Evanghelia dupa Matei - Capitolul 6
Să nu ne străduim numai după cele pământeşti.

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
............................................................................................................................

Va rog, daca aveti timp sa dati o scurta explicatie despre cum interpretati dumneavoastra cuvintele Mantuitorului, de mai sus.
Mie imi este clar, calugarii si pustnicii respecta aceasta invatatura. Dar noi, cei care traim in lume?
Intreaga civilizatie de astazi se bazeaza pe o atenta planificare, nu cu o zi inainte, ci pe luni si ani inainte. Ne ingrijim asadar de cele lumesti cu o rigoare extraordinara.
Oamenii chiar incep sa simta ca tehnologia moderna a rezolvat multe probleme, e adevarat, dar a adus poate mai multe probleme noi decat a rezolvat. Suntem pe drumul cel bun ? Care este solutia ?

Multumesc pentru atentie !

Cred ca mesajul e destul de clar: anume sa ne ingrijim cu preponderenta la latura spirituala a existentei, si mai putin de cea materiala. Sa ne regandim scala de valori si principii dupa care traim. Adica sa incercam , traind in lume( a se citi societate, comunitate), sa fim altfel decat ea.

Cati dintre noi nu am fost stresati de "ziua de maine", de ce ar putea aduce ea, sau de ce n-ar putea aduce...

Ne facem planuri sa cumparam o casa noua, o masina, sa ne gasim un job mai bine platit, sa gasim copilului o scoala buna...de trupul nostru si de nevoile lui ne ingrijim cu mare responsabilitate, sau consecventa, dar uitam sa ne ingrijim si de sufletul nostru.

Ne facem timp sa vedem care sunt tendintele in politica si economie, sport, dar timp sa stam de vorba cu noi insine si cu Dumnezeu uitam sa ne facem.

Cei care se abandoneaza in grija Domnului ni se par niste inconstienti, iresponsabili si lasi.

Sunt om, prin urmare nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain...cred ca asta spune tot: Materia este invingatoare asupra Spiritului.

Cioran avea o vorba: " Daca Dumnezeu nu exista, totul ne este permis", si daca ne gandim cam cati dintre semenii nostrii se indoiesc de existenta lui Dumnezeu...

Sunt doua aspecte asupra carora suntem atentionati,ca intotdeauna,unul ceresc si cel pamantesc;e vorba de grija sub forma de patima-pasiune-hagitudosism!,respectiv temere-spaima-angoase!,ce au urmari nimicitoare asupra sufletului;celalalt inteles este cel deja aratat de Floricica,al importantei care se acorda necesitatilor firesti.Invatatura despre cum sa ne traim viata de vrem sa fim Fii si Ficele CELUI PREAINALT e clara,nu se poate explica mai bine explicatia LUI despre ce si cum sa facem,respectiv sa nu facem.Acelas lucru este scris putin mai sus: "Nu va adunati comori pe pamant,unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura.Ci adunati-va comori in cer,unde nici molia,nici rugina nu le strica,unde furii nu le sapa si nu le fura.Caci unde este comoara ta,acolo va fi si inima ta.

Solutia in conjunctura moderna in care ne ducem viata?Intai ca nu vad in ce priveste "ingrijirea pentru suflet" in mod necesar o superioritate a conditiilor austere,ca ar fi mai bine ca-n epoca de piatra decat ca-n metropolis,ci e pentru fiecare ce i se potriveste din cele cu putinta.Viata nu e cea care o duci pe afara,aia doar urmeaza,e numai aratarea a ceea ce ai pe dinauntru,iar daca inlauntrul tau sunt cele bune,care ne sunt invatate,daca cele bune le mai si ai din belsug,atunci au sa dea pe-dinafara si acelea ai sa le traiesti mai degraba,iar nu pe cele ale firii pamantesti.

In concluzie nu va ingrijorati de caldura vara asta ca inghetata se gaseste peste tot in sortimente variate,firma noastra ... [mesaj cenzurat,reclama ilicita,cata nerusinare domnule!!]

" Sa nu ne straduim dupa cele pamantesti" inseamna sa nu dezvoltam atasamente telurice (v. Lazarev), adica sa nu ne alocam energiile de care dispunem satisfacerii nevoilor primare. Acestea tin de trup (si intr-o masura mai mica de ratiune) si se subscriu legilor primei chakre. Canalizarea eforturilor unei fiinte catre structurile ei temporare (trupul si ratiunea) in detrimentul structurilor nemuritoare este o abatere de la scopurile reale pentru care fiinta a venit la intrupare. Ispitele si obstacolele care apar in viata oricarui om pot fi privite ca fiind tot atatea examene care trebuie promovate pentru absolvirea scolii planetare.

Crestinismul - la fel ca si toate celelalte mari religii - promoveaza conceptul de infranare trupeasca si rationala, exercitiu prin care se dezvolta capacitatile latente ale oricarei fiinte omenesti de a-si transfera energiile preponderent catre structurile vesnice. Toti marii maestri spirituali ai planetei au ilustrat acest fenomen prin puterea exemplului personal: postul total, izolarea, tacerea (sau postul chinezesc), claustrarea - in pesteri (dacii), sarcofage (egiptenii), sub pamant (hindusii) - renuntarea la abolut toate valorile materiale detinute etc.

Prin aceste exercitii se dezvolta si anumiti "muschi spirituali" care sunt raspunzatori de producerea asa-numitelor fenomene paranormale si care vor fi insoti entitatea pe tot parcursul existentei sale. De asemenea, in procesul dezvoltarii spirituale creste capacitatea de constientizare a relatiei individului cu Creatorul si cu semenii sai si incep sa se manifeste virtuti ca smerenia, iertarea neconditionata, iubirea aproapelui, capacitatea de jertfa etc.

Practicarea acestor virtuti in mijlocul comunitatii este o adevarata piatra de incercare si este recomandabila doar celor care au renuntat complet la orice idee de a fi recompensati in vreun fel; in general, oamenii au obiceiul de a-si rasplati binefacatorii facandu-le un rau direct proportional cu binele pe care l-au primit de la acestia.

Din nefericire, societatea moderna inclinata catre consum constituie un blocaj in calea dezvoltarii spirituale, iar ignorarea cu obstinatie a unor adevaruri milenare ii determina pe oameni sa cada in plasa sloganelor de tip "traieste clipa", "o viata are omul, hai s-o traim din plin", "nu se stie ce va fi dupa moarte" s.a.m.d. La urma urmei, nici nu e de condamnat o persoana care nu-si aloca energiile dezvoltarii sufletesti, cand persoana in cauza e atat de oarba incat nici nu stie ca are un suflet.

Deoarece constientizarea adevarurilor divine aduce salturi evolutive, un mod de viata corect indreptat catre respectarea si aplicarea invataturii hristice nu poate fi atins decat prin promovarea invatamantului spiritual, astfel ca fiecare om in parte sa ajunga treptat la o conditie superioara a constiintei - si nu prin urmarea orbeasca a vreunui "iluminat" - pentru ca "iluminarea lumii incepe cu iluminarea sinelui" (Buddha).

Ca orice drum, si drumul catre Mantuire (iesirea de sub incidenta Legii Karmei) incepe tot cu primul pas. Acest pas este constientizarea directiei, scopului, punctului terminus. Cand oamenii vor sti care le este rostul in Cer si pe Pamant, vor intelege ca o viata dedicata celor pamantesti este irosita iar o viata dedicata celor ceresti este castigata.

"Numai cine isi va pierde viata pentru Mine, si-o va castiga."

1. Memoria îmi joacă feste şi nu-mi mai aduc aminte date şi nume concrete. Oricum aceste vorbe, pe la începuturile vieţii monastice, a încurajat o anumită mentalitate printre anumiţi călugări şi anume: la ce să mai muncim, las' că are grijă Domnul să ne dea şi nouă ca păsărilor şi crinilor!! Apoi s-o lăsăm mai moale şi cu grija faţă de trup...
2. E uşor a enunţa (sau aproba) un truism evident ce acesta: mai important e spiritul decît materia. Probleme apar (şi ce probleme, şi cum mai apar!) la punerea în practică a lui. Începînd chiar cu propria noastră persoană...

De aceea mi se pare că pasajul citat de Inorog trebuie tratat cu mare prudenţă şi cu îndoită smerenie, pentru ca nu cumva să... "uităm" ceva...

Bun topic Inorog!
Ai primit raspunsuri f bune si complete, dar trebuie sa spun si eu ceva...nu ma pot abtine.

Chiar aseara discutam cu o prietena prin email si ii dadusem un verset din acest pasaj, deci Biblia mea a ramas deschisa sa Matei 6.

Uite cum inteleg eu pasajul de mai sus.
Eu am inteles ca, facindu-ne sa ne ingrijoram ptr lucrurile materiale, nu face altceva decit sa ne amageasca. Stresindu'ne cind D-zeu ne zice sa nu o facem, exercitam necredinta majora. Il ignoram pe D-zeu grosolan. Mission accomplished! zice ---> El, ne are la mina...si noi zi dupa zi, alergam si ne chinuim ptr a satisface trupul asta (care nu e multumit nici cu milioane de $) ignorind total sufletul. Ne trezim goi si tristi...devenim confuzi si ne pierdem...numai intelegem sensul existentei...ca in fond, totul ptr noi, s-a rezumat la o alergare continua, care a dus la epuizare totala....fizica, psihica...

Eu am gasit un verset superb in Marcu 4:18-19.
Aici e vorba despre "pilda semanatorului". Sint expuse 4 feluri in care saminta (cuvintul lui D-zeu) 'cade' in inima celor carora il spunem. (Cititi ca sa intelegeti mai bine) Ma opresc la vers. 18-19 care sint legate de Matei 6.

"Altii sint cei infatisati prin saminta cazuta intre spini; acestia sint cei ce aud Cuvintul dar navalesc in ei grijile lumii, inselaciunea bogatiilor si poftele acestor lucruri, cari ineaca Cuvintul, si'l fac astfel neroditor. "

Eu am avut o revelatie odata in timp ce citam pasajul asta. Din tot capitolul, m-am oprit la versetul 19. Atunci am inteles eu pe deplin, ca bogatiile sint o inselaciune, o amagire totala si ca grijile usuca sufletul...
Acum, pun Cuvintul in practica si nu ma mai ingrijorez. Deloc! Recunosc ca la faze trebuie sa ma fortez sa cred! Stiu ca D-zeu onoreaza efortul meu...ca in fond, sa exerciti credinta e cel mai greu lucru cerut.... aproape imposibil de facut. Cum sa crezi in ceva ce nu vezi? Aici e misterul....

Caa, a adus in discutie un aspect vital. Daca imbratisam versetul din Matei 26, (cel in care ne spune sa nu ne ingrijoram ci sa fim ca pasarile care au din beslug tot) sau altul care l-am auzit citat de 'n' ori "Preaiubitilor Lui, El le da painea ca prin somn" avem tendinta sa cadem in extrema. D-zeu uraste lenesii, la proverbe spune ca cine nu munceste sa nu manince.
Deci, ce-i de facut?

Eu zic, ca daca mai intii sintem preocupati de sufletul nostru, daca lucram zilnic la relatia noastra cu D-zeu, daca petrecem timp in rugaciune, daca respectam si implinim cuvintul lui, D-zeu inlesneste alergarea noastra dupa lucrurile materiale. Cu alte cuvinte, El aranjeaza lucrurile in asa fel incit, sa nu trebuiasca sa ajungi la extenuare...El deschide porti, da trecere...

Mie asa mi se intimpla... M-am obisnuit ca D-zeu sa ma ajute. Nici nu concep sa fac ceva de capul meu. Este mult mai usor cind D-zeu merge inaintea mea...incomparabil...Rezolv orice. Primesc tot ce cer...Am mai mult decit am visat, ma repet, nici nu am visat ca voi avea ce am.

Nu demult imi intrebam un prieten care are firma proprie:

"Lucrezi 10h/zi, da? Investesti efort, energie, truda ... Poti cistiga 100/zi sau 500$/zi ptr acelasi efort, da? Cine/Ce anume influenteza diferenta asta colosala in venit ????"

Nu a stiut sa imi raspunda. So, i-am spus eu. Am spus ca binecuvintarea lui D-zeu, Prosperitatea care numai de la El vine. Atunci cind inima nu e legata de aceste lucruri materiale si e legata de D-zeu, D-zeu toarna din abundenta. Sint un exemplu concludent. Nu ma laud, NU! ci ma pot lauda ca am inteles "miscarea".

Un prieten bun de pe han, (relativ tinar) care e mare stab la o firma renumita, imi spunea asa:

"Ligia, toata viata mea am muncit fff greu sa ajung unde sint!"
Si stiu, lucreza 10h/zi cel putin. Are tot ce ii trebe din punct de vedere material, ba chiar mai mult...Dar ma intreb oare daca are liniste sufleteasca : ) . (stiu ca citeste ) Stiu ca e nemultumit si extenuat ...nici nu se poate bucura tot ce are ca nu are timp....

Eu i-am raspuns asa: "Si eu am tot ce imi trebuie, dar nu am depus nici pe departe atita efort, eu m-am rugat si multe parca au cazut de sus, iar ptr altele am depus juma din efort". Nu mi-a raspuns....

Conluzia la tot ce am scris fiind asta: Poti lucra din greu sa acumulezi, sa ai, dar poti obtine aceleasi lucruri, ba chiar si mai mult punind pe D-zeu primul in viata ta...apoi...celelalte vin pe deasupra... : )

Este mult mai usor cind D-zeu merge inaintea mea...incomparabil...Rezolv orice. Primesc tot ce cer...

Cam aşa ceva Ligia şi dragi prieteni, cam aşa. "Cînd Dumnezeu merge înaintea mea". Aici e şi adevăr dar şi poezie

Initial, am vrut sa nu raspund la acest subiect, si drept va spun ca m-au necajit unele raspunsuri, insa fiecare vede prin prisma lui. Nu va voi raspunde in particular, ci voi trata in totalitate.

Va fac o destainuire : nu am fost omul care sa ridice ambitii materiale niciodata, mai ales acum, cand incotro ma uit cu ochii vad lumea subjugata de putere, cu tot ce implica ea. Am cautat mereu libertatea sufletului, dragostea, respectul ,increderea . Am vazut ca intr-o lume materiala nu le pot gasi sincere si dezinteresate.

Oamenii uita sa mai iubeasca , sa mai daruiasca, sa mai creada in ceva , decat in fortele proprii.

Va spun un lucru care ma dezgusta : jocurile de noroc, inclusiv loto, un joc in care oamenii isi spun sperante (prea mari), iar daca castiga .....e de la Dumnezeu.In fine, nu vreau sa va plictisesc, alegerea vietii monahale are o parte benefica, sunt persoane care aleg a -si inchina viata lui Dumnezeu-Tatal, restul .....nu suntem capabili, de ce nu recunostem.

Impletim credinta in Dumnezeu cu grijile lumesti, si ne simtim bine, Dumnezeu ne da, in spatele religiei, sau putinei noatre credinte, ne ascundem pentru a ne satisface placerile trupesti.Cum te poti simti cu 500$/h cand sunt tari intregi in sanul foametei? Nu acuz pe nimeni, fiecare face ce vrea, dar nu ne ascundem in spetele Scripturii, spunand :Dumnezeu se ingrijeste de cei ce cred in El.

Sunt multi cei care cred, si mor de foame, sunt desculti, needucati, dar traiesc cu nadejdea ca intr-o zi, Dumnezeu se va indura de ei.

Ne sta bine in lenjerii de matase, band ceai cu gheata la terasa, cand unii muncesc de-si rup oasele cu ziua pe camp. Sunt tot copiii lui Dumnezeu, sunt iubiti la fel ca altii, doar ca ei, vor fi undeva, mai sus ca noi, pentru ca gandul lor nu e la confort, ci la nadejde.

Sunt cei care stiu a -si imparti painea cu tine, sunt cei care canta Domnului cand cosesc, sunt cei carora credinta le este sapata in suflet , nu in portofel.

Ne e cald sa vorbim cuvinte alese, cand conditia ne permite, e usor a fi privilegiat, si a-ti face din religie un lux, imbracat monden, a trage cu urechea la preot si in jur pentru a-ti vedea conditia prin prisma celorlalti.

Nu sunt in asentimentul multora dintre voi, cineva mi-a spus ca sunt indoctrinata, dar vreau sa va spun concluzia personala.

Nu m-a ingrijorata niciodata ziua de maine, repet niciodata, am lumeste tot ce-mi trebuie , am trei case, dar nu stiu daca am casa in cer, am masina, dar nu stiu cu ce voi urca in cer, dar va spun intr-adevar sufleteste ce am :am avut si am un Tata, si am aici o mangaiere nepretuita, cu care nici o bogatie nu poate concura : copiii mei.

Va doresc comoara in cer !

Şi părerea mea este că eşti îndoctrinată, Ioana. Dar eşti îndoctrinată cu o doctrină de... mare clasă şi nu face să te deranjezi dacă cineva te acuză de aşa ceva! Nu e rău dacă ne mai "urecheşti" din cînd în cînd. Eu cînd te citesc mereu îmi aduc aminte de valenţa extrem de serioasă a credinţei...

Duminica, în drum spre biserică, de multe ori am văzut cozile de la agenţiile loto. Era un cîştig f. mare în joc şi lumea lăsa totul baltă pt. un bilet. De fiecare dată m-am abţinut de la comentarii... Uite că acum nu m-am putut abţine...

Dragii mei,
dupa ce am lipsit o perioada, am simtit ca nu pot sa stau prea departe de voi...
Am citit ce s-a scris la acest topic, si mi-au placut cuvintele voastre...
Vreau sa va spun ca pentru mine Domnul in fiecare zi face minuni.... Nu, nu exagerez, nu vreau sa spun vorbe mari, dar eu am dovada vorbelor mele. De cateva saptamani eu am parte de niste situatii care sunt foarte ciudate. Dimineata par a fi, si chiar sunt, fara iesire, iar pana seara ele se rezolva "ca de la sine". Este adevarat, ca au fost doua cazuri in care rezolvarea a venit a doua zi, dar asta nu schimba cu nimic faptul in sine. Problemele acestea sunt legate de niste proiecte personale, dar cam greu de realizat. Si totusi... ele se realizeaza, dar intr-un asa fel incat chiar eu sunt uluit.
In timpul acesta am invatat multe, dar am confirmarea ca Domnul este pazitorul si inainte-mergetorul nostru.
Dimineata dupa ce imi fac rugaciunea, asa cum poate un pacatos ca mine, ma duc la birou. Cand dau de o problema din asta fara rezolvare, (cam asa cum mi se intampla zilnic), ma rog Domnului Iisus sa ma ajute, si las toate problema in seama Lui. Si pana acum, cu o exactitate care ma si sperie uneori, nu a fost o problema la care sa cer ajutor si El sa nu ma ajute sa o rezolv.
Va rog sa ma credeti ca nu exagerez nimic. Lucrurile astea chiar mi se intampla de un timp incoace. Zilnic.
De ex., ca sa nu ziceti ca bat campii, am nevoie de niste aprobari pentru un proiect mai indraznet. Unde ma duc, cu relatii evident, mi se explica politicos ca asa ceva nu se poate, ca este ba ilegal, ba ca nu se poate aproba, ba ca nu se incadreaza in anumite norme etc. Pentru mine aceste proiecte sunt vitale... costa bani grei, si multe alte lucruri. Ei bine, dupa amiaza, sau seara primesc telefon ca, pana la urma proiectul meu se poate realiza, si chiar exista interes pe undeva sa se deruleze treaba mai repede. Daca ar fi un caz doua de acest fel, eu nu as fi bagat in seama, dar cred ca in ultimele saptamani am avut vreo 15 astfel de cazuri, si lucrurile au decurs dupa acest sablon.
Dupa umila mea parere, toate aceste lucruri pamantesti, bucuriile vietii, ca sa le spun asa, dar si necazurile vietii, fac parte din insasi viata noastra, si ele ne sunt date noua. Ce am invatat eu este ca toate aceste lucruri trebuie facute cu Dumnezeu inainte. Rugaciunea de dinaintea lucrului face minuni, iar rugaciunile de multumire de la sfarsitul lucrului iti aduc atata liniste sufleteasca incat cu greu de reti sa nu incepi sa zbori de bucurie sau fericire.
Cu Dumnezeu inainte nu ai de ce sa te temi. Oare cine a facut toata lumea asta?! Nu Domnul ...?! si atunci cine poate sa rezolve totul? Cumva eu?! Pai eu netrebnicul nu sunt in stare sa misc un pai cu de la mine putere, caci eu nu am putere.
Un vierme ca mine nu este in stare nici sa faca o rugaciune buna, dar sa poate sa si faca ceea ce cere in rugaciunea aceea.
Fratii mei dragi, "Cele Pamantesti" - asa cum suna topicul, sunt minunate caci sunt de la Domnul date... Incredeti-va dar in Domnul si El va sti ce sa faca.
Doamne ajuta!

Poate ca nu era mai potrivit ca aici,despre straduinta spre cele pamantesti,sa fie adusa in discutie partea cu jocurile de "noroc' [aparte de jocurile cu "hai noroc" ].
Cu scuze anticipate adresate tuturor care,poate din pricina unei situatii materiale precare,isi pun sperantele in loto sau in marile premii si promotii oferite de diverse firme comerciante,va spun adevarul care-l cunosc:sunt bani de furat si nu este bine cui cauta curatia credintei sa ia parte la asa ceva.Cadourile de valoare modica sunt inerte si prin urmare acceptabile,dar de la o valoare in sus lucrurile se schimba radical.De pilda mi-ar fi ingaduit sa ridic un pix de pe strada,ceea ce chiar am avut ocazia si n-am facut,dar daca as gasi o suta de dolari sau mai mult de exemplu,ceea ce nu mi s-a intamplat,mi-as vedea de drum,nu i-as atinge nici ca sa ma umplu de ridicol depunandu-i la politie macar!

Posesiunile materiale nu sunt o piedica in calea credintei cuiva cata vreme nu depasesc o anumita suma...o suma de valori;de acolo inainte se schimba calimera,jocul inceteaza sa mai fie pe betze de chibrit si inerent,din pricina greutatii atribuite de toata lumea valorii respectivelor posesiuni,atitudinea se schimba si credinta are de suferit.Asa stiu ca este.

Banuiesc ca mie mi se adresa remarca c-ar fi usor de enuntat legea despre echilibrul in ce priveste lucrurile pamantesti,lucruri necesare si celelalte plus,lucruri de trebuinta si articole de lux,ca "teoretic" echilibrul nu-l afli nici prin aplecare asupra lor,nici prin dezinteres maxim calculat,ci prin inaltarea privirii in sus,dar la proba practica...insa usor nu-mi e niciodata sa rostesc adevarul care mi-e cel mai pretios,pe care il implinesc dupa toate posibilitatile mele,adevar si posibilitati si fiinta care de la EL le-am primit,Caruia I Se cuvine toata inchinarea mea aici sau oriunde si oricum m-as gasi!

Cum?Se poate duce o viata cinstita chiar daca ai de unde si ce sa furi - ca nu te obliga nimeni s-o si faci,tot asa cum se poate trai mincinos chiar daca n-ai pe cine sau cu ce sa inseli!Vorba e fiecare ce-si alege si fiecare-si alege intai ce iubeste cel mai tare,cei multi aur si senzatii,ramasita...

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri ! Cand am deschis
topicul nu ma asteptam la un asemenea interes. A fost peste
asteptarile mele. Raspunsurile au fost atat de frumoase
incat le-am citit de mai multe ori.
Atat pot sa spun, ma bucur ca sunt la "han" alaturi de voi !
Si cred ca am primit raspuns de Sus si la intrebarea nepusa
de mine, sau pusa printre randuri. Oare civilizatia noastra a
mers pe un drum pe placul lui Isus ?
Daca folosind una dintre ultimele inventii ale tehnicii
(internetul) am reusit sa ne intalnim intr-un loc pe care
l-ati facut atat de placut prin frumoasele voastre cuvinte,
doar prin aceasta si inseamna ca a meritat efortul facut de
om pe pamant, umar langa umar, generatie dupa generatie.
Depinde in viitor tot de om daca ceea ce va creea el va
fi spre slava lui Dumnezeu si nu spre distrugere.

E frumoasa viata crestina ! In ultimele zile mi-a tot
venit in minte un fragment, un cantecel, din slujba
botezului, daca nu ma insel: "in Christos m-am botezat, cu
Christos m-am imbracat ..."
Tuturor, toate cele bune !

Un pasaj din ce a postat flower imi e neclar.

Draga Rza, eu nu cred ca Flower a vrut sa spuna ca EA ii considera lasi, inconstienti etc pe cei care se abandoneaza in mina lui D-zeu.

Draga Flower, eu acea "abandonare" o definesc credinta, si da, ai dreptate ca sint multi care vad asa...

Clopotel, bine-ai revenit. Se vede ca si credinta ti-a crescut. Multam fain ca ne spui cit esti de "las si inconstient", te prinde, . Hai sa iti zic un si eu sint tot la fel.

Clopotel, tu tot figura ai ramas.
Refuz sa cred ca nu ai inteles la ce m-am referit.

In rest sint bine, cam ocupata, dar bine. Multam de intrebare.

Ieri am stat de vorba cu duhovnicul meu drag...printre altele mi-a spus sa am grija la problemele zilei. Acestea macina nu doar nervii dar lovesc si sufletul. Nervii necajesc chiar spiritul omului, si trebuie sa fi atent sa nu cazi in pacat prin vreun gand rau.
Si atunci cei de facut? - am intrebat eu.
Sa fii detasat complet de cele lumesti. Sa ai in minte pe Dumnezeu, si sa te rogi Lui sa te ajute sa rezolvi problemele.
Sa te lasi in voia Lui, si atunci nimic nu te mai poate afecta.
Cum sa fac aceasta?
Prin rugaciune...rugaciunea venita din suflet este leacul pentru orice problema din aceasta lume.

Aceasta nu este lasitate, cum s-a spus, este chiar curaj. Multi imi spun ca am mare curaj ca fac ceea ce fac. Dar ei nu stiu cine le face pe toate. Sau nu vor sa inteleaga.
Singurul meu curaj este ca incerc sa ma rog... de atat sunt eu in stare.

Ps: Draga caa,

@RZA: imi cer scuze, am vazut prea tarziu ce ai postat. Ligia B a inteles ce am vrut sa spun si a avut si bunavointa sa-ti explice si tie.
Unora dintre noi ( si nu neaparat mie) li se pot parea inconstienti cei care isi abandoneaza destinul in totalitate in mainile Domnului. Asta nu inseamna ca ei sunt inconstienti, doar pt. simplu fapt ca unora li se pare astfel...

Eu am intalnit multe persoana care ii judecau pe cei din jur pt. modul lor de viata.
EX.:" Uite-l si pe asta, nu are ce manca, nu are serviciu, dar nu se urneste sa faca ceva pt. a schimba lucrul acesta, asteapta sa-i pice din cer..."

geriA3e:

"Posesiunile materiale nu sunt o piedica in calea credintei cuiva cata vreme nu depasesc o anumita suma...o suma de valori;de acolo inainte se schimba calimera,jocul inceteaza sa mai fie pe betze de chibrit si inerent,din pricina greutatii atribuite de toata lumea valorii respectivelor posesiuni,atitudinea se schimba si credinta are de suferit.Asa stiu ca este."

In mare parte asa este...dar sa ne gandim la Iov.
Era cel mai bogat om din lume dar si cel mai drept in fata lui Dumnezeu.

Noi prietene,tragi la mai mult (?) asa cum e indemnul:oricat de jos ar cadea dolarul apleaca-te sa-l ridici cand il gasesti!!! ...sau deja faci parte din "liga superioara" nasule?
Sa ne gandim la Iov si altfel:iata ca bogatia aia dintai nu i-a fost de prea mare folos si nici spre cea mai mare dreptate din moment ce-a pierdut-o,din moment ce acel...nepomenit sa-i ramana numele...a capatat dreptul sa se atinga de toate ale lui,din moment ce copiii lui pe banii lu babacu numai de petrecanii se tineau si Iov trebuia sa aduca arderi de tot inspre acoperirea pacatelor lor,din moment nevasta-i destul a regretat caderea pozitiei sociale de si-a indemnat asa duios barbatul :"Blesteama pe Dumnezeu si mori!"

Totusi ce-i mult strica! Hai noroc!

Părerea mea e că Iov a avut mari probleme tocmai din cauza pierderii celor pămînteşti. Din fericire pentru el nu şi-a pierdut absolut deloc credinţa în Dumnezeu. E un foarte bun exemplu şi pentru cazurile în care (şi) noi o mai... "sfeclim"!

@ Noi

Sa stii ca si eu m-am gindit la citeva personaje "avute" din Bible mi-a venit in cap Avraam...cite promisiuni a primit si in cite rinduri direct de la D-zeu. Apoi Solomon, ptr ca a stiu sa ceara intelepciune si nu lucruri materiale, a primit si ce n-a cerut....apoi cit de interesant a fost... ptr ca s-a departat de D-zeu, in ciuda faptului ca avut bogatii fara numar, era gol si sec inlauntrul sau, fapt ptr care spune ca: "Totul este o desertaciune, o goana dupa vint". Si intr-adevar asa e, fara God...nu te bucuri de nimic, numai temporar....apoi iar cauti, iar cladesti, iar alergi...

Oameni buni, eu cred ca lucrurile materiale sint daunatoare sufletului daca pun stapinire pe noi. Daca devin obsesie. Eu am prieteni aici, cu functii in biserica, care spun sus si tare ca nu se lasa pina nu devin milionari.

Pasajul din Matei 6, spune atit de clar. Noi trebuie sa cautam imparatia cerurilor, cu alte cuvinte sa il cautam pe D-zeu, sa avem o relatie apropiata cu El si restul (tot ce vrem) D-zeu ne da ca un bonus. Am impresia ca ma repet, dar ptr mine e f clar. D-zeu nu vrea sa fim sarantoci, sa cirtim si sa ne plingem ca nu avem... dar de cele mai multe ori totusi, nu avem, oare de ce??? Eu zic ca El stie ca daca ne-ar da, ne-am departa de El si la ce bun atunci?

Eu am ajuns la urmatoare concluzie: posesiunile materiale vin atunci cind, D-zeu vede ca ele nu ne-ar departa de El si nu sint o piedica in a-l slujii pe El. Si numai am ce adauga, am spus tot.


XCross la han!

Cică Ioan Gură-de-Aur se întîlneşte cu o cunoştinţă care începe să-i povestească despre cineva anume, cît de sus a ajuns şi ce om important este el: că are moşii, servitori nenumăraţi, colecţii de odoare, rang înalt şamd. Ioan se uită lung la cunoştinţa lui şi-i răspunde: "pînă acum mi-ai spus numai ce posedă omul ăla, adică... mai nimic despre el. Spune-mi, te rog, ceva şi despre... el".

, xcross!
"Nimic din ce va este exterior nu va apartine!" (I.H.)

Lămuriţi-mi, vă rog, cum percepeţi înţelesul expresiei "Să dai cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".

Este o "graniţă" între ele sau o legătură, sînt ierarhizate sau nu, e vreo prioritate "de dreapta", cum se pot împăca "amîndoi"...?

Lucrurile facute de oameni ajung in Pamint, nu au nici o valoare.Nu trebuie sa purtam grija lor.Sa dam deci fiecaruia ce-i al lui.In cazul nostru banii...nu au nici o valoare.Nu ei ne tin in viata...Nici macar nu sint necesari...

"Sa dai cezarului ce-i al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu".

Eu am inteles asta asa: cezarul reprezinta datoria obseasca fata de statul de drept in care ne nastem . Impozitele, taxele , raportarea la societate si obigativitatea ca cetatean cu drepturi egale intr-un stat de drept.

Partea spirituala, care este benevola, la urma urmei, si de care nu te obliga nimeni, ci este doar una morala, este cea de raportare la Dumnezeu -Tatal, prin care toate au fost facute, si de la care ne vine viata. Este de cinste, de slava, de recunoastere si de inchinare, de multumire a tot si a toate, cu bune , cu rele.

Asa cum nu poti invinui pe presedintele tarii de cutremur , sau inundatii, asa nu trebuie sa invinuiesti pp Dumnezeu de saracia ta, de esecurile, sau neajunsurile tale.

A-i da cezarului drepturile fara obiectii, pentru ca asa e normal,ne nastem cu drepturi si obligatii legale. Suntem direct raspunzatori intr-o societate , ca indivizi, sau avem facilitati de care ne bucuram.

Insa a-i da lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, asta trece toate pragurile legale, morale, pentru ca nu exista ingradire, privatiuni, impozite sau taxe. Iubim sau slavim pe Dumnezeu neconditionat, pentru ca Lui i se cuvine totul.

Initial apare cezarul, nu ca fiind primordial, ci pentru ca nu toit, ajungem intai la cunoasterea desavarsirii, ci intai suntem triati, forjati dupa niste criterii, prelucrata materia bruta, apoi apare stralucirea piesei, si valoarea ei.

E doar o parere personala.

Nu-i putem amesteca pe credinciosi cu atei, de exemplu, acesta este o particularitate, si la asta m-am referit. Desigur ca pentru crestini, este o porunca, dar ma refeream la un caracter general.

Mare parte a oenirii aleg a trai dupa bunul plac si propriile forte, asta nu inseamna ca sunt calcatori de lege, cea lumeasca, insa il desconsidera pe Dumnezeu.

Particularitatea consta in optiunea crestinismului, de a fi dependenti , oarecum de lege, si libertatea de a trai dupa Cuvantul lui Dumnezeu.

N-am fost completa in exprimare, imi cer scuze.

Draga Ioana, nu ai de ce sa-ti ceri scuze... discutam doar aici....
Eu inteleg ce vrei tu sa spui, si sunt de acord cu punctul tau de vedere.... dar eu merg mai departe, si spun ca de fapt aceasta "porunca" este si pentru atei, deoarece si pe ei tot D-zeu i-a creat. Ca se fac ei ca nu pricep sau ca nu vor, asta e altceva, si posibil vor da socoteala. La fel si cu legile pamantesti: poti sa spui ca n-ai stiut de ele sau ca tu nu esti roman, sau esti roman dar nu vrei sa fi un cetatean ca toti ceilalti, poti sa spui asta, dar daca incalci vreo lege, vei plati...
Eu cred ca Iisus nu a vorbit doar pentru credinciosi, ci pentru toti oamenii.
Ce e mai grav, este ca la sfarsit, putini vor putea spune ca n-au auzit despre acestea.... fie ei atei sau credinciosi...

Ai dreptate, insa Biblia vorbeste despre fiii lui Dumnezeu, si fiii pamantesti.

Crestinul este si credincios si cetatean roman, insa ateul poate fi numai cetatean roman, nu are nevoie sa fie si crestin, sau mai grav, cand in spatele religiei, se ascund monstrii spirituali, care conduc societati fanatice, deruteaza mase de oameni, care intr-un moment de ratacire, sunt directionati eronat.

Omul ,intr-un moment de rascruce , alege ceea ce vrea sa fie, insa acesta este alt subiect. Daca el alege o viata trecatoare (de 70-80-90 de ani), supusa in permanenta greutatilor, bolilor, degradarii fizice si psihice, in schimbul unui vieti vesnice, si chiar cea temporara, fara griji, caci are cine le duce pentru noi, este alegerea fiecaruia.

Mie mi se pare că lucrurile nu stau chiar aşa "paşnic" cum ar putea părea: facem 2 "grămăjoare", una a cezarului şi alta a lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne vrea în totalitate să fim ai Lui. Dar şi "cezarului" nu prea îi convine să-şi împartă autoritatea şi supuşii cu altcineva, fie (sau poate tocmai de aceea!) şi cu Dumnezeu.

O problemă mare, după opinia mea, cu acest citat...

Obligatiile banesti fata de stat nu au nici o legatura cu daruirea sufletului si mintii lui Dumnezeu, altfel ne-am fi nascut in munte, am paste caprele negre, si am dormi in pesteri. Evolutia nu are legatura , sau nu depinde de credinta, desi credinta ar trebui sa fie primordiala, si nu invers.

Îmi cer scuze, Ioana, n-am înţeles prea bine ce ai vrut să spui. Dar, din ce am înţeles eu, părerea mea nu este la fel cu a ta: obligaţiile băneşti faţă de stat, ca toate obligaţiile faţă de societate au legătură cu dăruirea minţii şi sufletului lui Dumnezeu.

Fiecare "mişcare" pe care o facem, în orice împrejurare şi circumstanţe, are legătură cu Dumnezeu.

Aşa zic eu...