care ii dadea sa manance, ba mai mult, musca pe oricine , dar tot era tinut.
Am o prietena, care avea o pisica, m-a chemat sa vad pisoiii de vreo doua luni, si cand am intrat pe poarta, dumneaei ii manca picioarele unuia. A dus-o in balta si a parasit-o acolo.

Comportament deviant au si oamenii, nu numai animalele.
La fel si suflet, sau spirit, cum vreti sa ii ziceti. Mai adevarate mi se par animalele in trairile si sentimentele lor, decat multi dintre semenii mei.

Mah...Io cred ca tu ai o problema...

Raspunde si mie la o intrebare, te rog: ai avut vreodata un animal langa tine? Ai fost vreodata la Zoo sa te uiti la animale? Da' sa te uiti atent,nu cine stie ce altceva sa le mai faci...(ma refer la aruncat cu bete , pietre si alte cele in cusca animalului care este )

Na ca-s doo intrebari Da' tu raspunde la ele si te-oi lamuri io si cu sufletelu'

eu tot citesc la topicul asta si mi se pare tare aberant...eu iubesc foarte mult animalele si din ceea ce am trait ma indoiesc ca sunt niste forme fara fond...din cate am mai citit eu la viata mea aproape orice obiect sau fiinta de pe planeta asta are o anume vibratie..toate simt ceva... dar ma gandesc la animalutele pe care le-am intalnit eu in decursul timpului... au temperamente diferite(chiar in cadrul aceleiasi rase), au trasaturi diferite, apucaturi si obiceiuri diferite..si toate in cadrul unei singure rase...asta ar trebui sa insemne ceva ,nu?
citez:
Si iata, va dau voua sa stapaniti peste pestii marii si pasarile cerului(...)" nu mai stiu.
Asadar, cum ar putea Dumnezeu sa dea omului sa stapaneasca alte suflete? Prin urmare, animalele nu au suflet.
cunoscand dintre oamenii care au terminat teologia, ascultand predicile preotilor singura concluzie pe care am tras-o este ingustimea cu care descifreaza textele sfinte.imi pare rau sa iti spun dar felul simplist si lipsit de profunzime in care vedeti voi textul biblic este ridicol..dar asta cred ca e alta poveste si nu e locul aici...prin urmare eu cred ca argumentul este nerelevant.cauta mai adanc si poate vei afla ca animalul in care poate dai cu picorul pe strada si care se uita cu ochi speriati la tine in timp ce astepata sa ii dai o bucatica din cornul tau este un suflet..pe care nu ai drept sa il omori sau sa il ranesti..

pe care nu ai drept sa il omori sau sa il ranesti.. ...ma gandeam acum ca se poate intelege orice....si io mai mananc cate o aripioara de pui..adica o pasare careia i-au unii capul cu satarul
dar uite, ma uitam in biblie si vad ca scrie asa:"[...]a facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii...[...]"
fiinte vii-acum cauta si tu tot in biblie si vei vedea ca este o fiinta vie si omul...tot pe la pasajele alea vei vedea.asta ca sa o luam asa ca babele...

Marcus, eu zic ca tu ai inteles putin gresit cuvintele profului tau.

Probabil el a spus ca nu au suflet, adica in ziua de apoi nu le vom mai vedea, si nici la judecata nu vor venii Imagineaza'ti animalele fiind judecate, stiu ele deosebirea de bine si rau?

Cum intre romani este vorba:"nu are suflet deloc", insemnind: "nu e sufletist"...probabil tu ai inteles ca profesorul ar fi spus, animalele nu sint sufletiste, adica nu au sentimente, dar el ar fi spus ca animalele nu au suflet (soul)...intelegi tu!

Orice prof. sau mai bine zis orice om, a avut ocazia sa interactioneze cu animale, mai ales in copilarie. NU poti spune ca animalele nu au sentimente. NU poti!

Animalele, au un instinct deosebit, prind energiile din jur, cum oamenii nu vor fii niciodata in stare sa o faca, stiinta a dovedit-o... cum stiu ele sa fuga inainte de a veni un cutremur, ploaie, etc...

La discovery, am vazut cum se dreseaza un anumit soi de ciini, ca sa detecteze crizele de epilepsie. O famile care avea un copil de 14 ani, bolnav de epilepsie, a cumparat un caine sa tina de urit copilului, 'golden retriever' parca, cainele asta, inainte cu 3-4 ore inainte ca,,copilul sa aiba o criza, devenea f agitat, schelalaia intr-un mod specific si se invirtea in jurul copilului. Dupa citeva faze din acestea, parintii si-au dat seama ca de fapt ciinele ii avertizeaza... Ptr ei este un avantaj enorm, ptr ca ...spuneau ei, nu odata copilul a facut crize in locuri publice departe de casa...acum cu ajutorul cainelui stiu dinainte... Wow!

***

Pisica mea din Romania, cind a murit bunica, a stiut, de fapt stia dinainte, era f agitata, fugea ca nebuna prin casa si tragea de perdele, voia sa intre la bunica in camera, (a crescut linga ea) mama nu o lasa, cind a intrat, s-a suit pe corpul mort al bunicii mele si a mirosit-o la nas si i s-a ridicat blana pe ea asa ca si cum se sperie...a mieunat oribil si a fugit pe geam. Eu am vazut asta... Nu am putut uita niciodata!

Referitor la ce a spus Serenity mai sus, e adevarat. Eu am avut o tirana de pisica care s-a strecurat in casa, si a nascut sub masa de la bucatarie, bunica (de care am spus mai sus) a auzit miscari sub masa...cind se uita, idioata de pisica isi minca pui facuse 4, mincase unul si unul pe juma... Am dus-o deacasa in alt cartier.
Animalele au niste sentimente ca si noi, ...well aproape

sa stiti ca pisica este una dintre cele mai bune mame...ptr puii ei.chestia cu "si-a mancat puii" are ratiunea ei.ptr noi oamenii este oribil...
dar eu am o pisica la firma in curte si ea a fatat intr-un loc...i-a adus pe rand pe toti in gura acolo unde a crezut ca sunt in siguranta.si cand au mai crescut ea nu manca decat cand vedea ca ei s-au saturat, apoi vena si manca ce mai ramanea.... asta facea o pisica, o fiinta fara ratiune...si suflet dupa unii...
dar inca ceva..din faza cu "isi manca puii"- leul isi mananca puii ptr ca femela sa intre din nou in calduri...

As mai avea ceva de spus despre maternitatea repetata de 5 ori a pisicii mele. De fiecare data era atat de mandra de puii ei, ca atunci cand suna telefonul urla taaaaaaaaaaare ca sa raspund imediat, apoi se aseza cu gura in receptor, miorlaia de spargea timpanele auditorului, si se ducea fuga inapoi la puiii ei. De multe ori omul inchidea, nestiind ce se petrece. Cei care s-au obisnuit in timp, cand auzeau o astfel de manifestare, erau siguri ca are pui. Era mandrie, sau instinct ? Voi ce credeti ?

Poate o deranja telefonul si-i zicea la ala sa taca, ca vor puii liniste...

Eu cre' că vroia să-i spună ăluia că contraste e f ocupată şi s-o lase în pace cu atîtea telefoane!

Nu, mai dragii mei, Michi a mea are acum spre 18 ani. Treburile acestea au fost de mult, numai ca manifestarile cu telefonul erau numai in primele 4 saptamani dupa nastere. Am studiat ceva si din bihaviorismul pisicilor, mai mult al cainilor, ca despre cei din urma am gasit mai multa literatura. Am vorbit indelung si cu niste prieteni veterinari, dar nu am gasit nici un raspuns consacrat.
O iau ca pe o minune minunata, o consider asa, o exceptie care sa confirme regula...
Si am uitat sa spun ca in acest timp nu se scula de langa pui decat pentru necesitatile ei mari si mici, si pentru telefon.
NU SE DUCEA SA MANANCE. Tipa pana ii aduceam eu farfuria cu lapte cald la nas, apoi manca hrana solida... Asa a fost.

pai ca o concluzie, ca citind revin la a spune ca e o tampenie in sine intrebarea...as putea spune asa, ca sa nu contrazicem invatatura preoteasca, ca da, dom'le nu are suflet!ca daca avea un suflet(el animalu') nu te lasa sa te combini cu tipa aia, sau mai rau iti dadea un sut in fund cand il plictiseai , si daca era si evoluat suficient si deci avea si suflet, deci nu era supus omului, iti flituia vreo doua si iti sutea si prietena aia blonda ..clar?!asta e!nu are suflet!e doar un animal!

Deci aici ai vrut sa ajungi, nu ? Quod erat demonstrandum !

Poate ca voi credeti ca nu am avut niciodata un animal iubit, altfel cum as fi putut sa intreb daca animalele au sentimente? Daca asa credeti, nu este adevarat... Am avut o catelusa cand eram mic pe care o iubeam enorm si care mereu cand ma vedea de la distanta, pur si simplu topaia de bucurie! Din pacate, bunicul o tinea legata iar eu, ca sa fiu alaturi de ea, trebuia sa stau ore in sir langa cusca ei pentru ca ea nu putea sa ma urmeze fiind legata. Si nu va puteti imagina ce scancet cumplit facea cand ma indepartam de ea... Si ce fel ma privea... Catelusa s-a imbolnavit si a murit acum multi multi ani, dar amintirea ei a ramas. Iar acum... daca eu nu ma gandesc la ea din cand in cand, nimeni nu o face, iar amintirea unei cateluse zburdalnice si iubitoare ar putea fi pierduta ca si cand catelusa nu ar fi existat.

Nu sunt asa insensibil cum cred unii... desi poate uneori dau impresia asta fara sa vreau...
Pe catelusa mea iubita o chema Lolica, Dumnezeu s-o ocroteasca...

De ce nu-ti iei o catelusa sa fie a ta, una care sa nu fie tinuta in lant si sa fie libera sa te intampine cand vii acasa? Uh! Daca ai stii cat de mult iti schimba viata un animalut...

Draga Jazz, din pacate eu nu voi mai sta acasa mult timp... Nu as putea lua catelusa cu mine si sa o las singura cu colegii de camera la caminul studentesc... Tare mult as vrea un animalut, crede-ma...

Lasa, Marcus, o sa ai timp sa iti iei nu un singur animalut, cate vrei tu... Eu cand locuiam cu parintii mei mi-am permis doar o pisicuta. Acum avem trei creaturi in casa! Tot timpul am un zambet pe fata, chiar si atunci cand Angel, nefiind complet housebroken... ne mai face cate o bucurie.

Cand te vizitez sa ii cunosc si eu ? JAZZ

Că animalele au suflet şi sentimente clar. Rămîne de văzut dacă noi, oamenii, avem sau nu suflet şi sentimente...

Putem face un mic test pentru verificare...

Trebuie sa aiba sentimente Pavloviene, da-s simpatice oricum.

Pavlov a descoperit reflexele condiţionate care îi poartă numele, nu sentimente. Sentimentele sunt deasupra zic eu, pentru că reflexele presupun o reţea neuronală simplă care a putut fi reprodusă în laborator. Încă nu se ştie exact cum apar sentimentele pentru că nu s-au găsit şi decodat încă structurile cerebrale responsabile cu ele. Eu cred că sentimentele sunt pe un plan superior de organizare, necesită ca mintea să fie trează, ca simţurile să lucreze iar sentimentele sunt ceea ce se ridică deasupra întregii activităţi cerebrale, integrând toate senzaţiile interne şi externe într-o informaţie unică ce poate fi conştientizată, ca atunci când prepari mâncare folosind ingrediente diferite, cu diferite gusturi şi texturi şi obţii o senzaţie unică mâncând-o. Se pune problema atunci dacă animalele au sau nu conştiinţă? Eu cred că au un fel rudimentar de conştiinţă, cel puţin a propriei existenţe şi se pot delimita de ce-i în jur.

Nu incape indoiala ca au sentimente....io as vrea sa stiu ce sentimente credeti voi ca nutreste pisica mea. Am un pui de drak birmanez cam de o luna jumate, care intr-o alta viata cred eu ca a fost caine Nu te poti juca cu ea fara scapi nemuscat... A mai avut careva vreun killercat pana acum? De ce musca si cum sa o dezvat sa mai muste?