Amintiri, scrieri, ganduri din viata lui Shadows veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Sunt o umbra. Numele meu e Shadows!
Nu stiu exact a cui umbra sunt. Poate a celei care voi, poate a celei care am fost.
Sunt o umbra inexplicabila. Uneori am culoare, alteori nu.
Am locuit o vreme intr-un taram al umbrelor, al propriilor mele umbre.
L-am cam parasit,..dar nu l-am uitat. Inca pastrez codul de intrare pentru cazuri de extrema urgenta. In lumea aceasta reala plutesc. Cand se starneste furtuna sperantelor..ma leg de catargul neincrederii, ma leg cu sfori groase.
Stii ce este intrigant? Nu suport umbrele. Nu-mi plac. Si totusi sunt o umbra.

Am in jurul meu umbre..
Adieri de parfum... Parfumul perfect este doar o adiere. O umbra a licorii. Sunetul poate fi o umbra. Ai simtit vreodata ca muzica iti picura in vene in loc de sange? Ai simtit vreodata ca in loc de privire ai acordul unei viori?
Ce as face acum? Nu stiu.. Poate m-as aseza pe coltul lunii si te-as privi de acolo.
Mi-as vopsi genele in argintiu..si te-as mangaia pe obraz. Cu un sarut argintiu..bineinteles.

Dincolo de faptul ca imi arata uneori drumul, lumina ma face sa ma simt nesigur, intimidat de zi, la un pas sa ma sfaram in cioburi de intuneric. Lumina imi otraveste privirea cu alb strident. Ma asez sa privesc in zare, sa vreau, la umbra. In umbra ta. Umbra de nor as vrea.

Vermeer..lumina este doar intuneric incolor, intuneric ce si-a pierdut opacitatea.
Si daca tot ai ajuns aici in taramul umbrelor ce nu sunt umbre.. trebuie sa spui o poveste.
Ce ar fi sa-mi spui povestea fetei cu cercel de perla?

Ma intreb daca povestea nu cumva a fost scrisa de altcineva inainte. Astept ca fata cu cercel de perla sa apara din cand in cand... daca exista. Sa ma ajute sa scriu povestea. Sa-i gasesc un sfarsit intelept.

"La marginea marii, vecina furioasa, am o casuta mica de lemn lucios. Culoarea ei, ciudat, oscileaza usor intre verde si albastru, obsesia ochilor ei nevazuti. In fiecare noapte leganat de vise frumoase sau de valuri uriase dorm imbratisat de soapte discrete care la ivirea taisului subtire al zorilor dispar. Da, visez, frumos poate, si niciodata nu-mi aduc aminte ce. Caut un stapan al viselor sa-l imblanzesc, sa-l corup cu un vin de alge parfumate, sa-mi povesteasca si mie visul. Fiindca stiu ca e doar un vis. Unul singur. Zorile ma gasesc mereu cautand in jurul casutei, pe plaja rascolita de marea agitata, de luna uriasa, o perla, perechea celei pe care am gasit-o cu cativa ani in urma. Atunci urme fine de pasi, nesterse de valurile inspumate, mi-au fost alaturi, spargand in bucati singuratatea de care ma bucuram. Atunci am gasit si perla. Un val de apa sarata, veninos, incercase sa o prinda in gheara sa si sa o ascunda in adanc. Dar am reusit sa o strang in pumn la timp..."

Va urma

O vara cam mohorata, o vara ca o voce cu timbru grav. O vara amestecata, o vara in care se impletesc suvoaiele repezi si reci de ploaie cu valuri de aer sufocant si fierbinte.
Chiar daca sunt o umbra simt ca ma diluez in aerul fiert. Nu pot respira. Si chiar imi pare ca totul miroase a vechi in jurul meu. A hartie ingalbenita de timp.
Seman cu o hartie fragila ce se distruge la fiecare adiere fierbinte
Mi-e dor de vremea cand eram umbra unei frunze, a unei frunze a trait intr-o alta vara..

Amintiri de umbra..
Inca este vara. Inca troneaza soarele si lumina. Acelasi aer irespirabil. Aceleasi zile. Aceleasi minute tarandu-se spre o alta zi. Simt deja toamna. Am simtit-o in aerul unei seri saptamana trecuta. Imperiul norilor se simte plutind peste gandurile si visele noastre. Eu? Eu .. cu hachitele mele de umbra ce vrea sa evadeze. Vreau sa evadez in obisnuinta. In rutina. Ma oboseste schimbarea. Ma sperie. Vreau sa fie totul neschimbat. Vreau sa fiu singura. Vreau sa fie liniste. Culmea este ca sunt o umbra singura ce traieste intr-o mare incolora de liniste.
Trebuie sa plec..
Mi-am zarit imaginea o secunda.. oglindita in privirea cuiva. Incep sa prind contur.. si imi displace profund.

Incep sa ma intreb daca oare e ceva in neregula cu mine..
Eu sunt vinovata pentru ce se intampla..sau nu?
Reactionez ciudat si impulsiv.. sau fac exact ceea ce simt?
Povestea mea e destul de simpla. Sau asa pare..
Am gasit MAREA IUBIRE.. si am tratat-o cu toata adoratia, respectul, rabdarea, bucuria si daruirea. Am invatat si sa spun ceea ce am pe suflet, si sa tac uneori..
Acum sunt dezorientata, confuza, blocata intr-o lipsa totala de cuvinte. Nu inteleg. Nu mai inteleg absolut nimic.. si imi pare rau ca se intampla asa.

Am luat cartea, am rasfoit-o putin si cuprins de remuscari m-am hotarat sa termin ce nu am inceput foarte bine. Vine toamna (poate chiar a venit) dar norii se lasa in continuare asteptati. Am vrut sa fii umbra de nor, poate esti, nu te mai zaresc deloc si acum vreau altceva. Umbra de vis vreau.

Mi-am amintit de han.. si mi-am amintit de jurnalul meu de aici.
L-am cautat incepand de la cele mai prafuite, pe ultima pagina.. si l-am gasit..
Am venit sa ma confesez in jurnal, am chef de spus povesti..
Cred ca uneori ma plictisesc sa mai fiu atat de "tepoasa"..
Nu-mi place cand sunt tratata cu indiferenta.. dar in momentul in care cineva incearca sa se apropie de mine.. deja ma simt sufocata si iritata.
Am de rezolvat ceva.. nu-mi iese de nici un fel..
Saptamana viitoare e obligatoriu sa rezolv..
Ce frumos e la mine..
Sefu e plecat.. iar mosulicii astia parca-s in vacanta..
Si totusi.. putina indulgenta! E vineri...!