Acum multi ani, cu ajutorul unei prietene dragi l-am cunoscut pe Domnul (sau mai bine spus, am inceput sa-L cunosc)....timp de aproape un an am vorbit si am invatat despre Cel Prea Bun si plin de indurare si de atunci viata mea s-a schimbat si inca se mai schimba, de atfel. Dintr-un om cu inima impietrita, garbovit de multimea pacatelor, s-a intamplat ca dragostea Lui sa ma transforme, am cunoscut bucuria de a ma trezi si a adormi cu El in suflet, am capatat de multe ori pace si liniste sufleteasca atunci cand circumstantele nu erau chiar dintre cele mai fericite..... si atita timp cat am lasat Cuvantul si Apa Vie sa-mi umple fiinta, inima mea a fost plina de dragoste, de nadejde si de bucurie.
Gandindu-ma la acea perioada, cat si la evenimentele ulterioare, m-am tot intrebat: oare eu L-am ales pe El sau El m-a ales pe mine pentru vesnicie (asta, desigur, in cazul in care voi reusi sa imi duc credinta pana la capat si voi fi vrednica de a fi primita in prezenta Lui) ??
Zilele trecute am citit din Faptele Apostolilor versetul in care e scris: “Si toti cei care erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut. “ si din nou mi-a revenit in minte intrebarea de mai sus. Oare am fost si eu randuita sa cred ? sau EU am fost cea care am ales, iar Domnul doar mi-a indrumat pasii ? a fost mina Lui atunci cand am cunoscut-o pe prietena mea sau a fost doar o intamplare ?
Si apoi, in general vorbind, as vrea sa va intreb cat de mult, in ce masura credeti voi ca intervine Domnul in vietile noastre ? De multe ori am avut impresia, si sunt convinsa ca si voi, ca Cineva a facut ca lucrurile sa decurga intr-un anumit fel si nu altfel. Sunt intamplari, imprejurari si oameni care ne-au schimbat vietile.....a fost "intamplarea" sau voia Lui ??
Astept cu mult interes raspunsurile voastre !
Versiune completa:Am Ales Sau Am Fost Alesi ?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Comunitatea Credintei - Religie
Cred ca mai degraba adevarul este la mijloc.
Poate ca tu cautai, sau erai dispusa sa cauti, si Domnul a facut pasul spre tine.
Gandeste-te la sutele de oameni care veneau la Isus. Ei erau 'saraci in duh', sau constienti de saracia lor spirituala. Nu erau bagati in seama de religiosii momentului, si totusi ei au fost cei care l-au cautat pe Isus. Iar Isus a venit spre ei.
La fel, textul din Faptele la care faci referire mai poate fi tradus si prin 'aveau o dispozitie corecta, sau se indreptau' spre viata vesnica.
Cu alte cuvinte, eu cred ca este vorba de un drum, de un pod, spre care mai intai noi ne indreptam (sau avem inima predispusa la asa ceva), iar Dumnezeu face si el pasul spre noi, prin Fiul Sau. Este vorba, asadar, de o conlucrare.
Pe de alta parte, sa nu uitam ca Isus a zis si "Multi chemati, putini alesi"... Asta inseamna ca doar chemarea noastra catre el nu este de ajuns. Mai trebuie si perseverenta din partea noastra ca sa fim alesi...
Poate ca tu cautai, sau erai dispusa sa cauti, si Domnul a facut pasul spre tine.
Gandeste-te la sutele de oameni care veneau la Isus. Ei erau 'saraci in duh', sau constienti de saracia lor spirituala. Nu erau bagati in seama de religiosii momentului, si totusi ei au fost cei care l-au cautat pe Isus. Iar Isus a venit spre ei.
La fel, textul din Faptele la care faci referire mai poate fi tradus si prin 'aveau o dispozitie corecta, sau se indreptau' spre viata vesnica.
Cu alte cuvinte, eu cred ca este vorba de un drum, de un pod, spre care mai intai noi ne indreptam (sau avem inima predispusa la asa ceva), iar Dumnezeu face si el pasul spre noi, prin Fiul Sau. Este vorba, asadar, de o conlucrare.
Pe de alta parte, sa nu uitam ca Isus a zis si "Multi chemati, putini alesi"... Asta inseamna ca doar chemarea noastra catre el nu este de ajuns. Mai trebuie si perseverenta din partea noastra ca sa fim alesi...
Raspunsul meu ar fi fost :" Multi chemati, putini alesi .", insa am observat ca 1.61 ti-a raspuns deja.
Intrebarea nu ar fi daca am ales sau am fost alesi, ci mai degraba rezistam pana la sfarsit sau nu ? Sunt multi cei care vorbesc o limba deosebita, o limba a iubirii fata de Dumnezeu-Tatal, sunt multi cei care cred cu adevarat, sunt multi cei care arata lumii credinta sau fapte, dar sunt putini cei care traiesc pentru Dumnezeu ,care indeplinesc voia lui Dumnezeu. Este o "ramasita", iar acea ramasita este cea care va birui.
Imi pare rau ca n-am raspuns intrebarii tale, dar cred, mai devreme sau mai tarziu, intr-o imprejurare sau alta, intr-un fel sau altul, toti vom fi alesi, dar nu toti vom fi vrednici .
Intrebarea nu ar fi daca am ales sau am fost alesi, ci mai degraba rezistam pana la sfarsit sau nu ? Sunt multi cei care vorbesc o limba deosebita, o limba a iubirii fata de Dumnezeu-Tatal, sunt multi cei care cred cu adevarat, sunt multi cei care arata lumii credinta sau fapte, dar sunt putini cei care traiesc pentru Dumnezeu ,care indeplinesc voia lui Dumnezeu. Este o "ramasita", iar acea ramasita este cea care va birui.
Imi pare rau ca n-am raspuns intrebarii tale, dar cred, mai devreme sau mai tarziu, intr-o imprejurare sau alta, intr-un fel sau altul, toti vom fi alesi, dar nu toti vom fi vrednici .
| QUOTE |
| intr-o imprejurare sau alta, intr-un fel sau altul, toti vom fi alesi, dar nu toti vom fi vrednici . |
Eu cred ca aproape in fiecare zi avem ocazia sa auzim chemarea. Dar cati renunta la trufie pentru a o inlocui cu umilinta? Cu atat mai mult cu cat ai simtit deja sentimentul maririi de sine: "Ai vazut ce-a zis ala de mine? Sunt extraordinar, ce mai! Sunt cel mai cel!... Si n-am sa ma opresc aici, evident! Am sa-i fac praf pe toti amaratii din jurul meu care n-au fost dotati de Mama-Natura cu atata creer cat am fost eu dotat!!!" Paradoxul ar fi ca ei cred ca ceilalti sunt iremediabil pierduti!
Poate ca "Multi chemati, putini alesi!" nu are tocmai o relevanta rezonabila la prima vedere. Daca am inteles chemarea si am venit, nu inseamna oare faptul ca imi pasa? Cui se datoreaza decizia de a nu fi ales, daca tot am venit cand m-ai chemat? De ce nu sunt bun? De ce nu sunt si eu ca ceilalti? Am venit cumva in impulsul unui orgoliu prostesc: "Ia sa vad, ce bazaconii mai sunt unii in stare sa spuna?", sau "Sunt atat de destept incat trebuie sa fac o statistica printre cei de jos, pentru a-mi linisti amorul propriu!" A, avem tendinta de a fi superficiali, de a ne pierde rabdarea, de a diseca firul in patru cand o pilda ni se pare cam subreda in maretia gandirii noastre profunde. Sau in loc sa fim cu gandul la ce se spune, ochii ne aluneca pe la fundul unora sau a altora, pe la cat de mult s-a ingrasat a lui cutare, sau cati i-au trecut printre picioare lui aialalta!... Gandul deja a reusit sa seduca jumatate dintre persoanele mai aratoase, si ne felicitam de cat de bine si frumos este la Sfanta Liturghie!... Iar asta fara sa avem nici cel mai mic habar de propriile noastre pacate care sunt cate stele pe cer, dar cu care noi suntem atat de... intelegatori, ca doar sunt ale noastre!...
Din propria mea experienta eu cred un singur lucru: a fi ales nu e o simpla intamplare sau coincidenta. Pur si simplu sufletul tau, oricat de pacatos, este deosebit de al altora printr-o singura trasatura: are remuscari sau mai exact constiinta. Daca iti pasa de cel de langa tine, nu pentru a castiga nemurirea, ci fiindca asa simti tu in strafundurile tale, deja L-ai castigat pe Dumnezeu. Iar de-acolo are El grija sa-ti dea sa gusti din intelepciunea vietii, fara sa te imbeti de maretie. Eu cred ca a nu sti ce este nefericirea este cel mai trist lucru de pe aceasta lume. Pentru ca nu vei avea niciodata valoarea reala a fericirii, care nu poate fi alta decat de la Dumnezeu Am cunoscut oameni extrem de bogati. Am vazut oameni care izbucneau in hohot din nimic. Dincolo de acele aparente, nu stiu daca ceea ce este se poate numi o mare tristete, dar cu certitudine NU ESTE FERICIRE!!!
Bun, deci ca sa incep cu raspunsul la intrebarea din titlul topicului: nimic nu e intamplator ™. Sunt alesi de Dumnezeu sa-L serveasca acei care aleg sa-L serveasca. Sunt chemati catre preotie aceia care au chemarea catre preotie. Sunt "randuiti" sa capete viata vesnica toti cei care isi randuiesc viata a.i. isi subordoneaza omul biologic omului duhovnicesc, vesnic (desi, ca o paranteza, "viata vesnica" se refera la cei care vor supravietui celei de-a doua Judecati; in orice alt context, toti avem viata vesnica). Si sunt putini cei care ajung la sfintenie pentru ca putini stiu/pot sa cunoasca dar mai ales sa aplice Legile Divine care ii conduc la sfintenie.
Dupa acest preambul, ar mai fi de (re)zis ca Dumnezeu isi revarsa Iubirea in mod egal si nediscriminatoriu asupra intregii Sale Creatii. Insa Aceasta receptioneaza in mod diferit, de la individ la individ, Iubirea (=Chemarea) Tatalui in functie de cat de performante are "antenele" - structurile nemuritoare - deci in functie de nivelul de elevare. Un inger va receptiona o cantitate enorma din energiile increate ale Iubirii Divine; un individ plin de pacate abia daca prinde putin din postul radio emis via satelitul "Doamne", cum foarte frumos Il numeste Rafail Noica; din contra, pentru un demon aceste energii ale Iubirii Divine au un efect contrar: il ard si il chinuie.
Am pus semnul egal intre Iubirea Tatalui Ceresc pe care o receptionam si Chemarea pe care o simtim de a-L urma pentru ca fiecare entitate integrata in Cerurile de Lumina ale Sfintei Treimi resimte o forta de atractie catre Dumnezeu, de tipul fortei centripete, direct proportionala cu capacitatea acestei entitati de a receptiona Iubirea Lui, cu care anumite structuri superioare ale entitatii in care este inscrisa inca de la Facerea ei aceasta Iubire intra in rezonanta; de asemenea,fiecare entitate resimte si o forta de indepartare de Dumnezeu, de tipul fortei centrifuge, care o determina sa-si afirme propria individualitate si personalitate in raport cu Fiinta Suprema. Rezultanta acestor doua forte de sens opus este un vector care determina evolutia fiecarei entitati conform unui Program de elevare, care poate fi optim (in Legea Iubirii - prin iertare, constientizarea lectiilor ce trebuie asimilate si respectarea Legilor Divine) sau minim (in Legea Karmei - prin suferinta si asimilarea lectiilor de viata mai degraba cu biciul decat cu zaharelul).
Deci Chemarea pe care o simte un individ catre Dumnezeu este o caracteristica proprie ce tine de o serie de calitati pe care individul respectiv le detine si mai ales le manifesta. Nu poate simti Chemare un individ insuficient evoluat, un ateu, un individ care are structurile nemuritoare atat de patate de urmele propriilor pacate incat emisia continua a Tatalui Ceresc ajunge la el cvasi-obturata si plina de paraziti si de zgomot de fond. In aceeasi idee, un surd nu are idee de Ceaikovski si un orb de Tizian - similar un individ cu structurile superioare in stadiul de germene nu are cu ce sa receptioneze satelitul "Doamne"... si nici nu trebuie condamnat pentru asta, pentru ca nu toti am fost creati in acelasi moment si de altfel singura cale prin care astfel de oameni pot fi ajutati - ma refer in special la atei - este rugaciunea daruita lor. Ma reintorc la numele lui Rafail Noica pentru a-l cita aproximativ: "Rosteste Tu, Doamne, in sufletul lor cuvintele pe care eu as vrea sa le transmit si pe care sunt prea neputincios pentru a o face".
(Cred ca) toti am fost alesi sa-L slujim pe Domnul Dumnezeu, intr-un fel sau altul. Dar inca nu toti am ales cu liber arbitru sa dam curs invitatiei Lui la impreuna-lucrarea de indumnezeire a omului.
Dumnezeu sa ne lumineze!
Dupa acest preambul, ar mai fi de (re)zis ca Dumnezeu isi revarsa Iubirea in mod egal si nediscriminatoriu asupra intregii Sale Creatii. Insa Aceasta receptioneaza in mod diferit, de la individ la individ, Iubirea (=Chemarea) Tatalui in functie de cat de performante are "antenele" - structurile nemuritoare - deci in functie de nivelul de elevare. Un inger va receptiona o cantitate enorma din energiile increate ale Iubirii Divine; un individ plin de pacate abia daca prinde putin din postul radio emis via satelitul "Doamne", cum foarte frumos Il numeste Rafail Noica; din contra, pentru un demon aceste energii ale Iubirii Divine au un efect contrar: il ard si il chinuie.
Am pus semnul egal intre Iubirea Tatalui Ceresc pe care o receptionam si Chemarea pe care o simtim de a-L urma pentru ca fiecare entitate integrata in Cerurile de Lumina ale Sfintei Treimi resimte o forta de atractie catre Dumnezeu, de tipul fortei centripete, direct proportionala cu capacitatea acestei entitati de a receptiona Iubirea Lui, cu care anumite structuri superioare ale entitatii in care este inscrisa inca de la Facerea ei aceasta Iubire intra in rezonanta; de asemenea,fiecare entitate resimte si o forta de indepartare de Dumnezeu, de tipul fortei centrifuge, care o determina sa-si afirme propria individualitate si personalitate in raport cu Fiinta Suprema. Rezultanta acestor doua forte de sens opus este un vector care determina evolutia fiecarei entitati conform unui Program de elevare, care poate fi optim (in Legea Iubirii - prin iertare, constientizarea lectiilor ce trebuie asimilate si respectarea Legilor Divine) sau minim (in Legea Karmei - prin suferinta si asimilarea lectiilor de viata mai degraba cu biciul decat cu zaharelul).
Deci Chemarea pe care o simte un individ catre Dumnezeu este o caracteristica proprie ce tine de o serie de calitati pe care individul respectiv le detine si mai ales le manifesta. Nu poate simti Chemare un individ insuficient evoluat, un ateu, un individ care are structurile nemuritoare atat de patate de urmele propriilor pacate incat emisia continua a Tatalui Ceresc ajunge la el cvasi-obturata si plina de paraziti si de zgomot de fond. In aceeasi idee, un surd nu are idee de Ceaikovski si un orb de Tizian - similar un individ cu structurile superioare in stadiul de germene nu are cu ce sa receptioneze satelitul "Doamne"... si nici nu trebuie condamnat pentru asta, pentru ca nu toti am fost creati in acelasi moment si de altfel singura cale prin care astfel de oameni pot fi ajutati - ma refer in special la atei - este rugaciunea daruita lor. Ma reintorc la numele lui Rafail Noica pentru a-l cita aproximativ: "Rosteste Tu, Doamne, in sufletul lor cuvintele pe care eu as vrea sa le transmit si pe care sunt prea neputincios pentru a o face".
(Cred ca) toti am fost alesi sa-L slujim pe Domnul Dumnezeu, intr-un fel sau altul. Dar inca nu toti am ales cu liber arbitru sa dam curs invitatiei Lui la impreuna-lucrarea de indumnezeire a omului.
Dumnezeu sa ne lumineze!
Nu se poate sa vorbim despre chemare, fara a aminti si despre Sfantul Apostol Pavel. In acest caz se poate spune ca Dumnezeu a facut primul pas. Dar ce teren fertil a gasit ! Desigur, Dumnezeu stia acest lucru mai dinainte.
Scuze ptr acest post, 
am avut ceva probleme si nu puteam cita...(rog moderatorul sa il stearga, plz )
am avut ceva probleme si nu puteam cita...(rog moderatorul sa il stearga, plz )
| QUOTE (Cinderella @ 30 Aug 2004, 01:01 PM) |
| Zilele trecute am citit din Faptele Apostolilor versetul in care e scris: “Si toti cei care erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut. “ |
Cinderella, buna
Iti voi da si eu parerea mea alaturi de ceilalti.
Tu ai citeva intrebari aici, care eu le voi lua pe rind ca sa intelegi mai usor.
In paragraful in care te-am citat mai sus, amintesti cuvintul "rinduiti". Rinduiti aici, suna a predestinare, si stiu multi crestini care au luat-o pe panta asta...eu insa inteleg altfel...
Ioan 3:16, versetul de aur a Bibliei : "Fiindca atit de mult a iubit D-zeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui fiu, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"
Obsearva aici te rog, cuvintul: oricine. Deci nu spune, unii, citiva, etc, ci oricine! In continuare, voi spune ca oricine primeste, accepta Salvarea, va fi mintuit. D-zeu, ptr ca stie dinainte tot ce se va intimpla, El cunoaste exact pe cei care care in final vor fi ai lui, pe acestia El ii numeste cei rinduiti. D-zeu nu este partinitor, ci da fiecaruia sanse dupa sanse, in fond, El si-a dat Fiul ca jertfa ptr toti, nu ptr citiva predestinati...intelegi?
Eu si tu, avem datoria sa spunem celor din jur despre Salvare. Cei care vor accepta si se vor intoarce, vor face parte din numarul celor rinduiti.
In Matei 20:16, scrie ca "Multi sint chemati dar putini sint alesi..." Pot sa parafrazez si sa spun, ca multi aud Cuvintul, dar nu toti il primesc, aceasta se datoreste impietririi inimii lor... deci ei nu fac parte din ceata celor rinduiti.
| QUOTE |
| Oare am fost si eu randuita sa cred ? sau EU am fost cea care am ales, iar Domnul doar mi-a indrumat pasii ? |
Da Cinderella, ai fost rinduita (aleasa) sa crezi, + ca tu ai ales sa crezi, ai acceptat. Prietena ta a pus "saminta" (cuvintul) in inima ta, si Duhul Sfint a fost acela care a facut-o sa prinda radacina, El te-a convins.
Cam asa are loc lucrarea aceasta. Noi prin puterile noastre esuam, dar cu D. Sfint avem curaj, putere, intelepciune sa facem aceasta...Aici iti pot da un verset chiar din Ioan 15:16,
iti raspunde exact:"Nu voi m-ati ales pe Mine, ci eu v-am ales pe voi, si v-am rinduit sa mergeti sa aduceti roada, si roada voastra sa ramina, ptr ca orice veti cere de la Tatal, in numele Meu, sa va dea."
| QUOTE |
| a fost mina Lui atunci cand am cunoscut-o pe prietena mea sau a fost doar o intamplare ? |
Cinderella, e scris ca nici un fir de par din cap nu iti cade fara stirea Lui, apoi iti spun eu ca prietena ta a fost ghidata de chiar insusi D-zeu sa iti prezinte Cuvintul. In lumea asta nimic nu e la intimplare, nimic. Aici ma cam repet, dar chiar vreau sa te conving...
| QUOTE |
| as vrea sa va intreb cat de mult, in ce masura credeti voi ca intervine Domnul in vietile noastre ? De multe ori am avut impresia, si sunt convinsa ca si voi, ca Cineva a facut ca lucrurile sa decurga intr-un anumit fel si nu altfel. Sunt intamplari, imprejurari si oameni care ne-au schimbat vietile.....a fost "intamplarea" sau voia Lui ?? |
D-zeu intervine f mult in viata noastra. Ii pasa si are tot interesul sa ne mearga bine, sa ne bucuram in El. Problema e la noi. Noi apelam la El numai cind dam de necaz, in rest ne credem siguri ca putem razbate singuri. Dumnezeu stie exact de ce avem noi nevoi, vede tot...si totusi nu ne da, nu ai observat?? Am inteles de ce e asa, cind predicatorul de la Bise, intr-o duminica, ne-a spus ca lui D-zeu ii place cind noi ii cerem, cind ne plecam in fata Lui, cind venim la El ca la un Tata...prin asta noi aratam dependenda noatra fata de El, prin asta dam dovada de ascultare, umilinta...
In clipa cind cerem, lucruri se intimpla. Raspunsul de multe ori insa, e conditionat. Nu putem sa Il folosim pe D-zeu din nou si din nou si din nou... El are porunci f bine stabilite care trebuiesc urmate, dar daca noi nu le respectam, El nu are cum sa isi calce propriile legi, numai sa ne faca noua mofturile... Ca sa vezi ce mult depinde de noi raspunsul la rugaciuni!
Deci, cind ceri cu credinta si iti faci partea--primesti, cind Il rogi sa iti poarte de grija si ca toate sa se intimple dupa voia Lui, ca El stie mai bine, atunci vezi, si stii exact ca cineva acolo sus "aranjeaza" lucrurile in asa fel incit viata noastra sa fie mai usoara...
God is good!
Cam atit, sper ca nu te-am plictisit prea tare..
. Numai bine.
Va multumesc mult pentru raspunsuri si imi cer scuze ca va raspund dupa atita timp!
1,61
1,61
| QUOTE |
| Cred ca mai degraba adevarul este la mijloc. Poate ca tu cautai, sau erai dispusa sa cauti, si Domnul a facut pasul spre tine |
Da, in principiu sunt de acord cu tine, pentru ca uitandu-ma in urma acum vad clar ca eram oarecum "pregatita", dar nu in sensul ca eram dispusa sa iL caut, pentru ca pe vremea aia nu eram deloc interesata de cele spirituale, ci pregatita in sensul ca incepusem sa intrevad (in momentele de sinceritate cu mine insami) desartaciunea valorilor in care credeam pe atunci. Deci mai degraba eu am vazut ca El a venit in intampinarea mea decat m-am indreptat eu spre El. Chiar imi vine in minte un vers dintr-o cantare foarte frumoasa, unde zice ca "noi rataceam, dar El ne-a gasit", ceea ce se potriveste atit de bine in cazul meu, caci intr-adevar eu rataceam, dar El m-a gasit. A Lui sa fie slava si lauda in veci !!
Cat despre cuvintele Domnului Isus "multi sunt chemati, dar putini sunt alesi" pe care le-a amintit si Ioana1, asta este o chestiune care ar merita chiar un subiect separat ! sunt perfect de acord cu voi amandoi ca pana la urma cel mai important este sa perseverezi in alegerea facuta si s-o duci pana la capat (aici se potriveste la mare fix citatul preferat al colegului nostru RZA: "perseverenta e favorabila"
)! trebuie sa recunosc ca imi e teama ca nu voi rezista pana la capat si asta din doua motive: 1. pentru ca am avut o perioada de cadere spirituala, cand am redevenit lumeasca, desi pornisem bine pe drum, cu mare dragoste si rivna pentru Domnul, dar nu am reusit sa merg prea mult inainte 
, am fost ca saminta cazuta intre spini; si 2. stiu ca cei care vor primi cununa vietii sunt atit de putini si ma gandesc ca nu cumva, desi cu o inima sincera, plina de credinta si de intentii bune sa ajung de fapt in "cealalta tabara", la dusman ? si asta pentru ca vad cat de multi sunt cei carora le aluneca piciorul si o iau pe carari care nu duc cu siguranta in sus, spre cer, ci se indeparteaza tot mai mult de Cel ce ne iubeste nespus ! asa cum zicea si Ioana1, sunt multi cei care cred (cu toata inima, imi inchipui eu), care fac multe fapte bune, si totusi undeva gresesc sau undeva au schimbat directia fara sa isi dea seama absolut deloc de asta, indreptandu-se senini spre cel ce ucide sufletul.OMU`BUN
| QUOTE |
| Eu cred ca aproape in fiecare zi avem ocazia sa auzim chemarea. |
Da, asa este, dar numai pentru cine are urechi sa auda chemarea Lui!! dar daca auzul nostru e sensibil la alte sunete, ca de pilda la fosnetul banilor sau la cuvinte mari, de lauda de apreciere la adresa trupului/persoanei noastre, iata ca glasul Lui nu-l mai auzim...
| QUOTE |
| Eu cred ca a nu sti ce este nefericirea este cel mai trist lucru de pe aceasta lume. |
Dar oare chiar exista pe lumea asta oameni care sa nu fi fost vreodata nefericiti ???
RZA, ca de obicei in mesajele tale, am gasit si in raspunsul de aici destul de multe afirmatii cu care sunt perfect de acord
, insa si unele pe care mintea mea nu le poate asimila nicicum 
, asa ca le-am retinut doar pe cele care mi-au placut, cum ar fi acestea :| QUOTE |
| Sunt alesi de Dumnezeu sa-L serveasca acei care aleg sa-L serveasca. Sunt chemati catre preotie aceia care au chemarea catre preotie. Sunt "randuiti" sa capete viata vesnica toti cei care isi randuiesc viata a.i. isi subordoneaza omul biologic omului duhovnicesc, vesnic (desi, ca o paranteza, "viata vesnica" se refera la cei care vor supravietui celei de-a doua Judecati). Si sunt putini cei care ajung la sfintenie pentru ca putini stiu/pot sa cunoasca dar mai ales sa aplice Legile Divine care ii conduc la sfintenie. Dupa acest preambul, ar mai fi de (re)zis ca Dumnezeu isi revarsa Iubirea in mod egal si nediscriminatoriu asupra intregii Sale Creatii. |
Inorog, da, asa pare ca in cazul Apostolului Pavel Domnul a facut primul pas, dar ma gandesc eu - oare el nu tot Lui iI slujea, chiar daca in rivna lui cea mare pentru Dumnezeu a lucrat, din nestiinta, impotriva Celui pe care iL iubea ? Eu cred ca Domnul cunostea bine ce este in inima lui si a vazut ca intr-un fel sau altul Apostolul Pavel pe El iL cauta si Lui vroia sa-I slujeasca si atunci doar i-a iesit in intampinare....
Ligia,
| QUOTE |
| In paragraful in care te-am citat mai sus, amintesti cuvintul "rinduiti". Rinduiti aici, suna a predestinare, si stiu multi crestini care au luat-o pe panta asta... |
Exact, si eu la fel cunosc credinciosi care cred in predestinare, precum si cei care, la polul opus, cred ca totul depinde de ei si de faptele lor....
| QUOTE |
| El cunoaste exact pe cei care care in final vor fi ai lui, pe acestia El ii numeste cei rinduiti. D-zeu nu este partinitor, ci da fiecaruia sanse dupa sanse, in fond, El si-a dat Fiul ca jertfa ptr toti, nu ptr citiva predestinati...intelegi? |
Da, inteleg si sunt perfect de acord cu tine ca El, in bunatatea Lui da fiecaruia sanse !...si totusi- e posibil ca cei odata scrisi in "cartea vietii" sa fie la un moment dat stersi de acolo ?? daca nu ma insel scrie undeva de aceasta posibilitate dar nu imi mai amintesc unde....
| QUOTE |
| In Matei 20:16, scrie ca "Multi sint chemati dar putini sint alesi..." Pot sa parafrazez si sa spun, ca multi aud Cuvintul, dar nu toti il primesc, aceasta se datoreste impietririi inimii lor... deci ei nu fac parte din ceata celor rinduiti. |
Da, asa gandesc si eu, multi sunt chemati, multi aud Cuvantul, unii chiar il primesc pentru o vreme si chiar merg constinciosi la biserica, dar in final tot de unde au pornit se intorc saaau... isi confectioneaza/inventeaza propriul dumnezeu, atribuindu-i numai insusiri favorabile lor, astfel incat sa poata pastra si capra si varza....
| QUOTE |
| Cinderella, e scris ca nici un fir de par din cap nu iti cade fara stirea Lui, apoi iti spun eu ca prietena ta a fost ghidata de chiar insusi D-zeu sa iti prezinte Cuvintul. In lumea asta nimic nu e la intimplare, nimic. |
Cu siguranta ea a fost ghidata de El atunci cand mi-a vorbit si inima ei este atit de plina de dragoste pentru Cel Prea Bun incat ea tuturor despre Domnul vorbeste, chiar daca de multe ori este privita cu multa suspiciune din acest motiv....
| QUOTE |
| Aici ma cam repet, dar chiar vreau sa te conving... |
Mai, parca ai fi prietena mea
....ca si ea, saracuta, cat s-a mai repetat pana sa ma convingaaaa 
| QUOTE |
| D-zeu intervine f mult in viata noastra. Ii pasa si are tot interesul sa ne mearga bine, sa ne bucuram in El. Problema e la noi. Noi apelam la El numai cind dam de necaz, in rest ne credem siguri ca putem razbate singuri. Dumnezeu stie exact de ce avem noi nevoi, vede tot...si totusi nu ne da, nu ai observat?? Am inteles de ce e asa, cind predicatorul de la Bise, intr-o duminica, ne-a spus ca lui D-zeu ii place cind noi ii cerem, cind ne plecam in fata Lui, cind venim la El ca la un Tata...prin asta noi aratam dependenda noatra fata de El, prin asta dam dovada de ascultare, umilinta... |
Uite aici nu sunt sigura la cine te referi atunci cand spui ca Dumnezeu intervine foarte mult in viata noastra...care "noastra" ? adica a credinciosilor sau a oamenilor in general ?? banuiesc ca te referi ca in viata credinciosilor, nu ? eu totusi nu sunt chiar atit de sigura ca intervine foarte mult... nu cumva noi avem impresia ca a fost interventia Lui in anumite situatii cand de fapt nu a fost chiar asa si nu cumva El intervine in vietile noastre dupa masura credintei noastre ?? de multe ori spunem sau auzim pe altii spunand m-a ajutat Dumnezeu in cutare sau cutare lucru, am luat examenele, am gasit o slujba buna, am reusit sa-mi fac casa, in ce masura oare Dumnezeu chiar a intervenit in acele situatii ??
| QUOTE |
God is good! |
Alleluiah !!
| QUOTE |
Cam atit, sper ca nu te-am plictisit prea tare.. |
Plictisiiiit ?? pe cine ??
Nu gasesc alte cuvante de incheiere mai potrivite decat cele ale lui RZA
si anume :Dumnezeu sa ne lumineze!
Cinderella, eu iti voi raspunde in continuare ca imi face placere,
| QUOTE |
| Da, inteleg si sunt perfect de acord cu tine ca El, in bunatatea Lui da fiecaruia sanse !...si totusi- e posibil ca cei odata scrisi in "cartea vietii" sa fie la un moment dat stersi de acolo ?? daca nu ma insel scrie undeva de aceasta posibilitate dar nu imi mai amintesc unde.... |
Da! e posibil ca odata ce ai fost scrisa in cartea vietii, sa fi stersa, sigur ca da! Nimic nu iti da garantia salvarii daca nu iti faci partea ta..
Totusi, ptr ca God nu e om si ca are indelunga rabdare cu noi, sa fii sters din cartea vietii nu cred ca e chiar asa de simplu...cel putin asa vad eu lucrurile... "Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu l-a inviat din morti, vei fi mintuit" (Romani 10:9) la faza asta, numele ti-a fost scris in Cartea Vietii. In continuare esti luat in primire de Duhul Sfint care te ghideaza, iti vorbeste, te ridica, e cu tine in orice moment, numai esti singur niciodata...
, nici el nu doarme, ca doar te-a pierdut si cu orice pret te vrea inapoi... acum incep "atacurile" care adesea au loc la nivelul mintii... In Apocalipsa, care este o carte plina de metafore, poti citii la cap 3 despre biserica din Laodicea, ca nu a fost nici in clocot nici rece, ci caldicica si din acest motiv au fost varsati (scosi)...dar (un 'dar' f important!) D-zeu nu ii lasa, ci ii sfatuieste in continuare sa se indrepte si le spune exact ce sa faca...
Cei din Laodicea, se laudau ca sint bogati, ca nu duc lipsa de nimic...(ce amagire!) Acel "nici clocot nici rece" inseamna ca le scalzi, ca esti nestatornic, schimbator...
Noi trebuie sa fim loiali lui D-zeu si sa respectam cit putem noi de bine ce scrie la Carte, chiar,,,cu putina intelegere care o avem la inceput, dedicatia noastra totala e ce urmareste D-zeu.
| QUOTE |
| Da, asa gandesc si eu, multi sunt chemati, multi aud Cuvantul, unii chiar il primesc pentru o vreme si chiar merg constinciosi la biserica, dar in final tot de unde au pornit se intorc saaau... isi confectioneaza/inventeaza propriul dumnezeu, atribuindu-i numai insusiri favorabile lor, astfel incat sa poata pastra si capra si varza.... |
Si eu vad crestini din astia. Atitudinea lor e determinata de multi factori. F multi se poticnesc in asa numiti 'crestini' si ii judeca, intelegerea lor fiind limitata, se uita la ce izbesc ochii. Acestora, eu cred ca D.Sfint vine si vorbeste constiintei lor (cum spunea si Omu'Bun), intoarcerea lor depinde daca asculta sau nu.
Eu nu judec acesti oameni, ci incerc sa ii ajut cind imi ies in cale. Este multa confuzie,
perverteste totul, e f dibaci in a o face, el stie f bine ca confuzia tine pe cineva departe de D-zeu.| QUOTE |
| ...nu cumva noi avem impresia ca a fost interventia Lui in anumite situatii cand de fapt nu a fost chiar asa si nu cumva El intervine in vietile noastre dupa masura credintei noastre ?? de multe ori spunem sau auzim pe altii spunand m-a ajutat Dumnezeu in cutare sau cutare lucru, am luat examenele, am gasit o slujba buna, am reusit sa-mi fac casa, in ce masura oare Dumnezeu chiar a intervenit in acele situatii ?? |
Cinderella, e adevarat ca nu merge fara credinta, mie mi-a luat ani de zile sa cred ca pot primii, sa cred ca merit sa primesc, nu am avut credinta care o am acum...si totusi am primit ce am cerut, serios... D-zeu stie cit e de greu sa crezi in ceva ce nu vezi, poate din acest motiv ne cere numai cit o bobita de mustar
Un lucru e cert, cind esti "a baby-christian" primest f multa atentie de la Tatal, ti se trec cu vederea multe lucruri, ti se fac nazuri
, ti se asculta rugaciunile f repede...exact ca si in viata reala tata-copil. Dupa un timp insa, trebuie sa ne maturizam sa crestem in intelegere si sa modificam abordarea noastra fata de lucrurile spirituale si trebuie sa ne lasam de "copilarii" si sa tratam totul cu seriozitate, asta e cam greu... dar zici tare versetul din Filipeni 4:13 de cinci ori, si prinzi puteri sa mergi inainte " Pot totul in Hristos care ma intareste." Suna atit de fain in engleza: "I can do all things through Christ who strenghtens me!" (ce imi place )| QUOTE (Cinderella @ 5 Sep 2004, 06:33 PM) |
| Uite aici nu sunt sigura la cine te referi atunci cand spui ca Dumnezeu intervine foarte mult in viata noastra...care "noastra" ? adica a credinciosilor sau a oamenilor in general ?? banuiesc ca te referi ca in viata credinciosilor, nu ? eu totusi nu sunt chiar atit de sigura ca intervine foarte mult... |
Cinderella, la cuvintele tale de mai sus, iti voi raspunde cu un Psalm,
unul din psalmii mei favoriti care ma linisteste ori de cite ori il citesc: Psalmul 139. Aici poti vedea exact cit de mult ii pasa, cit de mult se implica si cit de mult intervine, mai mult decit crezi.... Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,
stii cind stau si cind ma scol, si de departe imi patrunzi gindul.
Stii cind umblu si cind ma culc si imi cunosti toate caile mele.
Caci nu-mi ajunge cuvintul pe limba, si Tu Doamne il si cunosti in totul.
Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mina peste mine.
O stiinta atit de minunata este mai sus de puterile mele:
este prea inalta ca sa o pot cuprinde.
Unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta?
Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo,
Daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo...
Daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,
si acolo mina Ta ma va calauzii si dreapta Ta ma va apuca.
[...]
Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pintecele mamei mele,
Te laud ca sint o faptura asa de minunata
Minunate sint lucrarile Tale si ce bine face sufletului meu lucrul acesta!
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cind am fost facut intr-un loc tainic,
tesut in chip ciudat ca in adincimile pamintului.
Cind nu eram decit un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau
si in cartea ta erau scrise toate zilele care imi erau rinduite
mai inainte de a fi fost vreuna din ele.
Te-am convins?
Draga Cinderella
eu voi incerca sa-ti raspund astfel:
"...aici este o mare taina:sunetul cuvintelor noastre loveste urechile voastre,dar invatatorul este in voi.Sa nu credeti ca puteti invata ceva de la om. Putem sa dam indemnuri prin sunetul glasului nostru, dar daca nu este in voi Cel care invata , zadarnic este sunetul glasului nostru....eu am vorbit tuturor , dar cei pe care Duhul Sfant nu-i invata inlauntrul lor se intorc neinvatati.Invataturile din afara sunt ca niste ajutoare si sfaturi.Cel care invata inimile isi are scaunul in cer. Capabila sa primeasca viata divina, fiinta umana este libera sa o accepte sau sa o refuze..."
din Sf. Augustin-Tratatul lll,31 iar eu nu mai adaug decat "cale luminata !''
eu voi incerca sa-ti raspund astfel:
"...aici este o mare taina:sunetul cuvintelor noastre loveste urechile voastre,dar invatatorul este in voi.Sa nu credeti ca puteti invata ceva de la om. Putem sa dam indemnuri prin sunetul glasului nostru, dar daca nu este in voi Cel care invata , zadarnic este sunetul glasului nostru....eu am vorbit tuturor , dar cei pe care Duhul Sfant nu-i invata inlauntrul lor se intorc neinvatati.Invataturile din afara sunt ca niste ajutoare si sfaturi.Cel care invata inimile isi are scaunul in cer. Capabila sa primeasca viata divina, fiinta umana este libera sa o accepte sau sa o refuze..."
din Sf. Augustin-Tratatul lll,31 iar eu nu mai adaug decat "cale luminata !''
Multumesc mult, Ligia, pentru raspunsul tau 
!!
!!| QUOTE |
| In Apocalipsa, care este o carte plina de metafore, poti citii la cap 3 despre biserica din Laodicea, ca nu a fost nici in clocot nici rece, ci caldicica si din acest motiv au fost varsati (scosi)... |
Exact asa am fost si eu ani de-a randul, "caldicica" si exact asa nu mai vreau sa fiu de acum incolo ! Ajuta, Doamne, necredintei mele !!!
Si mie imi place Psalmul 139 si intr-adevar gasesc mereu in el incurajare si suport, caci El este cu noi si se ingrijeste cu atita dragoste si bunatate de copiii Lui !
Fremen, multam fain pentru citatul din Sfantul Augustin, am gasit mult adevar in el !!!
A Celui care ne vede si ne iubeste nespus si pe care in inima noastra trebuie sa iL gasim, a Lui sa fie slava in veci de veci !!
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.