Multumim dead-cat....in Romania te-as pute ajuta sa capeti un permis pentru astfel de arme.


continuarea din episodul trecut privind istoria armelor:

Platina cu cremene si-a cunoscut consacrarea atunci cand insusi Regele Frantei Ludovic al XIV-lea (1643-1715) a inceput sa foloseasca cu succes la vanatoare o pusca cu cremene si cu cocoase exterioare.Bucata de cremene era acum prinsa intr-un suport de metal tensionat de un arc.
In urma detentei (apasarea tragaciului), piesa era elberata cu forta iar bucata de cremene fixata in capul ei lovea o alta piesa striata din otel aruncand astfel un manunchi de scantei in bazinet, unde aprindea pulverinul si implicit incarcatura din teava.
Chiar si asa, bucatica de cremene trebuia inlocuita la fiecare 30 de lovituri, iar piesa de otel care provoca scanteia trebuia la randul ei revizuita frecvent de catre un armurier competent.

Teava lisa, neuniformitatea greutatii glontului si a incarcaturii de pulbere afectau insa in mod serios procesele termodinamice din interiorul tevii, stabilitatea glontului pe traiectorie si in final calitatea tirului.
Daca utilizarea pachetelelor de pulbere rezolva intr-o oarecare masura problema ridicata de variatia cantitati de pulbere utilizate, pentru stabilizarea glontului pe traiectorie armurierul vienez Gaspar Kolner inventeaza ghinturile drepte..
Erau drepte pentru a usura incarcarea armei care se facea tot pe la gura tevii si aveau rolul de a ghida glontul pe directie.

La sfarsitul secolului XVI armurierul Augustin Kotter din Nurenberg inventeaza asa zisa “carabina cu vartelnita”, adica o arma cu 14 ghinturi elicoidale, net superioara in ce priveste precizia la tot ce exista in acel moment.
Inventia lui Kotter este insa contestata de o archebuza prezentata in jurul anului 1490 ca facand parte din colectia lui Maximilian I de Habsburg, si care era la randul ei prevazuta cu ghinturi elicoidale.

Carabinele cu vartelnita (tevi ghintuite elicoidal) au constituit un mare success in special in randul vanatorilor, pentru ca ele presupuneau operatii lente de incarcare.
Ghinturile impuneau fortarea glontului introdus tot pe la gura tevii, pentru asta tragatorul ajutandu-se de o vergea si de un ciocanel de lemn.

In 1750 cativa emigranti nemti din comitatul Lancaster din Pennsylvania reusesc sa impuna pe piata faimoasele “long rifle” sub forma cunoscutelor “pusti ghintuite Kentucky”, aram originala inconfundabila ca aspect (vezi atas), cu teva lunga si sectiune octogonala, cu pat lung din lemn de artar, de calibrul 12mm sau 14mm.

Desi stabilitatea glontului pe traiectorie prin miscarea de rotatie in jurul axei sale fusese dovedita stiintific de catre fizicienii Johann Georg Leutman (1728) si Benjamin Robins (1742), carabinele cu tevi ghintuite nu puteau sa mearga mai departe din cauza impedimentului major introdus de incarcarea pe la gura tevii.

Nu ştiam ca există un astfel de subiect. Mi se pare interesant dar nu ştiu pe câţi oameni îi interesează cum să utilizeze armele de foc ţinâmd cont de condiţiile actuale.
Zilele trecute am văzut la ştiri o întâmplare care mi s-a parut teribil de stupidă.
Un sergent a fost ucis într-un exerciţiu de tragere în poligon. Se pare că sergentul se afla într-un TAB împreună cu un soldat care executa tragere. Se pare că un glonţ a ricoşat dintr-un oblon al TAB-ului care nu ştiu cum s-ar fi desprins. Este un accident care mi se pare stupid.
Întrebările mele sunt.
1. Cum a fost posibil să se întâmple? (tehnic vorbind, cum ţinea soldatul arma, cum a căzut oblonul, oare soldatul s-a speriat şi a retras arma în timp ce executa foc? Sau oblonul acela era mai lung decât ţeava ieşită prin deschizătură? De ce glonţiul l-a lovit pe sergent şi nu pe soldat, etc.)
2. Cum putea fi evitat un astfel de accident. (ce măsuri trebuiau luate, ce ar fi trebuit să facă soldatul, ce ar fi trebuit să facă segentul, etc.)

continuarea ultimului meu post...actionmedia voi reveni imediat cu un raspuns pentru tine

A fost necesar ca in anul 1799, Howard sa descopere fulminatul de mercur, pentru ca la numai opt ani reverendul anglican Alexander John Forsyth pasionat de alchimie si de vanatoare in egala masura, sa poata concepe in 1807 primul mecanism de aprindere prin percutie.
Paralel cu asta un alt cercetator al vremii francezul Prelat reuseste sa inchida fulminatul de mercur intr-o capsula cilindrica etansa, cu pereti subtiri din cupru si cu o mica gaurica astupata cu o picatura de guma impermeabila la unul din capete, ce lasa totusi sa treaca flacara atunci cand cocosul mecanismului strivea intregul ansamblu.

Inventia capsei de initiere este si ea indelung disputata, pretentii serioase fiind ridicate de americanul John Shaw, care se pare ca a descoperit capsa de amorsare cu mult inaintea lui Prelat, insa si-a brevetat inventia cu patru ani dupa francez.
Capsa moderna, foarte apropiata de cea pe care o cunoastem astazi a fost insa pusa la punct de catre austriacul Nicholas Bellot (un nume ce trebuie retinut) in 1820, si ea a permis realizarea primului cartus cu o structura unitara, alcatuit din tub cartus din carton, cu dulie metalica purtatoare de capsa de amorsare, cu incarcatura de pulbere si proiectil unic.
Existenta unui astfel de cartus brevetat in 1812 de catre armurierul elvetian Johannes Pauly, a permis incarcarea armelor pe la “detonator” (fundul tevii), intr-o camera speciala, prin manevrarea unui inchizator.
Elvetianul a inventat si o arma pentru cartusul sau cunoscuta sub numele Pusca Pauly (1811), prima arma care se incarca pe la spatele tevii, care avea insa mari probleme in ce priveste asigurarea opturatiei si manevrarea in general.(arma Pauly intr-o versiune modificata, de fapt o copie Manton, in atas)

actionmedia:

Tehnic nimeni nu poate sa iti spuna, fara o aprofundata analiza a conditiilor in care s-a produs accidentul, cum a fost el posibil.
Ce e bine de stiut este ca armele care trag proiectile unice, si in special cele care trag gloante sunt extrem de periculoase din cauza energiei cinetice extraordinar de mari pe care o dezvolta.
Ricoseurile, adica acele gloante care isi schimba necotrolat directia la lovirea unui corp dur sunt in mod particular responsabile de cele mai multe si de cele mai grave dintre incidentele care se produc in cadrul unei sedinte de tragere organizate.

Intotdeauna sunt prevazute reguli precise la trageri.
Ele alaturi de cele 12 reguli de aur cu care mi-am inceput acest exposeu impiedica aparitia oricarui eveniment nedorit sau tragic...Iti recomand sa citesti primul post al acestui thread

continuare la istoria armelor:
In continuare cartusul a cunoscut mai multe imbunatatiri ajungand abia in 1855 sa capete forma pe care o cunoastem astazi. Sase ani mai tarziu in 1861 cartusul cu percutie centrala era deja pe piata.

O alta etapa importanta in istoria armelor de foc a fost inventarea in 1828 de catre Casimir Lefaucheux a pustii cu tevi basculante (vezi atas ), iar in 1835 a pustii cu percutie laterala cu inchidere prin actionarea unei parghii si a uni inchizator in plan orizontal. Aceasta arma utiliza asa numitul cartus cu brosa de o foarte buna etansietate.
Inventia nu s-a impus insa din cauza costurilor prea ridicate.

In 1845, armurierul Jean Flobert (cat de mult vom mai auzi numele asta), inventeaza cartusele cu percutie pe rama, precursoarele celebrelor cartuse din gama calibrului .22

@actionmedia

intimplarea intra la categoria "ghinion fatal".

mie nu mi-e clar ce rost au obloanele la un TAB care oricum e echipat cu o turela cu o mitraliera de 14.2. ca de-ajungi sa trebuiasca sa te aperi in toate directiile dintr-un TAB, sfirsitul e pe-aproape.

ricoseurile, dupa cum zicea Hampu, sunt necontrolabile. cind am fost la tragere in a XI-a ne-a dus la un poligon unde tintele erau delimitate de un culoar de piloni de metal. needless to say ca majoritatea desteptilor de colegi trageau dupa piloni in loc de tinta ca li se parea cool zgomotul ricoseurilor. capitanul de serviciu s-a facut verde la fata...

In a doua jumatate a secolului XVIII mai multi armurieri europeni au gandit si realizat arme capabile sa execute mai multe lovituri…De la pistolul cu opt tevi a lui Margelatu, la armele basculante cu patru sau cinci tevi, toate solutiile aveau in vedere utilizarea cate unei tevi pentru fiecare lovitura.
Pustile basculante cu tevi multiple aveau fiecare si cate un mecanism propriu de dare a focului; din acest motiv prima arma care a folosit un singur mecanism de dare a focului o singura teava de tragere, si mai multe proiectile stocate intr-un “magazine” (incarcator) a constituit un foarte mare pas inainte si el este datorat lui Kalthoff de Solingen fiind realizat in 1658. Imperfectiunile munitiilor vremi a limitat insa dezvoltarea acestei inventii, amanand-o pana la aparitia cartuselor cu tuburi metalice.
Totusi prima arma capabila sa repete lovitura, inspirata dupa sistemul “dropping block” inventat de americanul Sharp, adaptat la pusca lui Walter Hunt , si imbunatatit de Horace Smith si Daniel Wesson (ring any bell ??) va deveni celebra Carabina Volcanic, in atas.

Carabina Volcanic, vazuta aici pe cealalta fata:

Un fabricant si comerciant de camasi din New Haven, pe numele lui Oliver Fisher Winchester (in atas fotografia acestui personaj fundamental al istoriei armelor de foc) a devenit in urma unor speculatii financiare proprietarul fabricii care producea faimoasa carabina Volcanic (ce poate fi admirata mai pe indelete si aici <http://www.collectorsfirearms.com/ah851.htm>).

Excelent om de afaceri dar nepriceput in tainele armureriei Winchester angajeaja la conducerea tehnica a fabricii pe dl. Benjamin Tyler Henry care reuseste sa impuna pietii in anum 1862 o varianta imbunatatita a Volcanicului, care tragea cartuse cu tub metalic cu percutia pe rama de calibrul .44 ce putea sa repete lovitura de mai multe ori.

Aceasta arma de referinta a ramas in istorie sub denumirea de pusca Henry, a fost larg raspandita in vestul teritoriilor americane si a fost intrebuintata in razboiul de seccesiune.
Ulterior in anul 1866, firma a oferit o varianta sensibil ameliorata a pustii henry cu numele vestitului negustor, care a devenit legendara Winchester

.........si inca odata pusca Henry

Intrerupem acum sirul cursurilor noastre pentru un mic rezumat....


Am vazut asadar care sunt principalele reguli ce trebuiesc respectate la manevrarea armelor de foc, in asa fel incat posibilitatea aparitiei vreunui accident sa fie minima sau complet redusa.
Am vazut apoi cum au evoluat armele de foc de la descoperirea prafului de pusca ca element propulsant, trecand prin bombarde, archebuze, muschete, am studiat diversele mecanisme ale acestora de la platina cu fitil la platina cu cremene, de la teava lisa la teava ghintuita de la pustile Kentucky, am vazut rolul si importanta cotitura produsa in evolutia armelor de descoperirea capsei de initiere si a fulminatului de mercur.
Am vorbit despre mecanismele de initiere prin percutie, despre pusca cu tevi basculante, despre primele cartuse (cu brosa), despre primele arme capabile sa repete lovitura (carabinele Volcanic), despre pusca Henry si carabina cu levier si cu repetitie Winchester.

Am vorbit apoi de revolvere si pistoale, de pusti moderne si de carabine cu repetitie si/sau semiautomate, de diversele mecanisme care pot asigura repetarea focului prin utilizarea energiei de recul a exploziei incarcaturii tubului cartus, sau prin imprumutul de gaze.

Am vorbit despre calibre, despre principali fabricanti de traditie din domeniul armelor; am vorbit despre mecanismele de siguranta care blocheaza arma impotriva focului accidental, despre importanta acestora si despre cum pot ele fi usor recunoscute si actionate.

In cele ce urmeaza prieteni, vom mai vorbi despre pulberile utilizate la cartusele moderne, despre calibrele celebre si despre cartusele care au reusit sa se impuna de-a lungul timpului prin performante excelente, si despre cateva sisteme de ochire mecanice sau optice utilizate la armele de foc de mana.
Odata atinse si aceste subiecte vom intra intr-o binemeritata vacanta....

Voi veti pleca probabil la mare sau la munte...in statiuni sau in drumetii...in locuri pline de farmec, plin de relaxare, pline de pitoresc in care fara doar si poate va veti distra...Eu insa plec in iad (Nigeria), in chestiuni de servici ....

Dar pana la vacanta mai sunt doua saptamani....sa le folosim cum trebuie !!!

yeah...sarumana ...in continuare cu ochii pe dvs

Despre pulberi:

La acest capitol, din cauza spatiului redus, al timpului prea scurt si al dezinteresului manifestat in ultima perioada de singurul interlocutor ce parea interesat in utilizarea pulberii negre (dead-cat ) vom discuta numai despre pulberile moderne asa zisele pulberi fara fum, pe celelalte le vom aminti doar in treacat.
Dupa natura fizico-chimica a pulberilor ele se pot impartii in doua grupe:
-pulberi pe baza de amestecuri
-pulberi pe baza de nitroceluloza

Pulberi din amestecuri
Se mai gasesc in literatura sub denumirea de pulberi compuse, complexe, compozite sau eterogene.
Cea mai reprezentativa dintre ele are in principiu urmatoarea compozitie:
-Carbune de lemn 15% (carburant)
-Azotat de potasiu 75% (oxidant)
-Sulf 10% (liant si carburant)
Reteta de mai sus este reteta pulberii negre, sau pulberea cu fum.

Pulberi pe baza de celuloza

Aceste pulberi sunt compozitii omogene obtinute prin plastificarea si compactizarea nitratilor de celuloza ce poarta denumirea generica de pulberi fara fum.
Nitratii de celuloza se obtin prin tratarea celulozei cu acid azotic, in prezenta acidului sulfuric si se deosebesc intre ei prin continutul de azot:
-continut sub 12 % se numesc coloxine
-continut peste 12 % se numesc piroxiline
Intrucat nitratii de celuloza nu au proprietatea de plasticitate ei sunt tratati cu ajutorul solventilor pentru a o capata. Solventii utilizati pot fi active:
-nitroglicerina, nitrodiclicolul, dinitrotoluenul si nitoguanidina
Sau pot fi solventi inerti:
-alcoolul etilic, eterul etilic, alcoolul metilic, acetone, benzenul.

In raport cu solventul folosit pulberile pe baza de nitroceluloze pot fi:

1. Pulberi cu baza simpla….folosite cel mai mult la fabricarea cartuselor de vanatoare si ele pot fi de doua feluri:
-poroase, cu ardere lenta
-compacte cu arderea ampla si intense
Din categoria pulberilor cu baza simpa fac parte cartusele de vanatoare fabricate de: Acapria, Alfa, Rottweil, Orion, Kenira, Excelsior Randite

2. Pulberi cu baza simpla dubla
Cu solvent activ din nitroglicerina gelatinizata, cu mare potential energetic ce asigura sporuri mari de viteza si presiuni, dar si uzura prematura a tevilor. Firme care fabrica astfel de munitie sunt: Balistite Nobel, Fonda, KKK (preferata mea), Nike (larg utilizat in Romania),Royale, Reloader.


3. Pulberi sferice
Utilizate pe larg in ultima vreme sunt tot pulberi cu baza dubla insa obtinute printr-o alta tehnologie si cu un aport sporit la bilantul energetic al exploziei

4. Pulberi progresive
Au fost inventate de von Hofe, si sunt utilizate exclusiv la munitia cu glont. Aceste pulberi urmaresc corelarea cat mai exacta a regimului de ardere a incarcaturii din cartus si marimea calibrului, felul glontului, profilul interior al tevii


Ei bine prieteni, am prezentat doar sumar un subiect pentru care odata mai demult am luat un mic opt la un examen.
Dincolo de continutul lui extrem de pretentios, el prezinta unele lucruri importante si interesante..

Liuta sper ca ai avut rabdarea sa il citesti pana la capat ...Cred ca pe altcineva nu mai pot conta .
Cand te gandesti cati oameni folosesc armele de foc fara sa aiba macar habar de ce se intampla defapt atunci cand apasa tragaciul, mai ca iti pare bine ca ai avut rabdarea sa citesti un post obositor ca asta...

Va urma,

Eu nu am tras decat in armata, cu pistol TT, cu AKM-ul si cu tancul (am facut armata la tancuri). Mi s-a parut ca cu TT-ul ocheam destul de bine, dar nu am cu ce face comparatia... Insa cel mai misto era sa tragi cu mitraliera de 14.5 de pe tanc: nu nimereai aproape niciodata tinta, dar facea un zgomot...

si eu am facut tot la tancuri...In Bucuresti pe Oltenitei...Pe vremea mea erau doar T55, si tocmai aparusera tancurile romanesti...Le-au adus la noi in campul de instructie...len tineau sub o prelata si faceam paza langa ele 24 din 24 ca sa nu le vada americanii din satelit...

TT era o arma foarte proasta, daca ai posibilitatea du-te la poligon la Baneasa sa tragi contra cost cu niscaiva arme ca lumea...E scump da merita...

aici is nenea hampule...aceasi studenta, care se intreaba, de unde atata rabdare? de unde atata material?? ....asteptam urmarea

Eu, la tancuri in Targu Mures. Tot T55... Si mergeam la trageri de 2-3 ori pe saptamana, consumam o groaza de munitie. Erau mai interesante tragerile de noapte, cu trasoare... Iar TT-ul nu stiu cat de prost era, pentru ca nu am cu ce fce comparatie, daca nu am tras cu altceva. Circula legenda pistoalelor Carpati, pe care le-ar fi avut Politia, si care se zice ca erau niste pocnitori destul de periculoase mai ales pentru cel care tragea...
Dar gata cu off-topicul, stau cuminte sa vedem ce mai putem afla despre armele adevarate... Cu multumiri pentru efortul de documentare pe care il depui!

Multumesc liuta, multumesc abis....


Acum discutand putin pe sleau despre pulberi, poate ca mai multi dintre voi au facut deja urmatorul experiment:
"se demonteaza cartusul, se scot elementele continute in el (alice, paharut, bura, pulbere...daca e vorba de un cartus cu alice de vanatoare), se pune pulberea continuta pe un capac de la o cutie metalica de ness, se pune un bat de chibrit aprins pe mormanul de pulbere..."

Rezultatul: dezamagire ...Pulberea se aprinde foarte greu, si dupa asta nimic spectaculos...Arde ca scapariciul din gamalia batului de chibrit...fiiiss...un nor de fum inecacios ...si gata .
Iti pui firesc intrebarea cum Dumnezeu in pusca aprinderea pulberii face atata tambalau ??

Trebuie inteles ca in interiorul unui tub cartus, mai ales daca este vorba de un cartus cu glont, fiecare componenta isi are rostul ei, in cazul de fata noi am desconsiderat cantitatea de aer care ar fi trebuit sa participe intr-o cota precisa pentru ca explozia asteptata sa se produca.

Multi vanatori care au incercat sa desfaca cartusul pentru a ii adauga mai multa pulbere in speranta obtinerii unor performante superioare s-au confruntat cu acelasi fenomen...In loc sa obtina o viteza mai mare a glontului au gasit adausul de pulbere imprastiat nears pe fata interioara a tevii.
Sigur raportul intre aerul din tub si cantitatea de pulbere poate varia intre anumite limite, insa atunci cand acestea sunt depasite se intampla asa cum am relatat

abis:

Vom continua discutia despre armata...Acum da-mi voie sa iti reamprospatez memoria cu o amintire placuta...
Pistolul Tokarev-Tula (pistolul tanchistilor romanii de acum doua decenii..si mai bine)


liuta, tie nici un cadou deocamdata...Cred ca tu ai sa iei unul din premii

Unul dintre cele mai bune pistoale in prezent, daca nu cel mai bun:
(ce o fi insemnind "bun" ? - merita poate de discutat mai pe larg...)


Aceasta arma ( CZ 75 B - 9mm Para ) este o clona Browning si este atit de performanta incit
se pare ca armata USA ar fi folosit acest pistol in loc de Beretta
daca nu ar fi fost de provenienta... Warsaw Pact (Cehia)

Dati-mi voie sa explic putin dedesuptul postului de mai sus (dandanescu)...

Si pentru a economisi cuvintele va prezint mai jos cateva pistoale Browning..

Nu am inceput cu asta desi cronologic asa s-ar fi cuvenit...

E limpede asadar pentru oricine ca pistolul TT (Tula Tokarev) are foarte multe similitudini cu pisoalele Browning' atat de multe incat iti vine sa te intrebi care rusi or fi copiat dupa care americani ??
Pistolul CZ 75 B prezentat in postul lui dandanescu este la randul lui un descendet al Browningului.
Mesajul pe care acest user vrea sa ni-l transmita postand un CZ 75 B imediat si aparent fara nici o legatura , dupa un post cu pistolul TT este acela ca dl dandanescu cunoaste relatia Browning - Tula Tokarev - CZ 75 B, ca este cunoscator al istoriei armelor si ca ar trebui sa ii acordam respectul cuvenit.

Ne grabim sa facem asta imediat: Bun venit dle dandanescu, va asteptam cu mult interes cu alte observatii, completari sau comentarii...Prezenta dvs. este de dorit, si era de mult asteptata aici !!

Uitam de aceasta bijuterie.....

Ca veni vorba, oriunde se discuta de arme, si mai peste tot pe net, rusii sunt luati mult mai in serios decat ar trebui...
Lasand la o parte exemplul de mai sus in care caracteristicile comune ale celor doua pistoale sunt evidente, Browningul fiind anterior Tokarevului (iar pistolul rusesc fiind mult mai prost decat cel pe care il copiaza tocmai din cauza singurului mecanism original pe care l-a introdus-mecanism de dare a focului), ar mai fi de discutat despre revolverul "Revolver Smita i Vesona Obrasec Nr.1" (preluat initial pe o comanda oficiala speciala pentru Rusia de la Smith & Wesson de catre tarul Alexandru al II-lea) pe care fara nici o rusine Colonelul rus Gorlov l-a asimilat cu revolverul rusesc RF 44R schimband la el numai manerul.

Dar cel mai rasunator caz de piraterie il reprezinta copierea revolverului englezesc Webley-Fosbery, (o remarcabila arma a carei productie a incetat spontan si miraculos) de catre nu mai putin celebrul revolver rosesc Nagant.
Iata mai jos fotografia lui Webley-Fosbery....

..nu ma pot opri sa nu dau si schita cinematica a acestui extraordinar revolver...

Webley-Fosbery inca odata deci:

Si iata acum, nu mai putin celebrul revolver rusesc Nagant

Excelenta diagrama cu mecanismul intern de la revolverul englezesc...

Daca privim cu atentie se observa un sistem unic (mi se pare...)
in toata clasa de revolvere, asa cum a fost preluat si de Nagant,
si anume deplasarea axiala a "butoiasului" (cilindrul care contine cartusele).
Acest mecanism introduce marginea anterioara a cartusului in teava,
la tragere eliminindu-se aproape complet pierderea de gaze tipica pentru revolverele obisnuite.

Desigur, pentru a permite functionarea mecanismului de mai sus,
munitia folosita ( in cal 7.62) era construita diferit fata de cartusele tipice,
in asa fel incit glontul era complet inserat in interiorul "camasii" cartusului.

Aceasta arma (Nagant) era considerata un trofeu pretios, si cu valoare functionala,
de catre militarii germani de pe Frontul de Est, in WW2.

PS. Acest topic abunda in informatii interesante la subiect,
felicitari Hampu the Great ca ai rabdare sa o iei metodic!
Si multumesc pentru urarea de bun venit -
am sa incerc si eu sa contribui cite ceva detalii interesante

Da ca sa nu fiu acuzat de partinire uite si un original cu valoare de colectie....

liuta:

Gata cu chiulul si cu sporovaiala ....De luni lectii serioase despre munitii....pana atunci un weekend cat poate fi el de bun

Am discutat pana acum despre principalele subansamble ale armelor de foc, fara insa a le numi si enumera in mod special.
Inca de pe la inceputul secolului aceste subansamble si-au pastrat rolul functional si denumirea desi au cunoscut o foarte importanta evolutie.
Asadar partile componente ale unei arme sunt patul sau manerul armei (dupa cum e vorba de un pistol sau de o pusca), cutia inchizatorului, sau cutia mecanismelor, teava, incarcatorul sau magazia de cartuse, si sistemele de ochire .
Despre patul armei nu vom spune decat ca el are un rol important in calitatea tirului, si ca daca e vorba de o carabina el trebuie sa asigure o epolare (actiune de punere a armei in umar, in vederea executarii focului) rapida si precisa, ca e musai sa aiba un obrazar (parte proeminenta si tesita a patului pe care se aseaza obrazul pentru a alinia ochiul cu sistemele de vizare catare, inaltator, luneta), ca trebuie sa fie de o lungime potrivita cu lungimea bratului tragatorului astfel ca acestuia sa i se asigure o pozitie comoda atunci cand epoleaza.
Daca insa vorbim de un pistol sau de un revolver atunci manerul, se straduie atat cat poate sa materializeze gestul omului care arata cu degetul. Primul care s-a ingrijit de treaba asta a fost Samuel Colt, si nu se poate spune ca nu a avut succes. La fel pistoalele Luger P08, Glock, Mauser au introdus in limbajul cunoscatorilor, prin constructia speciala a manerului sintagma de "arma intuitiva". Manerul este astfel construit incat el se aseaza natural in mana pastrand paralelismul tevii cu linia solului, si asigurand posibilitatea unui tir rapid si exact.

Despre ce se afla in spatele cutiei mecanismelor am mai discutat. In general acolo se gasesc o palarie de arcuri si arculete, parghii, stifturi si alte nimicuri, care contribuie fiecare dupa priceperea sa la darea focului, repetarea lui, si/sau blocarea mecanismelor pentru asigurarea impotriva unui foc accidental . Vom aprofunda aceasta parte intr-un curs viitor...

Sistemele de ochire mecanice constau in inaltator si catare. Cele doua trebuiesc aliniate cu ochiul si cu tinta astfel ca inpreuna sa se aseze pe o singura linie numita linie de ochire, sau de viza.
Mai sunt apoi sistemele optice de vizare de genul lunetelor. Despre toate astea vom vorbi mai amanuntit in una din temele noastre viitoare.

Am ajuns acum la teava care dupa o lunga si semnificativa evolutie a ajuns sa fie cu precadere confectionata prin forjare la rece din oteluri aliate si inalt aliate cu crom, molibden si vanadiu.
Renumite pentru calitatea lor sunt otelurile Bohler, Krupp, Sterling, Leugrann, Walreine si Poldi.
In scopul prevenirii coroziunii si a uzurii premature, interiorul tevilor de foc se cromeaza dur prin aplicare pe cale electrochimica (galvanica) a unui strat subtire de crom de 0,015-0,020 mm.
In timpul trageri teava trebuie sa faca fata unor presiuni foarte mari cuprinse intre 2800-3800 de Kgf/cm2.
Lungimea tevii poate varia intre 500 si 720 mm fiind in functie de calibru de destinatia armei si de felul munitiei folosite. Cu cat teava este mai lunga cu atat viteza initiala si bataia glontului este mai mare, spre exemplu la o diferenta de lungime a tevii cu 200-220 mm in plus, se obtine o crestere a vitezei initiale de pana la 100 m/s.

La carabine lungimea tevii "s-a stabilizat" la 24 de inch (60,96 cm).
La fel la cele mai multe pistoale si revolvere, tevile au dimensiuni precise putand avea 2, 4, 6 si chiar 8 inch.
La exterior tevile pot avea profil drept, sau profil cu caneluri. Pot avea sine de rigidizare, sau alte elemente radiatoare toate avand scopul de a reduce vibratiile care apar in arma la darea focului sau de a disipa cat mai repede caldura ce poate sa apara in cazul unui foc intens, si care poate influenta semnificativ tirul (efectul de teava calda ).
La interior teava are trei parti componente:
-camera cartusului, ce primeste cartusul, si permite arderea incarcaturii. Ea trebuie sa mai asigure si o extractie usoara a tubului-cartus tras.
-conul de racordare are rolul angajarii progresive a glontului pe ghinturi
-partea ghintuita ce imprima glontului o miscare de translatie si de rotatie si ii da astfel acestuia stabilitatea pe traiectorie. Numarul de ghinturi poate varia intre 4 si 8, cele mai multe carabine au insa doar patru ghinturi. Calibrele mari americane au insa si 7 ghinturi.
Cand vorbim de ghinturi trebuie sa vorbim si de pasul ghintului, adica lungimea parcursa de glont pe teava pana cand acesta realizeaza o rotatie completa de 360 grade. Pasul ghintului este cam de 200-400 mm., ceea ce inseamna ca la o carabina "normala" glontul se roteste in jurul axei sale cam de 1,5 sau de 2 ori, pana paraseste teava.

Apropierea vacantei, si grija de a nu fi din calea afara de plictisitor ma obliga la acest punct sa initiez un mic joc.
Asadar din cand in cand, ori de cate ori imi vine pe chelie, sau va vine pe chelie caci sunteti invitati sa participati in numar mare la acset joc, voi posta o arma ce ne este cunoscuta de la un personaj de film.

Asadar iata arma legionarului Paraipan (Gheorghe Dinica) , vestitul personaj din filmele lui Sergiu Nicolaescu...
Se vede cel mai bine in scena aia in care ii impusca la zbarna, in celula, pe comunistii lui Amza Pelea.

Este vorba de un pistol Mauser C96....nu-i asa ca e frumos ???

Si pentru ca tot am vorbit ceva mai sus despre revolverul Webley-Fosbery, el apare la inceputul filmului Soimul Maltez
Partenerul lui Hamphrey Bogart, care joaca rolul detectivului Sam Spade o incaseaza cu o astfel de arma chiar la inceputul filmului. Sam Spade e chemat la locul faptei si cand i se arata arma crimei spune: "Mda...Un Webley-Fosbery .45 Automat. Opt focuri...nu se mai fac astfel de arme in zilele noastre".

Acest revolver a fost creat de colonelul George Vincent Fosbery plecand de la un Colt single action pe care a aplicat cele mai noi descoperiri ale vremi sale: teava basculanta de la revolverul Webley, butoiasul cu antrenare pe cama preluat de la Mauser Zick-Zack M78, teava cu profil exterior hexagonal de la modelele Paterson....

Astazi revolverul Webley-Fosbery este o arme destul de dorita de colectionari, un exemplar ajungand pana la 3000 de coco.

Si iata si arma unui alt personaj celebru: Indiana Jones.
Harrison Ford (sau poate George Lucas) foloseste pentru Indiana un pistol Smith & Wasson sau mai exact " A modified Smith & Wesson Hand Ejector, 2nd Model (the civilian version of the M1917 that was issued to the Army)."


Hi di hoo...Indy !!!!

Revenind la cursul nostru, vom discuta astazi despre cartuse....

Calitatea tirului la carabina este conditionata de acuratetea si exactitatea forajului executat, de performantele cartusului utilizat si in ceea mai mare masura de calibrul munitiilor folosite.

Diversitatea calibrelor pentru armele cu tevi ghintuite, intre care cele mai numeroase sunt carabinele care repeta lovitura, este deosebit de mare, dar mult mai impresionanta este varietatea modelelor de cartuse ce le corespund.
"Cea mai buna carabina din lume incarcata cu cartuse de calitate indoielnica va fi surclasata de orice alta arma de calitate obisnuita, dar care va avea in magazie cartuse excelente si judicios alese".

Cartusele difera foarte mult intre ele in functie de scopul pentru care au fost create.
In cursul nostru noi ne vom ocupa doar de acele cartuse ce pot fi utilizate la vanatoare si/sau la tirul sportiv; am mai spus deja in mai multe randuri ca armele militare nu fac obiectul expozeului nostru.

Daca potrivit conventiilor de drept international de la Haga in vigoare, gloantele de fragmentatie sunt interzise pentru munitiile cu destinatie militara dat fiind puterea lor omoratoare sporita, ele au o larga aplicabilitate in domeniul vanatorii.
Motivul principal este acela ca munitiia militara este in principal conceputa pentru a ranii mai degraba decat pentru a ucide .
De aceea la acest gen de cartuse pe langa forma ascutita, blindajul glontului este complet, astfel el reusind sa primeasca o capacitate de penetrare superioara si reusind in acelasi timp sa isi pastreze o energie cinetica suficienta pentru a isi continua deplasarea, chiar daca a lovit deja un obiectiv. Gloantele militare sunt gandite sa strabata corpul uman, dar si blindaje sau echipamente de protectie.
In opozitie cu acestea cartusele de vanatoare au capul glontului bont, sau usor decupat, sau gaurit, sau in trepte, sau cu blindajul intrerupt la cap, sau sunt confectionate din doua sau mai multe materiale cu deformari diferite la impact.
Scopul acestor cartuse este in principal acela de a ucide repede, astfel ca animalul vizat sa moara imediat, scutit de chinuri si suferinte .
Pentru aceasta ele trebuie sa cedeze cat mai mult din energia cinetica acaparata la darea focului in momentul impactului, provocand astfel daune majore in organismul animalului lovit.

Se urmareste asadar ca pentru cartusele de vanatoare energia cinetica de impact sa fie cat mai mare, glontul sa poata asigura dezorganizari importante in corpul animalului, si nu in ultimul rand ca aceste cartuse sa poata avea o precizie foarte buna.
Energia cinetica este insa asigurata in egala masura de marimea calibrului, care automat aduce dupa sine o marire a greutaii glontului si o usoara scadere a vitezei initiale. Numai conjugarea acestor factori poate oferii multitudinea de solutii care sa raspunda tuturor solicitarilor .

Astfel daca se doreste un ansamblu arma/calibru care sa raspunda cerintelor impuse de recoltarea vanatului mic se va alege o arma corespunzatoare si o munitie pe masura.
Se va alege un calibru la care de dragul preciziei, si pentru ca nu este atat de necesara aici, se reduc cateva din din componentele care concura la cresterea energiei cinetice.
Pentru vanatul mic se pot folosi deci calibre usoare, precise si cu energii cinetice mici dar suficiente.
EXEMPLU:
.22 Hornet (Eo=76kgfm)
.222 Remington (Eo=186kgfm)
5,6x50R Magnum (Eo=182kgfm)

Pentru vanatul de talia capriorului, este insa nevoie de o energie cinetica suplimentara in aceleasi conditii de precizie. In plus acest tip de vanat nu da posibilitatea vanatorului sa se apropie prea tare, deci va fi necesara si o lungime mai mare a tirului (distanta dintre punctul de la gura tevii si pana la punctul cel mai indepartat unde glontul mai are suficienta energie cinetica pentru a putea ucide). Se vor folosi deci calibre mai mari si mai grele, cu incarcaturi ale cartusului pe masura.
EXEMPLU:
.243 Winchester (Eo=271kgfm)
6.5x57R (Eo=335kgfm)

La fel cand vorbim de vanatul de tipul cerbului vom avea nevoie munitii de calibre inca si mai puternice, si de distante de tir mai mari.
EXEMPLU:
7x64 (Eo=358kgfm)
.264 Winchester Magnum (Eo=365kgfm)

Pentru ca sa ajungem sa folosim la vanatul mare calibre deosebit de puternice.
EXEMPLU:
.270 Winchester (Eo=373kgfm)
.30-06 Springfield (Eo=383kgfm)
8x57JS (Eo=397kgfm)
.375 H&H Magnum (Eo=600kgfm)

Arma de inceput a agentului 007......Bond, James Bond desigur.
Pistoletul Walther PP a fost utilizat in primele cinci serii, si a avut foarte mult de castigat de pe urma reclamei facuta in filmele vestitului agent secret.

In seriile urmatoare James Bond, a utilizat o varianta imbunatatita a acestui pistolet: Walther PPK

Pentru ca in ultimele episoade James Bond sa utilizeze cea mai recenta productie a casei Walther.
Pistolul Walther P99, pe care il puteti vedea mai jos in patru variante constructive

Si asta e arma pe care mi-as dori-o eu cel mai mult. Se numeste TPG 1 (taktische prezisionsgewehr 1) si vine de la renumita firma Unique Alpine


Arata cam asa....

Si ori cat de putin credibil ar parea.....este in stare de asa ceva...

Sigur numai in mainile pricepute.

As dori sa aduc niste completari despre precizia tirului,
accentuind importanta intelegerii unor principii fizice asa cum se aplica acestea in balistica.

Cartusele propulseaza glontul pe teava folosind energia produse de arderea foarte rapida (dar nu explosiva!) a pulberii.
Asta stim deja.

Pornind de aici, un glont mai usor va avea o dinamica diferita fatza de un glontz mai greu.
Daca glontul este usor, sau este prea multa pulbere pentru greutatea glontului respectiv
glontul paraseste teava mult mai rapid, si mai ales in prima faza a arderii pulberii,
impulsul primit este suficient ca sa se deplaseze pe teava mai inainte ca pulberea sa fie arsa complet si eficient.
Asfel energia gazelor este redusa, din cauza arderii incomplete.

In general vorbind, un glont de o anumita greutate
propulsat intr-o teava de o anumita lungime si cu o anumita frecare,
sub actiunea gazelor rezultate de arderea specifica unei anumite pulberi intr-un anumit cartus
...va parasi gura tevii cu o anumita energie, si viteza.
Aceste valori se gasesc de obicei in tabele, organizate pe tipuri de cartuse.

Cu cit viteza este mai mare, cu atit traiectoria este mai "plata" (mai putin curbata)
si la o anumita distanta, eroarea fata de punctul ochit este mai mica.

In tinta, plasarea loviturilor intr-un grup cit mai mic este un aspect foarte, foarte apreciat de tragatori.
In acest sens, dupa ce s-au obtinut cartuse foarte foarte asemanatoare,
s-a observat totusi o tendinta inexplicabila pentru mult timp:

Cu acelasi tip cartus "de meci" (match grade), tras dintro arma asemanatoare dar nu identica,
precizia tirului era afectata intr-un mod de neinteles...

Chiar si aceeasi arma, daca era rezemata de un suport care atingea teava,
isi modifica gruparile...

De aici a aparut conceptul de "teava flotanta", in care tevile
nu ating nimic altceva decit mecanismul de atasare de la baza, acolo unde se introduce cartusul.

La un moment dat, s-a gasit explicatia cautata pentru aceste fenomene;
este vorba de vibratia tevii (unda stationara) in momentul tragerii.
Astfel gura tevii are o miscare oscilatorie care statistic poate descrie un con in jurul pozitiei de repaus.

Daca se intimpla ca glontul sa paraseasca teava in timpul cind
aceasta este aliniata in pozitia de repaus, atunci gruparea este perfecta.
Daca nu, gruparea este afectata negativ mai mult sau mai putin,
dupa cum oscilatia avea o deviere mai mare sau mai mica cind glontul pararsea gura tevii.

Dupa ce s-a inteles fenomenul, tragatorii de elita (marksman) au inceput sa caute
metode de a ajusta balistica in sensul discutiei de mai sus.

Pina in ziua de azi, majoritatea regleaza gruparea prin ajustarea cantitatii de pulbere in cartus,
pastrind cit mai bine ceilalti parametrii constanti.

Dar exista o metoda si mai bina si mai comoda de utilizat,
si anume modificarea lungimii de unda a vibratiei, prin atasarea unei contragreutati la gura tevii.
Aceasta are un surub micrometric, astfel deplasindu-se longitudinal de-a lungul tevii si la punctul optim
vibratia tevii este in punctul median exact cind glontul paraseste teava.

Pentru diverse tipuri de cartuse (de exempludiferite greutati ale glontului)
se pot prestabili pozitiile surubului micrometric si
astfel ajustarea poate fi modificata rapid in conditii reale
(dupa ce a fost determinata in prealabil la poligon).

Ca un corolar la aceste studii, tevile de precizie sunt absolut cilindrice ( si flotante)
renuntindu-se la modelele cu nervuri longitudinale
pe motivul ca oscilatiile acestora sunt mai greu de compensat.

In practica, singurele care ofera comercial un asemenea dispozitiv sunt unele modele de arme Browning.
In aplicatii speciale, unele trupe de elita (canadieni)
au obtinut rezultate spectaculoase folosind asemenea dispozitive,
cistigind competitii intre grupe de lunetisti din diverse armate.

Iata cum arata acest dispozitiv, sub denumirea comerciala BOSS (Browning):
(montat pe un Browning BAR semiauto - BOSS in varianta combinatie cu frina de recul)



http://www.browning.com/products/catalog/f...s/boss/boss.htm
http://www.browning.com/products/catalog/f....asp?value=013B