Acest poll isi propune sa vada optiunile celor de pe Han in privinta tipului preferat de lider.

Facand o analogie intre tara si o companie, nu mi-as dori ca director al companiei sa fie un poet, ci un economist excelent. Dupa program, desigur ca as merge sa beau o bere cu poetul, dar una e una, iar doua sunt mai multe.

Eu as prefera o poeta. Dar pe bune, poetii sunt cam cu capul in nori.

Nastase a dovedit ieri ca e mai poet ca poetii. Mai lipseste sa isi faca o trupa de hip-hop si va fi marfa!

Eu cred că prefer un lider care să fie "cinic" ( de ce nu ai folosit totuşi termenul pragmatic ? ) în ajungerea la un ţel stabilit însă pe criterii ... "sentimentale" ...

Nu am folosit "pragmatic" deoarece acest topic mi-a fost inspirat de cineva care facea aceasta diferentiere. Insa cred ca ai dreptate. Rog un moderator sa modifice titlul in "Pragmatism Versus Sentimentalism In Politica."

Păi da - că totuşi nu văd cine e aşa tâmpit să aleagă un "cinic declarat" de genul .... "Dac-aş fi pentr-o zi preşedinte/Pe toţi v-aş vinde" ...

Inca nu am inteles de ce opusul lui "sentimental" in acest caz trebuie sa fie "cinic"... De fapt nu am inteles de ce un politician ar fi cinic... mai curand probabil ar fi incapabil.

Petru, am vorbit deja despre chestiunea cu cinismul.
Dar nu inteleg de ce un politician cinic trebuie sa fie neaparat incapabil.
Evident ca am uitat sa cer ca si cuvantul "cinici" sa fie inlocuit cu "pragmatici" in cadrul optiunilor de raspuns. Se mai poate face o modificare ?

Esti satisfacut de raspunsurile de pana acum ?

Nu voiam sa am un rezultat anume, ci doar sa obtin un rezultat. Intamplarea face ca parerea majoritatii celor care au votat pana acum sa fie similara cu a mea.

Totusi cam putine voturi ptr a-ti face o opinie clara asupra preferintelor electoratului. Totusi rezultatul e destul de previzibil, adica majoritatea inclina spre pragmatism.
As fi curios de justificarile celor care au votat pro sentimentalism.

Cei despre care vorbesti sunt, de fapt, unul singur.
Si da, cred ca ar fi interesant de vazut care e motivatia din spatele votului sau.

Pragmatic, desigur.

Ar fi cazul sa raspund si eu la tema, ca doar din cauza mea s-a "nascut".

Gindindu-ma mai bine, cred ca distinctia potrivita ar fi nu intre "pragmatici" si "sentimentali" ci intre "realisti" si "idealisti". Eu as opta pentru a doua varianta si daca as fi politician as fi un idealist incorigibil. Si iata de ce: in primul rind, consider ca un politician este chemat sa ia decizii cu un grad mai mare de generalitate, decizii pe termen lung, decizii care necesita o anumita viziune, inaccesibila oamenilor cu orizonturi inguste care gindesc de azi pe miine.

In al doilea rind, e de asteptat ca un om realist (sau pragmatic) sa ia in calcul, atunci cind ia o decizie, toti factorii care pot influenta acea decizie. Or, in politica, mai ales la nivel inalt, e imposibil sa anticipezi toate fortele care se vor stringe pe termen mai scurt sau mai lung, in jurul deciziei tale. Ceea ce astazi ne pare imposibil, irealizabil, miine poate deveni realitate printr-un simplu capriciu al sortii. Cine-ar fi mizat, la inceputul secolului, pe dezvoltarea zborurilor spatiale? Cine-ar fi anticipat, in anii '70, incredibila dezvoltare a tehnologiei informatiei? Care dintre politicienii romani ar fi sperat in 1914 ca Romania va cistiga peste numai 4 ani si Transilvania si Basarabia cind, in functie de aliantele pe care le-am fi facut in acel moment, nu puteam visa decit la una din cele doua provincii. Si, ca sa respectam capriciile istoriei, cine-ar fi crezut, citiva ani mai tirziu, ca in 1940 aveam sa pierdem din noi si Transilvania si Basarabia in numai citeva zile?

Se spune ca politica face istoria. Dar deciziile "politice" - pragmatice si realiste - pe care un politician le ia in fiecare zi nu inseamna nimic daca nu sint subordonate unui scop "istoric" - grandios si, de ce nu, irealizabil.

Asta e parerea mea.

Eu cred ca tu confunzi putin termenii. Dupa mine: realismul inseamna a vedea realitatea asa cum este ea si a actiona in consecinta; idealismul inseamna a aspira catre un ideal si a incerca sa-l atingi (vezi Larousse).

Tu te referi probabil la scoala realista (Morgenthau, Kissinger) si la cea idealista (Wilson), curente apartinind stiintei politice americane. Nu sint un fan al niciuneia din ele.

Avand in vedere faptul ca suntem pe un topic de la POLITICA, da, ma refer la curente din stiinta politica. Nu e vorba despre cea americana, ci despre stiinta politica in general. Le vei gasi in toate scolile de stiinta politica.

Dupa mine: realismul inseamna a vedea realitatea asa cum este ea

Fiecare o vede in felul sau, e vorba de perceptie, care e subiectiva.

@MIA

Partea proastă e că ultimul a fost şi cât se poate de "pragmatic" ...
Şi de fapt cred că nici Hitler nu a fost lipsit de o doză de pragmatism, deşi "vizionarismul" lui l-aş contesta cât se poate de puternic.

Nu pricep oricum de ce nu-l incluzi la "vizionari" şi pe Churchill ... sau vroiai să dai doar exemple negative ?

Exact... Dupa cum ai vazut, am spus ca vizionari au fost si acei indivizi, nu doar ei.

Pentru simplul motiv ca nu este adevarat. Daca voiam sa dau peste nas cuiva, as fi facut-o legandu-ma de greseli, cum ar fi

Cu greutate, avand in vedere ca ai asezat-o gresit. In regula, accept ca nu am folosit cea mai fericita formulare. Mea culpa. E mai bine acum ?

O.K. - acuma putem discuta "la fondul problemei" la acest subiect - daca exista totusi vreun fond sau doar s-a facut sondajul sa se mai dea cîteva clickuri acolo ...

Un fond exista, unii si-au expus opiniile, doar ca au fost putini forumisti interesati de subiect. Sau doar mi se pare.